Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 432/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2426/2/2009
607/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 432
Ședința publică din data de 25 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/20.03.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr- prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul este arestat de 8 luni trecând un interval de timp motiv pentru care nu se mai impune menținerea stări de arest conform jurisprudenței CEDO, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar din actele medicale existente la dosar rezultă că inculpatul are o stare de sănătate precară, și solicită în temeiul art. 136 alin. 1-8 Cod procedură penală judecarea inculpatului în stare de libertate.
De asemenea să se aibă în vedere că în cauză au fost administrate toate probele, inculpatul a recunoscut fapta, pentru aceste motive solicită admiterea recursului, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Ialomița, având în vedere că Tribunalul în mod corect a menținut starea de arest a inculpatului considerând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, precum și modalitatea concretă de săvârșită, inculpatul fiind cercetat pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, săvârșită în starea de recidivă postcondamnatorie, folosind un obiect o toporișcă cu care a lovit-o pe partea vătămată în zona capului, având intenția de aou cide.
Recurentul-inculpat, personal solicită admiterea recursului arătând că nu a lovit-o pe partea-vătămată, considerând că a fost în legitimă apărare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 11 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Penală a constatat în baza disp. art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art. 160 alin. 1 din Codul d e procedură penală, ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 20 iunie 1971, CNP -, deținut în baza nr.18/UP/01.08.2008 emis de Tribunalul Ialomița - Secția Penală) și a dispus menținerea acesteia, totodată fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că în raport de natura faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de modalitatea concretă de comitere a acesteia - cu intenție a vrut să se răzbune pe partea vătămată care depusese într-o altă cauză penală mărturie împotriva sa, agresând-o într-o zonă vitală, cu un obiect a produce moartea, elemente ce caracterizează persoana inculpatului - recidivist, liberat recent din penitenciar, ca și gravitatea leziunilor, care chiar dacă nu au necesitat un număr mare de zile de îngrijiri medicale, puteau să aibă consecințe letale pentru victimă, există probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și ar crea în rândul membrilor colectivității un sentiment de insecuritate socială cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte și al fermității aplicării ei, pe de altă parte.
Totodată, a constatat Tribunalul că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv se impune în continuare și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, ca atare subzistând temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
De asemenea Tribunalul a mai reținut că menținerea arestării preventive a inculpatului este în acord și cu dispozițiile care nu exclud privarea de libertate a inculpatului, atunci când este temeinic justificată, pentru aflarea adevărului și normala desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal inculpatul(la data de 13 martie 2009), cererea sa de recurs fiind înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 18 martie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor orale asupra recursului, inculpatul, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu pentru a-i asigura asistența juridică obligatorie, a solicitat admiterea recursului formulat împotriva încheierii din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Penală în dosarul nr- și casarea acesteia, în sprijinul acestei cereri invocând faptul că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, din actele medicale depuse la dosar rezultând că are o stare de sănătate precară, iar de la data arestării sale a trecut un interval considerabil de timp - 8 luni, perioadă apreciată suficientă conform jurisprudenței CEDO, mai ales că în cauză au fost administrate toate probele și el însuși a recunoscut săvârșirea faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia, respectiva măsură fiind în acord și cu prevederile Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, care permit privarea provizorie de libertate a persoanei, în cazuri temeinic justificate, pentru prezervarea ordinii publice.
În acest sens, Curtea reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 01 august 2008 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 18/UP/01 august 2008 emis de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, pe temeiul art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal.
Ulterior, prin rechizitoriul nr.244/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 31 iulie 2008, în timp ce se afla în curtea locuinței sale din comuna, județul I, împreună cu și, a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu o toporișcă (teslă) în zona capului și spatelui, provocându-i leziuni care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, zona vizată de loviturile inculpatului reflectând intenția acestuia de a ucide.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de art.143 din Codul d e procedură penală, contrar susținerilor recurentului inculpat, Curtea constată că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea textului de lege invocat, care fac să subziste presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către acesta a infracțiunii ce face obiectul judecății, relevante sub acest aspect fiind declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorului, actele medicale privind pe victima, precum și declarațiile inculpatului însuși, prin care recunoaște existența incidentului petrecut între el și partea vătămată, dar pretinde că s-a aflat în stare de legitimă apărare, chestiune a cărei lămurire cade în sarcina instanțelor care vor examina fondul cauzei, în raport de întregul ansamblu probator administrat în cauză,
În același timp, Curtea observă că este justă și evaluarea făcută de instanța de fond, cu privire la pericolul concret pe care l-ar determina pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, conform art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Cu privire la acest din urmă aspect, Curtea constată că este în afara oricărui dubiu, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, prin raportare la gravitatea deosebită a faptei de care acesta este acuzat, pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani, la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acesteia (fiind vorba despre multiple acte de agresiune fizică săvârșite prin lovituri repetate cu o toporișcă - teslă, aplicate victimei în zona capului și a spatelui, din dorința de a se răzbuna pe aceasta datorită faptului că a depus mărturie împotriva sa într-o altă cauză penală), la urmările socialmente periculoase produse asupra victimei constând în vătămarea integrității corporale prin cauzarea unor leziuni traumatice care i-ar fi putut primejdui însăși viața și nu în ultimul rând, la datele ce caracterizează persoana inculpatului care se pare că a nesocotit valorile sociale ocrotite de lege la scurt timp după ce a fost liberat condiționat din executarea unei alte pedepse, săvârșind presupusa faptă pentru care se efectuează cercetări în prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, iar prin scopul urmărit - aplicarea unei corecții părții vătămate - a dovedit un comportament josnic și necumpătat, toate aceste elemente relevând periculozitatea sa socială și sentimentul de temere și insecuritate ce ar fi resimțit de comunitate printr-o eventuală punere a sa în libertate.
În sfârșit, Curtea constată că durata privării de libertate a inculpatului (arestat preventiv la data de 01 august 2008) nu depășește limitele unui termen rezonabil, reținând sub acest aspect împrejurarea că procesul se află într-un stadiu avansat al judecății în fond, dar și faptul că nu sunt sesizate perioade de inacțiune în activitatea organelor judiciare, care să le fie imputabile acestora, astfel încât referirile apărătorului inculpatului la posibila depășire a unui termen rezonabil al arestării preventive apar ca nejustificate.
ață de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
G
Red.jud.
Ex.2 / 22.04.2009
-Tr.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Ciobanu Corina
