Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1246/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1246
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri Valentina Trifănescu
- - - - JUDECĂTOR 3: George
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 9 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, asistat de avocat, apărător ales, asistat de avocat, apărător ales și, asistat de avocați și, apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea în stare de libertate a inculpatului sau înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
A arătat că a avut o atitudine sinceră și nu există riscul ca acesta să se sustragă procesului penal, precizând că este bolnav și că urmează un tratament medical.
Avocat pentru inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii în sensul de a nu mai fi menținută măsura arestării preventive.
A arătat că în încheiere nu s-au evidențiat probele care impun menținerea stării de arest a inculpatului și că lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura de a nu părăsi localitatea.
A mai arătat că din probele administrate nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Avocat P pentru inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea în stare de libertate a inculpaților.
A arătat că probele au fost administrate iar inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și deși din motivarea încheierii rezultă că s-au schimbat temeiurile, măsura arestului preventiv a fost menținută.
Avocat C pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestului preventiv, arătând că nu este îndeplinită condiția c privire la pedeapsă.
A mai arătat că nu există probe privind pericolul social concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului a arătat că sunt îndeplinite condițiile arestării în privința limitelor de pedeapsă, iar cererea de liberare este inadmisibilă.
La alegerea măsurii arestării preventive trebuie avut în vedere scopul măsuri precum și gradul de pericol social concret al faptei.
A arătat că nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, au arătat că își însușesc concluziile apărătorilor aleși.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea din 9 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:
-, fiul lui și, născut la data de 01.05.1958, în comuna jud. D, CNP -, domiciliat în C, bulevardul Oltenia nr. 87,. 201,. 1,. 7,.26, fără forme legale în C, str.-,. 63,. 1,. 3, jud.D, (arestat în baza mandatului nr.48/10.09.2009 emis de Tribunalul Dolj în dosarul nr-);
-, fiul lui și, născut la data de 27.02.1971 în Băilești, D, domiciliat în Băilești, - -,. 5A,. 1,. 4, CNP - (arestat în baza mandatului nr.49/10.09.2009, emis de Tribunalul Dolj în dosarul nr-) și
-, fiul lui și, născut la data de 18.10.1978, în C, domiciliat în C,-, CNP -,(arestat în baza mandatului nr.50/10.09.2009, emis de Tribunalul Dolj în dosarul nr-), toți aflați în Arestul IPJ
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a onstatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 418/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii art.215 alin.1,2,3,5 Cp. și art.215 alin.1,2,3,4,5 Cp.cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. și art.75 lit.a Cp, în final cu aplicarea art. 33 lit. a Cp;, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. și a art. 75 lit. a Cp; pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. și a art. 75 lit. a Cp.
Prin sentința penală nr. 237 din 11 mai 2009 Tribunalului Dolj, inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - iunie 2006, în calitate de administrator la SC SRL Cai ndus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale de la care a achiziționat mărfuri în valoare totală de 523.468,08 lei, pe care le-a vândut, sub prețul pieței, la diverse persoane fizice și juridice. Pe parcursul derulării contractelor, inculpatul a emis către furnizori file cec fără acoperire, iar pentru a justifica în contabilitate neîncasarea sumelor pentru marfa revândută, a întocmit facturi false către societăți fantomă, în activitatea sa infracțională fiind ajutat de numitul.
Din cercetările efectuate cu privire la plângerea formulată de SC SRL B au rezultat indicii cu privire la faptul că inculpatul își continuă activitatea infracțională, fiind implicat, alături de alte persoane, în acțiuni de inducere și menținere în eroare a reprezentanților SC PM SRL B, de la care, în calitate de fals reprezentant al SC SRL C, a achiziționat mărfuri pentru care a emis file CEC fără disponibil în cont.
Astfel, pentru strângerea mijloacelor de probă în vederea stabilirii întregii activități infracționale desfășurate de învinuiți și a identificării eventualilor participanți la săvârșirea faptelor, Tribunalul Dolj autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpații, și.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, în cursul lunii iunie 2009, inculpații și l-au cunoscut pe, administrator al SC SRL C, societate înființată în anul 2008, dar care nu a desfășurat niciodată activități economice. întrucât se confrunta cu dificultăți financiare, acesta a devenit interesat de propunerea inculpatului "de a face bani" prin intermediul societății pe care o administrează.
Situația de fapt expusă mai sus s-a proba cu: procesele-verbale întocmite de organele de poliție;declarațiile reprezentanților părților vătămate și procesele-verbalede recunoaștere din albume fotografice; declarațiile martorilor;înscrisuri; raportul de expertiză grafică; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate conform autorizațiilor emise de Tribunalul Dolj; declarațiile învinuiților.
Inculpatul are 51 ani, studii medii, este divorțat și îndeplinește funcția de director de marketing la SC SRL
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură cu cele pentru care este cercetat în prezenta cauză (a se vedea fișa de cazier judiciar).
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră și nu a cooperat cu organele de urmărire penală, negând constant săvârșirea faptelor.
are 38 ani, studii medii, este căsătorit și îndeplinește funcția de administrator la SC SRL Nu este cunoscut cu antecedente penale. Pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră și a cooperat cu organele de urmărire penală, înlesnind strângerea mijloacelor de probă necesare stabilirii participației celorlalți doi inculpați.
are 32 ani, studii medii, este divorțat și îndeplinește funcția de administrator la SC SRL. Nu este cunoscut cu antecedente penale. Nu a recunoscut săvârșirea faptelor și nu a cooperat cu organele de urmărire penală.
Prin ordonanțele din 09.09.2009, emise de IPJ D Serviciul de Investigare a Fraudelor, și au fost reținuți pentru 24 ore. Prin ordonanța procurorului din aceeași zi, s-a dispus, în temeiul art. 235.C.P.P. punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați.
La 10.09.2009, inculpații au fost prezentați Tribunalului Dolj cu propunere de arestare preventivă. Propunerea a fost admisă prin încheierea din 10.09.2009 (dosar -), fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 48, 49 și 50 din 10.09.2009, valabile până la 08.10.2009.
Ulterior, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea din 01.10.2009 a Tribunalului Dolj, începând cu data de 09.10.2009, până la 07.11.2009, inclusiv.
Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Astfel, liberarea provizorie este o instituție destinată să concilieze libertatea individuală și protecția socială, impunând un control asupra persoanei liberate prin instituirea unor obligații sau restricții ale libertății.
Deci liberarea provizorie este o măsură preventivă limitativă de drepturi pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte penale periculoase.
Liberarea provizorie are un caracter subiectiv pentru că această măsură se admite după verificarea condițiilor ce privesc persoana învinuitului /inculpatului, dacă se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana învinuitului/ inculpatului și prin obligațiile ce se impun la liberare.
Procedura soluționării cererii de liberarea provizorie parcurge două etape: verificarea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu și soluționarea cererii.
Observând cererea formulată de către inculpat, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu și, trecând la soluționarea cererii, instanța constată că art. 1602alin.1, și 2 Cpp stabilește o condiție pozitivă și una negativă de acordare a liberării provizorii referitoare atât la faptă cât și la persoana inculpatului.
Având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, frecvența lor, faptul că a acționat împreună cu alte persoane, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului.
. condițiilor prevăzute de art. 1602Cpp nu conferă persoanei arestate un drept ci o vocație, liberarea provizorie fiind facultativă, iar acordarea ei este lăsată la aprecierea judecătorului.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, pentru ca instanța să stabilească dacă mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și, Tribunalul a avut în vedere aspecte referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului și caracterul rezonabil al detenției preventive.
Pericolul pentru ordinea publică presupune o rezonanță a unei fapte și trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacții care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice și respectului față de lege.
Pentru a susține că este vorba de un pericol public, care să justifice arestarea sau menținerea arestării nu este suficient doar ca acesta să fie afirmat ci trebuie să se demonstreze că o întreagă colectivitate este pusă în primejdie dacă infractorul este liber.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, adică pericolul poate fi dedus din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia, elementele ce caracterizează persoana infractorului, complexitatea cauzei sau comportamentul perturbant ori agresiv al infractorului.
Ca atare, instanța a constatat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, ținând cont de împrejurările în care au fost comise faptele, natura infracțiuni, atitudinea după săvârșirea infracțiunii, subzistând în continuare temeiurile prevăzut de art.148 al. 1 lit. f Cpp, apreciindu-se de asemenea că astfel poate fi realizat și scopul măsurii preventive respectiv pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Potrivit Jurisprudenței CEDO prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pentru un termen limitat întrucât persistența motivelor plauzibile care au condus la arestarea unei persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni este o condiție sine qua non a legalității menținerii detenției. Ca atare, fără se aduce atingere prezumției de nevinovăție a inculpaților, cercetarea în stare de arest preventiv a unei persoane acuzate de săvârșirea unei asemenea fapte este justificată de existența unei veritabile exigențe de interes public și pentru prezervarea ordinii publice, ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetării în stare de libertate.
Jurisprudența CEDO în materie admite că prin gravitatea deosebită a acuzațiilor și prin reacția publicului la acestea se justifică o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp, astfel că la menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul desfășurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin trezirea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, posibil în cazul de față, menținerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității precum și încurajarea comiterii de infracțiuni de către alte persoane.
Însă, instanța a constatat că, în speță, există un interes public care impune privarea de libertate în continuare a inculpaților, iar durata detenției preventive, începând cu data de 10 septembrie 2009, nedepășind până în prezent un termen rezonabil astfel după cum este prevăzut de art. 6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Fapta inculpatului, care în perioada martie-iunie 2008, în calitate de administrator al SC SRL C, a indus și menținut în eroare reprezentanții SC SRL B, prin încheierea unui contract pentru livrarea de semințe, îngrășăminte și erbicide în valoare de 431,450 lei și prin remiterea către partea vătămată, în vederea garantării plăților, a unor bilete la ordin emise pe un cont bancar închis încă din luna 2007, precum și a unei polițe de asigurare care atesta în mod nereal că SC SRL C deține în comuna Podari, jud. D, 450 ha teren arabil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev, de art, 215 alin, 1, 2, 3, 5 Cp.
Faptele inculpatului, care în perioada iunie-septembrie 2009, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, a indus și menținut în eroare reprezentanții SC PM SRL B și SC SRL, prin însușirea unei identități false și falsei calități de reprezentant al SC SRL C, determinând astfel părțile vătămate să accepte relații comerciale și să livreze mărfuri în valoare totală de -,58 lei, pentru care au fost emise instrumente de plată (file cec și bilete la ordin) fără acoperire, faptele fiind săvârșite împreună cu inculpații și, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. și art. 75 Ut. a Cp.
Faptele inculpatului, care, în calitate de administrator la SC SRL, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, a indus și menținut în eroare reprezentanții SC PM SRL B și SC SRL, prin încheierea unor contracte comerciale privind livrarea de mărfuri, iar pentru executarea obligațiilor a emis instrumente de plată (file cec și bilete la ordin) fără acoperire bancară, faptele fiind săvârșite împreună cu inculpații și care și-au prezentat față de reprezentanții părților vătămate identități false și calități false, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. cu aplicarea art. 75 lit. a Cp.
Faptele inculpatului care, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale și potrivit unei înțelegeri prealabile, a ajutat la săvârșirea de către inculpații și a faptelor descrise anterior, prin folosirea față de reprezentanții părților vătămate SC PM SRL și SC SRL a unei identități false și a falsei calități de reprezentant al SC SRL și efectuarea altor activități specifice întreținerii relațiilor comerciale derulate cu părțile vătămate (întocmirea unor instrumente de plată, corespondența telefonică și electronică, valorificarea mărfurilor primite de la partea vătămată SC SRL și transportarea bunurilor livrate de SC SRL la depozitul din orașul F), întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. și a art. 75 lit. a Cp.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată sesizată de SC SRL B ca fiind săvârșită de inculpatul, aceasta nu a putut fi reținută distinct de infracțiunea de înșelăciune, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia sub aspect obiectiv (inculpatul nu a contrafăcut scrierea sau subscrierea și nici nu a alterat în alt mod înscrisurile folosite în relația comercială cu partea vătămată - condiție esențială pentru existența infracțiunii prev. de art. 290 Cp.). Înscrisurile folosite de inculpat, chiar dacă cuprind în conținutul lor date necorespunzătoare realității, reprezintă mijloace frauduloase care au facilitat săvârșirea infracțiunii de înșelăciune ce a fost reținută în sarcina lui în modalitatea prev. de art. 215 alin. 2 Cp.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea în stare de libertate.
Recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, întrucât probele administrate în cauză justifică presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care sunt judecați, iar pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită în condițiile alineatelor 2,3 4,5, este închisoare mai mare de 4 ani.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului întrucât cererea formulată nu este întemeiată, în sensul că în raport cu natura și gravitate faptelor precum și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, iar menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru o mai bună desfășurare a procesului penal.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile inculpaților ca nefondate.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din 9 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, ca nefondate
Obligă recurenții la câte 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
IB/
11 2009,
C va încasa de la rec.inc. și, suma de câte 30 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Băilești va încasa de la rec.inc., suma de 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri Valentina Trifănescu, George
