Distrugere. Art.253 NCP. Sentința nr. 1442/2015. Judecătoria VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1442/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 25-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V.
Sentința penală Nr. 1442/2015
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. S.
Grefier E. M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria V. a fost reprezentat de procuror S. F.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. C., cu domiciliul în ., județ V., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 4 Cod penal, persoană vătămată fiind C. P., cu domiciliul în ., județ V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 27 Octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 Noiembrie 2015, dată la care, din același motiv, s-a amânat pronunțarea pentru data de 25 Noiembrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4877/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.253 al.4 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, în data de 21.10.2014, inculpatul C. C., a incendiat depozitul de furaje al persoanei vătămate C. P., fiind distrus astfel depozitul și aproximativ 12 tone de furaje aparținând acesteia, incendiul fiind de natură a pune în pericol alte bunuri.
În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:
- plângerea și declarațiile persoanei vătămate;
- declarații inculpat și fișa de cazier judiciar a acestuia;
- proces-verbal de cercetare la fața locului;
- proces-verbal referitor la diferite aspecte;
- declarațiile martorilor C. Anișoare, C. C. și C. R.;
- copie a procesului-verbal de intervenție nr.32/21.10.2014 întocmit de ISU V.-Garda de Intervenție.
Prin Încheierea dată în Camera de consiliu din 09.06.2015, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.4877/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. privind pe inculpatul C. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.253 al.4 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
În ședința publică din 27 octombrie 2015, inculpatul a fost audiat, declarația acestuia - luată în condițiile art.378 Cod procedură penală- fiind atașată la dosarul cauzei (f.39), și nu a solicitat administrarea altor probe.
La dosar a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Persoana vătămată C. P., la termenul din data de 23.06.2015, s-a constituit parte civilă cu suma de 4.500 lei – despăgubiri materiale, reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului, și nu a solicitat administrarea altor probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt:
Inculpatul C. C. este consătean cu persoana vătămată C. P., locuind în satul Draxeni, ..
În data de 21.10.2014, în jurul orelor 10:00, inculpatul a mers la un vecin unde a consumat băuturi alcoolice, apoi a revenit la locuința sa, hotărându-se să dea foc la depozitul de furaje al persoanei vătămate C. P.. Astfel, s-a deplasat până în apropierea locuinței acestuia și a pătruns în grădina persoanei vătămate prin gardul ce desparte proprietățile acesteia și a numitului C. N.. Ajuns în grădina persoanei vătămate, folosind chibrituri, inculpatul a dat foc depozitului de furaje, după care a fugit la domiciliul său.
În vederea stingerii incendiului a fost alertat ISU-Garda de Intervenție nr.2 Negrești, care a și întocmit procesul-verbal nr.32/21.10.2014 din care rezultă că în incendiu au ars circa 12 tone plante furajere, depozitul de furaje din lemn, fiind de asemenea deteriorat și acoperișul din tablă al depozitului de furaje.
După cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și din planșa foto cuprinzând fotografiile efectuate la acel moment, locul unde se aflau furajele care au fost incendiate de către inculpat este situat în imediata vecinătate a unei anexe gospodărești și în apropierea casei persoanei vătămate, incendiul fiind astfel de natură a pune în pericol și aceste bunuri.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în dosar, inculpatul C. C. a recunoscut săvârșirea faptei, nefiind însă de acord să achite despăgubirile civile solicitate de partea civilă, din lipsă de mijloace materiale.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă:
- plângerea și declarațiile persoanei vătămate;
- declarații inculpat și fișa de cazier judiciar a acestuia;
- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto;
- proces-verbal referitor la diferite aspecte;
- declarațiile martorilor C. Anișoare, C. C. și C. R.;
- copie a procesului-verbal de intervenție nr.32/21.10.2014 întocmit de ISU V.- Garda de Intervenție nr.2 Negrești
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin.2 Cod procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. În virtutea acestor dispoziții, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.
Potrivit art.69 Cod procedură penală, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, instanța constatând că susținerile acestuia sunt confirmate de probele administrate.
În drept:
Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului C. C. care, în data de 21.10.2014, a incendiat depozitul de furaje al persoanei vătămate C. P., fiind distrus astfel depozitul și aproximativ 12 tone de furaje aparținând acesteia, incendiul fiind de natură a pune în pericol și alte bunuri, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.253 al.4 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii reținute, instanța constată că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, în forma intenției directe, acesta incendiind bunurile persoanei vătămate cu scopul de a le distruge, cunoscând riscul creat și pentru gospodăria și anexa situate în apropiere.
Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, niciuna din probele administrate nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect.
În cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce atinge valorilor sociale ocrotite de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
Având în vedere că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța urmează să dispună condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite și urmările grave produse și care s-ar fi putut produce, dar și de persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală și care a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal.
Pentru ca o pedeapsă să-și poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate ) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. Ea trebuie să fie aleasă și dozată astfel încât prin funcțiile ei să realizeze un efect preventiv maxim.
Față de aspectele reținute, instanța apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de distrugere, în forma prevăzută și sancționată de art.253 alin.4 Cod penal, este suficientă, proporțională și de natură să asigure reeducarea inculpatului și prevenția specială, acesta demonstrând pe parcursul procesului că este conștient de consecințele faptelor sale și de urmările care se pot produce.
Codul penal prevede că inculpatului i se aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care i-au fost interzise de instanță ca pedeapsă complementară (art. 65 alin. 1). Instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare inculpatului, motiv pentru care nu va stabili nici o pedeapsă accesorie.
La individualizarea judiciară a modalității de executare, în cauza de față instanța apreciază că nu se impune aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoare cu executare în regim de detenție ca urmare a săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa pentru următoarele considerente.
Orice sancțiune aplicată se adresează unei persoane concrete care a comis o anumită infracțiune, astfel încât funcțiile sale nu vor putea acționa eficient în direcția prevenirii decât dacă, prin genul și întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret.
Pentru aceasta este necesar a se lua în considerare fapta comisă ca entitate particularizată prin unele trăsături specifice, având un rezultat determinat calitativ și cantitativ și săvârșită în contextul unor anumite situații, stări sau împrejurări. Toate acestea imprimă infracțiunii săvârșite o gravitate proprie, de care trebuie să se țină seama la aplicarea sancțiunii corespunzătoare concrete. A aplica o sancțiune necorespunzătoare acestei gravități ar însemna a-l supune pe infractor unui spor de privațiuni și restricții, unei suferințe care – ca urmare a intensității lor, nu sunt necesare pentru corectarea conduitei sale.
Astfel, instanța apreciază că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, în vârstă de 59 ani, fără antecedente penale, aflat la primul conflict cu legea penală, care a fost sincer și cooperant pe parcursul urmăririi penale și al judecății, precum și față de gravitatea concretă a faptelor rezultată din urmările produse și care ar fi putut fi produse, din cuantumul prejudiciului cauzat, care nu a fost recuperat, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, motiv pentru care, în baza art.91 Cod penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de supraveghere potrivit art. 92 Cod penal.
Va încredința supravegherea Serviciului de Probațiune V..
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
c) să comunice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În conformitate cu dispozițiile art.93 al.2 lit.d C.pen. va obliga pe inculpatul C. C. să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
Potrivit art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile, sub controlul și coordonarea Serviciului de Probațiune V. potrivit art. 94 alin.3 Cod penal, la Primăria aferentă localității în care locuiește, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu va putea presta această muncă.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin.1 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul în care, în cursul termenului de supraveghere stabilit, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, inculpatul săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea credință, masurile de supraveghere stabilite sau nu achită, cu rea credință, obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Conform art.94 alin. 3 Cod penal, Serviciul de Probațiune V. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. 3 Cod penal.
În latura civilă persoana vătămată C. P. s-a constituit parte civilă cu suma de 4.500 lei-despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea distrugerilor cauzate în urma incendierii bunurilor.
Din adresa nr.1056/2015 a Primăriei . valoarea a 10 tone de lucernă și 2 tone de sparcetă este de circa 4600 lei, iar potrivit procesului-verbal de evaluare întocmit de organele de poliție rezultă că valoarea a 25 coli de tablă de 0,3 mm, cu o uzură de 50%, este de aproximativ 250 lei.
După cum rezultă din declarațiile inculpatului și ale părții civile, aceasta din urmă a primit de la inculpat doar doi salcâmi, în valoare de aproximativ 200 lei.
Prin urmare, instanța constată ca fiind întemeiate pretențiile solicitate de partea civilă C. P. și le va admite, urmând a obliga pe inculpatul C. C. la plata către aceasta a sumei de 4.500 lei-cu titlul de despăgubiri materiale, reprezentând prejudiciu cauzat prin fapta comisă și nerecuperat.
Văzând dispozițiile art. 272 al.1, art.274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul C. C. la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății, suma reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 al. 1, 2 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul C. C., fiul lui Natural și M., născut la data de 19.06.1956 în ., cetățean român, studii - 5 clase, căsătorit, fără antecedente penale, pensionar, CNP-_, cu domiciliul în ., județ V., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.253 al.4 Cod penal (faptă săvârșită la data de 21.10.2014).
În temeiul art. 91 Cod procedură penală dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Fixează termen de supraveghere 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 93 alin. 1 Cod procedură penală, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal obligă inculpatul C. C. să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
Potrivit art. 93 alin. 3 Cod procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile în cadrul Primăriei din localitatea unde locuiește, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Conform art. 94 alin. 3 Cod penal, Serviciul de Probațiune V. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. 3 Cod penal.
Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală și art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, în sensul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 19, art. 25 și art. 397 al. 1 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată de persoana vătămată, constituită parte civilă, C. P., domiciliată în ., județ V., și obligă pe inculpatul C. C. la plata către aceasta a sumei de 4.500 lei - cu titlu de despăgubiri materiale.
În temeiul art.272 Cod procedură penală va dispune avansarea către Baroul de Avocați V. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății-av. O. R., conf delegației nr. 569/14.05.2015, din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul C. C. la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2015.
Președinte,
L. C.
S. Grefier,
E. M.
B.
Red. S.C.L.
Th-red. B.E.M.
Ex. 5/13.01.2016
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
