Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 125/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.246 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.125
Ședința publică din 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Samoilă
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în de, nr.539, jud. S, împotriva deciziei penale nr.38 din 09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns partea vătămată intimată, asistată de avocat ales -, lipsă fiind inculpatul recurent și partea responsabilă civilmente intimată Consiliul Județean
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru partea vătămată intimată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, acesta nefiind motivat în scris. Pe de altă parte, nu este dat niciunul din cazurile de casare care să poate fi luate în considerare din oficiu, iar soluțiile primei instanțe și a celei de apel sunt legale și temeinice.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, menținerea hotărârilor ca fiind legale și temeinice, apreciind că recursul nu este motivat și nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 19 februarie 2008 la Judecătoria Rădăuți, petenta - a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună desființarea ordonanței dată în dosarul nr. 1705/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, intimat fiind.
În motivarea plângerii sale, petenta a arătat că a formulat o plângere penală împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, reclamând că acesta, exercitându-și abuziv atribuțiile de director al Grupului Școlar - de, prin decizia nr. 80/2007 a dispus abuziv să fie retribuită la funcția de bază ca profesor necalificat, ceea ce a determinat prejudicierea ei cu suma de 625 lei reprezentând diferențe salariale pentru lunile martie și aprilie 2007.
Prin rezoluția din 23 august 2007 s-a început urmărirea penală față de învinuitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 Cod penal, însă în urma cercetărilor, prin ordonanța din 30 octombrie 2007, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală și sancționarea învinuitului cu amendă administrativă în cuantum de 200 lei.
Soluția din această ordonanță a fost confirmată de prim-procuror prin ordonanța din 12 decembrie 2007, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei împotriva soluției inițiale.
În acest context, petenta s-a adresat instanței în temeiul prevederilor art. 2781Cod procedură penală.
Prin încheierea din data de 24 martie 2008 a Judecătoriei Rădăuția fost admisă plângerea formulată de petentă, potrivit art. 2781Cod procedură penală, împotriva acestei ordonanțe, iar cauza a fost reținută spre judecare.
Prin sentința penală nr.756 din data de 31.10.2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală cu aplic. art. 181Cod penal, a fost achitat inculpatul cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 Cod penal.
În baza art. 181și art. 91 Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amendă cu caracter administrativ în sumă de 200 lei.
S-a respins acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate și statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, în perioada septembrie 1999 - februarie 2003, partea vătămată și-a desfășurat activitatea în cadrul Grupului Școlar, ca suplinitor necalificat, iar ulterior, în baza deciziei 375/2003 emisă de Inspectoratul Școlar Județean S, ca titular pe postul de psihodiagnoză, iar prin decizia 32/2004 a Inspectoratului Școlar Județean S, și-a întregit norma didactică la Grupul Școlar pe postul de psihodiagnoză începând cu 1 septembrie 2004.
Prin decizia 79/2007, în calitate de director a atenționat un număr de 6 profesori, printre care și pe partea vătămată, ca până la data de 31 martie 2007 să prezinte certificatul de absolvire a modulului pedagogic, cadrele didactice fiind atenționate că în caz contrar vor fi retribuite la funcția de bază ca profesori suplinitori necalificați. La data de 02 aprilie 2007, a dispus prin decizia nr. 80 ca, începând cu data -menționată, 3 profesori, printre care și partea vătămată, să fie retribuiți la funcția de bază ca profesori necalificați pe motivul că nu au absolvit cursurile modulului pedagogic de stat.
A mai reținut prima instanță că prin deciziile emise, inculpatul a schimbat posturile cadrelor didactice calificate, situație în care s-a aflat partea vătămată, încălcând astfel dispozițiile legale prevăzute de art. 11 alin.5 din Legea 128/1997 modificată prin Legea 349/2004 privind statutul personalului didactic și art. 20 lit.e din Regulamentul de Organizare și Funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, conform cărora directorul unităților de învățământ poate dispune numirea, destituirea sau schimbarea din funcție doar pentru personalul nedidactic și didactic auxiliar.
Conform art. 11 alin.5 din Legea 128/1997 cu modificările arătate, competența de numire, destituire sau schimbare din funcție a cadrelor didactice calificate revine Inspectoratului Școlar Județean S, care a făcut de altfel și angajarea cadrelor didactice calificate, inclusiv a părții vătămate, în cadrul Grupului Școlar.
Totodată, Inspectoratul Școlar Județean S, prin adresa 2915 din 16 aprilie 2007, i-a adus la cunoștință inculpatului faptul că "aprecierea valabilității modulului pedagogic o face angajatorul, adică Inspectoratul Școlar Județean S"; în aceeași adresă, atrăgându-se atenția directorului că măsura pe care a luat-o prin reținerea din salariul profesoarei -, fără a avea o dispoziție în acest sens, poate fi considerată un abuz din partea lui, urmând a atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală și îi pune în vedere directorului să-i plătească numitei - sumele neplătite pe luna martie 2007. Printr-o adresă ulterioară, nr.8117 din 27 iulie 2007, inculpatul este informat de Inspectoratul Școlar Județean S cu privire la nelegalitatea reținerilor din salariul părții vătămate, motivat de faptul că Inspectoratul Școlar Județean S are calitatea de angajator al personalului didactic titular și suplinitor și tot acesta dispune orice modificare, suspendare sau încetare a contractelor de muncă ale personalului didactic, directorul unității fiind cel care duce la îndeplinire dispoziția Inspectoratului Școlar Județean emisă în acest sens.
În condițiile în care a ignorat atenționările Inspectoratului Școlar Județean S și a decis retribuirea părții vătămate ca profesor necalificat, deși nu avea competență în acest sens, instanța de fond a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 Cod penal.
Apreciind însă că prin conținutul concret, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală cu aplicarea art. 181Cod penal, instanța de fond l-a achitat pe inculpat și i-a aplicat o amendă cu caracter administrativ, individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a considerat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 998 Cod civil, pentru a fi obligat inculpatul la plata despăgubirilor solicitate de către partea vătămată, așa încât a respins acțiunea civilă formulată de aceasta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa în baza disp. art.11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există. Precizează că instanța de fond, după ce a admis plângerea, trebuia să analizeze vinovăția inculpatului procedând la o veritabilă judecată. Ori, din probatoriul administrat nu rezultă vinovăția inculpatului. Acesta s-ar face vinovat de comiterea faptei doar în cazul în care i-ar fi acordat părții vătămate un salariu mai mare decât trebuia. Ori, inculpatul a procedat în mod corect atunci când, în calitate de director al Grupului Școlar și ordonator de credite, a luat măsura retribuirii părții vătămate ca profesor necalificat, până în momentul în care aceasta a făcut dovada absolvirii modulului pedagogic.
Prin decizia penală nr.38 din 09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că situația de fapt și încadrarea în drept a faptei comise de către inculpat au fost corect reținute de către instanța de fond, prin prisma probatoriului administrat în cauză.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, tribunalul a constatat că în mod corect a apreciat prima instanță că, prin conținutul ei concret, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală cu aplicarea art. 181Cod penal, l-a achitat pe acesta și i-a aplicat o amendă cu caracter administrativ, ce a fost just și proporțional individualizată, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal.
În ceea privește latura civilă a cauzei, corect a constatat instanța de fond, având în vedere considerentele expuse pe larg în conținutul sentinței atacate, că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, perv, de art. 998, 999 Cod civil, astfel încât a respins acțiunea civilă promovată de partea vătămată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, fără însă a-l motiva. Deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar vreun memoriu în care să fie inserate motive de recurs.
Analizând recursul în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța nr.1627/P/2007 din 20.10.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, a învinuitului, în conformitate cu disp. art.10 lit.1pr.pen. cu referire la art.181Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ "amendă" în cuantum de 200 RON.
Parchetul a fost sesizat, în acest caz, prin plângerea petentei.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta, respinsă ca nefondată prin ordonanța nr.1705/II/2/2007 din 12.12.2007 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
Ulterior, în conformitate cu disp. art.2781pr.pen. petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată.
Prin încheierea din data de 24.03.2008, Judecătoria Rădăuția admis plângerea, a desființat ordonanța atacată și a reținut cauza spre judecare.
Ulterior administrării de probatorii, prin sentința penală nr.756/31.10.2008 a Judecătoriei Rădăuțis -a dispus, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.1pr.pen. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, parte vătămată fiind.
În conformitate cu disp. art.181și 91 Cod penal s-a aplicat inculpatului 200 lei amendă administrativă.
Această sentință a fost atacată cu apel d e către inculpat, cale de atac respinsă prin decizia penală nr.38/09.02.2009.
Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat prezentul recurs.
Din analiza acestui parcurs procesual se observă că plângere împotriva ordonanței prin care inculpatului i s-a aplicat, de către parchet o sancțiune administrativă, a făcut exclusiv petenta - parte vătămată.
Prin soluția pronunțată pe fondul cauzei, în latură penală, instanțele de fond și apel au reținut că faptei comise de către inculpat îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând achitarea sa, conform art.10 lit.1pr.pen.
Amenda administrativă la a cărei plată inculpatul a fost obligat este în același cuantum cu cea stabilită de către procuror, în ordonanța atacată.
Cât privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a respins pretențiile civile - daune morale - solicitate de către partea vătămată.
Analizând pe fond soluțiile mai -prezentate, și respectând totodată și principiul neagravării situației unei părți în propria cale de atac, reglementate de disp. art.373, respectiv art.3858pr.pen. Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice, rezultate dintr-o justă apreciere a probatoriului administrat în cauză.
Așa fiind și cum niciun alt motiv de casare, obligatoriu a fi avut în vedere din oficiu de către instanță, nu este dat în cauză, Curtea, în conformitate cu disp. art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în de, nr.539, jud. S, împotriva nr. 38 din data de 09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.03.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
08.04.2009
Jud. -
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Artur, Samoilă
