Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 173/2009
Ședința publică din 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns inculpații și, în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați, avocat, solicită admiterea recursurilor, desființarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țară. Arată că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate, având în vedere că fapta nu prezintă gradul de pericol social care să nu permită judecarea acestora în stare de libertate și că nu există indicii că inculpații s-ar sustrage de la judecată, precum și faptul că nu s-a făcut dovada vinovăției lor.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii penale din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-, apreciind că în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr-, s-a dispus, conform art. 300/2 și art. 160/b Cod penal, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și.
Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea formulată de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Alba, a reținut că, verificând legalitatea arestării preventive a inculpaților, s-a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest.
Împotriva încheierii din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Alba, au declarat recurs în termen legal, inculpații și, solicitând admiterea acestora, casarea încheierii atacate și în cadrul rejudecării a se dispune revocarea măsurii arestării preventive.
Curtea, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, combinat cu art. 385/6 și art. 385/7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la starea de arest, Curtea constată că instanța de fond a respectat atât dispozițiile cuprinse în art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și dispozițiile aplicabile în materia privării de libertate cuprinse în legea internă.
Astfel, potrivit art. 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă există însă, excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, în art. 5 paragraful 1 lit. Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă nu a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația menționată și la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care la rândul lor trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului. Altfel spus, să se poată demonstra că detenția acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1.
În cauza supusă criticii, Curtea constată ca fiind respectate dispozițiile invocate anterior dar și condițiile prevăzute de art. 160 Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 160/b alin. 1 Cod penal, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. 3 al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere, motivată, menținerea arestării preventive".
Instanța de fond, a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept - art. 148 lit. f Cod procedură penală - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Curtea apreciază că față de gravitatea sporită a faptei, de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte de violență - tâlhărie -, lăsarea inculpaților în libertate prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarat de inculpații și împotriva încheierii din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpați să plătească statului sumele de câte 180 lei cheltuieli judiciare din care, câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și al Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./23.03.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Tiberiu Peter, Maria Elena
