Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1175/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1175/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință nr. 177/CC/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.5742/30/208.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales - din cadrul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate. De asemenea, solicită a se constata că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și a se avea în vedere că inculpatul nu a avut intenția de a omorî victima, ci de a-i aplica acesteia o corecție.
Procurorul solicită respingerea recursului și a se constata că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 177/CC din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 9742/30/208, în baza art. 159.C.P.P. a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.08.1987 în F, jud. T, CNP -, domiciliat în comuna Curtea, sat, nr. 80, jud. T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 84/15.11.2008 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 13.12.2008 până la data de 11.01.2009 inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 10.12.2008 sub număr unic de dosar -, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.12.2008 până la data de 11.01.2009.
În motivarea cererii s- arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, faptă prev. de art. 174.pen. constând în aceea că în seara zilei de 12.11.2008, a agresat cu violență pe victima G în vârstă de 54 de ani, iar ca urmare a agresiunii, acesta a decedat.
S-a mai arătat că prin încheierea penală nr. 164/CC/15.11.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Ministerul Publica precizat că în cauză, pentru finalizarea cercetărilor penale, mai sunt necesare următoarele acte procedurale: obținerea actelor medico-legale în cauză; valorificarea din punct de vedere biocriminalistic a obiectelor și urmelor găsite la fața locului; administrarea probelor solicitate de către inculpat prin cererile sale din 27.11.2008 și 08.12.2008 și prezentarea materialului de urmărire penală.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 2468/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr. 2468/P/2008 din data de 15.11.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișs -a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174.pen. constând în aceea că în seara zilei de 12.11.2008, a agresat cu violență pe victima G în vârstă de 54 de ani, iar ca urmare a agresiunii, acesta a decedat.
Prin încheierea penală nr. 164/CC din data de 15.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul, apreciindu-se că în cauză sunt îndeplinite condițiile stabilite de dispozițiile art. 143 alin. 1 Cpp și art. 148 alin. 1 lit. f Cpp.
Astfel, a fost emis față de inculpatul mandatul de arestare preventivă nr. 84/15.11.2008 de Tribunalul Timiș.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 155 Cpp, în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, Tribunalul Timișa apreciat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpatul măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că faptele susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este cercetat.
De asemenea, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională.
Tribunalul a apreciat că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, iar mai mult decât atât săvârșirea acestor fapte neurmate de o riposta fermă a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea atât inculpaților impresia ca poate persista in sfidarea legii, cât și altor persoane implicate în activități ilicite privind comiterea unor fapte de omor.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Totodată, prima instanță a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
În plus, s-a apreciat că această măsură preventivă apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestor infracțiuni, instanța apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii nr. 177/CC/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. -, a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 17.12.2008.
În motivarea recursului se solicită, în esență, admiterea acestuia, casarea încheierii penale și urmare a rejudecării continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate respectându-se astfel prezumția de nevinovăție consacrată de dispozițiile procedurale, că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele concrete ale comiterii faptei și situația afectivă existentă între victimă și inculpat, că nu a avut intenția de a suprima viața victimei..
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de omor prev.de art.174 prenal. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto etc. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiune ce este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile imputate inculpatului aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății și vieții persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Prin urmare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 177/CC/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul T în dosarul nr. -, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință nr. 177/CC/11.XII.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. -.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 19.12.2008
Tehnored.- 2.ex./ 29.12.2008
Prima instanță - - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
