Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 174, 175 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 263
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea apelului penal promovat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Minori și - împotriva sentinței penale nr. 364 de la 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat (în stare de arest) asistat de avocat desemnat din oficiu și intimatul - parte civilă asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat apelantul - inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, susține motivele scrise de apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev de art. 183 Cod penal, deoarece, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a aplicat o singură lovitură victimei, martorul relatând că "la înțepat pe unul dintre băieți"; se arată că inculpatul a fost lovit fără motiv de către două persoane, în zona capului, astfel încât a fost nevoit să se apere și a aplicat o singură lovitură cu cuțitul victimei, însă nu a avut intenția de a-i suprima viața; în subsidiar, solicită reducerea pedepsei în raport de criteriile prev de art. 72 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale, datele ce caracterizează persoana inculpatului care rezultă din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; într-o a treia teză, a invocat dispozițiile privind legitima apărare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - parte civilă, a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat, întrucât hotărârea apelată este legală și temeinică.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului inculpatului, ca nefondat, întrucât încadrarea juridică dată faptei este legală, din probe rezultând intenția inculpatului de a suprima viața victimei, în raport de zona unde s-a aplicat lovitura și obiectul cu care s-a lovit, nefiind îndeplinite nici condițiile privind legitima apărare, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște fapta săvârșită și este de acord cu concluziile formulate de apărător.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 364 de la 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală în dosarul cu nr-, s-a dispus respingerea cererii formulată de inculpatul privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 183 Cp.
În baza art. 174, 175 lit. i Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 27 iulie 1989, în localitatea C, jud. D, cu domiciliul în comuna, sat, jud. D, CNP -, deținut în Penitenciarul d e Minori și C - la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp pe o durată de 5 ani.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 88 Cp, art. 350 Cod Procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 24.10.2008 la zi și s-a menținut starea de arest.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit rabatabil cu plăsele de culoare maro, în lungime totală de 24 cm, cu lama în lungime de 12 cm și lățime 2,5 cm, identificat conform procesului-verbal din data de 24.10.2008.
S-au admis în parte acțiunile civile formulate în procesul penal de părțile civile și și a fost obligat inculpatul, către părțile civile, la plata sumei de 26580 lei despăgubiri materiale.
A fost obligat inculpatul către fiecare din părțile civile și, domiciliați în comuna, sat, jud. D, la plata sumei de către10.000 lei daune morale.
În baza art. 191 alin.1 Cod Procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.700 lei cheltuieli judiciare statului, din care 700 lei reprezentând onorarii avocați oficiu la urmărirea penală și 483 lei taxă raport de constatare medico-legală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul cu nr. 645/P/2008 din 17 februarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev de art. 174, art. 175 lit. i cod penal, precum și scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 174, 175 lit. i.
În fapt, instanța de fond a constatat că în seara de 23 octombrie 2008, inculpatul a plecat cu scuterul său pe raza comunei, jud. D, ocazie cu care a trecut pe lângă un grup de persoane format din martorii -, victima, dar și tatăl acestuia, martorul, care întindeau cabluri de fibră optică în șanțurile săpate la intrarea în comuna.
Cu această ocazie, inculpatul a insultat pe martorul -, dar și pe victima, iar ulterior și-a continuat deplasarea spre comuna, unde s-a întâlnit cu inculpatul, căruia i-a solicitat să îl însoțească la intrarea în comună, unde a avut mai înainte incidentul cu cei care întindeau fibra optică. Cei doi s-au deplasat cu scuterul, ce era condus de către inculpatul.
Pe fondul discuțiilor contradictorii, inculpatul a lovit-o cu un cuțit pe victima, în vârstă de 18 ani, în zona toracică, martorii audiați în cauză relatând că inculpatul l-a lovit o singură dată, din față, pe, cu cuțitul cu care era înarmat.
Ulterior, și inculpatul au fugit pe câmp, spre sat, abandonând la locul conflictului scuterul cu care se deplasau. Inculpatul a precizat că după ce a fugit de la locul conflictului a fost ajuns din urmă de către inculpatul, care avea în mână un cuțit plin de sânge și care i-a spus că ".l-a înțepat pe unul dintre băieți cu cuțitul".
Deși, inițial s-a sustras de la cercetări, în ziua de 24.10.2008 inculpatul s-a prezentat la sediul postului de poliție din comuna, ocazie cu care a recunoscut săvârșirea faptei. În dimineața aceleiași zile, inculpatul a condus polițiștii la locul unde a aruncat arma folosită la comiterea faptei, fiind astfel identificat și ridicat cuțitul respectiv.
În cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiuni de complicitate la omor calificat prev de art. 26 rap. la art. 174, art.175 lit. i cod penal deoarece, fapta nu a fost comisă de către acesta.
Starea de fapt menționată mai sus, a fost reținută de instanța de fond ca fiind dovedită pe deplin cu întreg ansamblul probator administrat la urmărirea penală, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală autopsie nr 3621/A3/2009 emis de IML C, declarații de martori, declarațiile inculpatului, care s-au coroborat cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească, respectiv: declarațiile martorilor, - și, parțial, cu declarațiile inculpatului.
Cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183, s-a apreciat de prima instanță ca fiind nefondată, avându-se în vedere modul de săvârșire a faptei, intensitatea loviturii, instrumentul cu care s-a acționat (cuțit), zona vitală vizată, excluzându-se săvârșirea faptei cu praeterintenție pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art. 183, deoarece inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin 1 lit. b pen, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În consecință, instanța a respinge cererea inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183.
Astfel, Tribunalul Dolja constatat că, în drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev de art. 174, 175 lit. i pen. iar susținerea inculpatului că ar fi săvârșit fapta în stare de provocare, nu s-a apreciat a fi întemeiată, probatoriul administrat neconfirmând existența unei puternice tulburări sau emoții determinate de o acțiune provocatoare a părții vătămate, din probele administrate rezultând că inculpatul a fost cel care a declanșat conflictul, iar apărarea acestuia în sensul că ar fi fost lovit de o persoană cu, nu are suport probatoriu.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72. pen, respectiv circumstanțele rele de săvârșire a faptei, gradul de pericol social concret de săvârșire a faptei, gravitatea acesteia, urmările produse, periculozitatea socială a inculpatului, raportat la elementele ce țin de materialitatea acesteia, faptul că acțiunea a fost săvârșită în public, în prezența mai multor persoane, precum și atitudinea acestuia imediat după săvârșirea faptei în sensul că a fugit de la locul faptei, s-a sustras inițial de la cercetări, după care a doua zi s-a predat la poliție, dar și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o bună conduită anterior, este tânăr având numai 19 ani, elemente în raport de care a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei va fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. respectiv dreptul de "a alege" și de "a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice" și dreptul de "a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat", pe o durată de 5 ani.
Având în vedere cele de mai sus, ținând cont de natura, gravitatea faptei, urmările produse, s-a apreciat ca fiind proporțională și justificată interzicerea - ca pedeapsă accesorie - a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin, 2. pen.
Trecând la soluționarea laturii civile, instanța de fond a reținut că numitul (soțul mamei victimei), s-a constituit parte civilă în procesul penal încă de la urmărirea penală (fila 53), iar în cursul cercetării judecătorești, atât mama victimei cât și numitul au declarat că se constituie părți civile în procesul penal cu suma de 15000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, până la 6 săptămâni (filele 29,60).
În ședința publică din data de 10 07 2009, părțile au precizat cuantumul despăgubirilor materiale la suma de 265 000 000 ROL, reprezentând cheltuielile efectuate până la pomenirea de 6 luni a victimei, depunând în acest sens o precizare și înscrisuri privind cheltuielile efectuate.
De asemenea, partea civilă a solicitat daune morale în cuantum de 35000 lei, iar soțul acesteia, a solicitat 30 000 lei daune morale, declarând că deși nu este tatăl al victimei, s-a căsătorit cu mama victimei când copilul avea numai 9 ani, copilul fiind încredințat mamei prin hotărârea de desfacere a căsătoriei și, în această calitate, alături de mamă, s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului, fiind creată astfel o relație de afecțiune firească părinte-copil, fiind în grija sa până la data decesului, când împlinise 18 ani, deci o perioadă mai mare de 9 ani (fila 62 dos instanței ).
Pe baza probatoriului material administrat pe latură civilă, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile art. 14 Cod Procedură penală, art. 998, 999. civ, fiind dovedită existența și întinderea certă a prejudiciului, vinovăția inculpatului și legătura de cauzalitate între prejudiciul cauzat și fapta săvârșită de acesta, astfel că l-a obligat la plata - către părțile civile și - sumei de 26580 lei despăgubiri materiale.
În ceea ce privește daunele morale, cererile părților civile au fost admise în parte de către instanța de fond, fiind evident că părțile civile (mama victimei) și au suferit un prejudiciu de ordin moral, fiind îndeplinite condițiile art. 998, 999, partea civilă, în calitate de soț al mamei victimei, fiind cel care, alături de aceasta, s-a ocupat de îngrijirea copilului pentru o perioadă de 9 ani până la data decesului, fiind creată astfel o relație firească de afecțiune, chiar dacă nu este tatăl al victimei.
Pentru aceste considerente, a fost obligat inculpatul la plata către fiecare dintre părțile civile la plata sumei de câte 10 000 lei daune morale, apreciind că în acest fel va fi acoperit prejudiciul de ordin moral încercat de părțile civile.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel - în termen legal - inculpatul, solicitând admiterea, desființarea sentinței și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev de art. 183 Cod penal, deoarece, din probele administrate în cauză rezultând că a aplicat o singură lovitură victimei, martorul relatând că "la înțepat pe unul dintre băieți"; a arătat că el a fost lovit fără motiv de către două persoane, în zona capului, astfel încât a fost nevoit să se apere și a aplicat o singură lovitură cu cuțitul victimei, însă nu a avut intenția de a-i suprima viața; în subsidiar, solicită reducerea pedepsei în raport de criteriile prev de art. 72 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale, datele ce caracterizează persoana sa - ce rezultă din referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; într-o a treia teză, a invocat dispozițiile privind legitima apărare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Apelul este nefondat.
Verificând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat, în baza căpruia fapta inculpatului a fost încadrată în mod corect în prevederile infracțiunii de omor calificat prev de art. 174, 175 lit. i Cod penal.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele administrate, din care rezultă cu certitudine că, în seara de 23 octombrie 2008, după un conflict inițial cu victima și martorul -, împrejurare în care inculpatul le-a adresat injurii, acesta din urmă s-a reîntors la locul în care se aflau persoanele de mai sus și, pe fondul unor discuții contradictorii, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit victimei în zona toracică, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia, în aceeași zi.
Motivul de apel invocat de inculpat referitor la o greșită încadrare juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, este nefondat, întrucât, pentru existența infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe plan subiectiv este necesar ca lovirea să fi fost comisă cu intenție, iar rezultatul - moartea victimei - să se fi produs din culpa inculpatului.
Așadar, omorul se deosebește de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, infracțiune prev de art. 183 Cod penal, prin latura sa subiectivă - respectiv dacă în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenție directă sau indirectă de a ucide, în cazul infracțiunii prev de art. 183 Cod penal, el acționează cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depășește intenția sa - fiind deci o infracțiune praeterintenționată.
În raport de aceste considerații teoretice, pentru încadrarea juridică a unei fapte ca omor sau loviri ori vătămări cauzatoare de moarte, de cea mai mare însemnătate este determinarea condiției psihice cu care a acționat inculpatul.
Ori, în cauza de față, în raport cu obiectul cu care s-a aplicat lovitura - respectiv un cuțit, instrument de a produce moartea, de zona corpului lovită - respectiv zona toracică, care este o zonă vitală, intensitatea loviturii - lovitura aplicată de către inculpat victimei a fost deosebit de puternică, în raport de leziunile cauzate, raporturile dintre inculpat și victimă anterioare săvârșirii infracțiunii - între acestea au existat o serie de discuții contradictorii, relațiile fiind tensionate, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii - acesta nu a acordat primul ajutor victimei, ci a fugit de la locul conflictului, apreciem că în mod corect instanța de fond a constatat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, fapta sa constituind infracțiunea de omor calificat.
De asemenea, este nefondată susținerea apelantului - inculpat în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de provocare, întrucât, pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o anumită tulburare sau emoție în psihicul infractorului, astfel încât, acesta să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă, săvârșind astfel infracțiunea. În cauza de față, susținerea apelantului - inculpat în sensul că ar fi fost lovit de o altă persoană aflată în anturajul victimei, susținere care nu este probată, nu reprezintă un act de gravitatea celui avut în vedere de legiuitor în art. 73 lit. b Cod penal și nu justifică conduita ulterioară a inculpatului.
Este nefondat și motivul de apel privind aplicarea dispozițiilor art. 44 Cod penal referitoare la legitima apărare, întrucât, pentru existența legitimei apărări, este necesar - în raport de dispozițiile legale - să existe un atac material, direct, imediat și injust, care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, în cauza de față neexistând din partea victimei un atac asupra inculpatului, care să îndeplinească cerințele înscrise în art. 44 Cod penal, astfel încât nu se poate reține că acesta a săvârșit fapta în legitimă apărare.
Apelantul - inculpat a făcut referire în apărarea sa și la depășirea limitelor legitimei apărări, însă, în cauza de față, această circumstanță atenuantă prev de art. 73 lit. a Cod penal, nu poate fi reținută atâta vreme cât persoana inculpatului sau a altuia nu a fost în mod grav pusă în pericol de un atac al victimei.
Sentința apelată este temeinică și legală și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, la individualizarea pedepsei, prima instanță având în vedere, în totalitate, criteriile prev de art. 72 Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului - care a avut o atitudine relativ sinceră, este o persoană tânără - astfel încât, pedeapsa aplicată a fost orientată la minimul special prevăzut de lege.
Numai sinceritatea inculpatului, așa cum s-a solicitat, în raport de împrejurările săvârșirii faptei, nu poate constitui un motiv suficient pentru coborârea pedepsei la un minim exagerat pentru o faptă care a vizat viața omului. Și aceasta, cu atât mai mult cu cât, o pedeapsă trebuie să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să stimuleze la el dorința ca, pe viitor, să aibă o conduită corectă, astfel încât, a proceda în sensul reducerii acestei pedepse, așa cum s-a solicitat, ar însemna ca aceasta să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art. 52 Cod penal.
În raport de aceste considerente, apelul inculpatului este nefondat, astfel încât, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins.
Întrucât subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, se va menține această măsură, iar în baza art. 381 Cod Procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată timpul de arestare scurs de la pronunțarea hotărârii atacate cu apel, respectiv de la 10 iulie 2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, apelantul - inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 300 lei reprezintă onorariu apărător oficiu, care se vor vira din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Minori și - împotriva sentinței penale nr. 364 de la 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală în dosarul cu nr-.
În baza art. 88 Cod penal și art. 350 alin. 1 Cod Procedură penală;
Deduce detenția preventivă de la 10.07.2009 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Obligă apelantul - inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se vor vira din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.: -
Jud. fond:
Dact. 2 ex./ - 18 2009
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci
