Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 413/2009
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Oana
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, deținut în Penitenciarul Aiud, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul solicită judecarea sa în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea în libertate a acestuia, apreciind că nu există pericolul concret pentru ordinea publică. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă în continuare, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în regim de detenție.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, obligându-se să se prezinte în instanță la termenele de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar penal nr-, în baza art. 3002raportat la art. 160 al. 3 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului, deținut în Penitenciarul Aiud. S-a dispus, de asemenea, respingerea cererii de revocare a măsurii preventive a arestării și respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Hunedoaraa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin, fără ca în speță să fi intervenit modificări care să impună punerea în libertate a inculpatului.
Cu privire la durata arestării preventive s-a arătat că aceasta este rezonabilă în accepțiunea art. 5 CEDO, raportat la complexitatea cauzei și gravitatea faptelor, așa cum rezultă din probele deja administrate în cauză.
Probele administrate în cauză permit presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele prevăzute de legea penală ca infracțiuni prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 Cod penal și art. 211 alin. 21lit. b și c Cod penal.
De altfel, hotărârea de condamnare în primă instanță a confirmat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și se poate trage concluzia că inculpatul prezintă pericolul concret pentru ordinea publică; analizând măsura arestării preventive a inculpatului, instanța a apreciat că raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la datele ce caracterizează persoana acestuia o atare măsură excepțională este necesară, astfel că pentru buna desfășurare a procesului penal în accepțiunea art. 136, 143 Cod procedură penală, s-a apreciat că măsura preventivă trebuie menținută.
Pentru aceleași considerente s-a respins atât cererea de revocare a măsurii arestării preventive, cât și cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termenul legal impus de art. 141 Cod procedură penală, inculpatul, aducându-i critici pentru netemeinicie și care, oral, în fața Curții, a solicitat punerea sa în libertate întrucât nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, obligându-se să participe la procedurile în curs.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Curtea reține că Tribunalul a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în considerarea dispozițiilor art. 1603al. 3 Cod procedură penală, apreciind în mod concret, raportat la actele și lucrările din dosar, că temeiurile care au justificat luarea măsurii subzistă în continuare.
2. Curtea arată că în cauză este îndeplinită condiția existenței unor probe puternice, verosimile, legitime și plauzibile de vinovăție și a căror evaluare a condus la adoptarea unei soluții de condamnare în prima instanță.
3. Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive este justificată de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin atât de natura infracțiunilor săvârșite (tentativă la viol și tâlhărie), cât și de periculozitatea crescută a inculpatului, prezumată în raport cu mijloacele concrete în care a acționat, antecedența sa penală, etc.
4. Curtea arată, raportat la aspectele expuse mai sus, că menținerea măsurii preventive a arestării este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
5. Curtea sesizează, în altă ordine de idei, ca legitimitatea detenției este conferită de existența unei hotărârii de condamnare împotriva inculpatului, acesta aflându-se în executarea unei decizii judiciare, conform art. 5 par. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
6. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
CONCEDIU -
semnează președintele completului
Judecător - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.06.2009
jud. fond,
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Oana
