Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 1164/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1164/
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 935/09 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă contestatorul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită respingerea contestației în anulare, motivul invocat de contestator nefiind dovedit.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2372/12-11-2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 6770, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, C.P.P. raportat la art. 10 lit. b C.P.P. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de " evaziune fiscală", prevăzută de art. 11 al.1 lit.a din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cod Penal, astfel cum a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 4002/P/2006 iar în baza art. 14.C.P.P. art. 346 al. 4.C.P.P. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de ANAF- Autoritatea Națională a Vămilor.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul nr. 4002/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, emis la data de 12.04.2007, inculpatul a fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de " evaziune fiscală", prevăzută de art. 11 al.1 lit.a din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cod Penal, reținându-se în fapt că la data de19.01.2005, organele poliției judiciare din cadrul Direcției Poliției de Frontieră T - Biroul de Combaterea, s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul a introdus în România, în perioada 2002-2005, un număr de 16 autoturisme pe care le-a vândut unor persoane, fără a achita taxele vamale și impozitul pe profitul obținut din vânzarea acelor autoturisme.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în perioada anilor 2002-2005 inculpatul a introdus în România un număr de 16 autoturisme înmatriculate în Italia pe care le-a vândut la diferite persoane, autoturismele respective nefiind înregistrate în evidența organelor vamale.
Ca urmare a neînregistrării autoturismelor în evidențele organelor vamale pentru acele autoturisme, nu au fost achitate taxele vamale aferente operațiunilor de import-export, creându-se un prejudiciu bugetului statului în valoare de 2.299.775.282 ROL (229.977,53 RON), după cum rezultă din adresa nr. 9370/06.04.2005 a Direcției Vamale T ( 22-24 dos.) și adresa nr. 7436/31.03.2005 a Direcției Vamale ( 35-36 dos.).
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa și a declarat că a comis faptele pentru care este cercetat în dosar, profitând de faptul că avea dreptul de ședere pe teritoriul statului italian și ca urmare beneficia de regimul suspensiv de plată la taxele vamale prev. de art. 286 din nr.HG 1114/2001 și că recurs la săvârșirea acestor fapte deoarece are o situație materială precară.
Bazat pe materialul probator administrat, la data de 14.04.2005, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 3282/P/2005 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de și s-a solicitat Judecătoriei Timișoara arestarea preventivă a acestuia.
În urma analizării actelor de cercetare penală întocmite până în acel moment, prin încheierea nr.27/AP/14.04.2005 pronunțată în dosarul nr.5607/2005, Judecătoria Timișoaraa dispus arestarea preventivă a inculpatului.
În urma analizării recursului declarat de inculpat împotriva hotărârii anterior menționate, prin încheierea penală nr. 325/R/18.04.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 4191/2005, cu opinia majoritară a membrilor completului de judecată, s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea în libertate a acestuia.
Relativ la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 lit. "a" din Legea nr.87/1994, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003, în vigoare la data săvârșirii faptei, instanța a constatat că textul consacrat de norma de incriminare sancționează sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate în scopul obținerii de venituri.
Instanța a mai reținut ca inculpatul, după ce a introdus autovehiculele în țară, le-a înstrăinat, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, unor diverse persoane, neinformând în prealabil autoritatea vamală, așa cum o prevede art. 8 alin.1 din Ordonanța nr. 59/2003. Aceasta întrucât operațiunea de înstrăinare înăuntrul termenului de 12 luni sau trecerea acestui termen are ca efect dreptul autorității vamale de a solicita taxele vamale și celelalte drepturi de import, astfel cum prevede art. 286 din Hotărârea 1114/2001 privind Regulamentul de aplicare a codului vamal, în sensul că vehiculele rutiere de folosință personală fără scop lucrativ beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plății taxelor vamale și a altor drepturi de import, autoturismele urmând potrivit aliniatului 4 lit. "a" al aceluiași articol să rămână în regim de admitere temporară pe o perioadă continuă sau nu, timp de 6 luni dintr-o perioadă de 12 luni. Această împrejurare a fost interpretată de organele de urmărire penală ca fiind sustragere de la plata obligațiilor fiscale.
Cu toate aceste, instanța de fond a reținut că potrivit art. 386 lit. "a" din Regulamentul vamal, sustragerea de la vămuire a oricăror bunuri care urmează a fi suspuse unui regim vamal, constituie contravenție, caz în care bunurile se confiscă, iar atunci când nu pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora. Tot astfel, art. 386 lit. "d" din Regulament, sancționează contravenția de nedeclarare a mărfurilor de import în termenele legale (adică, în speță, imediat ce autovehiculul a făcut obiectul înstrăinării, sau pur și simplu a expirat termenul de 12 luni). Tot astfel, art. 386 lit. "h" din regulament, sancționează contravenția constând în neîndeplinirea obligației de a declara autorității vamale modificarea destinației bunurilor față de scopul declarat la plasarea mărfurilor sub un anume regim (în speță, este vorba de regimul de admitere temporară a bunurilor în țară, fără obligația de a plăti taxele vamale). Și în acest caz, bunurile se confiscă, iar atunci când nu mai pot fi identificate, titularul operațiunii sau dobânditorul bunurilor este obligat la plata contravalorii acestora.
-a-vis de legea evaziunii fiscale, fapta inculpatului de a nu declara în termenele prevăzute de lege autovehiculele expuse operațiunii de import și a regimului vamal corespunzător, constituie contravenție, conform art. 17 lit. "a" din legea menționată, în vigoare la data săvârșirii faptei. Mai mult, la art. 7 din Legea evaziunii fiscale conține o normă derogatorie, statuând că nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal prin sustragerea bunurilor de la operațiunile de vămuire în scopul neachitării taxelor vamale ori a altor obligații fiscale se sancționează potrivit legii, adică a legii vamale, deoarece nu se face referire la prezenta lege, adică legea evaziunii fiscale. Dar, Codul vamal nu incriminează ca infracțiune introducerea în mod legal a unui bun în țară urmat de neplata drepturilor vamale, ci, așa cum s-a arătat, sancționează astfel de fapte sub aspect contravențional.
Instanța de fond a mai reținut că aceleași fapte nu pot fi considerate în același timp atât infracțiuni, cât și contravenții pentru următoarele considerente: în obiect, faptele inculpatului sunt clar prevăzute în conținutul unor norme contravenționale; extinderea efectelor acestor fapte în sfera penalului nu poate avea decât un temei de drept concret și nu aprecierea generalizată că orice neplată a unui drept fiscal este totodată și ilicit penal. Răspunderea contravențională și cea penală nu se exclud, de principiu, dar nici nu pot incrimina aceiași faptă pe același segment de activitate. De altfel, legiuitorul este cel care alege modul de sancționare a unei fapte considerată ca având un anumit grad de pericol social și pentru care instituie sancțiune penală sau contravențională, după caz.
Drept urmare, fapta inculpatului de a nu plăti taxele vamale și alte drepturi de import pentru autoturismele personale pe care le-a introdus în țară, nu se circumscrie ilicitului penal, ci sunt prevăzute în mod expres cu titlu de contravenții în Regulamentul vamal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și ANAF Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului.
Prin decizia penală nr.143/A/09.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, apelurile declarate de procuror și partea civilă au fost respinse ca nefondate reținându-se că sentința penală apelată este temeinică și legală și nu există motive de desființare a acesteia.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești a declarat recurs procurorul și partea civilă ANAF Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T reiterând motivele de apel.
Prin decizia penală nr. 935/R din 09.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în temeiul prev. art.38515alin.1 punct.2 lit. d Cod procedură penală au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva deciziei penale nr.143/A/09.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
A fost casată decizia penală recurată și sentința penală nr.2372/12.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art.11 lit.a din Legea nr.87/1994, cu aplicarea prevederilor art.13 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.
În. prev.art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul prev.art.82 Cod penal stabilește termenul de încercare de 5 ani, iar în temeiul prevederilor art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal, pe timp de 2 ani, pedeapsă care se suspendă în baza art.81,82
Cod PenalÎn temeiul prevederilor art.14,346 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.299.775.282 lei, ROL - 229.775,53 lei RON, către partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului, iar în baza dispozițiilor art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul - intimat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în primă instanță și apel.
Pentru a pronunța această decizie penală, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 286 alin.1 din Hotărârea nr.1114/2001, vehiculele rutiere de folosință personală fără scop lucrativ beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerarea totală a plății taxelor vamale și a altor drepturi de import iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, regimul se aplică cu condiția ca vehiculele să îndeplinească următoarele condiții: a) să fie introduse de persoane stabilite în afara teritoriului României; b) să fie utilizate de aceste persoane în scop privat; c) să fie înmatriculate în afara teritoriului vamal al României pe numele unei persoane din afara acestui teritoriu sau dacă nu sunt înmatriculate în străinătate să aparțină unei peroane stabilite în străinătate.
Din adresa nr. -/11.05.2005 a Ministerului Finanțelor - Direcția Generală Legislația - Impozite, existentă la dosar s-a reținut că "având în vedere dispozițiile normative mai sus menționate, rezultă că pentru autoturisme introduse în țară de persoane fizice în alte condiții decât cele prevăzute prin lege, se datorează drepturi de import, respectiv taxe vamale, accize și taxa pe valoarea adăugată calculate la valoarea în vamă, astfel cum este stabilită prin ordinul nr. 687/2001 al Ministerului Finanțelor Publice".
Din probele administrate în cauză curtea a constatat că în perioada 2002-2005, inculpatul a introdus în România un număr de 16 autoturisme pe care le-a vândut unor persoane fizice fără a achita taxele vamale și impozitul pe profitul obținut din vânzarea acestor autoturisme, astfel că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 286 din Hotărârea nr.1114/2004 a Guvernului României nu este îndeplinită nici condiția prevăzută la alin. 3 lit.b "să fie utilizate de aceste persoane în scop privat".
S-a apreciat că neîndeplinind aceste condiții legale și sustrăgându-se de la plata taxelor vamale, inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 11 alin. 1 lit.a din Legea nr. 87/1994, potrivit cărora " constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate în scopul obținerii de venituri".
De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpatului de a introduce în România în perioada 2002-2005 un număr de 16 autoturisme pe care le-a vându unor persoane fizice fără a achita taxele vamale și impozitul pe profit din vânzarea acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, astfel că cele două recursuri considerându-se ca fiind fondate au fost admise în baza dispozițiilor art. 38515alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală ambele hotărâri au fost casate și rejudecându-se cauza, în baza art. 11 alin.1 lit.a din Legea nr.87/1994, cu aplicarea prevederilor art. 13 Cod penal (avându-se în vedere noua lege a evaziunii fiscale care instituie o pedeapsă mai aspră), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicându-i-se totodată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza aII-a lit.b Cod penal, pe durata de 2 ani.
Întrucât s-a constatat că inculpatul este infractor primar, a avut o comportare sinceră în cursul procesului recunoscând fapta și justificând-o prin existența unei situații familiale grea, în temeiul prevederilor art. 81 Cod penală s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în temeiul prevederilor art. 82 Cod penal s-a stabilit termenul de încercare de 5 ani ( 2 ani plus durata pedepsei) iar în temeiul prevederilor art. 359 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, dispunându-se totodată suspendarea și a executării pedepsei complementare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, admițându-se și recursul părții civile, întrucât s-a apreciat că inculpatul a produs părții civile un prejudiciu în sumă de 2.299.775.282 lei Rol ( 229.977,528 lei Ron) în temeiul prevederilor art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, inculpatul intimat a fost obligat la plata acestei sume către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva deciziei penale nr. 935/R/09.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 21.05.2008 a declarat contestație în anulare în termen legal inculpatul, înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 03.11.2008, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea cauzei.
În motivarea contestației în anulare, inculpatul contestator arată că; se află în cazul prevăzut de art. 386 lit. b întrucât C.P.P. la data judecării cauzei în recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța de această împiedicare, fiind astfel lipsit de posibilitatea de a-și angaja apărător și de a se apăra; în seara dinaintea termenului de judecată a suferit o criză acută de natură neurologică, pe fondul unei mai vechi suferințe de această natură, fiind o perioadă lungă internat și apoi sub tratament medical; a fost dus de urgență pentru a primi îngrijiri medicale după cum dovedesc actele medicale pe care le anexează (fila 1).
Examinând contestația în anulare prin prisma motivului invocat, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit art. 386 lit. b pr.pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Contestatorul a susținut că nu s-a putut prezenta la judecata în recurs și nici nu a putut încunoștința instanța de recurs de această împiedicare deoarece ar fi suferit o criză acută de natură neurologică, pe fondul unei mai vechi suferințe de această natură, fiind dus de urgență pentru a primi îngrijiri medicale.
Deși contestatorul menționează în cuprinsul contestației în anulare că anexează actele medicale doveditoare, acesta nu le-a depus la dosar, nici odată cu contestația și nici până la termenul de judecată de azi, pentru care procedura de citare s-a efectuat la data de 02.12.2008 la adresa indicată în cuprinsul contestației.
De asemenea, la termenul de judecată de azi contestatorul nu a fost prezent la dezbateri și nu și-a justificat lipsa.
Cum nu s-a dovedit că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs inculpatul a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, nu este incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. b
C.P.P.Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 386 lit. b pr. pen. va fi respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 935/R/09.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- din 21.05.2008.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 935/09 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. FP - 23.12.2008
Tehnored.CU - 2 ex-29.12.2008
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Instanța de recurs -,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 1164/
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
contestator
, având ca obiect
infracțiuni la alte legi speciale CONTESTAȚIE IN ANULARE
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- contestator -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 18 2008
Președinte,
08 Ianuarie 2009
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
