Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 2638/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2638/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 21-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 2638/2015
Ședința publică de la 21 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – E. A.
GREFIER -C. C.
Ministerul Public- P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 este reprezentat de procuror I. N..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe petentul D. F. și pe intimatul P. R., având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea 254/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 21.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 26.10.2015, sub nr._, petentul D. F. a formulat contestație împotriva încheierii nr. 1170/14.10.2015, pronunțată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul R..
Contestația nu a fost motivată în fapt.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind atașat dosarul nr.1392/2015 al Penitenciarului R., caracterizare privind comportamentul petentului în detenție.
Petentul a depus la dosar concluzii scrise, în care a arătat că deși suferă de hepatita C și este încadrat la regimul alimentar hepatic, astfel cum rezultă din tabelul depus, în încheierea judecătorului delegat se specifică un alt regim.
La termenul de judecată din data de 15.02.2015, instanța a procedat la audierea petentului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 02.10.2015, sub nr.1392/2015, la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R., petentul a arătat că Penitenciarul R. îi încalcă dreptul la asistență medicală.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la . adus la cunoștința cadrelor medicale că are hepatita C, dar nu i se dă tratament medicamentos și nici regim alimentar.
Petentul a fost audiat de către judecător. Cu acest prilej a arătat că între timp i s-a acordat regimul alimentar hepatic, dar nu și tratament pentru hepatită.
La solicitarea judecătorului s-au înaintat relații și înscrisuri privind cele reclamate.
Prin încheierea nr. 1170/14.10.2015, Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R. a respins ca nefondată plângerea formulată de petent.
În motivarea încheierii, s-a reținut că, la depunerea în penitenciarul R., petentul a susținut că are hepatita C. Acesta a fost testat pentru depistarea prezenței VHC, conform programului de testare care se desfășoară în penitenciar, rezultatul testării fiind însă negativ (buletin de analiză nr._ din 8.07.2015). Nefiind deci diagnosticat cu hepatita, acesta nu necesită tratament medical. Petentul a primit regim alimentar hepatic, dar nu pentru hepatită, ci pentru sindrom dispeptic.
În aceste condiții, s-a concluzionat că nu se poate reține o încălcare a dreptului la asistență medicală și regim alimentar.
Petentul a mai solicitat obligarea penitenciarului la despăgubiri bănești, dar judecătorul a constatat că în procedura prev. de art. 56 din Legea 254/2013, nu se pot acorda despăgubiri. Finalitatea acestei proceduri o reprezintă fie anularea unei măsuri a penitenciarului, fie obligarea la luarea unei măsuri, în așa fel încât să înceteze o încălcare actuală a unui drept al deținutului.
Instanța reține că, potrivit art. 56 din Legea nr. 254/2013
(1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege.
(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată.
(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
(4) În cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, în condițiile art. 29, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deținere, care înaintează declarația luată.
(5) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane din sistemul penitenciar, în vederea aflării adevărului.
(6) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 15 zile de la primirea acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții:
a) admite plângerea, în tot sau în parte, și dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului ori obligă administrația penitenciarului să ia măsurile legale care se impun;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după caz;
c) ia act de retragerea plângerii.
(7) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.
(8) Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor.
(9) Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(10) Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat încheierea.
(11) Contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora.
(12) Dispozițiile art. 39 alin. (14) - (19) se aplică în mod corespunzător
Analizând în acest context contestația dedusă judecății, instanța apreciază că este neîntemeiată pentru următoarele considerente
Astfel ,din actele dosarului rezultă că, la depunerea în penitenciarul R., petentul a susținut că are hepatita C.
Acesta a fost testat pentru depistarea prezenței VHC, conform programului de testare care se desfășoară în penitenciar, rezultatul testării fiind însă negativ (buletin de analiză nr._ din 8.07.2015).
Se constată, prin urmare, că, în mod corect s-a reținut că acesta nu necesită tratament specific antiviral pentru hepatita C, nefiind diagnosticat cu această afecțiune.
Se mai reține că, deși petentul a primit regim alimentar hepatic, acesta a fost acordat pentru sindrom dispeptic.
Prin urmare, se constată că, în mod corect judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut că petentului nu i se încalcă dreptul la asistență medicală și regim alimentar.
Instanța mai reține că, deși petentul susține în continuare că are hepatita C, această afirmație nu este susținută de nicio probă la acest moment, din actele medicale depuse de către petent rezultând că acesta a fost diagnosticat în anul 2012 cu hepatopatie cronică, deci nu cu hepatita C.
Totodată, instanța reține că, potrivit procedurii prevăzute de art. 56 din Legea nr. 254/2013, instanța este învestită cu controlul legalității și temeiniciei soluției dispuse de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, soluție pe care, în speță, așa cum s-a arătat și mai sus instanța o apreciază ca fiind corectă, având în vedere probele administrate în cauză.
Astfel, așa cum s-a reținut, petentul a fost testat pentru depistarea prezenței VHC, conform programului de testare care se desfășoară în penitenciar, rezultatul testării fiind însă negativ, or, opiniile medicale exprimate în acest context, chiar dacă îl nemulțumesc pe petent nu pot face obiectul cenzurii instanței în procedura reglementată de art. 56 din Legea nr. 254/2013, petentul având posibilitatea de a solicita repetarea testării sau poate solicita, contra cost, să fie examinat, la locul de deținere, de un medic din afara sistemului penitenciar, potrivit disp. art. 71 alin.6 din Legea nr. 254/2013.
De asemenea instanța mai reține că în această procedură nu se poate dispune efectuarea unei expertize medico-legale, această probă putând fi administrată într-o cerere de întrerupere a executării pedepsei.
În ceea ce privește solicitarea petentului privind acordarea de daune morale, instanța reține, de asemenea, că în procedura prevăzută de art. 56 din Legea nr. 254/2013 nu se pot acorda despăgubiri, finalitatea acestei proceduri fiind fie anularea unei măsuri a penitenciarului, fie obligarea acestuia la luarea unei măsuri, în așa fel încât să înceteze o încălcare actuală a unui drept al deținutului.
Așadar, pentru eventualele prejudicii aduse deținuților, aceștia trebuie să urmeze calea de drept comun, adresându-se direct instanțelor de judecată civile cu o cerere de acordare a despăgubirilor bănești.
Pentru aceste considerente, în baza art. 56 alin.9 și urm. Legea 254/2013 respinge ca neîntemeiată contestația formulată de petentul condamnat D. F. împotriva Încheierii nr. 1170/14.10.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R..
În baza art. 275 alin. 2 cod procedură penală va obliga petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului oficiu în cuantum de 130 lei se va avansa din fondul MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 56 alin.9 și urm. Legea 254/2013 respinge ca neîntemeiată contestația formulată de petentul condamnat D. F. (fiul lui C. și al lui P., născut la 09 Iulie 1980, CNP-_) – deținut în Penitenciarul București R., împotriva Încheierii nr. 1170/14.10.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R..
În baza art. 275 alin. 2 cod procedură penală obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3).
Onorariul avocatului oficiu în cuantum de 130 lei se va avansa din fondul MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.12.2015.
Președinte, Grefier,
Red.E.A./6 ex.
Tehnored. C.C. 06 Ianuarie 2016
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
