Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1176/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1176/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din data de 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent G, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T și avocat ales din cadrul Baroului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și să se constate că nu se impune judecarea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Mai precizează că nici o probă nu converge spre vinovăția inculpatului, acesta lucrând în calitate de încărcător-descărcător și necunoscându-se cu nici unul din coinculpații în cauză. Pe de altă parte, apreciază că un manipulant nu poate fi învinuit de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 4.Cod Penal, iar inculpatul nu a avut legătură cu emiterea cec-urilor, cu toate acestea, el fiind singurul cercetat în acest dosar în stare de arest preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, arătând că martorul a declarat că s-a întâlnit cu, cu precizarea că inculpatul nu este.
Procurorul solicită respingerea recursului, întrucât încheierea tribunalului este legală și temeinică.
Inculpatul-recurent G, având ultimul cuvânt, arată își însușește susținerile apărătorilor săi și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din data de 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 22.09.1980.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Arada avut în vedere considerentele pe care se sprijină luarea și menținerea măsurii față de inculpat, precum și probațiunea administrată direct și nemijlocit în faza de cerctare judecătorească, constând în declarațiile inculpaților și ale martorilor G, și, care evaluată de tribunal în perspectiva limitelor prevăzute de art. 66 și 68.p Cod Penal s-a apreciat că permite aprecieri rezonabile cu privire la existența indiciilor temeinice că inculpatul a fost implicat în activitatea infracțională pentru care a fost trimis în judecată și aprecieri cu privire la faptul că cercetarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a considerat că în acest moment al procesului penal există suficiente motive rezonabile pentru a considera că temeiul prev. de art. 148 lit. f care C.P.P. a condus la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, atât din perspectiva art. 143 Cpp, cât și din perspectiva acuzației comiterii unei infracțiuni grave, dar și din perspectiva cazului de arestare, măsura privării de libertate efectivă a inculpatului, nu numai a privării sale de libertatea de mișcare este una proporțională scopului pentru care este recunoscută și justificată, subzistă, revocarea sau înlocuirea apreciindu-se ca nefiind oportună.
Împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Arad - Secția Penală la data de 11.12.2008 în dosarul nr- din 11.12.2007 a declarat recurs inculpatul. Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a făcut o justă apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul cetățenilor și pentru relațiile privind conviețuirea socială, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului (înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 lin. 2.Cod Penal; inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului - recurent (față de modul de săvârșire a faptelor, rolul avut și contribuția sa în activitatea infracțională a grupului organizat; starea de recidivă postcondamnatorie și forma continuată a infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcină, care denotă perseverența infracțională; arestarea în lipsă - a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală; lipsa garanțiilor că inculpatul ar abandona comportamentul antisocial - fără ocupație).
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională, la numărul mare de acte materiale, comportarea nesinceră a inculpatului, nerecunoscând implicarea proprie și manifestând o atitudine care conferă persoanei acestuia o periculozitate deosebită, acesta putând proceda la exercitarea unor presiuni asupra persoanelor care urmează a fi audiate în cauză, cu consecința firească a zădărnicirii aflării adevărului.
Instanța de recurs observă că nu pot fi însușite argumentele apărătorului inculpatului referitoare la împrejurarea că un alt inculpat a fost trimis în judecată în stare de libertate, în timp ce inculpatul recurent a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv. Astfel, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. legerea măsurii preventive ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Așadar, circumstanțele personale joacă un rol important în luarea măsurii preventive, iar în privința inculpatului recurent acestea impun menținerea măsurii arestării preventive.
Curtea apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul cetățenilor și pentru relațiile privind conviețuirea socială.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Pentru aceleași motive expuse mai sus, instanța de recurs remarcă netemeinicia cererii inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Penală în dosarul nr- din 11.12.2007.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /19.12.2008
Dact 2.ex./23.12.2008
Prima inst. - jud. - Tribunalul Arad
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
