Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 308/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 308/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECTIA I PENALA
Dosar nr._
Sentința penală nr. 308
Ședința publică de la 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. I. G.
GREFIER- C. C. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, este reprezentat de procuror I. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul A. M. și persoana vătămată Z. P., reprezentant legal A. V., petent S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, având ca obiect infracțiunea de tentativă la tâlhărie.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, pentru a putea delibera, a amânat pronunțarea până la data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Asupra cauzei penale de față, prin rechizitoriul nr. 6278 din data de 19.11.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. M., porecla B., născut la data de 11.08.1999, în București, Sector 5, CNP_, fiul lui Natural și A. V., cetățenia română, starea civilă necăsătorit, fără obligații militare, studii 4 clase, fără loc de muncă, cu domiciliul în București, ..23, ., adresa unde locuiește efectiv fiind în București, ..11, sector 2, necunoscut cu antecedente penale, posesor C.I. . nr._, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art.233 C.pen., cu aplicarea art.113 și urm. C.pen..
Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că în fapt, la data de 08.06.2014, inculpatul se afla pe ., încercând să identifice persoane în vârstă pentru a le sustrage bunuri, context în care a observat-o pe persoana vătămată Z. P., care se deplasa cu ajutorul unei cârje, și a început să o urmărească, întrucât aceasta avea la gât un lanț de aur cu pandativ. În dreptul scării blocului M56 din ., persoana vătămată s-a oprit, iar inculpatul, anticipând că aceasta urma să intre în . în scara blocului. Persoana vătămată a rămas însă în afară pentru a purta o discuție telefonică, motiv pentru care inculpatul a ieșit și s-a apropiat de aceasta cu pretextul că o întreabă despre o anumită persoană care ar fi locuit în respectivul . al persoanei vătămate, inculpatul A. M. i-a smuls acesteia lănțișorul de aur de la gât, care s-a rupt și a rămas agățat de haina persoanei vătămate. Speriat de strigătele după ajutor ale numitei Z. P., inculpatul a fugit, renunțând la finalizarea activității infracționale.
Pentru a reține această situație de fapt, P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București a administrat următoarele mijloace de probă:
-Declarația persoanei vătămate Z. P. (f. 14-15 d.u.p.);
-Declarațiile inculpatului A. M., date în calitate de suspect/inculpat(f. 66-67, 71-72 d.u.p.);
-Proces-verbal de cercetare la fața locului(f.17-23 d.u.p.);
-Proces-verbal de vizionare a imaginilor video(f. 43-45 d.u.p.);
-Proces-verbal de identificare persoane din planșa fotografică(f. 35-38 d.u.p.);
-Proces-verbal de reconstituire(f. 54-57 d.u.p.);
Pe latură civilă, persoana vătămată Z. P. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal față de inculpatul A. M..
La data de 08.06.2014, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 32 alin.1 C.pen., rap. la art. 233 C.pen..
Ulterior, prin ordonanța din data de 28.10.2014, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. M., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art.233 C.pen., cu aplicarea art.113 și urm. C.pen..
Prin ordonanța din data de 29.10.2014, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față deinculpatul A. M., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art.233 C.pen., cu aplicarea art.113 și urm. C.pen..
Prin încheierea din 21.01.2015 a judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.6278/P/2014 din 19.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. M., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art.233 C.pen., cu aplicarea art.113 și urm. C.pen..
În fața instanței, inculpatul a solicitat judecarea în conformitate cu procedura simplificată, prevăzută de art. 375 C.proc.pen. și art. 396 C.proc.pe., pe baza recunoașterii vinovăției.
Inculpatul a fost audiat nemijlocit în fața instanței de judecată.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație:
În fapt,
Instanța reține că în ziua de 08.06.2014, în jurul orelor 15:00-16:00, inculpatul A. M. se afla în zona străzii Mărgeanului din sectorul 5, căutând o persoană în vârstă căreia să-i smulgă lănțișorul de la gât, pe care mai apoi să-l vândă și să facă rost de bani. Cu această ocazie, inculpatul a observat-o pe persoana vătămată Z. P., care se deplasa cu ajutorul unei cârje și care avea la gât un lănțișor de aur cu pandativ, moment în care a luat decizia de a o urmări. Intenția inculpatului în acest sens este confirmată tocmai de acesta din urmă, în cuprinsul declarațiilor date în fața organelor de urmărire penală (f.66-67, 71-72 d.u.p.).
Coroborând susținerile din plângerea și declarația persoanei vătămate (f.13-15 d.u.p.) cu recunoașterea succesiunii faptelor de către inculpat, instanța reține că, în momentul în care persoana vătămată a ajuns în dreptul scării blocului M56 de pe . unde locuia fiica sa, aceasta s-a oprit pentru a efectua un apel telefonic. În continuare, inculpatul, anticipând că și persoana vătămată va face același lucru, a intrat înaintea acesteia în scara blocului. Întrucât numita Z. P. nu a mai intrat în scară, inculpatul a ieșit și s-a apropiat de aceasta cu pretextul că o întreabă dacă nu îl cunoaște pe un anume ”M.” care ar fi locuit în zonă. După răspunsul negativ, inculpatul s-a repezit cu mâna asupra feței persoanei vătămate și i-a smuls lanțul de aur de la gât, rupându-l.
Ulterior, potrivit declarațiilor inculpatului, persoana vătămată a început să țipe și să strige după ajutor, fapt care l-a determinat pe acesta să fugă, renunțând la a mai lua lanțul de aur urmărit, care de altfel se și agățase de hainele persoanei vătămate.
Întreaga desfășurare a evenimentelor este susținută și din analiza a atitudinii inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute prin rechizitoriu, cu mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.17-23 d.u.p.), procesul-verbal de vizionare a imaginilor video (f. 43-45 d.u.p.) și din procesul-verbal de reconstituire (f. 54-57 d.u.p.). Totodată, identitatea dintre făptuitor și inculpatul A. M. este dovedită cu recunoașterea sa de către persoana vătămată, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de identificare persoane din planșa fotografică (f. 35-38 d.u.p.).
În drept,
Fapta inculpatului minor A. M. care, la data de 08.06.2014, a încercat să sustragă în mod violent lanțul de aur de la gâtul persoanei vătămate Z. P., prin smulegere, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art. 233 C.pen., cu aplicarea art. 113 și urm. C.pen..
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 233 C. pen., instanța reține că elementul material constă în acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, prin întrebuințarea de violențe sau amenințări. Totodată, infracțiunea de tâlhărie, o infracțiune complexă, înglobează în conținutul său elementele constitutive a două alte infracțiuni, furtul și lovirea sau alte violențe, tâlhăria consumându-se în momentul în care ambele infracțiuni componente se consumă. Rămânerea infracțiunii de furt din cuprinsul tâlhăriei în formă de tentativă și consumarea celei de-a doua infracțiuni determină rămânerea infracțiunii de tâlhărie în formă tentată. Acțiunea inculpatului, care a smuls prin violență un lanț de aur de la gâtul persoanei vătămate, pe care urmărea să și-l însușească, fără a reuși însă să intre în posesia acestuia, din cauza faptului că prin smulgere, lanțul s-a rupt și a rămas agățat de haina persoanei vătămate, urmată de fuga imediată de la locul săvârșirii faptei, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie. Urmarea imediată constă în atingerea adusă fizicului și psihicului persoanei vătămate în încercarea de a încălca relațiile sociale referitoare la patrimoniu, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din derularea evenimentelor.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul actelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, astfel cum el însuși a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, recunoscând întreaga derulare a evenimentelor, astfel cum a fost reținută de către Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5.
Având în vedere faptul că la data săvârșirii faptei (08.06.2014), inculpatul A. M., născut la data de 11.08.1999, avea 14 ani și 10 luni, iar din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză (f. 60-62 d.u.p.) se reține că inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat, în cauză sunt incidente dispozițiile referitoare la regimul penal al minorilor din art. 113 și urm. C.pen..
În baza art. 396 alin. 2 C. proc. pen., întrucât instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta de încercare de sustragere, prin smulgere violentă, a unui lanț de aur de la gâtul persoanei vătămate există în materialitatea sa, constituie tentativă la infracțiunea de tâlhărie și că a fost săvârșită de inculpatul A. M., și, în lipsa reținerii vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 16, alin.1, lit. a-j, C. proc. pen., se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
În acest sens, față de solicitarea inculpatului de a fi judecat în conformitate cu procedura simplificată, prevăzută de art. 375 C.proc.pen. și art. 396 C.proc.pe., pe baza recunoașterii vinovăției, instanța reține existența acestei cauze de atenuare a sancțiunii penale. În plus, reținerea tentativei în prezenta cauză, în baza art.32 și 33 C.pen., reprezintă o altă cauză de atenuare a sancțiunii penale. Văzând prevederile art. 128 C.pen., cauzele de atenuare vor fi avute în vedere de instanță la alegerea măsurii educative și vor produce efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța reține că, în analiza împrejurărilor și a modului de comitere a infracțiunii, inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie (forma tentată), premeditând modul de operare și urmărind sustragerea lanțului de aur al persoanei vătămate, în vederea vinderii ulterioare și obținerii de bani. Totodată, inculpatul însuși a învederat organelor de urmărire penală că alegerea victimelor faptelor sale se realizează după criteriul vârstei mai înaintate, astfel cum s-a și întâmplat în prezenta cauză. În plus, se reține că persoana vătămată din prezenta cauză, Z. P., se deplasa cu ajutorul unei cârje, ceea ce a favorizat săvârșirea infracțiunii de către inculpat. Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită este una foarte ridicată, dat fiind că exercitarea violențelor specifice acțiunii de smulgere a lanțurilor de aur de la gâtul persoanelor în vârstă este în măsură să provoace o teamă generală în rândul societății. Membrii acesteia vor resimți continuu frica de a purta bijuterii, pentru a evita pericolul violentării sau amenințării în scopul sustragerii lor.
În legătură cu natura și gravitatea rezultatului produs, instanța constată că inculpatul nu și-a putut însuși lanțul de aur urmărit prin infracțiunea de tâlhărie dintr-un motiv independent de voința acestuia, și anume din cauza faptului că lanțul s-a rupt și s-a agățat de haina persoanei vătămate care, speriată, a început să țipe și să strige după ajutor. Nu se poate reține așadar o cauză de nepedepsire a tentativei la infracțiunea săvârșită.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu poate conduce la concluzia că acesta se află la primul conflict cu legea penală, cazierul lipsit de mențiuni datorându-se faptului că pentru numeroasele infracțiuni de tâlhărie și furt săvârșite anterior împlinirii de către acesta a vârstei de 14 ani, starea de minoritate a condus la tot atâtea soluții de neîncepere a urmăririi penale sau de renunțare la urmărirea penală, dovadă fiind înscrisurile de la dosar (f. 83-100 d.u.p.). Astfel, se observă o predilecție a inculpatului la săvârșirea de infracțiuni împotriva patrimoniului, reprezentate atât de furturi, cât și de tâlhării. Specializarea infracțională de la o vârstă atât de fragedă, mult anterioară împlinirii vârstei de 14 ani, conduce la concluzia că minorul trebuie îndepărtat cel puțin temporar de tentația săvârșirii în continuare de fapte ilicite și trebuie reeducat, fiind la vârsta la care încă i se mai poate contura personalitatea.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică depus la dosar, instanța reține că, la momentul examinării, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie, deși nu știa despre care faptă este vorba, dat fiind că și în seara anterioară examinării săvârșise o infracțiune de furt, aspect care întărește convingerea instanței că activitatea infracțională face parte din rutina zilnică a inculpatului A. M..
În legătură cu situația personală și familială a inculpatului, din referatul de evaluare efectuat în cauză de către S. de Probațiune București, instanța observă că minorul este consumator de droguri și face parte dintr-o familie dezorganizată, în care atât el, frații și surorile sale, cât și mama acestora, sunt supuși la violențe din partea tatălui. În plus, s-a stabilit că însuși tatăl său, care a executat mai multe pedepse privative de libertate pentru fapte de furt și furt calificat, este cel care i-a îndemnat pe el și pe frații săi să comită aproape zilnic infracțiuni, încă de la vârsta de 12 ani a inculpatului. Modelele negative din familie, lipsa unei stabilități locative și a unei locuințe adecvate, dar și violența la care este supus în familia de origine un minor în vârstă de 15 ani conduc la concluzia inexistenței unor repere morale și a existenței unui risc crescut de săvârșire în continuare a unor infracțiuni, în cazul în care acesta ar fi lăsat în libertate.
Față de aspectul că inculpatul are un copil minor în vârstă de un an, instanța stabilește că reeducarea cât mai rapidă și eficientă a acestuia prin dispunerea măsurii educative adecvate este un deziderat față de interesul superior al copilului acestuia, care trebuie să fie crescut în conformitate cu morala.
Având în vedere aspectele precizate anterior, instanța stabilește că, deși art.114 alin. 1 C.pen. prevede că față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate, niciuna dintre aceste măsuri nu este potrivită pentru reeducarea efectivă a inculpatului A. M., care trebuie retras efectiv pentru un timp din mediul în care a crescut. Pentru aceste considerente, văzând și îndeplinirea condiției prevăzute în alin. 2 al aceluiași articol, raportat la limita superioară a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de tâlhărie (7 ani închisoare), instanța se va orienta spre aplicarea uneia dintre măsurile educative neprivative de libertate. Minorul A. M. are nevoie, astfel cum se reține din referatul de evaluare efectuat, de o intervenție instituțională de educare și protecție socială care să asigure, prin îndepărtarea sa de mediul familial dezorganizat, ameliorarea problemelor cu care se confruntă și totodată o supraveghere strictă a acestuia.
Datorită faptului că inculpatul A. M. a săvârșit și riscă să săvârșească în continuare numeroase infracțiuni de tâlhărie, infracțiuni care implică un grad ridicat de violență, comportamentul său neputând fi datorat exclusiv lipsei educației școalare, datorită faptului că acesta prezintă grave probleme de relaționare socială și afectivă, măsura educativă a internării într-un centru de detenție apare ca fiind insuficientă în concret, inculpatul având nevoie de reeducare pe baza unor programe intensive, în regim de pază și supraveghere. În lumina tuturor acestor considerente, văzând și propunerea organelor competente care au efectuat raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului, instanța va aplica inculpatului măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție, prevăzută de art. 125 alin. 1 C.pen..
D. fiind că limitele între care această măsură educativă poate fi dispusă sunt cele prevăzute în cuprinsul alin. 2 al aceluiași articol, și anume 2 și 5 ani, față de existența a două cauze de atenuare a sancțiunii penale dispuse (reducerea limitelor pedepsei în temeiul art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și tentativa ) și față de prevederile art.128 C. pen., instanța va aplica inculpatului A. M. măsura educativă pe durata minimă prevăzută de lege, urmând ca acesta să fie internat într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 32 alin. 1 C.pen., rap. la art.233 C.pen., cu aplicarea art.113 și urm. C.pen..
Instanța atrage atenția inculpatului asupra conținutului art. 126 C. pen., în baza căruia, dacă pe parcursul executării măsurii, după ce a împlinit 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate, instanța poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.
Instanța constată că inculpatul A. M. a fost reținut prin ordonanța din data de 28.10.2014, pentru 24 de ore, și arestat preventiv în baza încheierii judecătorului de cameră preliminară din data de 19.12.2014, pe o perioadă de 30 de zile. Totodată, se stabilește că mandatul de executare a arestării preventive MAP nr. 2/CP/19.12.2014 emis în baza acestei din urmă încheieri a fost pus în executare la data de 23.01.2015. Inculpatul se află în prezent arestat preventiv.
Prin încheierea din camera de consiliu din 29.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/302/2014 s-a dispus laurea măsurii arestului la domiciliu de la 29.10.2014 la 27.11.2014, măsura preventiva care a fost ulterior menținută si de către judecatorul de cameră preliminara.
La termenul de judecata din data de 19.12.2014, Judecătorul de cameră preliminară a inlocuit măsura arestului la domiciliu cu masura arestării preventive ca urmare a constatării neîndeplinirii obligațiilor de catre inculpat incepand cu daata de 16.12.2014.
În temeiul art.399 alin.1 C.proc.pen. instanța trebuie să se pronunțe și asupra măsurilor preventive, motiv pentru care va revoca măsura arestării preventive dispuse prin MAP nr.2/CP/19.12.2014 emis de Judecătoria Sectorului 5 București. În baza alin. 3 lit. d al aceluiași articol, instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului MAP nr.2/19.12.2014 emis de Judecătoria Sectorului 5, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 127 rap. la art. 72 C.pen., deduce din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani perioada reținerii din 28.10.2014, a arestului la domiciliu de la 29.10.2014 la 16.12.2014 și arestării preventive de la 23.01.2015 la zi.
Instanța ia act că persoana vătămată Z. P. nu s-a constituit parte civilă.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 C. proc. pen., instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 1350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 125 cod penal ia față de inculpatul A. M. (porecla: B., născut la data de 11.08.1999, în București, sectorul 5, CNP_, fiul natural și A. V., cetățenia română, starea civilă necăsătorit, fără obligații militare, studii 4 clase, ocupația: fără, locul de muncă: fără, domiciliul București, .. 23, .. 10, sector 5, adresa undelocuiește efectiv (având obligația de a nu părăsi această locuință până laexpirarea măsurii arestului la domiciliu): București. .. 11,sector 2, antecedentele penale: necunoscut, posesor CI . nr._, eliberat de SPCEP S5 la data de 11.03.2014) măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la tâlhărie prev. de art.32 C.pen rap. la art. 233 alin. 1 Cod penal cu apl. art. 113 cod penal
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 126 cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. revocă măsura arestării preventive dispuse prin m.a.p. nr. 2 /CP /19.12.2014 emis de Judecătoria Sector 5
În baza art. 399 alin. 3 lit. d C.p.p. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea m.a.p. nr. 2 /CP /19.12.2014 emis de Judecătoria Sector 5, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 127 rap. la art. 72 C.pen., deduce din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani perioada reținerii din 28.10.2014, a arestului la domiciliu de la 29.10.2014 la 16.12.2014 și arestării preventive de la 23.01.2015 la zi.
Ia act că persoana vătămată Z. P. nu s-a constituit parte civilă,
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. il obligă pe inculpat la plata sumei de 1350 lei cheltuieli judiciare către stat, (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria Sectorului 3).
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 ron va fi avansat din fondul MJ.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. DGI
Tehnored. CA
5ex/20.02.2015
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 309/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
