Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 414/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 414/2009
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Oana
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent G, în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și apărător ales, avocat în substituirea doamnei avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul recurent învederează instanței faptul că nu prezintă pericol public și că a lucrat în localuri ca om de ordine, iar din această cauză a avut mai multe cauze pe rol.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Apreciază că în cauză nu subzistă pericolul social concret pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului, învederând instanței că în mod corect s-a apreciat că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, precum și faptul că nu au apărut împrejurări noi care să justifice revocarea măsurii preventive.
Inculpatul recurent G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- la 22 iunie 2009 s-a dispus, în baza art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b Cod pr. pen. menținerea arestării preventive a inculpatului
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
În prezenta cauză inculpatul a fost arestat preventiv apreciindu-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor fapte grave, prevăzute de legea penală, lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului atât din perspectiva prevederilor dreptului intern, cât și a dispozițiilor CEDO, Tribunalul a apreciat că se impune menținerea acestei măsuri preventive
Articolul 5 CEDO protejează dreptul la libertate individuală în scopul asigurării ca nici o persoană să nu fie lipsită de libertate în mod arbitrar, dar acest text se corelează cu prevederile dreptului intern și anume dispozițiile art.136, 148.pr.pen. care specifică situațiile în care o persoană poate fi privată de libertate, fără ca această măsură să fie luată în mod arbitrar.
Potrivit prevederilor CEDO pentru a fi permisă luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe motive plauzibile de a se bănui că s-a comis o infracțiune, iar noțiunii de motiv plauzibil îi corespunde în dreptul nostru intern noțiunea de indicii temeinice privind săvârșirea unei infracțiuni conform art. 68/1 pr.pen.
Prin probele administrate până în prezent în faza de judecată, tribunalul a apreciat că n-au fost înlăturate sau desființate temeiurile avute în vedere atunci când s-a dispus arestarea preventivă și ulterior menținerea acestei măsuri întrucât subzistă atât indiciile privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte penale, pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani cât și pericolul concret pentru ordinea publică.
Totodată pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat și raportat și la sentimentul de insecuritate al comunității generat de împrejurarea că inculpații asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni contra persoanei sunt cercetați și judecați în stare de libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică este cu atât mai evident cu cât inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, inculpatul fiind sancționat contravențional de 3 ori pentru comiterea de contravenții la Legea 61/1991, iar în perioada 2006 - 2008 fost cercetat penal pentru comiterea unor infracțiuni de lovire sau alte violențe, furt calificat și abuz de încredere, dându-se o soluție de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de neîncepere a urmării penale ca urmare a împăcării părților. De asemenea, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea două infracțiuni de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 5 Cp și a unei infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 al. 2, 4 Cp, fapte aflate în concurs ideal de infracțiuni.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive a declarat recurs inculpatul
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul Gaa rătat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 Cod pr. pen. instanța va examina, în afara temeiurilor invocate de recurent, întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen.
Din această perspectivă, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța va reține că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod pr. pen. raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod pr. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
În speță, din actele dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv fapta pentru care a fost trimis inculpatul în judecată fiind o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică este evidențiat de modalitatea săvârșirii infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte și perseverența infracțională a inculpatului.
Întrucât se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, legal și temeinic Tribunalul Albaa menținut arestarea preventivă dând eficiență dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod pr. pen., urmărindu-se a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen., instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./26.06.2009
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Oana
