Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.659/R/2009
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva Încheierii penale din 15.10.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat, din Baroul Cluj, avocat C, din Baroul Maramureș și avocat, din Baroul Maramureș, toți avocații cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Hotărârea atacată se caracterizează prin stereotipie. Nu se iau în discuție condițiile cerute de art.160 pr.pen. ci se arată că raportat la hotărârea Curții de Apel Cluj din 17 decembrie 2008, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Instanța de fond trebuia să verifice dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă mai subzistă în continuare și nu să se raporteze la decizia Curții de Apel Cluj. Solicită a se avea în vedere și perioada de timp de când inculpatul se află în arest preventiv. Se arată că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, dar nu în așa măsură încât să justifice punerea în libertate a inculpatului. Dosarul este deja pe rolul instanței de peste 1 an de zile. Cât timp, la fiecare termen de judecată se arată că pericolul pentru ordinea publică se diminuează, instanța era datoare să verifice, să reanalizeze dacă temeiurile care au determinat arestarea la 02.09.2008 se mai mențin. Nu se probează care este pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate și de ce, la un an și J de la comiterea faptei, se impune menținerea stării de arest. Inculpatul este cercetat pentru vătămare corporală și nu pentru tentativă la infracțiunea de omor și este arestat deja de circa 1 an și 2 luni, fiind depășit minimul special al pedepsei pentru infracțiunea de vătămare corporală. Măsura arestării preventive s-a transformat în pedeapsă. În dosar, s-a dispus arestarea a două persoane, din care unul a și fost pus în libertate, în noiembrie 2008, apreciindu-se că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, deși a fost aceeași altercație. Nu a fost arestat cel care a generat incidentul, nici măcar nu s-a dispus începerea urmăririi penale față de acesta. Sub aspectul pericolului concret, fapta nu s-ar fi comis dacă partea vătămată nu folosea acea armă de foc. Instanța de fond a reținut că toate aspectele de la art.136 alin.8 pr.pen. nu au relevanță datorită gradului de pericol social al infracțiunii. Potrivit acestui text de lege, alegerea măsurii se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de vârsta, sănătatea, antecedentele și persoana inculpatului. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este absolvent de studii superioare, are o situație socială cunoscută, are loc de muncă și este o persoană căsătorită. Toate aceste aspecte trebuie avute în vedere de instanță când analizează oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului, av. C solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate. Criticile aduse hotărârii vizează modul în care instanța de fond a înțeles să mențină măsura arestării preventive. S-a procedat la o verificare formală a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. În hotărârea atacată nu se analizează probele administrate, care schimbă situația și concluzia că ce s-a avut în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive s-a schimbat și că în prezent, este o altă situație de fapt. Partea vătămată a fost cel care a generat conflictul, a folosit acel, a tras asupra inculpatului, care s-a apărat. Este o persoană violentă care acum se află într-un penitenciar din Spania. S-a depășit un termen rezonabil de arest preventiv, măsura transformându-se într-o pedeapsă. Nu este vina inculpatului că probele în apărare se administrează la un an de la trimiterea sa în judecată. Se pune întrebarea de ce nu s-au administrat odată cu probele în acuzare, pentru ca procesul să nu dureze atât de mult timp. Cu privire la fondul cauzei, se pune problema schimbării încadrării juridice a faptei, deoarece există la dosar 2 rapoarte medico-legale care arată că nu a fost pusă în primejdie viața părții vătămate.
Apărătorul inculpatului, av. achiesează concluziilor formulate de colegii său. Arată că durata rezonabilă de arest a fost depășit de mult. Nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind arestat deja de circa 1 an și 2 luni, în condițiile în care față de celelalte părți implicate în incident nu s-a luat nicio măsură. Este un tratament inegal care se aplică inculpatului. Instanța de fond pornește de la gradul de pericol social al faptei pentru care este cercetat inculpatul, încălcându-se astfel prezumția de nevinovăție. Potrivit jurisprudenței CEDO, nu trebuie să constituie un argument pentru menținerea măsurii arestării preventive, posibilitatea aplicării unei sancțiuni la sfârșitul procesului. Regula este cercetarea în stare de libertate și nu judecata în stare de detenție. Tribunalul Maramureșs -a contrazis față de hotărârile anterioare de menținere a măsurii arestării preventive. La termenul din 5.12.2008 s-a apreciat de Tribunalul Maramureș că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. De două ori, Tribunalul Maramureșa argumentat că nu există pericol public și acum, în ultima încheiere, argumentează că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Această inconsecvență a Tribunalului Maramureș trebuie înlăturată. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este o persoană tânără, cu studii superioare, cu masterate și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorii săi aleși, solicitând în principal revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
CURTEA
Prin încheierea penală din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, au fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de inculpatul.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la 10.12.1982 în O, jud. S M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla ) și, în consecință, menține arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit la 28 octombrie 2008 în dosarul nr. 226/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 alin.1 lit. d, i pen. distrugere prev. de art. 217 alin.1 pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 pen. și port nelegal de obiecte confecționate pentru tăiere, lovire prev. de art. 11pct.1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002.pr.pen. și art. 160 pr.pen. și la examinarea cererilor formulate de acest inculpat de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 74/R/2008 a Curții de Apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 lit. d, i pen. infracțiunile de distrugere prev. de art. 217 alin.1 pen. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.d e art. 321.pen. și de port ilegal de armă prev. de art. 11din Legea nr. 61/1991, în temeiul art. 148 lit. pr.pen.
Prin încheierea penală nr. 553 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a dispus prelungirea cu 30 de zile (2 octombrie - 31 octombrie 2008) a duratei arestării preventive inculpatului - soluție menținută prin decizia penală nr. 91/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în acest dosar, s-a menținut starea de arest a inculpatului - soluție menținută de Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 653/R/06.11.2008.
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar Tribunalul Maramureșa înlocuit măsura arestării preventive a acestui inculpat cu cea a obligării de a nu părăsi țara, însă prin decizia penală nr. 765/R/2008 a Curții de Apel Cluj această încheiere a fost casată în sensul menținerii măsurii arestării preventive a acestui inculpat.
S-a reținut în considerentele acestei din urmă decizii că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, întrucât, de la data de 30 octombrie 2008 până la data de 2 decembrie 2008, prima instanță nu a administrat nici o probă care să răstoarne situația de fapt inițială, că indiciile de comitere a faptelor sunt aceleași cu cele care au fost avute în vedere la luarea și la menținerea arestului preventiv, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat urmare a trecerii unei perioade de timp foarte scurte (raportat la gravitatea faptelor și la persoana inculpatului).
Pentru considerentele pentru care Curtea de Apel a apreciat la data de 17 decembrie 2008, dar și ulterior că se impune a se menține măsura arestării preventive a inculpatului și care sunt obligatorii pentru instanță, văzând și faptul că de la acea dată (dar și de la data luării măsurii arestării preventive) nu s-a modificat nici starea de fapt și nici pericolul social nu s-a diminuat nici până în prezent într-atât încât să se justifice punerea în libertate a inculpatului (cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara), tribunalul a apreciat că temeiurile pentru care s-a luat și apoi s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat, în consecință, fiind respinse cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și a se menține starea de arest a acestuia. Raportat la gravitatea presupusei fapte, celelalte apărări referitoare la lipsa de antecedente penale și la faptul că inculpatul are studii superioare nu pot fi primite, acestea nediminuându-i într-atât pericolul social încât să fie justificată punerea sa în libertate.
Durata arestării preventive a acestuia nu depășește limitele unui termen rezonabil raportat la complexitatea cauzei, iar în acest dosar mai este necesară audierea a 2 martori și completarea expertizei medico-legale, cercetarea judecătorească aflându-se la finalul ei. Nesoluționarea dosarului până în prezent nu este cauzată de motive imputabile instanței.
Pentru toate aceste considerente, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul, prin apărătorii săi aleși, a solicitat în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. S-a susținut că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, iar din probele administrate nu rezultă în ce constă acest pericol concret pentru ordinea publică și care sunt împrejurările care justifică menținerea inculpatului în stare de arest la un an și J de la comiterea faptei. S-a precizat, de asemenea, că nu s-a avut în vedere împrejurarea că în realitate partea vătămată a fost cel care a generat conflictul folosind un cu care a tras asupra inculpatului. S-a mai invocat, de asemenea, depășirea termenului rezonabil de arest preventiv raportat la faptul că inculpatul este arestat din data de 02.09.2008.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 28.10.2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. d, i pen. art. 217 alin. 1.pen. art. 321 alin. 1.pen. și art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Anterior, împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 29 de zile, reținându-se drept temeiuri ale arestării dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f proc.pen. respectiv există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai M de 4 ani, iar cercetarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile pentru care s-a luat măsura arestării preventive nu s-au schimbat, iar pericolul social nu s-a diminuat, astfel încât menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului se impune.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din CEDO și art. 23 din Constituția României ce reglementează cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii sale în fața aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a se bănui că a săvârșit infracțiuni. În plus, Curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție reprezintă, conform jurisprudenței CEDO, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie.
Raportat la probele existente la dosarul cauzei există suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune, astfel că măsura arestării preventive este justificată. Astfel, indiciile temeinice, din cuprinsul cărora rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat rezultă din declarațiile inculpaților, ale învinuitului, ale părților vătămate și A, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, declarațiile angajaților spălătoriei în incinta căreia a avut loc incidentul (, A, -), declarațiile persoanelor care au circulat în zonă (, R, ). De asemenea, aceste indicii rezultă și din cuprinsul probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv din declarațiile martorilor ( 132), ( 133), ( 342), ( 343), R ( 344), ( 345), ( 3469 și el ( 347). Astfel, există indicii că în data de 15.06.2008, partea vătămată a fost agresat de numitul - fiindu-i cauzate leziuni care au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale. Ca urmare a acestui incident, numitul, zis "", tatăl numitului -, însoțit de și de, în data de 08.08.2008, s-au deplasat la domiciliul părții vătămate pentru a încerca o împăcare cu acesta. Partea vătămată a plecat de la domiciliul său cu autoturismul condus de martorul, ajungând la spălătoria situată pe str. - - din municipiul B M, a apărut autoturismul Audi Q7 condus de inculpatul în care se mai aflau numiții, și; în aceste împrejurări, inculpatul a intrat cu autoturismul pe care îl conducea în autoturismul în care se găsea partea vătămată. Ulterior, inculpatul, care avea o sabie în mână s-a apropiat de partea vătămată, pe care a încercat să o lovească cu sabia în zona capului și, întrucât partea vătămată a ridicat mâna deasupra capului, i-a fost secționat degetul mic de la mâna. În tot acest timp, inculpatul și l-au lovit pe martorul cu bâtele de bassebal pe care le aveau asupra lor, iar incidentul a mai continuat câteva minute, timp în care ocupanții autoturismului Audi au aruncat cu diferite obiecte spre partea vătămată și martori. Această stare de fapt reținută în cauză a condus la concluzia justă că există indicii temeinice și presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Susținerea inculpatului că în cauză s-ar putea discuta despre schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor reținută în sarcina sa într-o altă infracțiune, nu poate fi discutată în acest moment, ea excede cadrului procesual actual și va putea fi luată în discuție într-un alt moment procesual, iar în cauză s-a reținut în mod temeinic că există indicii temeinice, iar acestea nu s-au schimbat din momentul luării măsurii preventive până în acest moment.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, s-a reținut în mod corect că acesta subzistă și nu s-a diminuat chiar dacă inculpatul este arestat de o perioadă de un an și două luni. Astfel, în privința apărării ordinii publice, Curtea Europeană a arătat că anumite infracțiuni, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, pot crea o stare de neliniște capabilă să justifice temporar detenția preventivă. Detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, întrucât continuarea detenției nu trebuie să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate. În cauză, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică, pericol la care, astfel cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară, se au în vedere atât date legate de persoana inculpatului, cât și date referitoare la faptă, acestea din urmă fiind în numeroase situații de natură să creeze în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. În cauză, independent de conduita bună a inculpatului, de împrejurarea că acesta este absolvent de studii superioare raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat, la complexitatea cauzei, în mod corect s-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-a prezentat cercetarea inculpatului în stare de libertate subzistă, astfel că se impune menținerea măsurii preventive.
În ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, jurisprudența CEDO a stabilit că durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, de complexitatea acesteia, de comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente. Mai cu seama în materie penală, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil are ca scop mai ales să evite "ca un inculpat să nu rămână mai mult timp într-o stare de incertitudine cu privire la soarta sa" (Stogmuller Austria, decizia din 10 noiembrie 1969). Raporttat la circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că durata procedurii derulată până în acest moment nu este excesivă și ea corespunde exigențelor impuse de principiul "duratei rezonabile".
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38915pct. 1 lit. b proc.pen. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 15 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.MB/dact.MM
4ex./06.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Maria Boer
