Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 433/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 433/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-05-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._/320/2014
SENTINȚA PENALĂ NR. 433
Ședința publică din 18 mai 2015
P.: D. D.- P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. I., trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 23.04.2015, prin care s-a stabilit termen de pronuntare la 08.05.2015, cand pronuntarea a fost amanata pentru 15.05.2015, cand s-a amanat pentru data de azi, 18.05.2015, incheieri ce fac parte integranta din prezenta.
INSTANȚA
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Targu-M. din data de 29.09.2014, emis in dosarul nr. 6191/P/2014, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului C. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prev. si pe. de art. 336 alin. 1 Cod penal, constând in aceea ca, in data de 03.11.2013, in jurul orelor 1:30, după ce in prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe .-M., având in sânge o îmbibație alcoolica stabilita la parametrii de 1,00 g‰ alcool pur in sânge la orele 2:00 si respectiv 0,80 g‰ alcool pur in sânge la orele 3:00.
In faza actelor premergatoare a fost incheiat procesul-verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare din 25.11.2013, respectiv: procesul-verbal de constatare a presupusei infracțiuni flagrante din 11.03.2013; declarația făptuitorului, testarea cu aparatul etilotest, redata in testul ARBU-0650, nr. test_ din 03.11.2013; prelevarea de probe biologice in vederea determinării gradului de intoxicație etilica a făptuitorului, consemnata in buletinul de examinare clinica însoțitor al prelevării probelor biologice si procesul verbal de prelevare sigiliu nr._, precum si constatarea medico-legala consemnata in buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 3614/766/A-2 din 05.11.2013 ale IML Targu-M.; declaratiile numitilor Puczi I. si O. T. Jozsef; inscrisuri, respectiv copia după cazierul judiciar al inculpatului și copia cazierului auto ale inculpatului.
In faza de urmarire penala, probele au fost administrate prin urmatoarele mijloace: declaratii de suspect si inculpat; declarațiile martorului O. T..
Prin incheierea judecatorului de camera preliminara din 27.02.2015, s-a constatat legalitatea sesizarii instanței cu rechizitoriul privind pe inculpat si s-a dispus începerea judecatii, fara a fi inlaturata vreo proba pentru motive de nelegalitate.
In faza de judecata, inculpatul a fost audiat si a solicitat sa fie judecat numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, instanta admitand cererea formulata si continuand cercetarea judecatoreasca pe calea procedurii abreviate prevazute in cazul recunosterii invinuirii.
II. Analizand probele administrate din perspectiva continutului constitutiv al infractiunii sub aspectul careia a fost sesizata, instanta retine urmatoarele:
In fapt,din punct de vedere al laturii obiective, in data de 03.11.2013, in jurul orelor 1:30, după ce in prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C. I. a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe .-M., având in sânge o îmbibație alcoolica stabilita la parametrii de 1,00 g‰ alcool pur in sânge la orele 2:00 si respectiv 0,80 g‰ alcool pur in sânge la orele 3:00.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta deduce din circumstantele reale ale savarsirii, ca fapta a fost comisa de inculpat cu vinovatie sub forma intentiei, intrucat acesta cel putin a acceptat posibilitatea de a conduce pe drumurile publice autovehiculul, cu depasirea imbibatiei alcoolice prevazute de lege.
Pentru a retine starea de fapt obiectiva si subiectiva mai sus mentionata, instanta s-a intemeiat pe toate probele administrate in faza de urmarire penala, fara a inlatura niciuna.
Astfel, declaratia de recunoastere a inculpatului, este concordanta cu procesul-verbal de constatare a presupusei infractiuni flagrante si cu declaratiile martorei oculare la actiunea de conducere a autovehiculului pe drumurile publice, numita Puczi I., respectiv a martorului ocuular al recunoasterii facute de inculpat cu ocazia opririi in trafic a antementionatului aspect, ca si al consumului anterior de bauturi alcoolice.
In drept, considerente teoretice preliminare cu caracter general privind solutionarea cauzei
1) Raportul dintre individualizarea pedepsei, legea penala mai favorabila si solutia procesuala:
In privinta legii penale de drept substantial aplicabile, fiind vorba despre un conflict de legi organizate in coduri in timp, legea penala mai favorabila se stabileste in concret, prin compararea ipotetica si globala a legilor succesive, in functie de conditiile incriminare, de conditiile de tragere la raspundere penala si, in sfarsit, de criteriul pedepsei, dupa care LPF se aplica global, asa cum statueaza decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Asadar in stabilirea LPF nu se compara direct, ci numai ipotetic si global solutiile de individualizare a pedepsei prevazute de codurile succesive, respectiv: pe de o parte, inexistenta infractiunii in conditiile art. 181 Cod penal din 1969, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea veche, toate aplicate la o fapta calificata pe legea veche, cu renuntarea, amanarea executarii pedepsei, sau cu suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea noua, toate aplicate la o fapta calificata pe aceeasi lege, pe de alta parte.
Deoarece s-ar crea o lex tertia, nu se compara direct nici criteriile de individualizare a pedepsei prevazute de codurile succesive, respectiv aplicarea pedepsei, prev de Codul penal din 1969, cu stabilirea pedepsei, prev de actualul Cod penal, fiind comparabile in procesul de individualizare pe aceluiasi cod, sau intre coduri, insa in comparatia globala presupusa de stabilirea LPF, facuta prin „pipairea” individualizarii pedepsei, dupa cum va rezulta in continuare.
In acelasi sens si pentru aceleasi motive, insasi necesitatea supravegherii sau continutul acesteia nu pot functiona ca si criterii directe in stabilirea LPF, ci numai global.
Ulterior stabilirii LPF, facuta inclusiv prin „pipairea” posibilitatilor de individualizare a pedepsei, se procedeaza la individualizarea pedepsei, dupa care se pronunta solutia procesuala adecvata, prev de art. 396 Cod de procedura penala.
Distinctia dintre individualizarea executarii pedepsei si solutia procesuala, ca si prioritatea metodologica a celei dintai in raport cu cea de-a doua, garanteaza ca aplicarea LPF nu poate conduce la o aplicare autonoma a codurilor penale succesive.
Astfel, solutiile procesuale permit trecerea graduala de la cea mai putin severa forma de individualizare de drept substantial prevazuta, pana la executarea efectiva, in raport de criteriile prevazute de codul substantial in chestiune, fara a insa ca acestea din urma sa poata transgresa in celalalt cod prin intermediul solutiei procesuale, care pe actualul cod este completata cu solutiile de individualizare de drept substantial
Asadar, dincolo de nelegalitatea compararii solutiilor de drept procesual care sunt de imediata aplicare, din cauza tehnicii legislative s-ar ajunge astfel si la crearea unei lex tertia in mod indirect, pe cale jurisprudentiala, ceea ce este interzis de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Sintetizand, Codul penal din 1969 fie se aplica global, sub aspectele interdependente ale individualizarii si aplicarii LPF, presupunand exclusivitatea aplicarii vechilor solutii de drept substantial in individualizarea pedepsei la faptele calificate pe Codul penal din 1969 si totodata excluderea solutiilor de individualizare a pedepsei nou introduse de legea substantiala in vigoare, cu exceptiile prevazute de lege, fie nu se aplica, deschizand posibilitatea aplicarii globale a noului Cod penal, care presupune exclusivitatea aplicarii noilor solutii de drept substantial in individualizarea pedepsei, faptelor calificate pe Codul penal actual, cu exceptiile prevazute de lege.
Aceeasi si pentru aceleasi argumente este solutia si pentru legile speciale contemporane codurilor de drept penal substantial succesive.
Aplicarea acestora atrage obligatoriu aplicarea codului contemporan, sub toate aspectele incidente, cauze de nepedepsire, retinerea de stari sau circumstante la individualizarea pedepsei, etc, fie numai pentru ca regula este ca legile speciale nu prevad criterii de individualizare a pedepsei, asadar se completeaza in mod natural si necesar cu dispozitiile codului contemporan.
2) Exceptii de la globalitate
Exceptiile de la globalitate sunt prevazute de legea tranzitorie de drept substantial, respectiv de art. 10, art. 16 alin.2, art. 17 - art. 22 din Legea nr. 187/2012 etc, care au caracter autonom si conduc . diversificare a solutiilor in raport de codurile succesive, care insa nu intra in contradictie cu decizia Curtii Constitutionale, deoarece nu rezulta jurisprudential.
In privinta exceptiilor prev de art. 10 si art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, sensul initial si continutul acestora s-a schimbat in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Initial, nici obligativitatea compararii directe a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei din legea veche cu cea din legea noua, prev de art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 si nici posibilitatea stabilirii de legi diferite pentru conditiile de incriminare ale faptei obiect al sesizarii si pentru tratamentul sanctionator al pluralitatii din care face parte, dedusa per a contrario din art. 10 din Legea nr. 187/2012 ca si caz particular al art. 5 Cod penal, in ipoteza in care pluralitatea s-a definitivat sub legea veche, nu contraveneau in vreun fel cu aplicarea legii pe institutii autonome
Ulterior, ambele prevederi au devenit exceptii de la principiul globalitatii aplicarii legii penale de drept substantial, de stricta interpretare si aplicare.
Astfel, in privinta art. 16 din Legea nr. 187/2012, conformitatea compararii directe in aplicarea art.5 Cod penal s-a schimbat, deoarece s-a schimbat insusi sensul art. 5 Cod penal, caracterul global al acestuia din urma impunand pastrarea criteriilor prev de art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, insa cu folosirea lor in analiza globala.
In privinta art. 10 din Legea nr. 187/2012, acesta permite expres stabilirea regimului juridic aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii dupa o lege diferita de legea pedepselor deja stabilite pe Codul penal din 1969.
Argumentul de interpretare logica per a contrario, care se justifica prin ipoteza presupusa a tertium non datur, perfect aplicabil in contextul regulei aplicarii pe institutii autonome, nu se mai justifica in principiu in acest moment, decat in masura in care efectele interpretarii se subsumeaza principiului aplicarii globale.
Exceptiile rezultand din interpretarea extensiva la care argumentul per a contrario conduce ar putea fi justificata numai de situatiile in care aplicarea globala a LPF nu ar fi posibila in mod obiectiv, indiferent de motiv, insa cu conditia de a nu se face in defavoarea inculpatului.
Astfel, in cazul definitivarii pluralitatii sub legea veche, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte, inclusiv al subpluralitatilor, se poate intotdeauna stabili ipotetic si aplica global, potrivit art. 5 Cod penal, cu exceptia pedepselor deja stabilite, indiferent daca pe legea veche sau noua.
In sensul de mai sus, pentru pedepsele stabilite potrivit legii vechi, situatia este prevazuta expres de art. 10 din Legea nr.187/2012.
Acesta permite pe cale de exceptie ca inaplicabilitatea art. 6 Cod penal la toate componentele, sa nu atraga imposibilitatea aplicarii tratamentului sanctionator al legii noi la pluralitatea definitivata sub legea veche, asa cum se intampla in cazul modificarii de pedepse, posibil a fi cercetata exclusiv in aplicarea art.6 Cod penal.
Pentru pedepsele stabilite potrivit legii noi pentru fapte savarsite sub imperiul legii vechi, in aplicarea art. 5 Cod penal, aceasta rezulta din interpretarea art.10 per a contrario, inevitabila in acest caz, daca se face in favoarea inculpatului.
In cazul definitivarii pluralitatii sub legea noua, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte, inclusiv al subpluralitatilor, este identica si stabilita legal de art. 10 din Legea nr.187/2012 ca si caz particular al art.5 Cod penal, cu exceptia legii tratamentului sanctionator al subpluralitatilor pentru care aplicarea legii noi ar conduce la aplicarea retroactiva a legii penale in detrimentul subiectului raspunderii penale .
Astfel, deoarece art. 10 din Legea nr.187/2012 prevede expres legea faptei ca fiind legea noua si deoarece nu deroga expres de la art.5 Cod penal in privinta tratamentului sanctionator al pluralitatii, rezulta ca legea aplicabila acestora, respectiv faptei obiect al sesizarii si pluratitatii din care face parte, este aceeasi.
3) Criterii de comparatie in stabilirea LPF
Analiza comparativa in stabilirea LPF din perspectiva codurilor succesive urmareste stabilirea codului, sau/si a legilor contemporane a caror aplicare globala este mai favorabila sub aspectul severitatii ingerintei in drepturile subiectului pasiv, in concretizarea raportului juridic de drept substantial de raspundere penala, dupa criterii prevazute constitutional.
Analiza comparativa, ipotetica si globala a codurilor succesive se oprestela momentul aparitiei unor diferente obiective in privinta raportului juridic de drept penal substantial de conflict dedus judecatii, obiectivitatea fiind impusa de principiul legalitatii incriminarii, care trebuie sa apara in urma aplicarii criteriilor constitutionale prevazute de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale la probele din cauza, ., care sa excluda arbitrariul.
Incepand comparatia codurilor cu conditiile de existenta a infractiunii, continuand cu cele de raspundere si sfarsind cu cele de sanctionare ale presupusei infractiuni deduse judecatii, diferentele in LPF apar in mod obiectiv si necesar, in ordinea prevazuta de lege.
La ultimul nivel, al „pipairii” individualizarii pedepselor, lipsesc insa criteriile constitutionale, asadar trebuie identificate dintre cele prevazute de lege, din aceleasi motive.
In primul rand, din legislatia pozitiva rezulta ca analiza presupune cercetarea diferentele de cuantum, continut, conditii si efecte ale executarii sau neexecutarii pedepselor, ceeea ce impune in principiu analiza simultana, din cauza complexitatii interdeterminarilor reciproce.
In al doilea rand, se pot identifica urmatoarele situatii paradigmatice, pentru care solutia nu rezulta logic si pentru care trebuie identificate criterii obiective de comparatie, respectiv: pedepse de aceeasi natura, in cuantum diferit, cea mai severa posibil neexecutabila si cealalta obligatoriu executabila; pedepse de aceeasi natura, in acelasi cuantum, ambele obligatoriu executabile; pedepse de aceeasi natura, in acelasi cuantum, ambele posibil neexecutabile.
In lipsa altor criterii obiective, art. 17 din Legea nr. 187/2012 prevede cu valoare de principiu ca o pedeapsa mai grea dar fara executare, este preferabila in mod obiectiv uneia mai usoare cu executare efectiva
In acelasi sens, art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, prevede cu valoare de princiupiu ca, la compararea formelor posibilitatii neexecutarii prevazute de codurile succesive, restrangerile de drepturi si efectele, sunt prioritare fata de durata termenelor pe care sunt impuse ca si conditii pentru neexecutare.
In al treilea rand, trebuie identificate conceptele si procedeele folosite de codurile succesive in individualizarea pedepsei, pentru a nu le folosi ilicit in comparatia ipotetica, care nu se reduce la individualizarea pedepsei
Astfel, art. 72 si urm din Codul penal din 1969 prevede lato sensu criteriile generale de individualizare a pedepsei, incluzand circumstantele si starile privind fapta sau faptuitorul, in timp ce art. 74 si urm din actualul Cod penal le prevede stricto-sensu, distinct de circumstante si stari, prevazand in plus 7 subcriterii de evaluare a lor: 3 privind fapta si 4 privind faptuitorul, in aceasta ordine si ultimele vizand exclusiv periculozitatea faptuitorului.
Ultimele 2 dintre cele 4 subcriterii privind periculozitatea faptuitorului se refera la conduita din cursul procesului penal, ce constituia circumstanta atenuanta din perspectiva Codului penal din 1969, respectiv conditia acestuia, insa nu si la conduita anterioara savarsirii, ce constituia circumstanta atenuanta, pe acelasi cod.
In cazul Codului penal din 1969, criteriile de individualizare privind fapta si faptuitorul produc efecte impreuna cu circumstantele privind fapta si faptuitorul, posibil a fi stabilite prin apreciere globala, in interiorul limitelor de pedeapsa speciale, majorate cu fractia legala in cazul retinerii recidivei postexecutorii.
Restul imprejurarilor, precum tentativa, sau al starilor privind fapta sau faptuitorul, precum concursul, recidiva postcondamnatorie, recidiva postcondamnatorie, sau infractiunea continuata, produc fiecare efecte in mod distinct asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala: de regula prin sporuri adaugate prin apreciere, fara caracter global si prin exceptie, in cazul recidivei sau pluralitatii intermediare speciale, prin cumul aritmetic cu acesta, respectiv in cazul tentativei prin aplicarea de fractii legale.
Caracterul stabilirii efectelor prin procedeul aprecierii este de regula facultativ, cu exceptia circumstantelor atenuante ale caror efecte sunt obligatorii, cand globalitatea fortata a aprecierii modifica si rezultatul efectelor distincte, stabilindu-le limite obligatorii.
In cazul actualului Cod penal, subcriteriile de evaluare a faptei si persoanei produc efecte global, prin apreciere, in interiorul limitelor speciale, modificate in cazul retinerii tentativei, circumstantelor atenuante, a cauzelor speciale de reducere a pedepsei, a circumstantelor agravante, a recidivei postexecutorii sau infractiunii continuate, prin aplicarea de fractii legale si/sau sporuri in cazul infractiunii continuate, distinct si in aceasta ordine.
Restul imprejurarilor, circumstantelor si starilor privind fapta sau faptuitorul produc efecte distincte asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala: in cazul concursului si pluralitatii intermediare, prin aplicarea de fractii legale, respectiv in cazul recidivei postcondamnatorii, prin cumul aritmetic.
Asadar, desi aprecierea, cumulul aritmetic si aplicarea de fractii legale sau sporuri sunt procedee comune conceptual ambelor coduri in individualizarea pedepsei, acestea se aplica la probe in mod diferit, in limite si cu efecte diferite, pe fiecare dintre coduri.
Astfel, in cazul Codului penal din 1969, aprecierea este globala si priveste toate imprejurarile, circumstantele sau starile care nu produc efecte distinct, deoarece criteriile propriu-zise privind fapta si faptuitorul sunt indivizibile cu acestea; in cazul efectelor produse distinct, desi nu are caracter global propriu-zis, aprecierea poate fi circumscrisa globalitatii, daca se retin circumstante atenuante.
In cazul actualului Cod penal, aprecierea este globala numai in privinta subcriteriilor de individualizare, deoarece criteriile propriu-zise produc efecte distinct de orice alte imprejurari, circumstante sau stari privind fapta sau faptuitorul situate la acelasi nivel, iar in cazulinfractiunii continuate, nu are caracter global si priveste modificarea limitelor speciale.
4) Algoritm de stabilire a LPF ce va fi utilizat
In concluzia celor anterioare, comparatia in stabilirea LPF se face sub aspectul posibilitatii, sau/si conditiilor de tragere la raspundere penala, sau/si a severitatii actuale sau potentiale a ingerintei referite, in aceasta ordine, prin cercetarea ipotetica si globala a codurilor succesive, facuta prin aplicarea succesiva la probele din dosar a criteriilor prevazute de acestea, privind conditiile de incriminare, de raspundere penala, sau privind pedeapsa si conduce la diferente de natura, cuantum, posibilitate de neexecutare, continut si efecte ale executarii, respectiv continut, efecte si termene de incercare ale neexecutarii.
Asadar, la subnivelul „pipairii” individualizarii pedepselor de aceeasi natura din perspectiva cuantumului, initial se identifica in functie de probe a imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in individualizarea pedepselor incidente in concret, dintre cele prevazute de codurile succesive.
Dintre acestea, trebuie identificate cele care produc efecte indivizibil, asadar prin apreciere globala si cele care o fac in mod distinct, ultimele diferentiat in functie de efectul produs: asupra limitelor speciale ale pedepselor prevazute de codurile succesive, respectiv asupra cuantumului unei pedepse stabilite prin apreciere globala.
Apoi, trebuie stabilite limitele de pedeapsa in raport de care poate fi aplicat procedeul aprecierii globale pe ambele coduri, pornind de la cele speciale, modificate sau nu in raport de imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in acest sens prevazute de codurile succesive.
In caz de modificare a limitelor speciale, la stabilirea limitelor de pedeapsa se tine cont de ordinea legala a aplicarii criteriilor de individualizare stricto-sensu si lato-sensu prevazuta de fiecare dintre coduri, la art.80 Cod penal din 1969, respectiv art. 79 Cod penal, ca si de procedeul concret de producere a efectelor: prin coborarea obligatorie sau facultativa sub minimul special in raport de un minim prevazut de lege, prin aplicarea de fractii legale la limitele speciale, sau prin aplicarea de sporuri la limitele speciale.
Se stabileste astfel orientarea pedepselor pe fiecare dintre coduri, folosind procedeul aprecierii globale, asa cum acesta este reglementat de codurile succesive, prin prevederea subcriteriilor sau criteriilor de individualizare stricto-sensu sau lato-sensu.
La rezultatele orientative obtinute pe fiecare cod se raporteaza restul imprejurarilor, circumstantelor sau starilor cu posibile efecte in concret in individualizarea pedepsei, indiferent de procedeu: fractii legale, sporuri, sau cumul aritmetic - prin ipoteza cu referire numai la rezultatul stabilit anterior prin apreciere si nu la limite de pedeapsa.
In ipoteza criteriilor de individualizare a pedepsei specifice pluralitatii de infractiuni, LPF aplicabil faptei obiect al sesizarii in caz de pluralitate de infractiuni se stabileste si in functie de configuratia si regimul sanctionator al pluralitatii, pe institutii globale, in aplicarea art. 5 Cod penal, cu exceptiile prevazute de lege sau rezultand din aplicarea principiilor generale de drept.
Se obtin astfel intervale orientative in care pedepsele, simple sau rezultante, pot lua valori absolute pe scalele de individualizare ale fiecarui cod.
Concomitent cu stabilireaintervalelor orientative referite, trebuie cercetate si posibilitatea executarii sau neexecutarii pedepselor de aceeasi natura.
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, cuantumuri diferite, dintre care cea mai severa este posibil neexecutabila si cealalta obligatoriu executabila, LPF este reprezentat de Codul sau legea contemporana care permite pedeapsa neexecutabila
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, in acelasi cuantum si obligatoriu executabile, daca pedeapsa este amenda, se compara „continutul executarii”, identitatea de natura nefiind totala, asa cum rezulta implicit si din art. 14 alin 1 lit.b din Legea nr. 187/2012, ca si efectele constand in sanctiunea neexecutarii, diferite pe codurile succesive.
In sensul de mai sus, stabilirea amenzii penale se face cu ocazia individualizarii, potrivit dispozitiilor LPF deja stabilita, fara a se putea combina dispozitii din legi diferite.
In cazul inchisorii, pentru care continutul si continutul executarii sunt aceleasi din punct de vedere al dreptului substantial, se compara doar efectele, spre exemplu posibilitatea liberarii conditionate, termenele de reabilitare, decaderi sau incapacitatile prev de legi extrapenale etc
Daca pedepsele apar de aceeasi natura egale in cuantum si neexecutabile, se compara restrngerile de drepturi si efectele neexecutarii, cu prioritate fata de durata termenelor pe care sunt impuse ca si conditiile pentru neexecutare, cazul suspendarii sub supraveghere prevazut de art. 16 din Legea nr. 187/2012 fioind particular.
In stabilirea LPF nu se compara pedepsele complementare sau accesorii deoarece potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, stabilirea judiciara a legii penale mai favorabila se refera la pedeapsa principala, si nu la pedepsele complementare sau accesorii, care deriva din aceasta.
5) In privinta infractiunii concrete din cauza aceasta era prevazuta de o lege speciala, art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, care a fost preluata de art. 336 alin.1 Cod penal.
In privinta pedepsei, art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 prevedea inchisoarea de la 1 pana la 5 ani, in timp ce art. 336 alin.1 Cod penal prevede inchisoarea de la 1 pana la 5 ani, alternativ cu amenda penala.
In noua incriminare au fost modificate conditiile pentru intrunirea elementului material, respectiv privind momentul la care este necesara existenta alcoolemiei in sange, de la momentul conducerii pe drumurile publice, pe legea veche, la momentul prelevarii mostrelor biologice, pe legea noua
Potrivit expunerii de motive a Codului penal si HP nr. 3/2014 a ICCJ, publicata in MO nr. 392/28.05.2014, sensul modificarii conditiilor de incriminare a fost nu pentru a exclude legatura dintre actiunea de conducere si alcoolemie, ci din considerente practice, pentru a exclude recalcularea retroactiva a alcoolemiei, in acest scop stabilind un singur moment cu relevanta penala in recoltare, in cel mai scurt timp, potrivit aceleiasi hotararari prealabile.
In aceste conditii, in ipoteza dublei prelevari de mostre biologice, cum impunea Ordinul nr. 1512/2013 al Ministerului Sanatatii, relevanta penal este numai prima, desigur daca aceasta se efectueaza legal, in cel mai scurt timp, respectiv nu mai tarziu de o ora de la constatare, tinand cont de durata de metabolizare a alcoolului acceptata si mentionata expres in HP nr. 3/2014 a ICCJ.
In consecinta acestei decizii Ordinul nr. 1512/2013 a fost modificat prin Ordinul nr. 1192/2014 al Ministerului Sanatatii, publicat in MO nr.769/23.10.2014, respectiv art. 10 prevazand recoltarea unei singure mostre de sange pentru determinarea alcoolemiei.
Potrivit deciziei nr. 723/2014 a CCR, publicata in MO nr. 69/27.01.2015, s-a constatat neconstitutionala sintagma „la momentul prelevarii mostrelor biologice” a art. 336 alin.1 Cod penal, dupa expirarea termenului constitutional de 45 de zile aceasta incetandu-sui efectele
In considerente, s-a retinut ca, „conditia ca imbibatia alcoolica sa existe la momentul prelevarii plaseaza consumarea infractiunii ulterior savarsirii’.. si „lipseste de previzibilitate norma, impiedicand destinatarii acesteia sa isi adapteze conduita in functie de ea” in conditiile in care „recoltarea se face la un moment de timp mai mult sau mai putin indepartat de momentul savarsirii, care este cel al depistarii in trafic”, momentul recoltarii fiind caracterizat ca si aleatoriu.
In consecinta, art. 336 alin.1 Cod penal nemodificat constitutional mai poate produce efecte ca si lege penala mai favorabila, in conditiile art. 5 alin.2 Cod penal si HP nr. 3/2014 a ICCJ si-a incetat efectele in privinta obligativitatii preferintei acordate primei prelevari din 2 efectuate, potrivit art. 4771 Cod procedura penala.
Cu toate acestea, retinerea in considerentele acesteia a faptelor ca metabolizarea alcoolului incepe intre 60 pana la 120 minute si ritmul de 0,15 -0,20 ‰ le atribuie caracter notoriu, care nu mai trebuie probat.
In concret
In privinta stabilirii legii penale mai favorabile aplicabile si a incadrarii juridice
Din perspectiva stabilirii LPF si a incadrarii juridice este semnificativa doar succesiunea in timp a codurilor penale de drept substantial, situatia de fapt fiind in principiu corect incadrata prin rechizitoriu, fara a fi necesara cercetarea vreunei pluralitati de infractiuni.
Asadar, faptei retinute in sarcina inculpatului sub aspect obiectiv si subiectiv, ii corespunde fie infractiunea prev de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, contemporana Codului penal din 1969, fie infractiunea prev de art. 336 alin.1 Cod penal, nemodificat, respectiv modificat prin decizia CCR, contemporana actualului Cod penal.
Conditiile de tragere la raspundere penala sunt similare, nefiind necesara indeplinirea unor conditii prealabile in acest scop si neintervenind la acest moment prescriptia raspunderii penale, pe niciunul dintre coduri.
In sensul de mai sus, concentratia maxim permisa de alcool in sange este identica pe ambele legi succesive.
Din perspectiva diferentelor privind conditiile de incriminare, recoltarea s-a facut la mai putin de o ora de la data actiunii de conducere pe drumurile publice; oricum, inculpatul a declarat in mod expres ca nu contesta valoarea alcoolemiei.
Momentul recoltarii, exclude posibilitatea ca in perioada actiunii de conducere sa nu fi inceput metabolizarea alcoolului, tinand cont de rata maxima de 0,20 ‰ pe ora, cea mai buna situatia pentru inculpat, in care s-ar fi aflat la acel moment in faza de eliminare.
Deoarece la momentul recoltarii inculpatul se afla in faza de eliminare, deoarece recoltarea s-a facut dupa 3 ore de la momentul in care a inceput sa consume alcool si dupa o ora de cand a incetat (potrivit propriilor declaratii ale inculpatului date in urma informarii asupra dreptului la tacere, din care rezulta ca intervalul de consum a fost intre 23,00 si 01,00 si ca nu a mancat) rezulta ca si la momentul actiunii de conducere se afla in faza de eliminare, sau cel putin in zona varfului curbei de maxim al alcoolemiei, ulterior scazand.
Oricum, in lipsa unei expertize, relevant este ca, concentratie constatata nu exclude raspunderea penala in conditiile legii vechi, si nici a celei noi ulterior modificarii in urma deciziei CCR.
Pedepsele prevazute de lege pentru infractiunea in chestiune, cu retinerea art. 396 alin.10 Cod procedura penala sunt: de la 8 luni inchisoare, pana la 3 ani si 4 luni inchisoare, prev de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002; de la 8 luni inchisoare, pana la 3 ani si 4 luni inchisoare, alternativ cu amenda, prev de art. 336 alin.1 Cod penal.
„Pipaind” individualizarea pedepsei pe codurile sucesive, se retin, in principiu urmatoarele
Din perspectiva actualului Cod penal, gravitatea faptei si periculozitatea inculpatului rezulta in functie de: imprejurarile savarsirii, ora tarzie, cand posibilitatea de a produce victime este relativ scazuta si gradul scazut de alcoolemie, modul de savarsire, fara precautii, urmarea produsa constand in periclitarea sigurantei circulatiei pe drumurile publice; motivul avut si mobil urmarit de inculpat, deplasarea cu masina in zona centrala, in scopuri care nu rezulta cu claritate; inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, este adult matur, studii superioare, contabil, necasatorit, cu 1 copil incadrat in grad de handicap si antecedente penale de aceeasi natura din 1988 si 2010.
Nu rezulta circumstante distincte stricto-sensu privind fapta si faptuitorul care sa poata fi retinute in plus, din perspectiva Codului penal din 1969 in raport cu actualul Cod penal.
Din perspectiva posibilitatii de individualizare a executarii si a criteriilor prevazute in acest sens de codurile succesive, din cauza antecedentelor de aceeasi natura se exclud la nivel de principiu solutiile de achitare in conditiile art. 181 Cod penal din 1969, sau de renuntare la aplicarea pedepsei, pe ambele impunandu-se cel putin stabilirea eventualei pedepse.
Tinand cont de gradul scazut de alcoolemie, de ora tarzie si de persoana inculpatului, integrat social cu exceptia aparentei propensiunii pentru acest tip de fapte si deoarece pedeapsa amenzii penale este mai putin severa decat pedeapsa inchisorii, rezulta ca legea penala mai favorabila pe ansamblu faptei obiect al sesizarii este art.336 alin.1 Cod penal, mai precis anterior modificarii, deoarece gradul de alcoolemie de la momentul primei recoltari este mai mic decat cel de la momentul conducerii autovehiculului.
In concluzie, fapta inculpatuluidin data de 03.11.2013, cand dupa ce in prealabil a consumat bauturi alcoolice, cu intentie a condus un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere, pe drumurile publice de pe raza mun Targu-M., dupa care la momentul prelevarii mostrelor biologice efectuate in conditii legale, a avut 1,00 g‰ alcool pur in sange, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin1,2 Cod penal.
In ce priveste individualizarea pedepsei, tinand cont de gravitatea presupusei infractiuni si pericolozitatea inculpatului dupa criteriile prev de art. 74 Cod penal si cercetate in scopul stabilirii LPF, se mentine concluzia: aplicabilitatea pedepsei alternative a amenzii penale.
Tinand cont de aceleasi criterii antementionate, prev de art 74 Cod penal, de limitele speciale ale acesteia, prev de art. 61 alin.4 lit.c Cod penal si reduse cu ¼, in conditiile art. 396 alin.10 Cod de procedura penala, respectiv de la 135 zile amenda, pana la 225 zile amenda, rezulta ca 180 zile amenda penala, pentru savarsirea infractiunii din cauza, corespund tuturor exigentelor legii penale, in special tinand cont de imprejurarile comiterii, respectiv de gradul mare de alcoolemie
In privinta cuantumului sumei corespunzatoare unei zile amenda, tinand cont de situatia materiala a condamnatului, contabil, apreciaza in raport de limitele speciale ale acesteia, intre 10 lei si 500 lei, prevazute de 61 alin.2 Cod penal, ca suma de 50 lei corespunzator unei zile amenda, este adecvata prevederilor legale.
Maximul special al incriminarii este mai mic de 7 ani inchisoare, natura pedepsei principale stabilite este amenda penala, antecedentele penale ale inculpatului nu sunt grave, acesta nu s-a sustras de la judecata si nu a incercat zadarnicirea adevarului, conduita sa anterioara este in ansamblu prosociala iar cea ulterioara infractiunii, inclusiv procesuala una pozitiva, posibilitatile sale de indreptare sunt reale, cu atat mai mult in conditiile supravegherii si in final, acesta si-a exprimat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.
Fiind intrunite cumulativ antementionatele conditii, rezulta ca nu este necesara aplicarea pedepsei principale stabilite si cu atat mai putin executarea acesteia, impunandu-se amanarea aplicarii acesteia, in conditiile art. 83 si urm. Cod penal.
In concret, nu se impune stabilirea in sarcina inculpatului a vreuneia dintre obligatiile prev de art.85 alin.2 cod penal, obligatia de a nu conduce anumite tipuri de vehicule vizand abilitatile necesare in functie de tip si nu o eventuala predilectie pentru conducerea acetora ulterior consumarii de bauturi alcoolice.
In consecinta, instanta va stabili in privinta inculpatului pedeapsa principala de 9000 lei amenda penala, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin1,2 Cod penal
In privinta pedepselor complementare, data fiind natura si gravitatea infractiunii si persoana inculpatului, se impune suplimentarea sanctiunii realizate prin stabilirea pedepsei principale, prin stabilirea in sarcina acestuia a pedepselor complementare prev de art. 66 alin.1 lit. a si b Cod penal: dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.
In privinta pedepselor accesorii, chiar daca art. 65 alin.1 Cod penal, se impune stabilirea alaturi de pedeapsa principala a celor constand in interzicerea acelorasi drepturi care au fost interzise ca pedepse complementare, alin.3 al aceluiasi articol coroborat cu art. 68 alin.1 lit.a Cod penal, deroga expres de la posibilitatea stabilirii/aplicarii acestora in cazul pedepsei amenzii.
Astfel, in caz de executare, s-ar executa ambele tipuri de sanctiuni, cu acelasi continut, din acelasi moment.
Este adevarat ca momentul pana la care s-ar executa ar fi diferit, cel stabilit judiciar in cazul pedepselor complementare, respectiv pana achitarea sau presriptia executarii amenzii.
Cu toate acestea, imposibilitatea executarii concomitente a acestora, indiferent de durata, prevaleaza asupra unei eventuale intentii diferite a legiuitorului, in lipsa unei reglementari explicite a posibilitatii functionarii concrete a institutiei pe durata in care in mod necesar se suprapun.
Din punct de vedere al individualizarii procesuale a pedepselor, intrucat instanta a stabilit pe baza de probe ca fapta in urma savarsirii careia inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infractiunea de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal si a fost savarsita de acesta, se impune aplicarea uneia dintre solutiile procesuale prevazute de art. 396 alin. 2-4 Cod de procedura penala, respectiv cea corespunzatoare individualizarii pedepsei principale: amanarea aplicarii pedepsei, prev de art. 396 alin. 4 Cod de procedura penala .
In privinta executarii pedepselor complementare, va deveni incidenta in caz de revocare sau anulare a amanarii executarii pedepsei principale, cu consecinta condamnarii prev de art. 5811 Cod de procedura penala si va incepe de la ramanerea definitiva, potrivit art. 68 alin.1 lit.a Cod penal, asadar amanarea executarii pedepsei principale atrage implicit si amanarea executarii pedepselor complementare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In temeiul art. 396 alin. 1, 4 si 10 Cod de procedura penala, raportat la art. 83 Cod penal, raportat la art. 61 Cod penal, stabilește in sarcina inculpatului C. I., fiul lui E. si M. J., nascut la 24.02.1976 in Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in Targu-M., ., ., cu antecedente penale, pedeapsa de 9000 lei amenda penala, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin.1,2 Cod penal.
In art. 67 Cod penal, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, stabileste in sarcina inculpatului alaturi de pedeapsa principala, pedepsele prev de art. 66 alin.1 lit.a, b Cod penal, respectiv a interzicerii drepturilor sale de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 2 ani, cu titlul de pedepse complementare acesteia.
Amana aplicarea pedepsei principale si a celei complementare stabilite, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive, stabilit conform art. 84 Cod penal.
In temeiul art. 85 alin.1 Cod penal, obliga inculpatul pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: sa se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta; sa primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; sa anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depaseste 5 zile, precum și întoarcerea; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
In temeiul art. 88 alin.1,3 Cod penal, atrage atenția inculpatului ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de supraveghere, sau nerespectarea cu rea-credinta a masurilor de supraveghere, pot atrage revocarea amanarii aplicarii pedepselor stabilite si aplicarea si executarea acestora, in conditiile legii.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penala, obliga inculpatul la plata sumei totale de 310 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 250 lei sunt aferenti fazei de urmarire penala.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. P. V. G.
red/tehnored. D.D.P.
4 ex/18.05.2015
Dosar nr._/320/2014
HOT.
In temeiul art. 396 alin. 1, 4 si 10 Cod de procedura penala, raportat la art. 83 Cod penal, raportat la art. 61 Cod penal, stabilește in sarcina inculpatului C. I., fiul lui E. si M. J., nascut la 24.02.1976 in Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in Targu-M., ., ., cu antecedente penale, pedeapsa de 9000 lei amenda penala, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin.1,2 Cod penal.
In art. 67 Cod penal, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, stabileste in sarcina inculpatului alaturi de pedeapsa principala, pedepsele prev de art. 66 alin.1 lit.a, b Cod penal, respectiv a interzicerii drepturilor sale de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 2 ani, cu titlul de pedepse complementare acesteia.
Amana aplicarea pedepsei principale si a celei complementare stabilite, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive, stabilit conform art. 84 Cod penal.
In temeiul art. 85 alin.1 Cod penal, obliga inculpatul pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: sa se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta; sa primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; sa anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depaseste 5 zile, precum și întoarcerea; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
In temeiul art. 88 alin.1,3 Cod penal, atrage atenția inculpatului ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de supraveghere, sau nerespectarea cu rea-credinta a masurilor de supraveghere, pot atrage revocarea amanarii aplicarii pedepselor stabilite si aplicarea si executarea acestora, in conditiile legii.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penala, obliga inculpatul la plata sumei totale de 310 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 250 lei sunt aferenti fazei de urmarire penala.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 18.05.2015.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 979/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 488/2015.... → |
|---|
