Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea 253/2013. Sentința nr. 1432/2015. Judecătoria VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1432/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 23-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V.
JUDVS
Sentința penală nr. 1432/2015
Ședința publică de la 23 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-E. M. G.
Grefier: C.-ANI P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria V. este reprezentat de procuror A. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra sesizării formulate de Serviciul de Probațiune V. având ca obiect modificarea/încetarea obligațiilor (art.73, 48, 57, 61 Legea 253/2013) stabilite în sarcina condamnatului M. Ș..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 19.11.2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 23.11.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 27.10.2015 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei V., sub nr._, raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune V. prin care s-a solicitat, în baza art. 66 din lg.252/2013, coroborat cu art. 95 alin. 1 N.C.p., încetarea obligației de a frecventa un program de reintegrare socială dispuse față de M. Ș. prin s.p. 128/2015 a Judecătoriei V..
În motivarea solicitării, s-a arătat de către Serviciul de Probațiune V. că obligația impusă prin hotărârea de condamnare de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune, stabilită în sarcina persoanei supravegheate M. Ș. nu este posibilă întrucât acest fapt ar împiedica persoana supravegheată să desfășoare activitățile lucrative necesare realizării obiectivelor stabilite în vederea îndeplinirii obligațiilor și a reintegrării cu succes în comunitate. S-a arătat, de asemenea, că greutățile pe care persoana condamnată le întâmpină în a se exprima în scris constituie un impediment în atingerea întocmai a obiectivelor stabilite prin parcurgerea integrală a programului de asimilare corespunzătoare a noțiunilor abordate în cadrul sesiunilor.
S-a mai arătat că unicul program pe care îl poate urma condamnatul este „Unul la unul”, cuprinde 12 ședințe săptămânale, fiind un program de consiliere individuală, fapt ce presupune cheltuieli ridicate pentru persoana condamnată legate de transport.
Ca urmare a dispozițiilor instanței a fost atașată sentința penală de condamnare cu referat întocmit de Biroul Executări Penale, fișa de cazier judiciar a condamnatului.
De asemenea, s-au solicitat relații de la Serviciul de Probațiune V. în sensul de a preciza care este motivul pentru care există un singur program pe care condamnatul l-ar putea urma și dacă există și alte programe de reintegrare socială pe care acest serviciu le desfășoară în colaborare cu instituții din comunitate.
Prezent la termenul din 5.11.2015, condamnatul a precizat că are10 clase, știe să scrie și să citească, lucrează ca ziler în agricultură, trăiește din pensia bunicii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 128/2015 a Judecătoriei V., def. prin neapelare la 24.02.2015, s-a dispus condamnarea lui M. Ș. la pedeapsa rezultantă de 8 luni și 20 zile închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 alin. 1 Cod penal pentru comiterea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 193 alin.2 Cod penal, 193 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală ( art. 180 alin.1 Cod penal din 1969).
De asemenea, în baza art.93 alin.1 lit. a- e Cod penal s-a dispus respectarea de către condamnat a următoarelor obligații măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin.2 lit.b și d Cod penal s-a impus inculpatului M. Ș. ca pe durata termenului de supraveghere:
1.să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
2. să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul M. Ș. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Dragomirești pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în condițiile art. 57 raportat la art. 52din Legea nr. 253/2013.
În baza art.94 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.93 alin.1 lit. c-e urmau a se comunica Serviciului de Probațiune V..
În baza art. 94 alin.2 Cod penal, supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin.3 Cod penal urma a se face de Serviciul de Probațiune V..
Conform Raportului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune V., referitor la respectarea de către petent a măsurilor și obligațiilor impuse de instanță, rezultă următoarele:
M. Ș. a fost informat cu privire la măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță cu ocazia primei întrevederi – 30.03.2015.
Atitudinea beneficiarului față de activitatea de supraveghere a fost de acceptare și înțelegere a importanței acesteia, persoana supravegheată prezentându-se la întrevederile stabilite și respectând măsurile de supraveghere.
La 20.10.2015 M. Ș. a executat integral obligația de a presta 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității.
Nu a încălcat obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
S-a arătat de către Serviciul de Probațiune, raportat factorilor care influențează sau pot influența conduita generală a condamnatului M. Ș. că acesta prezintă un risc mediu de comitere de noi infracțiuni.
Referitor la obligația stabilită de către instanța de judecată privind frecventarea unui program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune, stabilită în sarcina persoanei supravegheate M. Ș., s-a arătat că singurul program pe care îl poate urma este cel numit „Unu la Unu”, care cuprinde 12 ședințe săptămânale, fiind un program de consiliere individuală, fapt ce presupune cheltuieli ridicate de transport pentru aceasta, și, de asemenea, că participarea fără intermitențe la acest program ar împiedica-o să desfășoare activități necesare realizării obiectivelor stabilite în vederea îndeplinirii obligațiilor și a reintegrării cu succes în comunitate. S-a menționat și că greutățile pe care persoana condamnată le întâmpină în a se exprima în scris constituie un impediment în atingerea întocmai a obiectivelor stabilite prin parcurgerea integrală a programului de asimilare corespunzătoare a noțiunilor abordate în cadrul sesiunilor.
Față de acestea, instanța a solicitat relații de la Serviciul de Probațiune V. în sensul de a preciza care este motivul pentru care există un singur program pe care condamnatul l-ar putea urma și dacă există și alte programe de reintegrare socială pe care acest serviciu le desfășoară în colaborare cu instituții din comunitate.
Serviciul de Probațiune a învederat, în esență, lipsa de personal din cadrul Serviciului, lipsa de formare a celor existenți, împrejurarea că la nivelul Serviciului de Probațiune se mai desfășoară un program - Programul individual de gestionare a furiei (fiind unul din cei doi care desfășoară și programul de consiliere individuală OTO) program ce conține nouă sesiuni (circa 90 de minute fiecare sesiune), derulate săptămânal, fără intermitențe, însă nu poate fi aplicat oricărei persoane, decât persoanelor aflate în evidența serviciilor de probațiune, care manifestă o problemă legată de gestionarea furiei, deci nu celor care au dar dovadă de agresivitate într-un context dat, programul nefiind legat în mod direct de infracțiunea comisă. De asemenea, pentru ca o persoană să fie inclusă în program, este necesar să îndeplinească anumite criterii stricte de eligibilitate, rezultate în urma aplicării posibilului beneficiar a unor chestionare de evaluare individuală a furiei, precum și a disponibilității pentru schimbare, în ceea ce privește furia. Este exclusă includerea în program a beneficiarilor neșcolarizați ori școlarizați, dar care nu știu să scrie ori să citească. În cazul de față, condamnatul M. Ș., nu prezintă un nivel ridicat al furiei, reușind să identifice metode de creștere a nivelului de autocontrol, prin conștientizarea consecințelor nefaste ale recidivei comportamentale, aspecte reieșit din conduita adoptată pe parcursul desfășurării activității de supraveghere, dar și prin neimplicarea în comiterea altor infracțiuni ulterior condamnării.
Totodată, s-a menționat și că termenele scurte de supraveghere ce se stabilesc, conform Noului Cod Penal, în sarcina persoanelor sancționate ori condamnate presează activitatea consilierilor de probațiune pentru a se încadra în termele legale.
S-a mai precizat că serviciile de probațiune nu pot desfășura programe de reintegrare socială în colaborare cu alte instituții din comunitate, întrucât Direcția de Probațiune nu permite aplicarea de către consilieri a programelor neacreditate.
Instanța reține că potrivit art. 95 alin. 2 din C.p., instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.
De asemenea, potrivit art. 62 din lg. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, (1) În vederea punerii în executare a obligației de frecventare a unui program de reintegrare socială, consilierul de probațiune manager de caz, în funcție de situația și de nevoile persoanei, identifică un program de reintegrare socială potrivit, fie la nivelul serviciului de probațiune, fie în cadrul unei instituții din comunitate dintre cele înscrise în baza de date constituită la nivel național.
(2) În situația în care programul de reintegrare socială stabilit este disponibil la nivelul serviciului de probațiune, consilierul de probațiune manager de caz fie derulează programul, dacă are pregătire specifică, fie asigură transmiterea cazului către consilierul de probațiune specializat în acest sens, din cadrul serviciului de probațiune.
(3) În situația în care programul de reintegrare socială stabilit nu este disponibil sau nu poate fi derulat la nivelul serviciului de probațiune, consilierul de probațiune manager de caz identifică o instituție din comunitate în cadrul căreia persoana supravegheată poate urma programul dintre cele înscrise în baza de date constituită la nivel național.
(4) În urma stabilirii instituției din comunitate potrivit alin. (3), consilierul de probațiune emite o decizie prin care referă cazul către instituția din comunitate stabilită pentru executarea obligației.
(5) Decizia prevăzută la alin. (4) și o copie de pe dispozitivul hotărârii prin care a fost dispusă executarea obligației de frecventare a unui program de reintegrare socială se comunică instituției din comunitate stabilite. Decizia se comunică și persoanei supravegheate.
(6) Pe parcursul executării obligației, consilierul de probațiune manager de caz monitorizează derularea programului de reintegrare socială.
Potrivit art. 66 din lg. 252/2013, (1) În situația în care, pe durata termenului de supraveghere, în funcție de evoluția cazului, consilierul de probațiune manager de caz constată că au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor prin impunerea de noi obligații, sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, fie încetarea executării unora dintre obligații, întocmește un raport de evaluare conform art. 44 și sesizează instanța de executare.
(2) La solicitarea judecătorului delegat cu executarea, consilierul de probațiune manager de caz întocmește un raport de evaluare conform art. 44, în care consemnează constatările sale cu privire la existența unor motive care justifică fie modificarea obligațiilor prin impunerea de noi obligații, sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, fie încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le are de executat persoana supravegheată.
Instanța, în raport de aceste prevederi legale și de mențiunile cuprinse în raportul de evaluare înaintat de Serviciul de Probațiune, reține:
Prin sentința penală nr. 128/2015 a Judecătoriei V., def. prin neapelare la 24.02.2015, s-a impus condamnatului M. Ș. obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, judecătorul cauzei apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
În motivarea cererii de dispunere a încetării obligației impuse condamnatului, Serviciul de Probațiune a invocat împrejurarea că programul pe care îl poate urma M. Ș. este „Unul la unul”, cuprinde 12 ședințe săptămânale, fiind un program de consiliere individuală care presupune cheltuieli ridicate pentru persoana condamnată pricinuite de costul transportului, programul trebuie urmat fără intermitențe, iar condamnatul ar fi împiedicat să desfășoare activități lucrative necesare reintegrării în comunitate. De asemenea, s-a mai invocat că M. Ș. are dificultăți de exprimare în scris, ceea ce constituie un impediment pentru desfășurarea programului.
Instanța consideră că aceste motive nu pot fi încadrate în motive determinate de evoluția cazului, așa cum se menționează în art. 66 din lg.252/2013. Astfel, aspecte legate de persoana condamnatului au fost avute în vedere la stabilirea în sarcina acestuia a obligației de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. Nu se poate reține că lipsa resurselor materiale e survenită, ci, era preexistentă și, în raport de toate circumstanțele personale și reale, judecătorul fondului a apreciat că se impune ca inculpatului să îi fie stabilită această obligație.
De altfel, în lumina prevederilor noului Cod penal – art. 93 alin. 2, spre deosebire de vechiul Cod penal- 86 ind. 3 alin. 3, impunerea uneia sau mai multor obligații persoanei condamnate constituie o obligație a instanței. Or, cu atât mai mult, dispunerea încetării obligațiilor stabilite trebuie să aibă la bază motive temeinice și suficient de puternice.
Condamnatul a precizat în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de față că trăiește din pensia bunicii, are 10 clase, lucrează și ca ziler și știe să scrie și să citească.
Chiar dacă resursele financiare ale condamnatului sunt limitate, instanța are în vedere că obligațiile stabilite în sarcina unui condamnat pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii sunt menite a facilita reintegrarea socială a acestuia precum și a împiedica eventuala săvârșire a altor fapte ilicite. Aceste obligații trebuie să răspundă dezideratului de reintegrare socială a condamnatului, fără însă a se transforma în sarcini ce ar putea conduce chiar la obținerea unui rezultat contrar celui urmărit.
În cauza de față, instanța consideră că prezența condamnatului săptămânal la Serviciul de Probațiune nu este o sarcină excesivă de natură a deturna scopul pentru care a fost stabilită obligația sa de a urma
Cu atât mai mult cu cât, Serviciul de Probațiune a precizat, la solicitarea instanței, că un alt tip de program nu este disponibil la nivelul instituției, întrucât, fie celălalt program care se desfășoară OTO, nu se adresează condamnatului în raport de infracțiunea comisă, fie alte programe nu se desfășoară din motive de lipsă de personal, iar referitor la întrebarea instanței privitoare la existența unor programe de reintegrare socială pe care Serviciul de Probațiune le desfășoară cu alte instituții din comunitate, s-a învederat că Direcția de Probațiune nu permite aplicarea de către consilieri a programelor neacreditate.
Or toate aceste aspecte, așa cum s-a menționat și anterior, nu sunt legate de evoluția cazului, ci, sunt elemente organizatorice, administrative, care ar determina o aplicabilitate generală ce ar conduce la lipsirea de conținut și eficiență obligațiilor stabilite de instanță în temeiul legii.
În consecință, față de cele arătate, instanța va respinge sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei V., având ca obiect încetarea executării obligației prev. de art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, respectiv, urmarea unui program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune pe durata termenului de supraveghere, impuse condamnatului M. Ș., prin s.p. 128/30.01.2015 a Judecătoriei V. pronunțată în ds._, definitivă la 24.02.2015 prin neapelare.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei V., având ca obiect încetarea executării obligației prev. de art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, respectiv, urmarea unui program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune pe durata termenului de supraveghere, impuse condamnatului M. Ș., fiul lui C. și G., născut la data de 13.12.1989 în mun. Bârlad, jud. V., studii 8 clase, cu antecedente penale, CNP_, domiciliat în ., județul V., prin s.p. 128/30.01.2015 a Judecătoriei V. pronunțată în ds._, definitivă la 24.02.2015 prin neapelare.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-E. M. G. C.-Ani P.
Red-tehnored. - M.G.D.-E. 26.11.2015
P.C.A. - 26.11.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 1388/2015.... → |
|---|
