Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 239/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect contestație în anulare formulată de inculpatul referitor la decizia penală nr. 607/11.10.2007 pronunțată în dosar nr- a Curții de APEL CLUJ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Agenția Națională de Administrare Fiscală
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului arată că înțelege să nu mai susțină cererea de recuzare formulată la termenul anterior de către apărătorul titular al inculpatului.
Curtea pune în vederea părților că în urma verificărilor efectuate nu s-a identificat numărul de dosar cu care s-a înregistrat cererea de strămutare formulată de inculpat la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apărătorul inculpatului învederează instanței că nu poate prezenta nici o informație în acest sens.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 388.pr.pen. ridică excepția tardivității introducerii contestației în anulare formulată în cauză, având în vedere că decizia penală contestată a fost pronunțată în data de 11 octombrie 2007, iar prezenta contestație a fost înregistrată la data de 21 ianuarie 2008.
Apărătorul inculpatul, față de aceste aspecte, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția ridicată în cauză. Cu onorariu din.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere că se confirmă datele la care s-a făcut trimitere de către instanță, solicită a se admitere excepția și a se constata că este tardivă contestația în anulare formulată în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 795 din 21 2006 Judecătoriei Zalău, în baza art.335 alin.2 Cod procedură penală s-a desființat sentința penală nr.934/12.12.2005 a Judecătoriei Zalău (definitiv la 14.06.2006), s-a reunit cauza cu cea de față (dosar nr.l04/2006) având ca obiect acte materiale care intră în conținutul aceleași infractiuni în formă continuată.
În baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în actul de sesizare din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 și infracțiunea de fals prevăzută de art.37 din Legea nr.82/1991, republicată, raportat la art.289 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.11 litc din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal.
Inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.03.1965 în localitatea, jud. A, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, modificată, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.43 Cod penal.
În baza art.65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o durată de 2 ani și care se va executa conform art.66 Cod penal.
Conform art.81 și 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 2 ani pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit.a,b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală s-a admis în parte cererea părții civile ANAF prin DGFP S și inculpatul a fost obligat să-i plătească suma de 39025 lei RON cu dobânzi și penalități, calculate până la achitarea integrală a sumei datorate cu titlu de obligații la bugetul statului.
S-au anulat actele false, facturile -/10.03.2004, nr-, nr.-/2004, nr.-/2004, nr.-/28.06.2003 și factura nr. -/20.06.2003.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 15.03.2005, Garda Financiară - Secția S, în urma efectuării unui control fiscal la SC SRL - Filiala Z, a identificat un număr de două facturi fiscale false, pe care s-a menționat în mod nereal că ar fi fost emise de furnizorii SC SRL O (factura fiscală nr.- din 28.06.2003) în valoare de 638.780.100 lei din care TVA 101.900.100 lei, respectiv SC SRL O (factura fiscală nr.- din 20.06.2003, în valoare de 719.533.500 lei, din care TVA 114.883.500 lei).
S-a reținut că prin aceste facturi s-a atestat în mod nereal că furnizorii menționați ar fi livrat granule de polietilenă către SC SRL Z, la care este administrator inculpatul.
La data controlului cele două facturi nu au fost găsite în documentele justificative, fiind depuse ulterior de inculpat însă datele cu caracter personal menționate în facturi nu au legătură cu tranzacțiile comerciale derulate de inculpat.
Potrivit actului de control, au fost majorate cheltuielile societății și influențate rezultatele financiare, inculpatul sustrăgându-se prin aceste manopere frauduloase de la plata unui impozit pe profit de 285.328.500 lei ROL. TVA-ul a fost dedus ilegal prin încălcarea art.145 alin.8lita și art.155 alin.1 din Legea nr.571/2003 diminuându-se astfel obligațiile de plată către bugetul statului.
Inculpatul a mai fost cercetat și condamnat în dosarul nr.1301/2005 al Judecătoriei Zalău, aplicându-i-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru comiterea acelorași infracțiuni prin sentința penală nr.934/12.12.2005, definitivă la 14.06.2006.
Întrucât faptele din prezenta cauză sunt de aceeași natură și au fost comise în același mod cu cele din dosarul de mai sus, instanța a reținut că acestea fac parte din conținutul aceleași infracțiuni în formă continuată, fiind comise anterior celor din dosarul nr.130 1/2005, dar descoperite și urmărite ulterior.
Față de situația expusă, instanța a aplicat prevederile art.43 Cod penal raportat la art.335 alin.2 Cod procedură penală.
Astfel, în baza art.335 alin.2 Cod procedură penală a dispus desființarea sentinței penale nr.934/12.12.2005 a Judecătoriei Zalău (definitivă la 14.06.2006) și a reunit cauzele conform art.43 Cod penal.
În ambele dosare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea în concurs a infracțiunilor de evaziune fiscală și fals.
Instanța, în conformitate cu prevederile art.334 Cod procedură penală a procedat la schimbarea încadrării juridice, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată.
Fiind întrunite elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, modificată, cu aplicarea art.13 și 43 Cod penal.
La stabilirea răspunderii civile instanța a reținut sumele calculate de expert, motiv pentru care a admis în parte acțiunea civilă formulată de ANAF prin DGFP
Împotriva sentinței a declarat apel în termen inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza să i se aplice o amendă administrativă potrivit art.10 pct.1 din Legea nr.241/2005 pentru că a achitat prejudiciul.
În motivele de apel, inculpatul susține că facturile nr.- din 28.06.2003 și - din 20.06.2002 n-au fost întocmite de acesta, iar marfa specificată în aceste documente a fost contabilizată, înregistrată în fișele de magazie și folosită în procesul de producție.
Invocă faptul că a achitat TVA pentru că potrivit art.59 din HG598/2002 "taxa pe valoare adăugată este deductibilă la beneficiar în momentul în care aceasta este exigibilă la furnizori".
Prin decizia penală nr.49 din 18 aprilie 2007 Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, acesta fiind obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin sentința atacată s-a stabilit corect starea de fapt și vinovătia inculpatului.
Încadrarea juridică legală a faptei comise de inculpat este cea reținută de instanța fondului respectiv art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal.
cauzelor s-a tăcut în mod legal conform cu prevederile art.335 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.43 Cod penal, avându-se în vedere toate actele materiale care au intrat în conținutul infracțiunii în formă continuată săvârșită de inculpatul.
Referitor la motivul de apel invocat, acela că în urma reunirii cauzelor instanța era obligată să constate în mod legal că datoriile către stat au fost achitate până la primul termen de judecată și să facă aplicarea art.10 din Legea nr.241/2005, s-a reținut faptul că inculpatul pentru a beneficia de prevederile legale invocate trebuia să acopere integral prejudiciul cauzat părții civile până la primul termen de judecată care ar fi fost 22.02.2006, dată pentru care s-a amânat judecata de la termenul din 01.02.2006.
Or, din chitanțele fiscale depuse la dosar nu rezultă că prejudiciul s-a achitat integral până la acest termen, astfel că, solicitarea inculpatului de a beneficia de dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005 este neîntemeiată.
Împotriva deciziei menționate inculpatul a declarat recurs în termen.
În susținerea recursului s-a arătat că datoriile către bugetul statului au fost achitate, ca atare se impune achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În subsidiar, s-a susținut că se impune reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzute de lege, deoarece nu are antecedente penale și a manifestat interes pentru achitarea obligațiilor față de stat.
Prin decizia penală nr.607/11.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, în temeiul art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penală, a fost admis în parte recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.03.1965 în localitatea, jud. A,.în Z 1 2. nr.8, -.A,.7 împotriva deciziei penale nr. 49 din 18 aprilie 2007 Tribunalului S, care a fost casată împreuna cu sentința penală nr. 795 din 21 2006 Judecătoriei Zalău, doar sub aspectul laturii civile și rejudecând:
S-a constatat că inculpatul recurent, a achitat parțial prejudiciul cauzat părții civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Directia Generală a Finanțelor Publice S și a fost obligat acesta la plata sumei de 7766 lei, constând în diferență prejudiciu neachitat până la data pronunțării prezentei.
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Motivul de recurs invocat se încadrează în cazul de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.14 pr.pen. Pentru a cerceta îndeplinirea condițiilor prev.de acest caz de casare se reține că inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.13 pen. și art.43 pen. cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și a fost obligat să plătească părții civile ANAF suma de 39025 lei cu dobândă și penalități până la data achitării integrale a debitului.
S-a constatat că inculpatul a comis infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată și că pentru o parte din actele materiale - emiterea a patru facturi fiscale false în luna martie 2004, în baza cărora a dedus în mod nelegal TVA-ul în cuantum de 102.362.500 lei ROL - a fost condamnat în mod definitiv la 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei, prejudiciu achitat în cursul cercetării judecătorești.
Pentru restul actelor materiale - emiterea a două facturi false în 20 și 28 iunie 2003 constând în impozit pe profit și TVA-ul dedus în mod nereal prejudiciul a fost calculat potrivit expertizei efectuate la suma de 61.326 RON (97).
Din chitanțele depuse în cursul judecății precum și a celor depuse în recurs, Curtea reține că inculpatul a achitat parțial datoria către bugetul de stat, rămânând de plătit suma de 7.786 lei RON. Așadar nu este temeinică afirmația că a plătit tot debitul și ca atare i-ar fi aplicabile disp.art.10 din Legea nr.241/2005 care prevede că, în cursul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, dacă până la primul termen de judecat, inculpatul a acoperit integral prejudiciul cauzat și dacă prejudiciul este până la 50.000 euro - se aplică o sancțiune administrativă.
De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea recurentului de i se reține circumstanțele atenuante și a i se reduce pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, deoarece acesta nu a fost sincer și nu a recunoscut falsificarea facturilor, oricum o asemenea soluție nu ar fi legală, deoarece art.43 pen. nu permite aplicarea unei pedepse mai ușoare decât cea la care inculpatul a fost condamnat definitiv pentru o parte din actele materiale, respectiv 2 ani închisoare.
Recursul este însă fondat doar sub aspectul laturii civile deoarece inculpatul a achitat parțial prejudiciul produs.
Așa fiind în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. s-a admis recursul inculpatului și s-a constatat că a achitat parțial prejudiciul cauzat Agenției Naționale de Administrare Fiscală și inculpatul a fost obligat la plata diferenței de 17.700 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Împotriva mai sus menționatei decizii a formulat contestația în anulare contestatorul solicitând comutarea pedepsei de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia în amenda administrativă.
Contestatorul, în motivarea cererii sale, a arătat că a achitat toate cheltuielile menționate de instanțele de judecată, că la judecarea recursului deși a fost prezent nu a fost ascultat fiind încălcate astfel disp. art.38514alin.1 C.P.P. nu a mai fost condamnat anterior iar instanța de fond în mod greșit a apreciat că achitarea ultimelor două facturi constituie o recunoaștere a faptelor imputate.
Analizând contestația formulată, Curtea constată că aceasta este tardivă aspect care a fost pus în discuția reprezentantului Parchetului și a apărătorului desemnat din oficiu să reprezinte interesele inculpatului contestator.
Analizând contestația formulată din prisma excepția invocate, Curtea constată că, potrivit art.388 C.P.P. contestația în anulare pentru motivele arătate în art.386 lit.a-c și e Cpp, cum este cazul speței deduse judecății, poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarecel mai târziu în 10 zile de la începere executării.Decizia atacată cu această cale extraordinară de atac a fost pronunțată de către Curtea de Apel la data de 11 octombrie 2007, iar contestația a fost introdusă la data de 21 ianuarie 2008 depășindu-se astfel termenul de 10 zile prevăzut de textul legal anterior menționat.
Executarea silită față de inculpat cu privire la suma rămasă neachitată din prejudiciul cauzat bugetului statului a început la data de 14 noiembrie 2007 conform înscrisului existent la fila 179 din dosarul de fond în care Administrația Finanțelor Publice a Orașului Z restituie instanței de fond un exemplar de pe titlul executoriu privind pe inculpatul contestator.
Pentru aceste motive având în vedere și dispozițiile art.185 p Cod Penal,ce stipulează că atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, Curtea va respinge ca tardivă contestația în anulare formulată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulata de către contestatorul, domiciliat în Z 1 2. nr.8, -.A,.7, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 607 din 11 octombrie 2007 Curtii de APEL CLUJ.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.//3 ex./14.04.2008
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
