Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 58/R /2008
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 27.10.1971, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, împotriva încheierii din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.759/29.01.2008, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul, solicitând admiterea lui, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive luată față de inculpat, cu consecința punerii lui în libertate. Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, iar punerea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. Apreciază că mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei, menținerea acesteia se justifică raportat la gravitatea faptei comise.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate, partea vătămată a suferit doar 7 zile de spitalizare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 300/2 Cod de procedură penală raportat la art.160 lit. "b" Cod de procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, născut la 27.10.1971, fiul lui și, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, măsură luată prin încheierea nr.30/05.12.2007 a Tribunalului Bihor, în baza cărei s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 44/2007 de către aceiași instanță.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihor, examinând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 05.12.2007, prin încheierea nr. 30/05.12.2007, în baza căreia s-a emis mandatului de arestare preventivă nr. 44/2007 de către Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit, este mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a mai reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, motiv pentru care văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 Cod de procedură penală și prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit, "c" din convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpatului și implicit a respins cererea privind înlocuirea acestei masuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea lui, casarea și modificarea încheierii atacate, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerea lui în libertate, cu motivarea că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, punerea în libertate a inculpatului neprezentând pericol pentru ordinea publică.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, curtea constată că încheierea este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpat este nefondat și, în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, curtea constată că măsura arestării preventive luată față de inculpat s-a dispus în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri, constând în săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și crearea unui pericol public prin lăsarea lor în libertate, subzistă în continuare.
Privitor la condițiile prevăzute de art.148 lit, "f" Cod procedură penală, acest temei subzistă, dată fiind gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina inculpatului, respectivinfracțiunea de tentativă de omor, ce denotă un pericol pentru ordinea publică.
Pericolul public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul și nu trebuie înțeles ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, în realitate el semnifică o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoana inculpatului, asupra căruia planează acuzarea săvârșirii unei fapte de o gravitate deosebită, este cercetată în stare de libertate și ar putea săvârși infracțiuni de același gen, ori altele de natură a împiedica cercetarea.
În temeiul dispozițiilor art.192 al.2 și art.189 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondatrecursul penal declaratinculpatul recurent, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Obligă perecurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. dec. SD/12.02.2008
Judecător fond
Dact. în 3 ex./ 12.02.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Sotoc Daniela, Condrovici Adela
