Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 392/2015. Judecătoria TURDA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 392/2015 pronunțată de Judecătoria TURDA la data de 27-10-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA T.
Mun. T., Piața Romană nr.12, jud.Cluj
Operator de date cu caracter personal; cod operator: 3186
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar penal nr._
SENTINTĂ PENALA NR. 392/2015
Ședința publica de la data de 27.10.2015
Președinte: C. A.
Grefier: M. B.
Ministerul Public reprezentat de procuror G. A. A., din cadrul parchetului de pe lângă Judecatoria T.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale privind pe inculpatul R. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 al. 2 din V cod pen cu aplic art 5 din N. cod penal.
La apelul nominal făcut în sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publica din 21.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 27.10.2015.
I N S T A N T A
Prin rechizitoriul nr. 1021/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R. A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 din V. C. pen. cu aplic. art. 5 din N.C. pen.
În actul de sesizare s-a reținut, că inculpatul R. A. în data de 23.03.2013, în jurul orelor 14,00, i-a aplicat persoanei vătămate M. M. mai multe lovituri în zona capului și a corpului, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 6 - 7 zile de îngrijiri medicale.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 10.06.2015.
Prin încheierea din 09.09.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 30.09.2015.
Din actele și lucrările de la dosar, precum și din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale instanța reține aceeași stare de fapt ca și în actul de sesizare:
În data de 23.03.2013 persoana vătămată M. M. s-a deplasat de la domiciliul ei, la numita A. M., în prezent decedată, iar când a ajuns la poarta acesteia a fost ajunsă din urmă de inculpatul R. A. care i-a adresat cuvinte jignitoare, după care a început să o lovească. În urma loviturilor primite, a căzut peste poarta vecinei sale, poarta a cedat, fiind din lemn și a căzut cu tot cu poarta la pământ, R. A. a continuat să o lovească, până și-a pierdut cunoștința. După un timp, s-a ridicat și a intrat în casă la numita A. M., care era împreună cu martorul B. I. și le-a povestit ce s-a întâmplat. Inculpatul a agrest persoana vătămată nemulțumit și considerând că acesta este singura de pe stradă care ar fi putu arunca excrementele pe gardul lor.
Persoana vătămată s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală din Cluj-N. unde i s-a eliberat Certificatul medico-legal nr. 2153/I/a/367 din data de 29.03.2013, din care rezultă că în urma agresiunii exercitate de către inculpat asupra sa, a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 6 -7 zile de îngrijiri medicale, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cădere.
Potrivit art.374 al.4 Cod procedură penală „ În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).”
Art.375 al.1 prevede că „Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.”, iar când judecata s-a desfășurat în aceste condiții iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
La termenul de judecată din 30.09.2015, inculpatul R. A. a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea art.396 al.10 cod procedură penală.
Starea de fapt mai sus menționată este pe deplin dovedită din ansamblul probatoriului administrat în cauză: plângerea persoanei vătămate (f. 9-10 d.u.p), declarațiile persoanei vătămate (f. 11-13,15 d.u.p.), certificat medico-legal nr. 2153/I/a/367 din 29.03.2013 (f.16 d.u..), declarațiile inculpatului (f.17-19, 22 -23, 26 d.u.p.), declarațiile martorilor B. I., Szell E., R. A.-C. (f.27-36 d.u.p.), declarația de recunoaștere a săvârșirii faptei dată de către inculpat în fața instanței de judecată.
Declarația de recunoaștere de către inculpat în fața instanței de jucată se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile date anterior în cauză de inculpat, declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor audiați.
Martorul B. I. a confirmat faptul că la data de 23.03.2013, persoana vătămată M. M. a venit la domiciliul lui și a susținut faptul că a fost bătută de către inculpatul R. A., aceasta prezenta urme de lovituri în zona ochiului stâng și după ce a discutat cu aceasta a ieșit afară, dar nu l-a văzul pe R. A..
Persoana vătămată M. M. a relatat că s-a deplasat de la domiciliul ei, la numita A. M., în prezent decedată, iar când a ajuns la poarta acesteia a fost ajunsă din urmă de inculpatul R. A. care i-a adresat cuvinte jignitoare, după care a început să o lovească. În urma loviturilor primite, a căzut peste poarta vecinei sale, poarta a cedat, fiind din lemn și a căzut cu tot cu poarta la pământ, R. A. a continuat să o lovească, până și-a pierdut cunoștința.
Audiată în legătură cu actul de agresiune, martora Szell E. relatează că locuiește pe aceeași stradă cu acesta și cu persoana vătămată M. M., dar nu cunoaște ce s-a întâmplat la data de 23.03.2013 și susține faptul că nu a văzut-o pe M. M. râzând în geamul locuinței sale, în momentul în care vecinii săi, familia R., își spălau gardul de excremente.
Declarația inculpatului R. A. care a recunoscut actul de agresiune exercitat asupra persoanei vătămate este confirmat indirect și de către soția acestuia, martora R. A. C.. Aceasta a relatat că inculpatul s-a dus să discute cu persoana vătămată despre aruncarea excrementelor pe gardul lor, a prins-o de mână, aceasta din urmă s-a smuncit și a căzut peste gardul vecinului B. I..
Concluziile certificatul medico-legal nr. 2153/I/a/367 din data de 29.03.2013, din care rezultă că în urma agresiunii exercitate de către inculpat asupra sa, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 6 -7 zile de îngrijiri medicale, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și cădere confirmă actul de lovire exercitat de către inculpat.
Probele obiective, științifice și directe ce vin în acuzarea inculpatului sunt următoarele: declarațiile persoanei vătămate (f. 11-13,15 d.u.p.), certificat medico-legal nr. 2153/I/a/367 din 29.03.2013 (f.16 d.u..), declarațiile inculpatului (f.17-19, 22 -23, 26 d.u.p.), declarațiile martorilor B. I., Szell E., R. A.-C. (f.27-36 d.u.p.), declarația de recunoaștere a săvârșirii faptei dată de către inculpat în fața instanței de judecată. Pe baza acestora se poate demonstra fără tăgadă, că inculpatul R. A. în data de 23.03.2013, în jurul orelor 14,00, i-a aplicat persoanei vătămate M. M. mai multe lovituri în zona capului și a corpului, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 6 - 7 zile de îngrijiri medicale, faptă ce este considerată infracțiune conform art. 180 al.2 cod penal 1969.
Concluzionând se reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, aceasta fiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege și nu există nici o cauză justificativă sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul penal al faptei.
Legea penala mai favorabilă
Raportat la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată limitele de pedeapsă prevăzute de codul penal din 1969 sunt mai mici, motiv pentru care se va aprecia că acesta îl reprezintă legea penală mai favorabilă.
În drept
Fapta inculpatului R. A. în data de 23.03.2013, în jurul orelor 14,00, i-a aplicat persoanei vătămate M. M. mai multe lovituri în zona capului și a corpului, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 6 - 7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. de art.180 al.2 cod penal 1969.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal 1969, respectiv: dispozițiile generale ale codului penal, limitele speciale ale sancțiunii menționate în actul de incriminare, persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, poziție sa în timpul procesului, împrejurările concrete ale săvârșiri faptei, consecințele acesteia.
Astfel se va avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut fapta, a săvârșit fapta în contextul unor neînțelegeri cu persoana vătămată pe care o acuză că a aruncat cu excremente peste gardul casei sale, gradul mediu de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, modalitatea de comitere a faptei respectiv prin lovire și cădere, numărul de îngrijiri medicale acordate stabilite prin certificatul medico-legal nr. 2153/I/a/367 din 29.03.2013, faptul că persoana vătămată a ascuns motivul internării sale soțului, ceea ce echivalează practic în mod indirect cu o recunoaștere a acțiunii denigratoare, josnice mai sus menționate.
Raportat la aceste elemente instanța apreciază ca o pedeapsă de 2.000 lei amendă penală închisoare aplicată inculpatului este suficientă pentru atingerea scopurilor educativ și de exemplaritate ale sancțiunii, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă.
Se vor face cunoscute inculpatului prevederile art.63/1 cod penal 1969, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul în care acesta se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii.
În ceea ce privește latura civilă, instanța reține că acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată este întemeiată doar în parte.
Astfel martorul M. P., soțul persoanei vătămate a declarat că a cheltuit în total suma de 1.500 lei pentru cumpărarea de medicamente și că soția sa este și în prezent traumatizată de . suferită. De asemenea a relatat că persoana vătămată i-a ascuns motivul internării.
Martorul B. I. a relatat că persoana vătămată tremura de frică imediat după cea fost lovită de către inculpat, dar ulterior nu a mai observat schimbare în starea de spirit a acesteia, care venea destul de des la soția sa.
Daunele materiale nu au fost dovedite în nici un fel de către partea civilă, afirmațiile martorilor că aceasta și-a cumpărat medicamente pentru a-și trata rănile suferite, nefiind suficiente, fiind necesar a fi depuse înscrisuri care să ateste acest aspect.
În privința daunelor morale, acestea sunt justificate doar în parte, pe considerentul că, leziunile produse s-au menținut o perioadă de timp relativ scurtă, 6 – 7 zile, iar pentru un interval de timp persoana vătămată s-a văzut pus în imposibilitatea de a-și desfășura activitățile normale și de a se bucura de satisfacțiile ce i se pot oferi conform vârstei. Astfel, acordarea sumei de 1.500 lei, cu titlul de daune morale se apreciază ca fiind ca o compensație echitabilă pentru suferințele, care i-au fost cauzate, prin actul de agresiune. La stabilirea acestui cuantum instanța a avut în vedere că urmările pe plan social și psihic au existat, dar au fost minime.
În baza art.276 al.1 cod procedură penală va fi obligat inculpatul R. A. să plătească părții civile suma de 840 cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat și contravaloare eliberare certificat medico-legal.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
În baza art.396 al.2 cod procedură penală, art.5 cod penal condamnă pe inculpatul R. A. - fiul lui fiul lui T. și L., născut la data de 11.01.1977 în T., jud. Cluj, CNP_, cetățean român, studii - școala profesională, conducător auto la . T., stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com/.. 922, județul Cluj la pedeapsa de:
- 2.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.2 cod penal 1969, art. 5 cod penal
Se face cunoscut inculpatului prevederile art.63/1 cod penal 1969, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea în cazul în care acesta se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii.
În baza art. 19,25, 397 cod procedură penală, raportat la art.1357 cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată M. M. și obligă inculpatul să plătească suma de 1.500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.276 al.1 cod procedură penală obligă inculpatul R. A. să plătească părții civile suma de 840 cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat și contravaloare eliberare certificat medico-legal.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 27.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
C. A. M. B.
Red/ dact A.C/A.C/ 27.10.2015 6 ex
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Sentința nr. 391/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 393/2015. Judecătoria TURDA → |
|---|
