Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 411/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 411/2009
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 90/2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul intimat asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind intimatul făptuitor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că prin încheierea camerei de consiliu nr. 28/R/CC/24.06.2009 a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător -.
Apărătorul ales al petentului intimat, avocat, depune la dosar transcrierea discuțiilor ambientale purtate la 10 iulie 2007și 28 iunie 2007 între și, în copii xerox.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și reținând cauza spre rejudecare, respingerea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției pronunțate de procuror în dosar nr. 415/P/2007. Arată că în dosarul nr. 415/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, s-a dispus prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal, iar în baza art. 228 alin. 4 Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal, art. 259 Cod penal, art. 246 Cod penal, reținându-se că nu rezultă indicii de natură infracțională în legătură cu faptele sesizate. Învederează că în data de 10 iulie 2007 petentul a fost surprins în flagrant în timp ce da mită agentului de poliție. Mai arată că inițial petentul a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior a negat săvârșirea acesteia și a revenit asupra recunoașterii. Arată că în cursul urmării penale acuzațiile formulate de petent împotriva făptuitorului nu s-au confirmat. Mai mult, prin sentința pronunțată de Tribunalul Hunedoara inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de dare de mită la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pedeapsă care a fost menținută și de către instanța de apel. Învederează că instanța de fond nu a respectat prevederile art. 2781pct. 8 lit. b Cod procedură penală, privind obligația instanței de a indica faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate, ea limitându-se la a analiza generic soluția de neîncepere a urmăririi penale, a dispus admiterea plângerii și începerea urmăririi penale, fără a arăta împrejurările ce urmează a fi lămurite. Pentru aceste motive apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Apărătorul ales al petentului intimat, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală.
Arată că în cauză se concluzionează că nu există indicii de natura infracțiunilor săvârșite de numitul. Precizează că în pofida concluziilor susținute de Parchet există suficiente date și probe care să conducă spre ideea că intimatul a instrumentat defectuos acel dosar și că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor. Apreciază că rechizitoriul de trimitere în judecată lui pentru dare de mită este o pledoarie în apărarea agentului de poliție. Împrejurarea că a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de dare de mită nu o apreciază ca fiind incompatibilă cu cercetarea agentului de poliție pentru săvârșirea infracțiunilor indicate în plângere.
Arată că totul pornește de la dosarul nr. 1574/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, unde a fost cercetat pentru o infracțiune silvică, constând în tăierea de pe picior a unui număr de 21 de arbori de diverse esențe. Consideră că de la acest dosar a pornit și darea de mită și infracțiunile de care susțin că se face vinovat agentului de poliție. Solicită să se observe că audierile din acest dosar s-au efectuat într-un mod defectuos, precum și intervalului de timp nejustificat de mare în care dosarul s-a aflat în directa instrumentare a agentului. Apreciază că agentul de poliție a instrumentat dosarul împotriva prevederilor legale și a normelor de bun simț, în defavoarea inculpatului. Arată că petentul a fost determinat de către agentul, aspect dovedit de ei prin 12 martori care au fost audiați în dosarul de mită și care toți spun aceeași împrejurare, și anume că agentul este cel care a inițiat varianta aruncării vinei de pe umerii lui pe umerii unei terțe persoane, a fost de acord cu acest scenariu pentru a da date inculpatului că îl poate ajuta în această cauză. Solicită să se observe declarațiile de nejustificat pe care agentul le smulgea inculpatului după bunul lui plac, care au condus în cele din urmă la acest flagrant. Precizează că martorul este martorul pe care agentul de poliție îl propune pentru a fi audiat, el având această idee, ceea ce înseamnă săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă. Arată că martorul spune că a fost determinat de să ia vina asupra sa, fără să știe despre ce este vorba. Mai arată că martorul, audiat în dosarul de luare de mită, spune că la această înțelegere, ca vinovăția să se transfere de pe umerii lui pe umerii lui, a participat și agentul, el sugestionându-i să găsească o persoană pentru a împărți prejudiciul de 21 de cioate, pentru ca el în calitate de pădurar să nu-și piardă serviciul. Apreciază că de aici s-a ajuns la darea de mită.
Arată că un alt fals în constituie procesul verbal de cercetare locală din 10.01.2007 întocmit de, existent la dosarul cauzei. Arată că prin acesta se dorește a se dovedi o reconstituire pentru a-l propulsa pe ca autor al acestei infracțiuni. Arată că agentul de poliție întocmește acest proces verbal, nu se știe când, nicidecum la 10 ianuarie, se duce cu el la semnat la martorul asistent G, nu se știe când, și îl include ca martor asistent participant la toate cele întâmplate pe, martor care în fața instanței declară că nu a participat la nicio cercetare locală și că nu are cunoștință de nimic. Solicită să se observe că declarațiile din 15 martie au fost modificate. Învederează că dosarul este plin de declarații cu mențiunea în partea dreaptă sus a împrejurării "dată și semnată în fața noastră - agent ", fără a fi datate, și arată că ulterior agentul trece niște date fictive care nu se potrivesc cu cronologia lucrurilor.
În concluzie, arată că în cauză există un proces verbal fals, o cercetare la fața locului falsă, declarații nedatate luate părților și apoi modificate și o declarație a martorului, care vine să întărească, după părerea agentului, conținutului procesului verbal de cercetare locală din 10 ianuarie, dar care în fața instanței spune că nu a dat nicio declarație.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 90/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- în baza art. 2781pct. 8 lit. b Cod penal a fost admisă
plângerea formulată de petentul, a fost desființată soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 415/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba - I și a fost trimisă cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale în cauza privind pe sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 25.pen. rap. la art. 255.pen. art. 259.pen. și art. 246.pen. În baza art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare în sumă de 60 lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În dosarul nr. 415/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, s-a dispus prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal, reținându-se că a oferit suma de 5000 lei lucrătorului de poliție, în scopul de a efectua în mod nelegal cercetările penale, în sensul de a reține comiterea faptei de către o altă persoană, iar în baza art. 228 alin. 4 Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 255 alin. 1 Cod penal, art. 259 Cod penal, art. 246 Cod penal, reținându-se că nu rezultă indicii de natură infracțională în legătură cu faptele sesizate.
Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 349//2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Petentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal, la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, în baza sentinței penale nr. 58 din 20 februarie 2009 Tribunalului Hunedoara, hotărârea nefiind definitivă.
Raportat la susținerile petentului, s-a constatat că nu au fost verificate toate susținerile acestuia, iar actele premergătoare efectuate nu conduc indubitabil la concluzia inexistenței unor indicii de natură infracțională în legătură cu faptele sesizate.
În plângerea sa, petentul a sesizat printre altele și faptul că agentul de poliție ar fi întocmit în fals acte de urmărire penală în dosarul în care este cercetat, respectiv 1574/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, însă aceste aspecte nu au fost verificate, având în vedere că prin ordonanța din 29 septembrie 2008 prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara din dosarul nr. 877/II/2/2008 s-a constatat că unele acte procesuale efectuate în acest dosar nu s-au făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin raportare la modul în care lucrătorul de poliție a instrumentat dosarul în care petentul este învinuit, trebuia să se stabilească dacă agentul de poliție și-a îndeplinit în mod legal și conform cu dispozițiile procedurale, atribuțiile de serviciu, în condițiile în care nici până în prezent dosarul nu a fost soluționat.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului parchetul a criticat hotărârea atacată susținând că în hotărâre nu au fost indicate toate faptele și împrejurările ce urmează a fi constate și prin ce mijloace, iar condamnarea petentului justifică nevinovăția agentului de poliție.
Recursul parchetului este nefondat din următoarele considerentele:
Prin decizia nr. 26/2008 pronunțată de - Secțiile Unite s-a stabilit că în cazul soluției de admitere a plângerii, potrivit art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, mențiunile, faptele, împrejurările ce urmează a fi constate și mijloacele de probă se vor indica în considerentele hotărârii.
Prin menționarea expresă în considerentele hotărârii că acte din dosarul nr. 1574/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoaras -au făcut fără respectarea dispozițiilor legale, unele putând fi întocmite în fals, Tribunalul Hunedoaraa delimitat mijloacele de probă ce urmează a fi evaluate pentru a se stabili vinovăția agentului de poliție.
În recurs au fost depuse transcrierea discuțiilor ambientale la 10 iulie 2007 între și, precum și procesele verbale privind conținutul discuției purtate între și la 28.06.2007 și 7 februarie 2008, care urmează a fi examinate de procuror.
Pentru considerentele expuse mai sus, primul motiv de recurs invocat de parchet este nefondat.
Referitor la al doilea motiv de recurs, prin care s-a susținut că hotărârea de condamnare a petentului exclude vinovăția agentului de poliție, acesta este nefondat deoarece această premisă nu este absolută, iar activitatea agentului de poliție se impune a fi reanalizată, ținând seama și de actele efectuate în dosarul care nu a fost finalizat.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul parchetului.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 90/2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
CONCEDIU - CONCEDIU -
semnează președintele completului semnează președintele completului
Judecător - - - Judecător - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./01.07.2009
jud. fond
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 28/R/CC/2009
Ședința camerei de consiliu din 24 iunie 2009
Președinte: - - - - Judecător
- - - judecător
- - judecător
- grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind soluționarea cererii de abținere formulată de judecătorul - de la Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția penală, în dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA.
Cererea a fost examinată în conformitate cu dispozițiile art. 52 al. 2 Cod procedură penală, în ședință secretă, fără citarea părților.
S -a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admitere a cererii de abținere ca fiind fondată.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de abținere,
Constată că prin cererea formulată în dosar penal nr- al Curții de APEL ALBA IULIA, judecătorul - a solicitat a se lua act de declarația sa de abținere.
În expunerea motivelor cererii, magistratul relevă că a făcut parte din completul de judecată care a soluționat apelul inculpatului în dosarul penal nr-, pronunțând decizia penală nr. 56/A/2009, astfel încât în speță este incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 47 al. 2 Cod procedură penală.
Examinând cererea formulată, Curtea constată ca fiind întemeiată.
Conform art. 47 al. 2 Cod procedură penală, judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză nu mai poate participa la judecarea cauzei.
Cum în cauza de față sunt întrunite aceste exigențe, în temeiul art.52 rap. la art.47 alin.2 Cod procedură penală,
DISPUNE:
Admite cererea de abținere formulată de judecătorul - în dosar penal nr- al Curții de APEL ALBA IULIA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Monica
