Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 55/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 55/R /2008
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în O,-, --1,. B,.32, cu reședința în O,-, județul B, împotriva deciziei penale nr.303/A din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care menține în totalitate sentința penală nr.570 din 6 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul său ales avocat A, în baza delegației avocațiale nr. 59/2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet, pentru părțile civile intimate, I și lipsă, avocat, în baza delegației avocațiale nr.121/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet, lipsă fiind și curatorul și intimata Asigurări
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul, solicitând admiterea lui, casarea și modificarea hotărârilor în sensul de a se dispune achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod de procedură penală, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă. Consideră că raportat la probele administrate în cauză, respectiv actele medico legale care trebuiesc coroborate și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, la starea și semnele clinice ale pacientului, durata scurtă a internării impusă de către acesta, de aplicarea unui tratament corect, raportat la toate elementele de care dispunea în acel moment inculpatul, nu i se poate reține inculpatului vreo culpă, astfel că se impune achitarea sa. Dacă inculpatul ar fi urmat procedurile medicale care i se impută de către comisia superioară că nu le-ar fi efectuat, respectiv dacă la internare se așteptau rezultatele de laborator și pregătirea colonului - 2 zile, și bolnavul ar fi prezentat un abces în regiunea perianală, nediagnosticat din cauza semnelor locale sau a celor generale de infecție, care ar fi evoluat în continuare fără tratament chirurgical ar fi fost vinovat de neaplicarea terapiei în timp util. situației este faptul că, inculpatul este judecat pentru o culpă medicală pentru că nu a incizat un abces inexistent pe parcursul internării la Spitalul Clic Județean Post-operator evoluția bolnavului a fost bună, iar a doua zi bolnavul i-a solicitat insistent externarea invocând că are probleme de serviciu, astfel că după consultarea acestuia apreciind că evoluția bolnavului nu punea probleme inculpatul a fost de acord cu externarea acestuia la cerere. Sub aspectul laturii civile a cauzei solicită a fi cenzurate despăgubirile materiale acordate familiei victimei, reducând cuantumul acestora de la 10.000 lei acordați de instanță la suma de 6.290 lei cât au fost dovedite prin probele administrate. Privitor la renta acordată minorilor solicită a se reduce cuantumul acesteia, față de împrejurarea că inculpatul are în întreținere trei copii minori, precum și veniturile pe care le realizează. Față de cele de mai sus, cât și de cele invocate pe larg în motivele scrise solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul părților civile intimate, I și solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legale a hotărârilor atacate. Consideră că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de instanță pe baza întregului material probatoriu aflat la dosar, iar despăgubirile civile în mod just au fost atribuite familiei victimei, nefiind cazul reducerii acestora.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, apreciind vinovăția inculpatului a fost corect reținută, pe baza actelor medicale de la dosar din care rezultă că inculpatul a avut o culpă în decesul victimei. De asemenea, consideră că și sub aspectul laturii civile hotărârile sunt temeinice.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.570/2007 Judecătoria Oradeaa dispus în baza art. art.178 alin.2 Cod penal condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.1 și urm. din Legea nr.543/2002 modificată prin OUG nr.18/2003 s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată și s-a atras atenția condamnatului asupra prevederilor art.7 din Legea nr.543/2002.
În baza art.14, art.15 Cod de procedură penală rap. la art.346 alin.1 Cod de procedură penală cu ref. la art.998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 10.000 Ron despăgubiri materiale și 20.000 Ron daune morale la nivelul anului 2002, actualizat cu rata inflației până la plata efectivă și integrală către părțile civile, I, precum și la plata rentei lunare de câte 500 Ron în favoarea părțile civile minore născut la data de 09.06.1990 și I născută la data de 03.07.1995, începând cu luna februarie 2002 până la majorat respectiv până la vârsta de 25 de ani în caz de continuare a studiilor și respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În baza art.14, art.15 raportat la art.346 alin.1 Cod de procedură penală cu ref. la art.41-44 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, a fost obligat - ASIGURĂRI B prin intermediul Sucursalei B O, în calitate de asigurator, la plata despăgubirilor alături de inculpat.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 Ron cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 27.01.2002 numitul s-a prezentat la dr., martor în prezenta cauză - de la Dispensarul medical al de, jud. B, acuzând dureri în zona anală.
În cursul aceleiași zile martorul a avut o discuție telefonică cu inculpatul, medic chirurg la Spitalul Clinic Județean O, rugându-l să-l consulte și să-i acorde tratament numitului întrucât cel în cauză acuza dureri de cca. o săptămână, în zona anală, iar în urma examinării efectuate i-a eliberat un bilet de trimitere cu diagnosticul de fisură anală.(fila 39 dos.urm.pen)
Conform înțelegerii, în dimineața zilei de 28.01.2002 în jurul orelor 8,35 numitul s-a prezentat la Spitalul Județean O unde a luat legătura cu inculpatul care l-a internat în salonul 9 de la secția de chirurgie și a întocmit nr.2243 în care menționa la internare diagnosticul de fisură anală (fila 42-44 dos.urm.pen.), iar în urma examinării de specialitate, a hotărât că se impune efectuarea unei intervenții chirurgicale, care a avut loc în aceeași zi între orele 12,20 - 12,50.
Inculpatul a întocmit fișa de intervenție chirurgicală nr.23/28.01.2002 din care rezultă că pacientul a fost diagnosticat cu o fisură la nivelul canalului anal, în dreptul orei 6, de cca.1,5 cm care a fost electrocauterizată.(fila 50 dos.urm.pen.)
În data de 29.01.2002 a doua zi după intervenția chirurgicală, inculpatul a dispus externarea numitului, după cum rezultă din mențiunile biletului de ieșire în stare "vindecat". (fila 60 dos.urm.pen.)
După externare numitul s-a deplasat la domiciliul său unde starea sa de sănătate s-a agravat iar durerile din zona anală au devenit mai intense. Numita - soția numitului, în seara zilei de 29.01.2002 l-a contactat telefonic pe martorul, rugându-l pe acesta să vină să-i consulte soțul. Aceasta a fost refuzată întrucât dl. doctor i-a spus că nu este în localitate și care i-a recomandat un tratament până a doua zi când a promis să vină să vadă pacientul.
În cursul aceleiași seri în jurul orelor 20,30 martorul a fost din nou sunat de numita, întrucât soțul ei făcuse temperatură.
În data de 30.01.2002 în jurul orelor 10 martorul însoțit de o asistentă s-a deplasat la domiciliul soților și l-a consultat pe, i-a prescris un tratament injectabil cu penicilină, după care a plecat, reîntorcându-se în jurul orelor 17,00 când le-a recomandat să reîntoarcă la Spitalul Clinic Județean O, pentru ca pacientul să fie reexaminat.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, numita a declarat (fila 15) că martorul l-a sunat pe inculpatul, i-a prezentat situația soțului, iar în urma discuției avute, partea vătămată a înțeles că dr. i-a chemat la O. Partea vătămată a declarat că a refuzat să se reîntoarcă la Spitalul Clinic Județean O, întrucât nu a mai avut încredere în dl.dr. și l-a rugat pe dr. să-i întocmească un bilet de trimitere la Spitalul de Adulți C N - secția Chirurgie III.
În cursul aceleiași zile numitul a fost internat în jurul orelor 21,30- 22,30 la Spitalul de Adulți C N - secția Chirurgie III cu diagnosticul cangrenă anaerobă clostridiană (gazoasă) tip.
La starea de internare s-a menționat "pacientul se internează în conștiință în stare generală gravă". S-a menționat că anterior, la data de 28.01.2002 s- procedat la cauterizarea fisurii anale a pacientului, starea generală a pacientului fiind gravă. acuza dureri violente în regiunea ano-rectală, perineu, scrot, starea generală fiind alterată.
Evoluția bolii în continuare a fost nefavorabilă, astfel că în jurul orelor 23,40 numitul a fost transferat la Secția Clinică - Terapie. Din epicriză rezultă că pacientul în seara zilei de 31.01.2002 a fost supus la 2 intervenții chirurgicale, iar în cursul aceleași seri se mai efectuează o nouă intervenție chirurgicală la care este solicitat dr. de la Clinica de Chirurgie Plastică a Spitalului de Recuperare C care afirmă că diagnosticul este fasciită necrozantă.
În data de 01.02.2002 în jurul orelor 02,40 personalul medical a înregistrat decesul pacientului .
Efectuându-se necropsia cadavrului de către IML C N, din raportul de constatare medico legală nr. 581/III/75 din 15.05.2002 (fila 32-38 dos.urm.pen.) rezultă că moartea numitului a fost neviolentă și s-a datorat stării toxico-septice cu afectare pluriorganică, consecința unui flegmon perianal. De asemenea s-au constatat următoarele aspecte: nu există concordanță între diagnosticul clinic și diagnosticul anatomo-patologic; conduita medicală și intervenția chirurgicală s-a făcut pentru alt diagnostic; greșeala de diagnostic și implicit a conduitei medicale a dus la extinderea procesului infecțios și determinarea unei insuficiențe pluriorganice; momentul și felul primei intervenții chirurgicale nu a fost bine ales; evoluția nefavorabilă ulterioară se datorează și părăsirii spitalului fără acordul șefului de secție; există cauzalitate între deces și greșelile medicale.
Întrucât inculpatul a contestat concluziile raportului medico-legal din cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către IML T, expertiză în care s-a reținut comiterea unei erori în diagnosticarea suferinței numitului, prin stabilirea diagnosticului de fisură anală și nerealizarea diagnosticului de abces perianal în curs de constituire, tratamentul și prognosticul celor două boli fiind cu totul deosebit.
S-a reținut că mortalitatea în astfel de cazuri este de 100 % în cazul în care diagnosticul se face tardiv. Totodată s-a reținut că la acele cazuri la care este oportun realizat și pacientul corect tratat, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul cercetat, mortalitatea variază între 20-60 %. În consecință, în anumite limite, ar fi existat șanse de supraviețuire.
Întrucât inculpatul a contestat și concluziile noului raportului de expertiză medico-legală s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul Național de Medicină Legală " Minovici"
Comisia Superioară întrunită în ședința din 04.09.2003, a examinat actele medico-legale ale cauzei privind pe, în urma cărora, a constatat următoarele:
1. cauza decesului a fost șocul toxico-septic determinat de gangrena gazoasă extensivă postoperatorie (probabil ) succedând unei intervenții chirurgicale pentru "fisură anală".
2. diagnosticul inițial de "fisură anală" este eronat, întrucât nu corespunde cu descrierile leziunii din FO clinică (examen local, protocol operator,epicriză) din biletul de ieșire și nici cu evoluția ulterioară a cazului. Natura și gradul leziunilor distructive determinate de complicația postoperatorie (cangrenă extensivă) nu au permis recunoașterea leziunii inițiale nici la reintervențiile ulterioare nici la examenul necroptic.
3.cangrena perianală extensivă este complicația postoperatorie cea mai rară și cea mai gravă a chirurgiei regiunii anale. acestei complicații necesită respectarea măsurilor de pregătire preoperatorie, de execuție tehnică a actului operator și de supraveghere postoperatorie a pacientului. Cheia tratamentului complicației este diagnosticul precoce. Față de aceste cerințe conduita medicilor care au avut cazul în grijă, prezintă următoarele lipsuri:
) pacientul a fost operat în ziua prezentării fără ca chirurgul să cunoască rezultatele examenelor de laborator obligatorii, în vederea unei intervenții chirurgicale. Cunoașterea leucocitozei (n= 25.000) ar fi permis diagnosticul corect al unei afecțiunii inflamatorii acute severe (probabil abces sau flegmon perianal). Evaluarea glicemiei (1,85 g%0 la clinica Chirurgie III din C N, analiză neefectuată al Spitalul Clinic Județean O ) ar fi permis diagnosticul diabetului ceea ce ar fi precizat riscurile operatorii și ar fi schimbat conduita terapeutică (echilibrarea diabetului, prelungirea internării).
b) pacientul a fost operat fără golirea preoperatorie a colonului, care este obligatorie în chirurgie anală. Din acest motiv au apărut imediat după operație scaune multiple, care au putu contribui la infectarea masivă cu germeni anaerobi a plăgii operatorii.
c) deși locuia în alt oraș, pacientul a fost externat la 24 de ore după operație, cu recomandarea efectuării unui control după 10 zile. (conform biletului de ieșire). Examenul local anoperineal repetat bicotidian (vizită, contravizită) ar fi putut surprinde procesul cangrenos într-un stadiu precoce, permițând astfel aplicarea unui tratament chirurgical (incizii de debridare) și antiinfecțios (antibioterapie specifică, ser anticangrenos ) cu șanse de salvare a vieții pacientului.
4.responsabilitatea evoluției postoperatorii nefavorabile și a decesului consecutiv aparține chirurgului care a internat și a operat pacientul în Spitalul de Chirurgie
5.tratamentul complicației, tratament aplicat în Clinica Chirurgie III C a fost corect dar ineficient din cauza prezentării bolnavului într-un stadiu tardiv care a depășit posibilitățile terapeutice.
Inculpatul a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză de către IML Minovici B invocând nerespectarea prevederilor art.120 al.2 și 3 Cod Pr.pen. respectiv dreptul său de a cere numirea unui expert recomandat care să participe la efectuarea expertizei.
Comisia Superioară întrunită în ședința din 22.04.2004, a examinat actele medico-legale ale cauzei privind pe, în urma cărora, a constatat următoarele:
1.cauza inițială care a dus în final la decesul pacientului a fost o infecție ano-perianală nediagnosticată și netratată adecvat. (Acest diagnostic a fost stabilit retrospectiv de către Comisia Superioară medico -legală în baza elementelor clinice și d elaborator existente la dosar. Caracterul distructiv al leziunilor determinate de cangrena postoperatorie nu a permis recunoașterea leziunii inițiale nici la reintervențiile ulterioare efectuate în Clinica de chirurgie II C N și nici la examenul necrotic.).Diagnosticul clinicîn Spitalul Clinic Județean O ar fi fost posibil dacă se luau în considerare elementele clinice din: "motivele internării: durere perianală, tenesme. Istoric: bolnavul acuză de cca.o săptămână durere perianală, asociată cu tenesme și tulburări de tranzit. Alte examene de specialitate: la nivelul anusului se observă edem al regiunii anale, durere la tușeu rectal ".Diagnosticul extraclinicar fi fost posibil dacă se luau în considerare valoarea semnificativ crescută a leucocitozei ( n=25.000). relativ la riscurile operației și la momentul operator, nesolicitarea evaluării glicemiei înainte de intervenție este o greșeală medicală, cu atât mai mult cu cât bolnavul era obez iar în figurează la rubrica antecedente personale mențiunea? (diabet zaharat?)
2.dacă diagnosticul corect ar fi fost stabilit, conduita medicală adecvată ar fi fost:
a) evaluarea stării biologice a pacientului prin recoltarea și cunoașterea rezultatelor unui minimum de analize ( hemoleucogramă, glicemie, uree, transaminaze, grup sanguin, sumar de urină).
b) pregătirea preoperatorie în vederea unei operații în zona ano-rectală, prin abstenția alimentară solidă timp de cel puțin 24 deo re înaintea operației, evacuarea colonului prin wash-aut anterograd ( manitol, fortrans) sau clisme repetate.
c) incizia paraanală cu reperarea și evacuarea colecției, excizia țesuturilor sfacelate, controlul eventualelor fuzee în spațiu pelvirectal superior sau "în ", hemostază, drenajul deschis al cavității supurate.
d) profilaxia infecției loco-regionale postoperatorie prin chimioterapie activă, împotriva anaerobilor ( metromidazol, cefalosporine de generația a III-a, clindamicină ).
e) supravegherea postoperatorie atentă locală și generală a pacientului timp de 3-4 zile după efectuarea intervenției.
f) în cazul observării semnelor de infecție cangrenoasă aplicarea de extremă urgență a tratamentului chirurgical al complicației, incizii de debridare, excizia țesuturilor cangrenate) și a tratamentului antiinfecțios specific.
3.măsurile terapeutice de chirurgie și terapie intensivă instituite la Clinica Chirurgie C au fost aplicate în mod corect și complet dar nu în timp util față de momentul declanșării procesului toxico-septic.
4.cauza decesului a fost șocul toxico-septic determinat de cangrena gazoasă extensivă postoperatorie succedând unei intervenții chirurgicale în zona ano-rectală pentru diagnosticul de fisură anală.
5 fasceita necrotizantă semnalată de protocolul operator 425/31.01.2002 este doar unul din elementele anatomice ale unui proces histolitic distructiv determinat de infecția cu germeni anaerobi. Șocul toxico-septic pentru cangrena gazoasă parietală cu interesarea maselor musculare ( "de menționat modificările miozitice la nivelul musculaturii hemiabdomenului stâng").
6.cangrena gazoasă extensivă nu putea fi diagnosticată în Spitalul Clinic O deoarece ea nu a existat în timpul internării în această unitate (28-29.01.2002).
7 și 8.intervalul de timp cuprins între apariția între primele semene ale cangrenei gazoase parietale și apariția șocului toxico-septic este în general scurt, fiind determinat de multiplicarea exponențială a germenilor ( la rândul său dependentă de mărimea teritoriului invadat de infecție), de posibilitățile de apărare ale organismului, precum și de precocitatea și adecvarea tratamentului. Ținând seama de existența acestor variabile s-a concluzionat că nu se poate preciza intervalul de timp dintre apariția primelor semne clinice și momentul în care leziunile organice provocate de toximie au devenit ireversibile.
9. erorile de conduită medicală comise în secția de chirurgie a spitalului din O, au fost următoarele: efectuarea grăbită a unei intervenții chirurgicale pentru un diagnostic eronat; neluarea în considerare a rezultatelor analizelor de laborator care ar fi permis stabilirea diagnosticului corect (leucocitoza ) și neefectuarea analizelor necesare stabilirii riscului operator (glicemia); efectuarea unei operații în zona ano-rectală fără pregătirea necesară (evacuarea preoperatorie a colonului); nesupravegherea bolnavului operat pe o durată de timp suficientă pentru depistarea complicațiilor postoperatorii precoce posibile după acest tip de intervenție.
S-a concluzionat că există legătură de cauzalitate între erorile medicale semnalate și decesul pacientului cu mențiunea că afecțiunea în sine a fost de gravitate mare.
În cursul judecării cauzei, la cererea inculpatului, la termenul din 04.10.2005 s-a dispus completarea raportului de expertiză efectuat de IML T, expertiză la care să participe și un expert propus de către inculpat. În raportul de expertiză medico-legală nr.2563/10.01.2007 (fila 78 ) întocmit de IML T se arată că,comisia își menține opiniile exprimate în raportul medico-legal nr.120/04.04.2003.
În conținutul acestui raport față de obiectivele stabilite și-a exprimat părerea și expertul parte desemnat în încheierea de ședință din data de 04.10.2005.
Față de aceste concluzii, la termenul de judecată din data de 16.03.2007 instanța a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului privind completarea raportului de expertiză medico-legală nr.2563/10.01.2007, considerând lămurită cauza prin probele administrate, nefiind necesară suplimentarea probațiunii, expertizele efectuate până în prezent au fost lămuritoare, acestea au răspuns în mod complet și lămuritor la întrebările ridicate de inculpat prin apărătorul său.
Inculpatul în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în instanță nu a recunoscut că decesul pacientului s-ar fi datorat unei culpe medicale, iar în legătură cu erorile medicale care i-au fost imputate, a arătat următoarele:
În data de 28.01.2002 a efectuat pacientului un consult în urma căruia a constatat că acesta prezenta durere perianală, afirmativ de cca.o săptămână cu accentuare în ultimele două zile, o constipație reflexă, fără a fi prezente simptome ale unui proces inflamator (febră, frisoane sau stare generală alterată). A declarat că pacientul a negat că ar fi avut alte afecțiuni cronice iar în urma examenului extern a constatat că era un pacient obez, stare generală bună, afebril, fără alte modificări patologice. La examenul local al regiunii perianale a constatat la tușeul rectal, prezența durerii la nivelul sfincterului anal. În urma acestui examen clinic a pus diagnosticul de "fisură anală " și de comun acord cu pacientul a hotărât internarea acestuia.
Inculpatul a afirmat că pacientul a solicitat ca internarea să fie cât mai scurtă întrucât peste două zile avea probleme de serviciu, dar el a refuzat să facă asigurări de această natură.
Inculpatul recunoaște că a dispus recoltarea probelor de sânge uzuale și a hotărât ca în vederea elucidării diagnosticului să continue investigațiile regiunii perianale sub anestezie, având și acordul expres al pacientului în acest sens.
În cursul aceleiași zile în jurul orelor 13 s-a intervenit chirurgical. după instalarea anesteziei a efectuat inspecția regiunii perianale și explorarea digitală și instrumentală a canalului anal și rectului, nu a constatat alte modificări în afară de existența unei fisuri anale căreia i-a aplicat puncte de electrocauterizare.
În postoperator inculpatul a declarat că evoluția bolnavului nu a pus probleme. În jurul orei 17 în cursul aceleiași zile, bolnavul a precizat că nu are dureri, se simte bine și că ar dori să se externeze.
Inculpatul a declarat că pe parcursul nopții de 28/29.01.2002 pacientul a evoluat fără probleme, nu a solicitat administrarea unor calmante sau sedative iar în dimineața zilei de 29.01.2002 l-a așteptat pe coridor solicitându-i insistent externarea invocând probleme de serviciu.
Inculpatul a declarat că după ce a consultat pacientul și a constatat că era afebril, echilibrat hemodinamic, fără dureri și fără modificări patologice, la nivelul regiunii perianale, fără scurgeri de sânge sau purulente pe pansament, apreciind că evoluția bolnavului nu va ridica probleme, a cedat insistențelor și a fost de acord cu externarea. Tot din acest motiv a omis să solicite pacientului să semneze în specificația "externare la cerere pe proprie răspundere".
În legătură cu discuția ulterioară pe care a purtat-o cu martorul a declarat că în momentul în care a fost informat de înrăutățirea situației pacientului, l-a rugat să-i aplice un tratament antibiotic și să retrimită pacientul la secția de chirurgie.
În aceea ce privește necunoașterea rezultatelor investigațiilor de laborator a declarat că le-a aflat doar a doua zi dimineața după externarea pacientului, dar indiferent de valorile indicate în rezultat, acestea nu puteau contraindica efectuarea explorării sub anestezie și nu puteau modifica conduita chirurgicală în sensul efectuării inciziilor pararectale pentru presupuse abcese perianale dacă acestea nu au fost decelate intraoperator.
Față de aceste declarații ale inculpatului, sunt de observat următoarele aspecte:
Din probele administrate în cauză nu rezultă că externarea pacientului s-a făcut la cererea, la insistențele acestuia. Soția pacientului numita a declarat (fila 14 ) că inculpatul a fost cel care i-a comunicat soțului ei că urmează să fie externat a doua zi, iar soțul ei cu o seară înainte de externare i-a spus unui coleg de serviciu aflat în vizită că nu dorește să fie externat întrucât nu se simte bine.
Totodată, în biletul de externare se menționează cu privire la starea în care a fost externat pacientul "vindecat" ceea ce nu este confirmat de simptomatologia înainte de externare, nemaivorbind de starea de după externare când situația acestuia, într-un timp foarte scurt s-a agravat considerabil.
Totodată, postoperator pacientul a acuzat dureri mari și a cerut calmante, apelând la o asistentă care după spusele soției i-a adus "gheață" (fila 14 dos.).
Așa cum a recunoscut inculpatul în declarațiile date nu a solicitat pacientului să semneze în specificația "externare la cerere pe proprie răspundere", deci nu există nici o dovadă cu privire la existența unei solicitări din partea pacientului privind externarea. Chiar dacă ar fi existat o astfel de solicitare, inculpatul ar fi avut dreptul să refuze externarea pacientului.
Totodată, așa cum s-a menționat în raportul de constatare medico legală nr. 581/III/75 din 15.05.2002 al IML CN( fila 32-38 dos.urm.pen.) pacientul părăsit spitalul fără acordul șefului de secție.
În ceea ce privește problemele administrative constatate la externarea pacientului, cu referire la deficiențele în metodologia întocmirii documentelor medicale, conținutul și calitatea acestor înscrisuri, Colegiul Medicilor B în data de 16.12.2002 a hotărât să solicite conducerii Spitalului Județean B să i-a măsuri drastice pentru nerespectarea condițiilor de întocmire a documentației medicale.
Inculpatul în declarațiile date, a recunoscut că înainte de intervenția chirurgicală a solicitat "recoltarea probelor biologice uzuale" respectiv:, analize de sânge, hemogramă, glicemia, uree, creatinina, dar a intrat în sala de operații fără să cunoască rezultatele acestora, ceea ce așa cum se menționează în avizul Comisiei Superioare (fila 117-118) constituie o gravă neglijență întrucât cunoașterea leucocitozei (n= 25.000) ar fi permis diagnosticul corect al unei afecțiunii inflamatorii acute severe (probabil abces sau flegmon perianal). Evaluarea glicemiei (1,85 g%0 la clinica Chirurgie III din C N, analiză neefectuată la Spitalul Clinic Județean O ) ar fi permis diagnosticul diabetului ceea ce ar fi precizat riscurile operatorii și ar fi schimbat conduita terapeutică (echilibrarea diabetului, prelungirea internării). Totodată, dacă inculpatul ar fi cunoscut aceste aspecte nu ar fi fost de acord cu externarea pacientului.
Așa cum se menționează în nota de constatare întocmită la data de 8.03.2003 de prof. dr. - medic primar chirurg la Clinica de Chirurgie I, opinie preluată și în conținutul noului raport de expertiză medico-legală întocmit de IML T, practicarea chirurgiei de o zi nu este reglementată în România, chirurgia de o zi implică răspunderea chirurgului dar necesită și supravegherea zilnică postoperator a pacientului în primele zile, de medici cu experiență. fiind din altă localitate și externat, nu a putut fi urmărit în evoluție și nu s-a putut recunoaște și interpreta agravarea simptomelor care nu erau determinate direct de prima operație ci de supurația perianală și perirectală profundă cu prognostic foarte grav și mortalitate foarte mare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând pronunțarea unei soluții în sensul achitării sale pe considerentul lipsei uneia din elementele constitutive ale infracțiunii.
Sub aspectul laturi civile inculpatul a solicitat reformarea hotărârii atacate doar în sensul de a se acorda daune materiale și morale în limita dovedirii acestora. Cu privire la renta acordată fiecărui copil al victimei inculpatul susține că se impune redozarea acesteia ținându-se seama și de împrejurare că are 3 copii în întreținere.
Prin decizia penală nr.303/A din 31 octombrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.570 din 6 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pa care a menținut-o în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Bihora apreciat că, în mod corect prima instanță analizând vastul probatoriu administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cel al cercetării judecătorești, a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă în forma prevăzută de art 178 al.2 Cod penal, fiind dovedită culpa medicală a acestuia.
Relevante în cauză au fost expertizele medico legale care au indicat în mod clar existența unei relații cauzale între fapta inculpatului și decesul victimei. În avizul Comisiei Superioare din cadrul L Minovici B, ca urmare a analizării întregului material întocmit până la acea dată de către specialiști, s-a concluzionat clar că responsabilitatea evoluției post operatorii nefavorabile și a decesului consecutiv aparține chirurgului care a internat și operat pacientul în Spitalul de Chirurgie Totodată, specialiștii din cadrul Comisiei Superioare medico legale au opinat că au existat grave deficiențe cu ocazia intervenției chirurgicale propriu zise asupra victimei dar și în fazele anterioare și ulterioare acesteia.
În esență, din toate probele administrate în cauză și, în mod evident, preeminență având cele științifice datorită circumstanțelor cauzei și calității inculpatului, a rezultat existența unei culpe medicale și implicit dovedirea vinovăției acestuia.
Prima instanță a interpretat în mod corect probele administrate, iar pedeapsa aplicată a fost corect dozată cu reținerea legală a dispozițiilor art. 1 și urm. din Legea nr. 543/2002.
Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, tribunalul a considerat hotărârea atacată ca fiind temeinică, fiind acordate despăgubiri materiale și morale într-un cuantum rezonabil față de circumstanțele concrete ale cauzei și a probelor existente la dosar, ținându-se seamă și de calitatea de asigurat pe care inculpatul o avea conform unui contract de asigurare pentru riscuri medicale.
În raport cu stabilirea cuantumului rentei în favoarea copiilor minori ai victimei, s-au luat, în mod corect, în considerare actele depuse și care atestă veniturile la nivelul anului 2001,2002 calculându-se diferența cu actualele valori ale acestora pentru o judicioasă reparare a prejudiciului cauzat.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpatul, domiciliat în O,-, - 1. B,. 32, cu reședința în O,-, jud. B, apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală, solicită casarea și modificarea hotărârilor în sesnul de a se dispune achitarea sa de sub orice acuză, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii respectiv latura subiectivă.
În motivarea recursului său apreciază că raportat la probele administrate în cauză, respectiv actele medico - legale, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cursul judecății, la starea sănătății și semnele clinice ale pacientului, durata scurtă a internării impusă de către acesta, aplicarea unui tratament corect, nu se poate reține vreo culpă în conduita inculpatului recurent. Consideră că în măsura în care ar fi urmat procedurile medicale care i se impută de către comisia superioară, respectiv dacă s-ar fi așteptat rezultatele investigațiilor de laborator și pregătirea colonului, respectiv 2 zile, ar fi fost vinovat de neaplicarea terapiei în timp util. ar fi fost judecarea sa pentru o altă culpă medicală de a nu fi incizat un abces inexistent pe parcursul internării la Spitalul clinic Județean
Sub aspectul laturii civile a cauzei solicită a fi cenzurate despăgubirile materiale acordate familiei victimei, dispunându-se reducerea cuantumului acesteia față de împrejurarea că inculpatul are în întreținere trei copii minori, precum și veniturile realizate.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul nefondat va fi respins în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
În mod corect instanța de fond, iar in apel instanța de control judiciar au avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în tot cursul urmăririi penale, reținând vinovăția inculpatului recurent privind săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Instanța de fond a analizat punctual toate probele aflate la dosar înecând cu raportul de constatare medico legală din 15 mai 2002, care a concluzionat că moartea victimei a fost neviolenta datorându-se stării toxico septice cu afectare pluriorganică, consecința unui flegmon perianal. Pe de altă parte s-a constatat intervenția chirurgicală și conduita medicală s-a făcut pentru un alt diagnostic, iar greșeala de diagnostic și implicit de conduită medicală a determinat extinderea procesului infecțios și determinarea unei insuficiențe pluriorganice, existând raport da cauzalitate între deces și greșelile medicale reținute.
Concluziile în același sens au fost confirmate de concluziile Comisiei Superioare întrunită în ședința din 4 septembrie 2003 și respectiv la 22 aprilie 2004. Aceleași concluzii au fost confirmate și de raportul de expertiză medico legală, din 10 ianuarie 2007, întocmit de IML T, la solicitarea inculpatului recurent.
S-a mai susținut că victima a fost externată la cerere, aspect ce nu rezultă din biletul de externare, menționându-se referitor la starea acestuia la externare, a doua zi (?) "vindecat", iar așa cum a recunoscut și recurentul nu a cerut victimei să semneze o asemenea specificare pe biletul de externare, situație în care o asemenea apărare nu poate fi reținută. Pe de altă parte așa cum rezultă din nota de constare întocmită la 8 martie 2003 de profesor dr., chirurgia de o zi nu este reglementă în România,astfel că în situația în care se procedează astfel, implică răspunderea chirurgului în sensul monitorizării, supravegherii zilnice stării de sănătate a pacientului. Acest lucru nu a fot realizat de recurent.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea apreciază că hotărârile recurate sunt temeinice, în mod corect s-au avut în vedere actele depuse în dovedirea cuantumului despăgubirilor civile, actele doveditoare ale veniturilor realizate de victimă și declarațiile martorilor audiați în cauză, în stabilirea cuantumului daunelor morale și rentelor viagere acordate pe seama părților civile.
Recurentul nu a depus nici o diligență în vederea recuperării prejudiciului creat părții civilie până la soluționarea recursului.
Pentru aceste considerente, respingând recursul inculpatului, în baza art.385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va menține în întregime decizia penală recurată.
Văzând dispozițiile art.192 alin. 2 Cod de procedură penală, fiind în culpă procesuală:
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondatrecursul penal declaratde inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.303/A din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă perecurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. /12.02.2008
Jud. apel -
Judecător fond
Tehnored. în 2 ex./ 13.02.2008.
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Sotoc Daniela, Condrovici Adela
