Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1018/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 5923/2/2009
1546/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1018
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.07.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurentul inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care:
Recurentul inculpat declară ca este de acord sa fie asistat de avocatul din oficiu la judecarea recursului.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii de ședință si pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea acestuia in stare de libertate, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele disp.art.148 lit.f teza a II a Cod Procedură Penală, chiar daca acesta este trimis in judecata pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv trafic de droguri de mare risc.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul si pune concluzii de respingere a acestuia, încheierea de ședința fiind legală și temeinica, in cauza subzistând temeiule avute in vedere la data arestării, inculpatul fiind depistat in timp ce deținea 24 doze heroina cu intenția de a le vinde, moment in care au intervenit organele de politie si a aruncat dozele.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține ca nu a săvârșit nici o infracțiune si nu sunt probe împotriva sa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, în baza art.3002rap. la art.160 ind.b alin.3 s C.P.P.-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la data de 04.05.1978 în B, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.201/UP/26.09.2008 emis de Tribunalul București -Secția I Penală, fiul lui și, născut la data de 23.08.1973 în B, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.202/UP/26.09.2008 emis de Tribunalul București - Secția I Penală și, fiul lui și, născut la data de 23.08.1973 în B, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.203/UP/26.09.2008 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, măsuri ce au fost menținute.
A fost respinsă ca nefondată cererea formulată inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive de a nu părăsi localitatea sau țara.
Au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpații și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că în fapt, la 26.09.2008, inculpatul a fost depistat în timp ce se afla împreună cu inculpata, deținând fără drept 24 de doze de heroină, drog de mare risc pe care l-au abandonat în momentul observării lucrătorilor de poliție. Inculpatul a deținut cele 24 de doze de heroină cu intenția de a le vinde inculpatului.
În drept, aceste fapte constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani.
În speță, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că măsura arestării preventive luată față de inculpați a fost dispusă cu respectarea condițiilor cumulative cerute de art.143 și C.P.P. art.148 lit.f existând C.P.P. pe de o parte, suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte de natură penală, relevante în acest sens fiind mijloacele de probă indicate în actul de sesizare, respectiv, proces verbal de sesizare din oficiu; denunțul numitului; denunțurile inculpaților și; procese-verbale de supraveghere și verificare; proces-verbal de înseriere, capcanare și marcare criminalistică a banilor; proces-verbal de percheziție domiciliară; proces-verbal de prindere în flagrant; rapoarte de constatare tehnico-științifică; dovezi de depunere la camera de corpuri delicate; declarații martor denunțător; declarații martor asistent; declarații martori și Militam; declarații martor cu identitate protejată " "; declarații inculpați.
Totodată, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat și nu se constată împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri, iar probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească nu au modificat presupunerea că inculpații au comis fapte de natură penală.
În al doilea rând, evaluând condițiile cumulative impuse de dispozițiile art.148 lit.f C.P.P. in contextul cauzei, se constata ca infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani si lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publica, in sensul cerut de lege.
Astfel, natura și gravitatea infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de inculpați, modalitatea concreta de comitere a acestora, asa cum a fost reținuta, sunt elemente ce conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor, ce se reflecta si in limitele de pedeapsa prevăzute de lege si imprima o periculozitate deosebita a inculpaților, așa încât lăsarea in libertate creează un impact negativ in rândul societății civile, de neîncredere si insecuritate.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpați din perspectiva art.5 tribunalul a apreciat că proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este acela de a asigura ca nici o persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cazul Franța).
Totodată, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (cazul Tomas vs.Franța).
Așa fiind se consideră că și în raport de dispozițiile jurisprudenței, măsura privativa de libertate dispuse față de inculpați se justifică tocmai pentru a se asigura o bună desfășurare în continuare a procesului penal.
Cum, din actele și lucrările dosarului rezultă că temeiurile de drept și de fapt care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au dispărut, motiv pentru care se vor respinge, ca nefondate cererile formulate de inculpații și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și va menține arestarea preventivă în continuare a inculpaților, și, potrivit disp. art.160 alin.3.
C.P.P.Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Acesta a susținut că este nevinovat, iar la dosarul cauzei nu există probe care să îi susțină vinovăția. La rândul său, apărătorul inculpatului a susținut că nu sunt întrunite cerințele art.148 lit.f teza a II a Cod procedură penală, respectiv lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Probatoriul administrat până în prezent în cauză nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată, în pofida susținerilor contrare ale acestuia. Prezintă relevanță, în acest sens, declarațiile coinculpatului, ale martorului, ale martorului asistent, procesele verbale întocmite de organele de poliție etc. Ca atare, în mod corect prima instanță a apreciat că sunt întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că și acesta se menține, căci, pe de o parte, subzistența cerinței cuantumului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea imputată este indiscutabilă, iar pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat mai multe criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune, printre care circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamentaîn mod singularmăsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedeadacășiîn ce măsurăse justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
În speță, se reține că inculpatul este trimis în judecată în prezenta cauză pentru implicarea sa în activități de trafic de droguri de mare risc, activități care, față de modalitățile și împrejurările concrete în care au fost comise (deținerea a 24 de doze de heroină în vederea vânzării), dar și față de urmările care s-ar fi putut produce (afectarea gravă a sănătății publice), relevă un ridicat grad de pericol social. Pe de altă parte, faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală (în sarcina sa fiind reținută atât starea de recidivă postcondamnatorie, cât și cea de recidivă postexecutorie, față de multiplele condamnări anterioare), denotă o periculozitate sporită a acestuia, căci în lipsa unei înțelegeri minime a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, există oricând riscul săvârșirii altor asemenea fapte. Or, în condițiile date, judecarea inculpatului în libertate pentru fapte de o asemenea gravitate (fapte care, în plus, au cunoscut o recrudescență deosebită în ultimii ani) este de natură să provoace o reacție negativă a opiniei publice, să suscite acea "tulburare a societății" de care s-a făcut vorbire mai sus.
Curtea mai reține că inculpatul a fost arestat preventiv în septembrie 2008, intervalul de timp scurs de la acel moment nedepășind o durată rezonabilă în raport de complexitatea cauzei și nefiind nici de natură să atenueze semnificativ pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, prin reacția negativă a opiniei publice, prin prisma celor mai sus arătate.
Ca atare, față de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu numai că se mențin, ci și impun privarea în continuare de libertate a acestuia, fiind întrunite cerințele art.300/2 Cod procedură penală rap la art.160/b alin.3 Cod procedură penală, justificat s-a dispus menținerea acestei măsuri. Pe cale de consecință, neintervenind vreo schimbare a acestor temeiuri (în sensul cerut de art.139 alin.1 Cod procedură penală), este întemeiată respingerea cererii inculpatului, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Nu mai puțin, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-15.07.2009
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Andreea Cioată
