Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1169/2008. Curtea de Apel Timisoara

Dosar nr-

ROMÂNIA

Operator - 2711

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1169/

Ședința publică din 18 decembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 2: Ion Dincă

JUDECĂTOR 3: Florin

GREFIER:

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 273/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul-intimat lipsă, avocat din oficiu din cadrul Baroului T, lipsă partea civilă intimat- și intimata, nereprezentată partea civilă intimat SC" Asigurări" SA

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.

Procurorul solicită admiterea recursului și casarea deciziei Tribunalului Arad.

Apărătorul din oficiu al inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursului decizia atacată fiind legală și temeinică, stabilită în baza probelor de la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2530/15 11 2007 pronunțată în dosar penal nr-, Judecătoria Arad, în temeiul art. 208 alin.1, art. 209 alin.1, lit e, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.05.1969 în loc., jud. G,. în com., sat. de nr- 2. jud. G, CNP -, citat și prin publicitate la Consiliul Local A la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a, b Cod penal cu excepția dreptului de a alege.

Instanța a constatat reparat parțial prejudiciul cauzat părții vătămate,.în A,-, Sc. D,. 6 jud.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 cod civil a fost admisă acțiunea civilă a părții civile și a fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 Cod civil s-a admis acțiunea civilă a părții civile Sc - Asigurări SA A, cu sediul în A,- jud. A și a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2.836,36 lei RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 450 lei RON ce reprezintă cheltuieli judiciare și s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției către Baroul Arada sumei de 100 lei RON, onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în noaptea de 5/6.05.2007, în jurul orelor 4,30, inculpatul a pătruns prin efracție, spărgând geamul portierei dreapta față a autoturismului marca VW cu număr de înmatriculare AR-66-, aparținând părții vătămate, care se afla parcat pe str. -. - din municipiul A, cu intenția de a-l sustrage. Inculpatul a împins autoturismul pe o distanță de 15 - 20 metri de la locul unde era parcat pentru a nu se auzi zgomot, a deschis autoturismului încercând să îl pornească și a sustras mai multe piese ( furtunele de la ștergătoarele de la parbriz, emblema VW, oglinda retrovizoare interioară) pe care le-a pus într-o plasă. Inculpatul a fost surprins de martorul, prietenul părții vătămate care a alertat organele de poliție.

S-a stabilit că prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei în dauna părții vătămate este de 500 lei și nu a fost reparat, astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu această sumă.

SC Asigurări SA, societatea la care autoturismul a fost asigurat s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.836,36 lei Ron cu titlu de daune materiale.

Starea de fapt a fost probată cu ajutorul probelor administrate, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, declarații parte vătămată, declarația martorului declarația învinuitului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul prin mama sa -, criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate în sensul că fiind bolnav psihic, la data comiterii faptei nu a avut discernământ. În acest sens a depus la dosar raportul de expertiză medico legală psihiatrică.

Prin DP nr. 12/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de inculpatul prin mama acestuia, împotriva sentinței penale nr. 2530/15 11 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar penal nr- pe care a desființat-o în latura penală.

În baza art.11 pct.2 lit. rap.la art.10 lit.e Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și născut la data de 10 05 1969 în loc., jud G, fără ocupație, recidivist, cu domiciliul în com, sat de, nr.2. jud.G, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal.

În baza art. 113 Cod penal a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelul de față prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, a constatat că acesta este fondat.

Din conținutul raportului de expertiză medico legală psihiatrică nr.2114 din 20 12 2007 efectuată în cauză de Serviciul de Medicină Legală G, rezultă că inculpatul suferă de schizofrenie afectivă și că din cauza faptului că nu a luat medicamentația prescrisă și a consumat alcool, în perioada în care a comis fapta de furt calificat, respectiv 5,6 mai 2007, acesta nu a avut discernământ. Se opinează pentru obligarea inculpatului la tratament medical

Prin urmare, s-a reținut că devin operabile disp. art. 48 Cod penal și în temeiul dispozițiilor art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul inculpatului și a desființat hotărârea primei instanțe în latura penală și în baza art. 11 pct.2 lit.a, rap la art.10 lit.e Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 lit.e,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b, Cod penal.

În baza art.113 Cod penal, a aplicat inculpatului măsura de siguranță obligării la tratament medical până la însănătoșire.

Totodată, văzând și disp. art.346 alin.2 Cod procedură penală, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Potrivit art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare din prima instanță au rămas în sarcina inculpatului întrucât acesta a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile.

Împotriva deciziei penale nr.12/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, care a solicitat casarea hotărârii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, deoarece instanța a admis o cale de atac declarată de o persoană lipsită de calitate, iar soluția de achitare se bazează pe o expertiză efectuată în altă cauză.

Prin decizia penală nr. 3071/R/17.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în baza art. art.385 ind.15 pct.2 lit.c p Cod Penal a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr.12/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost casată decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate de parchet și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, curtea a constatat că apelul împotriva SP nr. 2530/15.11.2007, a fost declarat de mama inculpatului, iar potrivit art.362 alin.2 C.P.P. apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit.b - f, între care și inculpatul, de către reprezentantul legal, de către apărător iar pentru acesta și de soțul lui.

În cauză s-a reținut că inculpatul are 38 de ani, situație în care mama acestuia nu mai avea calitatea de reprezentant legal, o altfel de calitate putând fi atribuită ei pe cale judecătorească, în considerarea problemelor psihice de necontestat ale inculpatului. Dar o asemenea calitate nu a fost dovedită în dosar nici de către apelantă și nici instanța nu a făcut desemnările necesare, pentru clarificarea situației, în virtutea rolului său activ.

Așadar, potrivit actelor de la dosar, s-a apreciat că instanța de apel nu a fost sesizată legal cu judecarea unui apel exercitat de unul dintre titularii dreptului de apel, prevăzuți de lege, calea de atac exercitată de o altă persoană fiind inadmisibilă.

S-a apreciat că în cauză, fiind incident cazul de recurs, prevăzut de art.3859, pct.2 C.P.P. se impune casarea hotărârii, iar în rejudecare instanța să verifice calitatea celui care a sesizat instanța cu apelul declarat.

Curtea a reținut că în cauză s-a dispus achitarea inculpatului, avându-se în vedere raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr.2114/20.12.2007, efectuat de Serviciul de Medicină Legală G, expertiză efectuată într-o altă cauză și cu privire la o altă faptă. Ori, potrivit dispozițiilor legale, expertiza medico - legală psihiatrică se efectuează numai pentru o anumită faptă având ca obiectiv principal stabilirea capacității psihice la momentul comiterii unei fapte prevăzute de legea penală. Din raportul de expertiză rezultă că internarea și expertizarea s-a efectuat în perioada 10 - 13.12.2007 pentru fapte penale comise în perioada 29/30.04.2007, iar fapta din acest dosar a fost săvârșită la data de 5/6.05.2007.

Astfel, Curtea a apreciat că se află și în situația cazului de recurs prev.de art.3859, pct.8

C.P.P.

În această situație s-a dispus ca în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.c p Cod Penal decizia tribunalului să fie casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând să se analizeze legalitatea sesizării instanței și apoi, dacă este cazul, celelalte motive de apel invocate.

Prin decizia penală nr. 273 din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cpp a fost admis apelul declarat de apelanta împotriva sentinței penale nr. 2530 din 15.11.207 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- pe care a desființat-o în latura penală și rejudecând: în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. e Cpp și art. 48.p a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 alin. 1 lit. e,g,i Cp.

În baza art. 114.Cod Penal s-a dispus internarea medicală, până la însănătoșire, a inculpatului și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie penală, Tribunalul Arada considerat că este legal sesizat, întrucât apelanta, mama inculpatului a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 2530 din 15.11.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, cu motivarea că fiul său este handicapat, prezentând schizofrenie paranoidă, afecțiune constatată prin actele medicale și nu a avut discernământ la data comiterii faptelor, astfel că a solicitat achitarea.

Din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei de către apelanta, tribunalul a reținut că inculpatul este în evidența serviciului de psihiatrie cu diagnosticul de "schizofrenie paranoidă" din anul 1993 și prin dispoziția nr. 157 din 15.03.2008 a Primăriei comunei, jud. G, apelanta a fost numită curator pentru inculpat, în vederea repărezentării în fața Tribunalului Arad. Față de starea de sănătate a inculpatului și de cerințele procesului penal care trebuie să satisfacă atât interesul general al societății, cât și interesul individual, ceea ce impune ca nici un nevinovată să nu fie tras la răspundere penală, iar cel vinovată să răspundă numai în măsura vinovăției sale, Tribunalul Arada apreciat că, chiar dacă apelanta nu se încadrează între titularii dreptului de apel prevăzut de art. 362.C.P.P. are calitatea de a declara calea de atac. PE de altă parte, s-a apreciat că instanța de recurs, prin decizia de casare, a investit tribunalul cu soluționarea apelului, considerându-se că a recunoscut implicit calitatea apelantei de a exercita calea de atac.

Instanța de apel, ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei, prin reexaminarea probatoriului deja administrat pe care l-a completat prin efectuarea unei expertize medico-.legale psihiatrice privind pe inculpatul. Tribunalul a considerat că prima instanță, pe baza probelor de la dosar și anume - proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate, raport de constatare tehnico-științifică, planșa foto, dovezi, declarațiile martorului, în mod corect a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 alin. 1 lit. e,g,i

Cod Penal

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1871 din 18.09.2008 întocmit de Serviciul de Medicină Legală G s-a reținut că inculpatul prezintă diagnosticul de "stare defectuală post procesuală" și s-a apreciat că la data comiterii faptei, respectiv 5/6.05.207 acesta nu a avut discernământ. S-a opinat pentru încadrarea în art. 114 Cp datorită riscului crescut de recidivă și internare în Spital cu pază și tratament obligatoriu sub strictă supraveghere.

Împotriva deciziei penale nr. 273 din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât apelul declarat de către mama inculpatului este inadmisibil. Se arată că mama inculpatului a depus la dosar dispoziția nr. 157 emisă de Primăria comunei, prin care a fost numită curator al fiului spu pentru a-l reprezenta la Tribunalul Arad în dosarul nr-, dispoziție emisă la data de 15.05.2008, mult după data de 28.11.2007 când a declarat apel în numele inculpatului și, întrucât la data promovării căii de atac mama inculpatului nu avea calitatea de reprezentant legal al fiului său major, instanța, în mod nelegal, a admis o cale de atac exercitată de o persoană ce nu făcea parte dintre titularii legali ai dreptului, de apel, deci a admis o cale de apel inadmisibilă. Pe de altă parte susținerea instanței potrivit căreia instanța de recurs, prind decizia de casare a investit tribunalul cu soluționarea acestui apel, deci a recunoscut implicit calitatea apelantei de a exercita calea de atac, contrazice considerentele deciziei Curții de APEL TIMIȘOARA potrivit cărora se impune casarea hotărârii și în rejudecare instanța să verifice calitatea celui care a sesizat instanța cu apelul declarat. Se mai arată în continuare că o altă nelegalitate a hotărârii constă în aceea că se bazează pe un raport de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată fără a se respecta dispozițiile legale, inculpatul nefiind internat în vederea examinării comportamentului său și mai mult decât atât, din raportul de expertiză nu rezultă faptul că inculpatul ar fi fost examinat în mod nemijlocit de către o comisie, iar comisia care a întocmit raportul de expertiză a preluat concluziile unei expertize anterioare care se referă la o altă faptă, comisă la o altă dată, însă diagnosticul stabilit de cea de-a doua comisie nu este identic cu cel stabilit anterior, iar expertiza nu a stabilit dacă la data comiterii faptei inculpatul se afla sau nu într-o perioadă de decompensare și deci dacă discernământul era afectat. De asemenea, se mai arată că din certificatul de cazier al inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat de 6 ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, deci șase instanțe au stabilit că inculpatul a acționat cu discernământ când a comis faptele anterioare.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu potrivit art. 385 ind. 6.C.P.P. instanța de recurs apreciază că decizia penală pronunțată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt reținută de către instanța de apel pentru pronunțarea achitării inculpatului, ca urmare a constatării lipsei de discernământ.

Prima critică adusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad deciziei penale vizează împrejurarea că apelul a fost declarat de către mama inculpatului, în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada calității de reprezentant a fiului său.

Este adevărat că dispozițiile art. 362.C.P.P. menționează expres persoanele care pot exercita calea de atac a apelului, alineatul final al articolului menționat stipulând expres că apelul poate fi declarat pentru inculpat și de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat și de către soțul acestuia. În fața instanței de apel mama inculpatului nu a depus al dosar dovada calității de reprezentant pentru a putea fi încadrată în conținutul alineatului final al art. 362.C.P.P. dar instanța de recurs apreciază că esențial este ca inculpatul să se afle într-o asemenea situație în care să nu își poată exercita singur drepturile procesuale, chiar și în situația în care în mod faptic, un act care să constate calitatea de reprezentant nu există. În deplină concordanță cu prevederile CEDO ceea ce interesează este ca aparținătorul inculpatului să aducă la cunoștința instanței anumite situații și împrejurări necunoscute și care sunt de natură să ducă la exonerarea de răspundere penală a unei persoane aflată în incapacitate psihică de a-și putea exercita în mod deplin și conștient acțiunile sale. În acest sens instanța de recurs apreciază că mama inculpatului, chiar dacă nu a dovedit calitatea de reprezentant legal al copilului său, prin actele medicale depuse în fața instanței a dovedit deplin că fiul său suferă de schizofrenie afectivă și, urmare a medicamentației prescrise și care nu a fost administrată și pe fondul consumului de alcool, nu a avut discernământ în data de 5/6.05.2007, în momentul comiterii faptei din prezentul dosar. De altfel, calitatea de reprezentant legal a mamei inculpatului nu a mai fost pusă în discuție de către instanța de fond întrucât problema a fost tranșată de către instanța ierarhic superioară ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru instanțele inferioare.

Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 20.12.2007 se reține că inculpatul este pensionat medical, având certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3219 din 18.07.2007, fiind diagnosticat cu shizofrenie paranoidă, având mai multe internări în serviciul de psihiatrie în anii 1995, 2001, 2004, 2007. Față de concluziile cuprinse în raportul de expertiză medico-legală este în afară de orice dubiu că și la momentul comiterii faptelor din prezentul dosar, respectiv nopții de 5/6.05.2007, inculpatul se afla în aceeași stare de schizofrenie paranoidă care excludea comportarea normală și conștientă, astfel că și cel de-al doilea motiv de recurs al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad referitor la necesitatea întocmirii unui raport de expertiză medico-legal în prezentul dosar este neîntemeiat. De altfel, prin raportul de expertiză medico-legală dispus de către instanța de fond, urmare a deciziei de rejudecare, s-a întocmit un nou raport de expertiză medico-legalăpsihiatrică nr. 1871 din 18.09.2008 de către Serviciul de Medicină Legală G, care opinează că raportat și la fapta din prezentul dosar, inculpatul nu are discernământ, în perioada de referință nu își lua medicamentația, ceea ce a dus la internarea sa în data de 22.05.2007 la Serviciul de Psihiatrie, astfel încât concluziile raportului de expertiză anterioară se mențin.

Prin urmare, în baza art. 38515pct. 1, lit. b pr.pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 273 din 20.10.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- din 23.10.2008.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 38515pct. 1, lit. b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 273 din 20.10.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- din 23.10.2008.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 18.12.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Red. - 12.01.2009

Dact.- 2.ex./ 13.01.2009

Prima instanță -

Instanța de apel -,

Instanța de recurs -, G

Președinte:Codrina Iosana Martin
Judecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1169/2008. Curtea de Apel Timisoara