Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1167/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1167/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul și partea civilă Societatea Comercială "" SRL A, împotriva deciziei penale nr. 279/21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-intimat, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, nereprezentată partea civilă-recurentă SC""SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, întrucât acesta a încasat sumele de bani de la firmă, însă ulterior, a omis să le predea societății și să le înregistreze în evidența contabilă.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1437 din 29.05.2008 a Judecătoriei Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d C.P.P. s-aa dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 20.09.1970 în A, căsătorit, 3 băieți minori, stagiul militar satisfăcut, gestionar la SC" "SRL, domiciliat în A,-,. 136,. A;. 3, CNP - -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiuni de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 Cp.p., a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată SC"" SRL A, cu sediul în A, nr. 11, -. C,.21.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 20.02.2002, inculpatul, împreună cu asociatul său, martorul, au constituit SC"" SRL A, având între altele, ca obiect de activitate și comerțul.
La data de 27.01.2004 inculpatul s-a retras din societate, cedând părțile sale sociale noului asociat, fapt ce a rezultat din actul adițional la actele constitutive.
S-a reținut că inculpatul a administrat singur societatea începând cu ianuarie 2003, fiind delegat de către asociatul său, care era mai mult plecat din țară, fiind jucător profesionist de șah.
În cursul lunii martie 2003, în numele SC""SRL a derulat relații comerciale cu SC" Export "SRL C, în acest scop, inculpatul livrând către societatea din C marfă în valoare totală de 169.608,54 lei, pentru care a întocmit facturi fiscale seria -, de la nr. -, până la -, toate aceste facturi fiscale fiind înregistrate în contabilitatea firmei de către contabila societății vătămate, martora. La rândul său, societatea din Caî nregistrat facturi fiscale eliberate de SC "", o parte prin bancă în numerar.
Sumele achitate prin bancă au fost următoarele: suma de 34.999,99 lei cu ordinul de plată nr. 37/22.04.2003, suma de 15.000 lei prin ordinul de plată nr. 49/10.06.203, suma de 20.000 lei, prin ordinul de plată nr. 63/3.07.203, total 69.999,99 lei. Diferența de 99.608,52 lei s-a plătit în numerar, conform chitanțelor nr. -/31.05.2003, ---, în luna iunie 2003 și cu chitanțele de la nr. - până la - în lunile iulie și august 2003.
În urma unui control efectuat de Garda Financiară A la sfârșitul anului 2006, s-a constatat că suma de 99.608,52 lei, încasată în numerar în decursul lunilor iunie-august 2003 de la societatea din C, nu se regăsește în evidențele contabile ale societății.
Reținându-se că sub aspectul laturii obiective, în modalitatea reținută în rechizitoriu și anume - însușirea banilor, este necesar ca banii să treacă efectiv în stăpânirea făptuitorului, prima instanță a apreciat din probele administrate nu rezultă că banii ar fi intrat în posesia inculpatului.
De asemenea, prima instanță a considerat că pentru a realiza elementul material al infracțiunii, trebuie să se producă o pagubă, apreciindu-se că în speță, nu s-a produs nici o pagubă SC""SRL, prin intermediul inculpatului și-a achitat datoria față de societatea italiană, acest fapt rezultând și din afirmația contabilei societății, martora.
Avându-se în vedere aceste considerente, judecătoria a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, lipsind latura obiectivă, dispunându-se astfel achitarea inculpatului.
Referitor la acțiunea civilă, s-a reținut că Societatea ""SRL s-a constitut parte civilă cu suma de 99.800 lei, susținând că acest prejudiciu rezultă din nota Financiare.
Prima instanță a apreciat că partea civilă nu a suferit nici un prejudiciu, suma de 99.800 lei datorată de SC""SRL fiind plătită societății italiene, acest fapt rezultând din înscrisurile depuse de inculpat și astfel s-a constatat că nu există vreun prejudiciu, inculpatul neputând fi obligat la reparare, drept consecință, acțiunea civilă a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și partea vătămată.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii în temeiul art. 2151Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, interzicerea inculpatului a drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal cu excepția dreptului de a alege, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În motivarea apelului, s-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul și-a însușit suma de 99.608,52 lei pe care o administra. Astfel, din nota de constatare întocmită de Garda Financiară, Comisiariatul T, Secția A, declarația martorei, declarația martorului, a înscrisurilor existente, a notelor explicative, declarația inculpatului, reiese că în luna martie 2003, SC"" SRL a derulat relații comerciale cu SC" "SRL C, căreia i-a livrat marfă în valoare totală de 169.608,54 lei, cu facturile fiscale seria - - de la nr. - până la -, facturi care au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății livratoare. SC" "SRL C la rându-i, a înregistrat facturile fiscale eliberate de SC"" SRL în evidențele contabile, achitând contravaloarea mărfii în întregime, o parte prin bancă, iar o parte prin numerar, și anume suma de 34.999,99 lei prin ordinul de plată nr. 37/22.04.2003, suma de 15.000 lei prin ordinul de plată nr. 49/10.06.2003 și suma de 20.000 lei prin ordinul de plată nr. 63 din 03.07.2003, în total suma de 69.999,99 lei, iar diferența de 99.608,52 lei în numerar, cu chitanța nr. 2003 și cu chitanțele de la nr. - până la nr.- în lunile iulie și august 2003, chitanțe care fac parte din chitanțierul cu seria - nr. - - - ridicat de la organul fiscal de către inculpat, constatându-se că suma de 99.608,52 lei, încasată în decursul lunilor iulie-august 2003 de la SC" "SRL C nu se regăsește în evidențele contabile ale societății, fiind însușită de către inculpat care, după primirea banilor, nu i-a predat societății și nici nu a făcut cunoscută încasarea acestora prin predarea documentelor justificative contabilei în vederea înregistrării în contabilitate.
S-a mai arătat în motivare că înscrisul depus de inculpat în faza de judecată și avut în vedere de prima instanță, nu poate avea nici o valoare probantă. Este un înscris în copie xerox care nu poartă nici o dovadă că ar fi emis de societatea italiană, lipsindu-i atât ștampila societății, cât și numărul de înregistrare. Se arată că, mai mult, acest înscris are un conținut diferit de înscrisul care se dorește a fi varianta în limba italiană a acestuia, dovada fiind traducerea în limba română a acestuia, act în limba italiană care este de asemenea o copie xerox și căreia îi lipsește ștampila societății și numărul de înregistrare, curios fiind și faptul că acest înscris a apărut în faza de judecată, în condițiile în care inculpatul în faza de urmărire penală a declarat că nu deține un astfel de înscris, pe care susține că l-ar fi predat asociatului cu ocazia cesionării părților sale sociale. De asemenea, în motivele de apel ale parchetului se mai precizează că declarația martorului este izolată, iar apărarea inculpatului este irelevantă.
Partea vătămată nu și-a motivat în scris apelul.
Prin decizia penală nr. 279/A din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și partea vătămată SC "" SRL A împotriva sentinței penale nr. 1437 din 29.05.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie penală, Tribunalul Arad, a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cauză, respectiv: notă de constatare, notă explicativă, declarație martori, declarație învinuit, proces-verbal de sesizare din oficiu, adresa de sesizare a Gărzii Financiare, plângere penală, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și în fața instanței: constituire de parte civilă, declarație inculpat, adrese SC"" legalizate, declarațiile martorilor,.
Contrar celor precizate de către parchet în motivele de apel, instanța de apel a reținut din declarația martorei că inculpatul a plătit societății italiene 6000 sau 8000, considerând că această declarație se coroborează cu declarația martorului și cu înscrisul eliberate de către societatea SC" Comerciale e ".
De asemenea, se apreciază că nu este întemeiată critica adusă înscrisului emis de către societatea italiană, acest înscris fiind destinat părții vătămate.
Astfel, din probele administrate în cauză, Tribunalul Arad nu a putut reține acțiuni ale inculpatului care să poată constitui elementul material al laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 2151Cp, sens în care s-a apreciat că prima instanță a dispus în mod legal achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit.a, rap. la art. 10 lit. d
C.P.P.În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cauză, instanța de apel a considerat că în mod întemeiat a fost respinsă de către prima instanță, dat fiind că prin plata sumei de 99.608,52 lei, pe care partea vătămată o datora societății italiene, SC""SRL nu a suferit nici un prejudiciu.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termenul legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD și partea civilă, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- din 26.11.2008.
În recursul său, procurorul a solicitat casarea hotărârilor atacate pentru motivul prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. și, reținându-se cauza pentru rejudecare, soluționarea ei în concordanță cu următoarele motive: instanța de fond și instanța de control judiciar au ignorat faptul că inculpatul nu a desfășurat activități comerciale în nume propriu ci ca administrator al unei societăți comerciale, situație în care orice operațiune trebuia efectuată în baza unor documente justificative, întocmite potrivit dispozițiilor legii contabilității nr. 82/1991 republicată; inculpatul a încasat în numerar de la societatea beneficiară a mărfurilor suma de 99.608,52 lei, pe care nu a predat-o societății și nici nu a dispus înregistrarea contabilă, așa cum reiese din Nota de constatare a Gărzii Financiare și din declarația martorului și; elementul material al infracțiunii de delapidare s-a realizat în momentul în care inculpatul a încasat sumele de la firma din C și pe care ulterior a omis să le predea societății și să le înregistreze în evidența contabilă; actul pe care inculpatul l-a depus pentru a dovedi că sumele încasate de la firma din C au fost predate ulterior reprezentantului firmei italiene Commerciale E nu poate avea nici o semnificație juridică, întrucât pe de o parte nu poartă un număr de înregistrare sau ștampila firmei italiene, iar pe de altă parte dovada plăților efectuate între persoane juridice nu se poate face decât prin instrumente de plată prevăzute de lege, care în cauză nu există; prin neînregistrarea în contabilitate a încasărilor au fost denaturate elementele de activ și pasiv ce se reflectă în bilanțul contabil aferent anului 2003, faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/91 rep. situație în care instanța era obligată să pună în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei și nicidecum să pronunțe o soluție de achitare pentru infracțiunea de delapidare.
Recursul părții civile nu a fost motivat.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate de procuror și de partea civilă sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 2151alin. 1.Cod Penal, infracțiunea de delapidare constă în însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
În cauză, inculpatul intimat a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare în varianta însușirii de bani pe care îi avea în gestiune.
Însă, din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul intimat și-ar fi însușit suma de 99.608,52 lei încasată de la C pentru marfa livrată de către societatea administrată în fapt de către el.
Deși suma de 99.608,52 lei încasată de inculpat nu figurează în evidențele contabile ale părții civile, nu s-a dovedit că acesta și-ar fi însușit suma respectivă sau că ar fi folosit-o în interes propriu.
Martora a declarat că societatea parte civilă a achiziționat mărfuri de la un furnizor din Italia pe care le-a vândut unei societăți din C (fila 68 dosar de urmărire penală) și că știe de la comisarii Gărzii Financiare că inculpatul a plătit societății Italiene 6.000 sau 8.000 euro și că urma să plătească cealaltă factură, mai mare, după ce primea banii de la firma din C (fila 22 dosar primă instanță).
De asemenea, martorul a declarat că a fost de față când reprezentantul firmei din C i-a plătit la A inculpatului suma de aproximativ 100.000 lei, iar acești bani au fost dați de către inculpat la o zi sau două după primire numitului, reprezentantul (fila 25 dosar primă instanță).
Declarațiile acestor martori se coroborează cu cele ale inculpatului, date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
Instanța de recurs observă că este nefondată critica procurorului adusă înscrisului pe care inculpatul l-a depus pentru a dovedi că sumele încasate de la firma din C au fost predate ulterior reprezentantului firmei italiene Commerciale E, în sensul că acesta nu poate avea nici o semnificație juridică. Este adevărat că înscrisul respectiv nu poartă un număr de înregistrare sau ștampila firmei italiene, iar dovada plăților efectuate între persoane juridice se face prin instrumente de plată prevăzute de lege. Însă, înscrisul amintit poate constitui mijloc de probă în procesul penal în sensul art. 66 alin. 1.C.P.P. Atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut în mod corect că înscrisul, depus de inculpat pentru a dovedi că sumele încasate de la firma din C au fost predate ulterior reprezentantului firmei italiene, se coroborează cu declarațiile inculpatului și cu cele ale martorilor. Mai mult, în faza de apel inculpatul a depus copia unui înscris similar, care poartă ștampila societății italiene și semnătura reprezentantului (fila 20 dosar apel).
Curtea consideră că este nefondată și susținerea procurorului conform căreia instanța era obligată să pună în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/91 rep. și nicidecum să pronunțe o soluție de achitare pentru infracțiunea de delapidare. Conform art. 334.C.P.P. dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare. Art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată (în redactarea de la data săvârșirii faptei) prevede că efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii. Cum nu există probe din care să rezulte că inculpatul a omis cu știință înregistrarea în contabilitate, nu se poate reproșa instanței că nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de fals la legea contabilității.
Văzând cele reținute, instanța de recurs constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, lipsind latura obiectivă.
Lipsa laturii obiective reiese și din inexistența urmării imediate, respectiv a vreunei pagube în patrimoniul părții civile. Cu suma încasată de inculpat de la societatea beneficiară din C ( ) a fost achitată datoria societății parte civilă ( ) către furnizorul italian ( Commerciale E ).
În consecință, este legală și temeinică soluția de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d pentru C.P.P. infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151alin. 1.
Cod PenalÎn privința laturii civile a cauzei, în mod just a procedat prima instanță respingând acțiunea civilă a, deoarece nu s-a dovedit existența vreunui prejudiciu adus acestei societăți prin fapta inculpatului.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 279/A/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 16.07.2008.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și partea civilă Societatea Comercială "" SRL A, împotriva deciziei penale nr. 279/21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurenta parte civilă Societatea Comercială "" SRL A, la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul prevederilor art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de procuror rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. /29.12.2008
Dact. 2.ex./30.12.208
Prima inst. - Jud. - Judecătoria Arad
Inst. Apel - Tribunalul Arad jud.
- jud.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
