Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 241/R/2008

Ședința publică din 10 aprilie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Monica Șortan

JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei

- -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și împotriva Încheierii penale din data de 27 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, cei trei inculpați fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, faptă urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, privind combaterea si prevenirea criminalității organizate, înșelăciune continuata cu consecințe deosebit de grave prev.de art. 215 al.1 - 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, fals privind identitatea în formă continuată, prev. și ped. de art. prev. și ped. de art. 293 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 lit. a pen. cu aplicarea 33 lit. a pen.

- constituire a unui grup infracțional organizat, faptă urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, înșelăciune continuată cu consecințe deosebit de grave, prev. și ped. de art. 215 alin. 1. 2, 3 și 5.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen. art. 9, alin. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 18 din Legea nr. 508/2004;

- constituire a unui grup infracțional organizat, faptă urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, privind combaterea si prevenirea criminalității organizate, cu aplicarea art. 37 lit. a pen. înșelăciune continuata cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al. 1 - 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 37 lit.a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, fals privind identitatea în formă continuată, prev. și ped. de art. prev. și ped. de art. 293 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 lit. a pen. cu aplicarea 33 lit. a pen. și art. 9 alin. 2 din Legea nr. 39/2003 și art. 18 din Legea nr. 508/2004.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. -, cu delegație avocațială la dosar. Inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. N, cu delegație avocațială la dosar și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că inculpatul a depus la dosarul cauzei un înscris, din care rezultă că acesta nu-și mai susține recursul declarat în cauză, motiv pentru care acesta nu a fost adus în fața instanței la acest termen de judecată. Totodată, Curtea constată că inculpatul a arătat la termenul anterior că nu își menține recursul, însă nu s-a putut lua în considerare poziția acestuia având în vedere cererile de amânare formulate în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului solicită a se lua act de retragerea recursului, cu onorariu din.

Apărătorul inculpatului învederează instanței că inculpatul a declarat recurs în condițiile în care a apreciat că încheierea atacată este nelegală și netemeinică.

Astfel, solicită a se avea în vedere că acesta este cel de-al 14-lea recurs împotriva încheierilor de menținere a măsurii arestului preventiv, în condițiile în care ultimele cinci recursuri au rămas fără ecou cu privire la criticile aduse de apărare referitoare la temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. critici pe care le-a adus în vedere la șase luni de la luarea măsurii arestului preventiv. Apreciază că în opinia instanțelor clujene, temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. nu poate fi înlăturat. Constată că pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a administrat nici o probă pentru a se putea susține că inculpatul ar dori să se sustragă, pentru că până la urmă acest aspect trebuie analizat de instanță, mai ales că, cauza se află în stare de judecată de circa 1 an și 2 luni. Învederează faptul că în teorie menținerea măsurii arestului preventiv pe acest temei trebuie argumentată cu probe sau cel puțin indicii, din care să rezulte că inculpatul ar avea această intenție. În acest sens solicită a se observa că în dosarul instanței de fond nu există nici măcar un zvon cu privire la acest aspect. De asemenea, apreciază că dacă nu se poate cenzura acest temei, susținerea recursului pentru temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. este derizorie, deoarece ar exista temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. care ține de analiza reală a instanței, cu critica că motivarea instanței de fond este una neindividualistă și in corpore. Consideră că motivul reținut și menținut de instanța de fond nu mai există, neexistând probe sau indicii din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage cercetării judecătorești sau executării pedepsei. Solicită a se cenzura motivarea instanței de fond și a se constata că nu poate fi menținut acest temei cât timp nu se administrează nici o probă în acest sens, iar reținerea acestuia în continuare ar presupune ca acest temei să rămână până la executarea pedepsei. Astfel, solicită a se cenzura sub aspectul netemeiniciei hotărârea de fond, verificarea pur formală nefiind fundamentată pe probele dosarului.

Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat de circa 19 luni în condițiile în care lecturând actul de sesizare se poate observa că se pot reține circumstanțe personale având în vedere că inculpatul este un infractor primar, este singurul inculpat asupra căruia s-a instituit măsura sechestrului, a recunoscut și regretă comiterea faptei și a avut o contribuție majoră la cercetarea penală, acestea fiind circumstanțe legale ce prevăd înjumătățirea pedepsei și pot permite a se aprecia asupra pericolului pentru ordinea publică. În opinia sa, este evidentă diminuarea aproape până la dispariție a pericolului pentru ordinea publică întrucât dacă la momentul zero al acestui dosar opinia publică a avut o anumită atitudine, până în prezent cerințele de operare a legii au fost îndeplinite. De asemenea, apreciază că aproape doi ani în stare de arest preventiv pentru o persoană fără antecedente penale este mai mult decât o sancțiune, mai ales că există infracțiuni pentru care sunt aplicate pedepse mai mici. Consideră că această perioadă și-a produs efectul prevăzut de lege, respectiv de sancționare, conștientizare și reeducare, motiv pentru consideră că în acest moment pericolul pentru ordinea publică este abstract și nu există nici o argumentație logică că acesta ar fi concret.

Învederează instanței că în încheierea atacată, instanța de fond are o argumentație cel puțin ciudată, arătând că aproape ar înlocui măsura arestului preventiv luată față de inculpat, însă nu există date referitoare la domiciliul acestuia și la mijloacele de subzistență, argumentație care în opinia sa denotă faptul că se consideră că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că cel puțin 40% din populația României nu are locuință proprie, iar inculpatul este căsătorit și are unde să locuiască și având în vedere deficitul major de forță de muncă pe piața muncii, există și posibilitatea ca acesta să-și găsească un loc de muncă.

Totodată, solicită a se avea în vedere și faptul că au solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv, pentru asigurarea celor două principii fundamentale, respectiv al libertății individuale și al garanțiilor procesuale, pentru a se asigura garantarea în bune condiții a cercetării penale. Constată că în încheierea atacată nu se face vorbire despre modul în care se derulează cercetarea în dosar, solicitând a se observa că doar 2 declarații din 30 fac referire la inculpat, plasându-l unde erau și cei doi coinculpați, restul persoanelor audiate arătând că nu-l cunosc. De asemenea, la ultimul termen de judecată au fost audiați 10 martori, din care doar un martor a declarat că l-a văzut pe inculpat, fără a putea preciza cu ce ocazie.

Inculpatul și-a asumat vinovăția, însă vina acestuia raportat la probele administrate în cauză este net inferioară coinculpaților, aspect care va permite instanței să circumstanțieze pedepsele ce se vor aplica. În acest sens solicită a se avea în vedere că limitele de pedeapsă în cazul inculpatului sunt de la 5 la 10 ani, față de circumstanța legală de care acesta beneficiază, din dosar cel puțin ipotetic putându-se reține dispozițiile art. 74 lit. a, b și c pen, având în vedere că acesta a recunoscut comiterea faptelor, a avut o atitudine constantă pe parcursul cercetărilor, dând declarații destul de detaliate, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 86/1 pr.pen.,și a unei pedepse teoretice de 1 an închisoare, în condițiile în care inculpatul este arestat de aproape doi ani. Solicită a se avea în vedere că dosarul de fond va minim încă un an și J, având în vedere că până în prezent nu s-a parcurs nici 30% din probatoriu, nu s-au epuizat audierile de părți vătămate și nici de martori, fiind vorba de un dosar complex, astfel că în această situație s-ar ajunge la executarea unei pedepse în stare de arest preventiv.

În final, în susținerea recursului, solicită a se face o analiză individuală între inculpați, pentru a se face diferență între persoanele cu antecedente penale și între cele fără antecedente penale, pentru ca fiecare să răspundă pentru fapta comisă. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, constatarea că nu mai subzistă temeiul prev. de. 148 lit. a pr.pen. că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat de așa manieră încât nu poate susține menținerea măsurii arestului preventiv și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 lit. d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, în temeiul art. 160/b alin. 2.pr.pen. solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai există, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv.

Apreciază că în cauză s-a menținut măsura arestului preventiv în mod netemeinic și nelegal, fără a se preciza temeiurile individuale ale fiecărui inculpat. Constată că față de inculpat s-a luat măsura arestului preventiv la data de 22 septembrie 2006, arătându-se în propunerea de arestare preventivă că din actele de urmărire penală rezultă că sunt întrunite dispozițiile art. 148 lit. a pr.pen. respectiv că inculpatul s-a sustras la acel moment procesual urmăririi penale și dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. respectiv că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Învederează instanței că în urma studierii dosarului de urmărire penală a constata că temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen nu mai există și nici nu a existat. Astfel, a constatat că ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale a fost dată la 31 august 2006, după arestarea coinculpatului, când s-au făcut demersuri pentru stabilirea adevăratei identități a numitului, respectiv a inculpatului. Ulterior, la data de 20 septembrie 2006 procurorul de caz a emis un mandat de aducere pe numele inculpatului, acesta fiind citat pentru data de 21 septembrie 2006, inculpatul fiind localizat în B, unde a fost legitimat și adus în fața organelor de urmărire penală. Apreciază că în cauză nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a fost citat la adresa din buletin și acesta să nu fi dat curs, sens în care solicită a se constata că nu există temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. și nici nu a existat. Consideră că, chiar dacă acest temei a existat, în timp acesta s-a estompat și nu mai există, pentru că în momentul luării măsurii arestului preventiv acest temei a încetat, iar faptul că inculpatul a avut o altă identitate se datorează modului de săvârșire a infracțiunii.

Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. solicită a se avea în vedere că aceasta este o cerință legislativă ce singură nu poate sta la baza arestării preventive a inculpatului. Chiar dacă fapta este gravă, fiind pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 de ani, acest aspect nu poate sta la baza luării măsurii arestului preventiv. Cu privire la cea de-a doua teză acestui articol, că ar exista probe certe că în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, învederează instanței că prin încheierea atacată Tribunalul Cluj nu face dovada actualizării și acurateții pericolului pentru ordinea publică. Tribunalul se referă în bloc la inculpați, fără a arăta în concret de ce în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, menținându-se arestarea cu motivarea că aceasta este necesară prin prisma rezonanței pericolului. Solicită a se avea în vedere că există numeroase decizii CEDO, din care rezultă că rezonanța socială negativă este un temei al arestării preventive, care se estompează odată cu trecerea timpului și nu se menține pe toată durata procesului penal.

Învederează instanței că inculpatul a petrecut în stare de arest preventiv mai mult de 18 luni, a recunoscut și a colaborat cu organele de urmărire penală și a formulat denunțuri, însă cu toate acestea finalul dosarului pe fond este ușor de anticipat, respectiv că se va pronunța o soluție de condamnare. Este totodată interesant a se vedea că la acest dosar va fi conexat un alt dosar, unde sunt alte părți, finalul procesului anunțându-se undeva la sfârșitul anului viitor, situație în care starea de arest s-ar transforma într-o sancțiune precondamnatorie.

Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, dar a avut o conduită sinceră, a recunoscut comiterea faptei, respectiv că a fost de acord cu solicitarea inculpatului de a fi asociat al firmei și de a semna cecurile, negocierile se purtau de inculpatul.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, prin prisma dispozițiilor art. 300/2 pr.pen. solicită a se constata că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, cu consecința revocării măsurii preventive luată în cauză.

Reprezentantul Parchetului constată că prin activitatea infracțională desfășurată, cei trei inculpați au cauzat un prejudiciu de peste 25 miliarde lei, iar ulterior au fost trimiși în judecată cu alte 14 fapte materiale, ultimul dosar fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj. Apreciind că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și că acestea nu s-au modificat, soluția atacată fiind legală și temeinică, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză.

De asemenea, solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul, conform manifestației de voință a acestuia exprimată prin înscrisul depus la dosar.

Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că dacă s-ar reține ca temeiuri ale arestului preventiv valoarea prejudiciului, sumele de bani și situația financiară, acestea ar fi elemente de discriminare, întrucât acestea sunt aspecte avute în vedere la individualizarea pedepsei. În susținerea poziției sale solicită a se avea în vedere mult mediatizatul caz al și că nu contestă vinovăția inculpatului, ci așa-zisul pericol al lăsării în libertate a acestuia.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu mențiunea că regretă comiterea faptei și că perioada petrecută în stare de arest i-a dat de gândit. Solicită a se avea în vedere că are familie și un copil și că locuiește la socrii săi, în localitatea nr. 35B, jud. T, unde s-a și făcut percheziție domiciliază. De asemenea, solicită a se reține că nu are antecedente penale și a i se da o șansă, cu mențiunea că se va prezenta la fiecare termen de judecată.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, cu mențiunea că a acceptat propunerea lui pentru o sumă de bani. Totodată, arată că are un băiat de 2 ani și că se va prezenta la fiecare termen de judecată.

CURTEA

Prin încheierea emisă în ședința publică din 27.03.2008 în cadrul dosarului nr-, al Tribunalului Cluj, în temeiul art.160/b al.3 și 4 rap.la art.300/2 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpații, și, măsuri ce au fost menținute.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii în termen legal s-au exercitat căile de atac ale recursurilor de către cei trei inculpați arestați preventiv.

a solicitat revocarea măsurii arestului întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia nu mai subzistă. Raportat la cazul de la art.148 lit.a pr.pen. este de consemnat că acesta a fost citat o singură dată în cursul urmăririi penale iar încunoștiințarea a fost trimisă la o altă adresă, așa încât nu se poate afirma că s-a sustras. Ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale a fost dată la 31 august 2006, după arestarea coinculpatului, când s-au făcut demersuri pentru stabilirea adevăratei identități a numitului, respectiv a inculpatului. Ulterior, la data de 20 septembrie 2006 procurorul de caz a emis un mandat de aducere pe numele inculpatului, acesta fiind citat pentru data de 21 septembrie 2006, inculpatul fiind localizat în B, unde a fost legitimat și adus în fața organelor de urmărire penală. Apreciază că în cauză nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a fost citat la adresa din buletin și acesta să nu fi dat curs, sens în care solicită a se constata că nu există temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. și nici nu a existat. Consideră că, chiar dacă acest temei a existat, în timp acesta s-a estompat și nu mai există, pentru că în momentul luării măsurii arestului preventiv acest temei a încetat, iar faptul că inculpatul a avut o altă identitate se datorează modului de săvârșire a infracțiunii.

Inculpatul a solicitat să se constate că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului nu mai subzistă, față de acesta există o situație specială raportat la ceilalți inculpați în sensul că nu are antecedente penale,a recunoscut comiterea faptelor, referatul de evaluare face referințe pozitive la adresa sa, nu se poate reține cazul de la art.148 lit.a pr.pen. nu s-a sustras de la urmărire penală. Se impune constatarea că pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a administrat nici o probă pentru a se putea susține că inculpatul ar dori să se sustragă, pentru că până la urmă acest aspect trebuie analizat de instanță, mai ales că, cauza se află în stare de judecată de circa 1 an și 2 luni. Învederează faptul că în teorie menținerea măsurii arestului preventiv pe acest temei trebuie argumentată cu probe sau cel puțin indicii, din care să rezulte că inculpatul ar avea această intenție. În acest sens solicită a se observa că în dosarul instanței de fond nu există nici măcar un zvon cu privire la acest aspect.

Nu se poate consemna nici incidența art.148 lit.f rp.pen. nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat de circa 19 luni în condițiile în care lecturând actul de sesizare se poate observa că se pot reține circumstanțe personale având în vedere că inculpatul este un infractor primar, este singurul inculpat asupra căruia s-a instituit măsura sechestrului, a recunoscut și regretă comiterea faptei și a avut o contribuție majoră la cercetarea penală, acestea fiind circumstanțe legale ce prevăd înjumătățirea pedepsei și pot permite a se aprecia asupra pericolului pentru ordinea publică. În opinia sa, este evidentă diminuarea aproape până la dispariție a pericolului pentru ordinea publică întrucât dacă la momentul zero al acestui dosar opinia publică a avut o anumită atitudine, până în prezent cerințele de operare a legii au fost îndeplinite. De asemenea, apreciază că aproape doi ani în stare de arest preventiv pentru o persoană fără antecedente penale este mai mult decât o sancțiune, mai ales că există infracțiuni pentru care sunt aplicate pedepse mai mici. Consideră că această perioadă și-a produs efectul prevăzut de lege, respectiv de sancționare, conștientizare și reeducare, motiv pentru consideră că în acest moment pericolul pentru ordinea publică este abstract și nu există nici o argumentație logică că acesta ar fi concret.

Inculpatul în final a precizat că înțelege a-și retrage recursul.

Curtea analizând recursurile formulate, motivele invocate in susținerea acestora,cu incidența art.385/6 pr.pen. reține următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - - Serviciul teritorial Cluj, au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, în cazul primilor doi inculpați, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma continuată prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal pentru primii doi inculpați, fals privind identitatea în formă continuată prev. de ar.293 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, art.9 alin.2 din Legea 39/2003 și art.18 din Legea 508/2004, în cazul inculpatului și respectiv constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma continuată prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, art.9 alin.2 din Legea 39/2003 și art.18 din Legea 508/2004, în cazul inculpatului.

Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor teri inculpați, instanța de fond a constatat cu corectitudine că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpații, și, respectiv cele prev. de art. 143.pr.pen. în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală și că acestea au fost comise de către inculpați, în acest sens fiind declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală și de judecată, declarațiile reprezentanților părților vătămate și ale martorilor audiați în faza de urmărire penală, unii dintre aceștia fiind reaudiați și în faza de judecată, menținându-se declarațiile din faza de urmărire penală. De altfel, atât cu ocazia instrumentării dosarului de fond cât și în cuprinsul motivelor de recurs formulate, inculpații nu contestă expres aspecte legate de stările de fapt imputate acestora sau vinovățiile reținute.

De asemenea, există în cauză și temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. a și 148 lit. f pr.pen. în sensul că inculpații au fugit ori s-au ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală derulată în cauză. Având în vedere că nici unul dintre inculpați, nici la ora actuală,conform chiar declarațiilor acestora, nu mai au domiciliile la adresele evidențiate la serviciile județele de evidență a populației, aceștia stabilindu-și anterior încarcerării periodic domicilii în alte localități decât cele prevăzute în actele de identitate, există date că vor încerca să se sustragă de la judecată în caz de punere în libertate. Criticile aduse temeiului de la art. 148 lit a sunt într-o anumită măsură în afara cadrului legal strict instituit, respectiv - că nu ar exista probe certe că ar fi urmărit sustragerea, că în timp și acest temei s-a estompat sau că, odată cu arestarea cazul a încetat. Evident că aceste apărări trebuie înlăturate, concret aceștia nu au avut un comportament adecvat în a putea fi identificați de la adresele oficiale (posibil tocmai datorită pretinsei activități infracționale întreprinse), nu se poate susține aspectul estompării sau înlăturării cazului tocmai datorită intervenției arestării, acest din urmă eveniment fiind singurul care a creat o stare de certitudine raportat la starea concretă de identificare sub toate aspectele a lor.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin însăși periculozitatea faptelor deduse judecății, prin modalitatea în care inculpații au acționat conjungându-și eforturile în realizarea scopurilor infracționale urmărite.

Este real că de la arestarea inițială a acestora a trecut mai mult de un an și J, însă având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența CEDO în definirea caracterului rezonabil al duratei unei măsuri preventive, cum ar fi complexitatea anchetei penale, numărul inculpaților, al părților vătămate și al martorilor chemați să contribuie la aflarea adevărului, s-a apreciat just că durata arestării preventive a inculpaților are încă un caracter rezonabil. Activitatea inculpaților nu s-a rezumat la cele consemnate în dosarul instrumentat, Tribunalul Cluj fiind sesizat și cu dosarul -.

Susținerile recurenților în sensul înlăturării acestor temeiuri sunt singulare, nu se sprijină pe nici un mijloc de probă concret, sunt apărări strict formale.

, după cum s-a menționat,cazurile de arestare prev.de art.148 lit.a și f pr.pen. În consecință, nici cererea de înlocuire a măsurii arestului nu poate fi acceptată.

Raportat la inculpatul, se va lua act de retragerea recursului.

Pentru motivele menționate, recursurile inculpaților urmează a fi considerate ca nefondate și vor fi respinse pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.

Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și arestati in Penitenciarul Gherla și ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul arestat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 27 martie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul .

Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Obligă pe inculpatii și să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10.04.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MR

18.04.08/6 EX.

Președinte:Monica Șortan
Judecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei

#Judecator Monica Sortan

Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Cluj