Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 309/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 309/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-02-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECTIA I PENALA
Dosar nr._
Sentința penală nr. 309
Ședința publică de la 13 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – D. I. G.
GREFIER- C. C. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, este reprezentat de procuror I. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul B. R. N. și persoana vătămată B. M. A. prin reprezentant legal Ispuse P. Dian, reprezentanți legali ai inculpatului B. F. și B. M., petent S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie calificată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen, instanța, pentru a putea delibera, a amânat pronunțarea până la data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. rechizitoriul nr._/P/2014 din 18.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, înregistrat pe rolul instanței la data de 18.11.2014, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului minor B. R. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C.P. rap. la art. 234 alin. 1 lit. d) C.P. cu aplic. art. 113 și urm. C.P.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 03.11.2014, în jurul orei 19:00, inculpatul B. R. N. a smuls telefonul mobil marca Sony Xperia din mâna persoanei vătămate B. M. A., în vârstă de 13 ani, care se afla în fața blocului de domiciliu, situat în București, ., ., . și a fugit cu bunul astfel sustras, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C.p. rap. la art. 234 alin. 1 lit. d) C.P. cu aplic. art. 113 și urm. C.P.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație inculpat (f.39-40; 44-46), declarație persoana vătămată (f.26-27 dup), declarație martor G. I. F. (f.29 dup), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (f.31-34 dup), proces-verbal de identificare a persoanei și planșă foto (f.51-55 dup), fișă cazier(f.37-38).
P. încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 28.01.2015, rămasă definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunostința inculpatului dispozițiile art. 374 alin 4 C.P.P. raportat la art. 396 alin 10 C.P.P., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.
Inculpatul a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 C.P.P., iar instanța în conformitate cu prevederile art. 375 alin. 1 CPP, a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Instanța a admis cererea inculpatului și a dispus judecarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 CPP.
În faza de judecată, instanța a dispus efectuarea unui referat de evaluare psiho-socială a inculpatului minor de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, referat care a fost întocmit și atașat la dosarul cauzei (f.57-61). Avându-se în vedere poziția procesuală a inculpatului, în cursul judecății nu au mai fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 03.11.2014, în jurul orei 19:00, inculpatul B. R. N., în vârstă de 17 ani, a smuls telefonul mobil marca Sony Xperia din mâna persoanei vătămate B. M. A., în vârstă de 13 ani, care se afla în fața blocului de domiciliu, situat în București, ., ., ., și a fugit cu bunul sustras, aruncându-l ulterior comiterii faptei.
Situația de fapt reținută de instanță și recunoscută de către inculpat atât prin declarația dată în cursul judecății, cât și prin declarațiile date în cursul urmăririi penale este susținută și prin declarațiile persoanei vătămate B. M. A., care se coroborează cu declarațiile martorului G. I. F., precum și cu mențiunile procesului verbal de identificare a persoanei și planșa foto aferentă acestuia.
P. declarația dată în cursul urmăririi penale, persoana vătămată a declarat că în seara zilei de 03.11.2014, în jurul orei 19:00, se afla pe o bancă în fața blocului de domiciliu situat în București, ., ., ., împreună cu un vecin, P. lanis F.,în vârstă de 8 ani, și ascultau muzică pe telefonul ei mobil, marca Sony Xperia. La un moment dat s-a apropiat de ei un individ pe care îl cunoștea din cartier și care i-a smuls din mână telefonul mobil, acesta fugind ulterior în scara 2 a blocului 35. Martorul G. I. F. a auzit-o strigând după inculpat, iar după ce a aflat ce s-a întâmplat, a plecat în urmărirea inculpatului și a reușit să-l prindă. De la organele de poliție persoana vătămată a aflat că inculpatul se numește B. R. N., identificându-l pe acesta cu ușurință din fotografiile ce i-au fost prezentate, astfel cum rezultă din mențiunile procesului verbal de identificare a persoanei și planșa foto aferentă acestuia.
Declarația persoanei vătămate se coroborează cu declarația martorului G. I. F., care a arătat că în data de 03.11.2014, în jurul orei 19:00, în timp ce se afla în fața blocului 34 din București, ., Sector 5 a auzit-o pe persoana vătămată care striga în fața blocului nr. 36. Discutând cu aceasta a aflat că un minor în vârstă de aproximativ 16 ani i-a smuls din mână un telefon mobil și a fugit în scara 2 a blocului 35. Martorul a intrat în scara blocului, iar la etajul 1 a văzut o persoană care avea semnalmentele descrise de persoana vătămată și a coborât cu aceasta în fața blocului, unde se afla un echipaj de poliție, persoana vătămată recunoscându-l pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută de către instanță, precum și prin rechizitoriu. Astfel, acesta a arătat că, la data de 03.11.2014, în jurul orei 19:00 în timp ce se afla pe .-a smuls din mâna persoanei vătămate B. M. A. telefonul mobil marca Sony Xperia, care a început să țipe, după care a fugit în scara 2 a blocului 35, a urcat la etajul 3 de unde a aruncat telefonul mobil în spatele blocului, într-o zonă în care se află resturi menajere. Inculpatul a precizat că, ulterior momentului aruncării telefonului a fost prins de o persoană și predat organelor de poliție.
Persoana vătămată B. M. A. s-a constituit parte civilă în procesul penal prin reprezentantul său legal, numitul Ispuse P. Dian, tatăl acesteia, cu suma de 400 lei, reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras de către inculpat.
În drept, fapta inculpatului minor B. R. N. care, la data de 03.11.2014, în jurul orei 19:00 a smuls telefonul mobil marca Sony Xperia din mâna persoanei vătămate B. M. A., în vârstă de 13 ani, care se afla în fața blocului de domiciliu, situat în București, ., ., ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 alin. 1 C.P. rap. la art. 234 alin. 1 lit. d) C.P. cu aplicarea art. 113 și următoarele C.P.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii are un conținut complex și este alcătuit din două activități: furtul, ca acțiune principală, și exercitarea de violențe, ca acțiune subsidiară, aceasta din urmă fiind modalitatea de înlesnire a sustragerii. Acțiunea de furt implică luarea unui bun mobil al altuia în scopul însușirii pe nedrept, cerință îndeplinită în cauză, deoarece inculpatul prin constrângerea persoanei vătămate a sustras de la aceasta un telefon mobil marca Sony Xperia în scopul însușirii pe nedrept. Acțiunea subsidiară ce completează elementul material al infracțiunii, este reprezentată de constrângerea persoanei vătămate de către inculpat în scopul însușirii pe nedrept a telefonului, prin smulgerea bunului aflat în mâna acesteia și surprinderea sa, creându-i o stare de teamă și profundă nesiguranță, persoanei vătămate în vârstă de 12 ani.
Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, prin deposedarea de un bun mobil, cât și atingerea adusă libertății fizice și psihice de care se bucură aceasta.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, respectiv din împrejurarea că deposedarea persoanei vătămate s-a realizat prin acțiunea inculpatului, aspect ce rezultă din materialul probator administrat în cauză. Impactul psihologic pe care trebuie să îl suporte victima în momentul în care este surprinsă de o astfel de acțiune bruscă și agresivă nu poate fi decât unul extrem de puternic. Persoanei vătămate i se provoacă un sentiment puternic de panică, frică și de profundă nesiguranță, indiferent dacă a reușit sau nu să opună rezistență făptuitorului.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța reține că infracțiunea a fost comisă cu intenție directă calificată prin scop, în accepțiunea art.16 alin 3, lit.a) C.P., aspect ce rezultă dolus ex re, inculpatul acționând în scopul însușirii în mod fraudulos a bunului aparținând persoanei vătămate. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului persoanei vătămate, a integrității corporale și a urmărit producerea acestui rezultat. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și a libertății morale și a urmărit producerea acestui rezultat. Efectuarea unor acte de dispoziție de către inculpat asupra bunurilor sustrase demonstrează că acesta a acționat cu intenția de a-și însuși bunurile, adică de a le lua definitiv din patrimoniul persoanei vătămate și de a le trece în posesia sa.
Aspectul de calificare al faptei este dat de întrunirea circumstanței agravante prevăzute de art. 234 alin. 1 lit. d). Pentru a se reține această agravantă se ia în calcul doar fenomenul natural al nopții, care diferă în funcție de anotimp, urmând a se aprecia în concret dacă noaptea era instalată din punct de vedere natural. Instanța raportându-se la data și ora săvârșirii faptei, respectiv luna noiembrie, în jurul orelor 19.00, reține că fapta a fost săvârșită în timpul nopții.
Totodată, având în vedere faptul că inculpatul s-a născut la data de 07.12.1997, instanța reține faptul că acesta este sub incidența art. 113 și următoarele C.P., fiind minor la data săvârșirii faptei.
Constatând dovedită fapta și vinovăția inculpatului, cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 233 C.p. rap. la art. 234 alin. 1 lit. d) C.P. cu aplic. art. 113 și urm. C.P., instanța va proceda la luarea unei măsuri educative.
La individualizarea măsurii educative ce va fi aplicată inculpatului și a duratei pe care acesta urmează a fi dispusă vor fi avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute în art.74 C.P., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pentru a stabili în concret măsura educativă aplicată, instanța va avea în vedere cele reținute în referatul de evaluare al inculpatului minor efectuat de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
De asemenea, în ceea ce privește efectele recunoașterii vinovăției, instanța urmează a face aplicarea prevederilor art. 128 C.pen. potrivit cărora în cazul infracțiunilor săvârsite in timpul minorității, cauzele de atenuare și agravare sunt avute in vedere la alegerea masurii educative si produc efecte între limitele prevazute de lege pentru fiecare masură educativă.
Astfel, în ceea ce privește natura măsurii educative ce urmează a fi luată față de inculpat, instanța apreciază că având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei se impune luarea unei măsuri privative de libertate, iar nu a uneia neprivative de libertate. Instanța apreciază faptul că pentru a se dispune una dintre măsurile educative neprivative de libertate prevăzute de art. 115 alin. 1 pct. 1 C.P., și pentru asigurarea scopului urmărit prin luarea acestor măsuri este necesar atât concursul autorităților publice (prin serviciul de probațiune), cât și existența unui climat social și familial care să potențeze atingerea unui atare scop. Or, având în vedere faptul că familia inculpatului nu este aptă să-i ofere sprijinul, îngrijirea și îndrumarea necesare pentru reeducarea acestuia prin aplicarea unor măsuri educative neprivative de libertate și nici să reprezinte un model demn de urmat în societate, instanța se va orienta spre o măsură dintre cele prevăzute de art. 155 alin. 1 pct. 2 C.P., fiind îndeplinită în cauză și condiția prevăzută de art. 114 alin. 2 lit. b) C.P., pentru fapta săvârșită de inculpat pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 10 ani.
În ceea ce privește tipul măsurii educative ce urmează a fi luate față de inculpat, instanța va ține seama de aspectele menționate anterior. Astfel, avându-se în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, instanța reține faptul că inculpatul a săvârșit fapta în timpul nopții, în dauna unui alt minor, care nu se afla sub supravegherea părinților, dar care mai era însoțit de o persoană, aspect ce denotă nepăsarea față de consecințele săvârșirii faptei, precum și lipsa de respect față de valorile ocrotite de societate. Instanța reține faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub influența drogurilor și în vederea procurării drogurilor de care este dependent. În ceea ce privește urmarea produsă, instanța reține că infracțiunea dedusă judecății nu este una de o gravitate ridicată, prejudiciul material cauzat ca urmare a săvârșirii faptei fiind evaluat la suma de 400 de lei.
În plus, în legătură cu circumstanțele personale ale minorului, instanța observă că acesta face parte dintr-o familie care nu și-a asumat responsabilitatea creșterii și îngrijirii minorului, fiind instituționalizat în cadrul a diferite centre de plasament. Instanța reține faptul că ambii părinți ai minorului au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, precum și faptul că aceștia au reprezentat o influență negativă pentru inculpat, prin comportamentul manifestat de aceștia ulterior eliberării. Instanța reține faptul că potrivit raportului de evaluare atât părinții, cât și toate rudele din partea tatălui sunt consumatoare de droguri și se ocupă cu comercializarea acestora, iar inculpatul, în ciuda vârstei fragede, a ajuns să consume cu regularitate droguri de mare risc într-o cantitate mare (heroina/ 10-12 doze/zi), săvârșind mai multe infracțiuni contra patrimoniului pentru procurarea acestor substanțe.
Astfel, cum rezultă din cuprinsul referatului de evaluare minorul nu s-a adaptat condițiilor din centrele de plasament, fugind adesea din aceste instituții și preferând să locuiască pe sub poduri, prin parcări sau locuri promiscue. De asemenea, minorul a ignorat regulile de conviețuire impuse de bunica sa, consumând în mod repetat băuturi alcoolice, droguri și săvârșind mai multe fapte reprobabile, inclusiv în dauna membrilor de familie, aspect ce nu poate denota decât faptul că inculpatul este străin de valorile protejate de societate și denotă o vădită lipsă de respect față de toți cei care ar putea să contribuie la creșterea și dezvoltarea lui corespunzătoare.
Totodată, instanța reține faptul că inculpatul are 17 ani și a absolvit 5 clase în perioada în care s-a aflat în centrele de plasament, însă pe fondul dezinteresului manifestat față de procesul de învățământ a intervenit abandonul școlar.
Instanța are în vedere și mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului din care rezultă că acesta nu este la primul contact cu legea penală, ceea ce dovedește că, deși a beneficiat de clemență, fiind sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, acesta nu numai că a sfidat legea, dar a și perseverat în comiterea de fapte penale trecând de la comiterea unor fapte de gravitate medie (furt) la infracțiuni de o gravitate mai mare, respectiv tâlhăria.
Pe de altă parte, instanța reține atitudinea sinceră a inculpatului, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței,acesta recunoscând săvârșirea faptelelor pentru care a fost trimis în judecată.
Așadar, având în vedere toate criteriile de individualizare expuse anterior, instanța apreciază că pentru asigurarea scopului, preventiv, represiv și mai ales educativ al măsurii educative, nu este suficientă luarea măsurii internării într-un centru educativ, motiv pentru care, în baza art. 125 C.P. va lua față de inculpatul B. R. N. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap. la art.234 alin.1 lit d) C.P.. cu aplicarea art. 113 C.P. Instanța apreciază că se impune internarea inculpatului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere permanentă, unde să urmeze cursuri intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, obiectiv ce poate fi realizat doar luarea măsurii prevăzute de art. 115 alin. 1 pct. 2 lit. b) și art. 125 C.p.
Totodată, instanța atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 126 C.P., potrivit cărora dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane internate, instanța poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.
În baza art. 399 alin. 1 C.P.P., instanța are obligația ca prin hotărâre să se pronunțe asupra măsurilor preventive dispuse pe parcursul procesului cu privire la inculpat, iar potrivit art. 399 alin. 3 lit. d) C.P.P. instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunță o măsură educativă. Așadar, având în vedere faptul că inculpatul B. R. N. se află în stare de arest preventiv, precum și faptul că instanța a procedat la luarea unei măsuri educative prin prezenta hotărâre, în aplicarea dispozițiilor legale evocate anterior va dispune revocarea măsurii arestării preventive dispuse prin M.A.P. nr. 88 /UP/04.11.2014 emis de Judecătoria Sectorului 5 București, precum și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea acestui mandat, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 127 rap. la art. 72 C.P. instanța va deduce din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, perioada reținerii și arestării preventive dispuse în cauză de la 04.11.2014, la zi.
În ceea ce privește latura civilă, instanța reține faptul că în cauză persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, prin intermediul reprezentatului legal, cu suma de 400 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă, instanța reține că potrivit art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru admiterea acțiunii civile instanța trebuie să verifice întrunirea cumulativă a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 1349 și art 1357 C. civ., respectiv: existența unui prejudiciu cert și nereparat, existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpat, existența vinovăției ca atitudine a inculpatului față de faptă și urmările acesteia, precum și existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat.
În speță, instanța apreciază că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce îl privește pe inculpatul B. R. N..
Astfel, se constată că în prezenta cauză, sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele legale menționate, respectiv: existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpat (respectiv sustragerea telefonului mobil marca Sony Xperia din posesia părții civile prin smulgerea acestuia, existența unui prejudiciu determinabil și nereparat produs părții civile ( în cuantum de 400 de lei), existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia.
De asemenea, potrivit art.1372 C.civ., cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane. Având în vedere faptul că la data săvârșirii infracțiunilor, inculpatul B. era minor, iar potrivit legii civile exercitarea autorității părintești aparținea părinților, B. F. și B. M., care nu au dovedit o cauză de exonerare a răspunderii, instanța va reține că persoanele responsabile civilmente au obligația de a repara prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 19, art.397 C.P.P. raportat la art. 1357 C.Civ. va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. A. și va dispune obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente B. F. și B. M. la plata către partea civilă a sumei de 400 RON, cu titlul de daune materiale.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.P.P, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, cu excepția cheltuielilor cu avocații din oficiu, care rămân în sarcina statului. Totodată, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Având în vedere situația dedusă judecății, respectiv poziția procesuală a inculpatului, faptul că inculpatul și persoanele responsabile civilmente au fost obligate în solidar la repararea pagubei cauzate părții civile, precum și costurile ocazionate de prezentul proces în ansamblul său, instanța va obliga inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente B. F. și B. M. la 750 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, rămâne în sarcina statului și va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 125 cod penal ia față de inculpatul B. R. N. (fiul lui F. și M., născut la data de 07.12.1997, îr București, domiciliat în București, C.. Rahovei, nr. 338, ., sector 5, fără C.l. CNP:_) măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap. la art.234 alin.1 lit d Cod penal cu apl. art. 113 cod penal
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 126 cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. revocă măsura arestării preventive dispuse prin m.a.p. nr. 88 /UP/04.11.2014 emis de Judecătoria Sector 5
În baza art. 399 alin. 3 lit. d C.p.p. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea m.a.p. nr. 88 /UP/04.11.2014 emis de Judecătoria Sector 5, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 127 rap. la art. 72 cod penal deduce din durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani perioada reținerii și arestării preventive de la 04.11..2014 la zi.
În temeiul art. 19, 397 C.pr.pen. raportat la art. 1357 C.Civ admite acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M. A. și îl obligă pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente B. F. și B. M. la plata către partea civilă a sumei de 400 ron cu titlul de daune materiale.
În baza art. 274 alin.3 C.p.p. il obligă pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente B. F. și B. M. la 750 lei cheltuieli judiciare către stat. (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria Sectorului 3).
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 ron va fi avansat din fondul MJ.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. DGI
Tehnored. CA
5ex/20.02.2015
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 308/2015. Judecătoria... → |
|---|
