Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr. 917/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 917/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 19-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 917
Ședința publică de la 19 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier - A. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe petentul T. T. și pe intimatul P. R., având ca obiect plângere conform art. 39 din Legea 254/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, petentul fiind citat cu mențiunea fără prezentare în fața instanței conform art.39 alin.16 din Legea nr.254/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia învederează instanței depunerea la dosar a caracterizării privind pe petent și copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.35/P/16.06.2014 emis de Curtea de Apel C..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, având în vedere cuantumul pedepsei, natura infracțiunii, împrejurarea că are antecedente penale, iar pe perioada executării pedepsei nu s-a remarcat prin conduita sa.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 30.03.2015, sub nr._, petentul T. T. a înțeles să conteste Încheierea nr. 263/23.03.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R..
În fapt, contestația nu a fost motivată.
Prin adresa nr._/10.04.2015 a Penitenciarului Tulcea, ca urmare a solicitării instanței, a fost înaintată caracterizarea petentului, precum și copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.35/P/2014 emis de Curtea de Apel C..
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 265/2015 al judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin raportul nr. 701 din 09.03.2015, Comisia privind executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului R. a dispus stabilirea regimului de executare a pedepsei închisorii de 20 de ani, aplicată prin sentința penală nr.43/2014 a Curții de Apel C. în regimul de executare maximă siguranță.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat plângere, care a fost respinsă de către judecătorul delegat prin încheierea nr. 263/23.03.2015, dispunându-se executarea pedepsei în regimul de maximă siguranță.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat contestația care formează obiectul prezentului dosar.
Examinând contestația în limitele art. 39 din Legea nr. 254/2013, instanța constată că potrivit alin. 1 al articolului susmenționat, regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabilește de către comisia prevăzută la art. 32 la prima întrunire a acesteia, după terminarea perioadei de carantină și observare sau după aplicarea regimului provizoriu.
(2) La stabilirea regimului de executare se au în vedere următoarele criterii:
a) durata pedepsei privative de libertate;
b) gradul de risc al persoanei condamnate;
c) antecedentele penale;
d) vârsta și starea de sănătate ale persoanei condamnate;
e) conduita persoanei condamnate, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenție anterioare;
f) nevoile identificate și abilitățile persoanei condamnate, necesare includerii în programe educaționale, de asistență psihologică și asistență socială;
g) disponibilitatea persoanei condamnate de a presta muncă și de a participa la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională.
În raport de criteriile susmenționate, instanța constată că încheierea nr. 263/23.03.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul R. este legală și temeinică.
Astfel, în acord cu disp. art. 34 alin. din Legea nr. 254/2013, regimul de maximă siguranță se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață și persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, precum și celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului. În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și persoana condamnatului, pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Instanța constată că principalul criteriu pentru stabilirea regimului de executare a pedepsei este cuantumul acesteia, și doar în mod excepțional celelalte împrejurări pot determina includerea condamnatului într-un regim inferior. Sarcina dovedirii acestor împrejurări revine contestatorului. În prezenta cauză instanța apreciază că nu există astfel de împrejurări care să justifice acest aspect, condamnatul T. T. nedepunând nicio probă în acest sens. Mai mult decât atât, instanța reține că petentul este condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor și este cunoscut cu antecedente penale.
Din caracterizarea aflată la dosar – fila 12, rezultă faptul că petentul nu a fost sancționat disciplinar și nici recompensat.
Sub aspectul evaluării psihologice, au fost identificate elemente de tip antisocial în structura personalității, petentul minimalizând consecințele faptelor sale, prezintă agresivitate sexuală, perseverență infracțională.
În raport de aceste considerente, având în vedere respectarea criteriilor reglementate de art. 39 din Legea nr. 254/2013, Instanța apreciază că regimul de maximă siguranță al executării pedepsei închisorii a fost corect stabilit de către Comisia din cadrul penitenciarului.
Pe de altă parte, Instanța apreciază că în speță, nu sunt incidente împrejurările excepționale prev. de art.36 alin.2 din Legea nr. 254/2013, motiv pentru care, în baza art.39 din Legea nr.275/2006, va respinge contestația formulată de contestatorul T. T., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 din Legea nr. 254/2013 respinge ca neîntemeiată contestația formulată de petentul condamnat T. T. (fiul lui Ș. și M., ns. la data de 01.02.1975, C.N.P._, deținut în Penitenciarul București-R.) împotriva Încheierii nr. 263/23.03.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R..
În baza art. 275 alin. 2 c.p.p. obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2015.
Președinte,Grefier,
A. IuganAndreea D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./20.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 976/2015.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
