Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1165/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1165/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de părțile civile, și împotriva deciziei penale nr. 237/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, privind pe inculpata.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpata-recurentă, lipsă, avocat ales din cadrul Baroului A, prezentă partea vătămată-recurentă, asistată de avocat, lipsă părțile vătămate recurente și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părților civile recurente solicită admiterea recursului conform motivelor formulate, precizând că hotărârea nu este motivată, instanța de apel nepronunțându-se asupra unor probe. De asemenea, arată că în mod eronat instanța de apel a reținut o cauză ce înlătură răspunderea penală.
Apărătorul ales al inculpatei recurente, avocat, solicită menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, din probe rezultând că fapta inculpatei nu poate fi considerată infracțiune de înșelăciune. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, precizează că aceasta poate fi rezolvată pe calea unui proces civil. Solicită cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.937 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod porcedură penală a fost achitată inculpata,. în nr. 125, jud. A, de sub acuza săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev.și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva aceleeași inculpate privind săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev.și ped. de art. 291 Cod penal.
În temeiul art. 346 alin. 4 Cod procedură penală a fost lasătă nesoluționată acțiunea civilă a părților civile, și, toți cu domiciliul ales în A,-, Sc. A. 12 jud.
În temeiul art. 192 pct. 1 lit. a Cod procedură penală a fost obligate părțile vătămate constituite părți civile să plătească statului suma de câte 1000 lei ce reprezintă cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 alin. 5 Cod procedură penală au fost obligate părțile vătămate-civile să plătească inculpatei câte 900 lei ce reprezintă cheltuieli judiciare ocazionate de prezentul proces respectiv plata onorariilor avocațiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că încă din anul 1974 părțile vătămate și (frații inculpatei) s-au stabilit în ia; partea vătămată (fiul fratelui decedat al inculpatei).
În anul 1993, după decesul mamei lor, părțile vătămate au susținut că au împuternicit-o pe inculpata, care este sora lor și de frate a lui, să facă în numele lor demersurile necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile mai importante care au aparținut părinților, respectiv bunicilor (file 78, 85/dosar -).
Inculpata fiind audiată în cursul cercetării judecătorești (fila 76) - declarație care se coroborează cu depozițiile martorilor. (fila 79) și (fila 111) - a arătat că părțile vătămate nu i-au înmânat certificatul de deces al tatălui lor, decedat în anul 1990, nu au împuternicit-o nici verbal și nici în scris să întreprindă demersurile necesare pentru revendicarea averii familiei și că, dimpotrivă, atunci când inculpata și-a exprimat dorința privind revendicarea și refacerea casei părintești, părțile vătămate s-au arătat dezinteresate precizând că nu sunt dispuși să cheltuiască banii pentru niște ruine, ca banii românești nu au nici o valoare și că un astfel de imobil cum este cel în speță, în ia este ras de pe fața pământului cu buldozerul.
În aceste condiții, inculpata a intentat o acțiune civilă, având ca obiect revendicare și rectificare CF, care acțiune a fost admisă prin sentința civilă nr.816/08.10.1992 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosarul 7296/1992, dispunându-se restituirea către inculpată a imobilului situat în nr. 125 înscris CF nr. 545, cu nr. 158 casă și teren în suprafață de 936 mp. Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de Consiliul Local al comunei, județul A, conform deciziei civile nr. 458/02.04.1993 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. 2257/1993.
De asemenea, inculpata cunoscând că părțile vătămate nu sunt interesate în revendicarea casei părintești, la data de 16.02.1994 însoțită de martorul (decedat la data de 22.09.2001) s-a prezentat la fostul notariat de Stat, unde a declarat că este unica moștenitoare a defuncților (decedat în 1990) și (decedată în 1993) obținând certificatul de calitate de moștenitor nr. 327/1994 pe cota de 1/1 (fila 39/2505/P/2005).
Acest certificat de calitate de moștenitor nr. 327/16.02.1994 eliberat de fostul Notariat de Stat a fost anulat însă prin sentința civilă nr. 671/08.02.2005 a Judecătoriei Arad pronunțată în dosarul 13.344/2004, constatându-se nulitatea absolută a acestuia.
În baza sentinței civile nr. 8166/1992 a Judecătoriei Arad și a certificatului de calitate de moștenitor, înainte de a fi anulat, la data de 09.03.1994 inculpata s-a prezentat la CF și folosindu-se de aceste acte a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din comuna nr.125.
Apoi, la data de 19.03.2004 inculpata a vândut imobilul sus precizat cu suma de 24.000 euro cumpărătorului, consimțind la intabularea în CF a dreptului de nudă proprietate pe numele cumpărătorului și a dreptului de uzufruct viager în favoarea vânzătorului, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 512/19.03.2004 la Biroul Notarului Public. De asemenea inculpata a înstrăinat și 40 ha teren arabil dobândite în baza legii 18/1991 ca urmare a titlului de proprietate nr. 131.851/26.07.2002 eliberat de Comisia jud. A, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1425/19.05.2004 la B iroul Notarului Public.
În cursul cercetării judecătorești, prima instanță a procedat și la administrarea probatoriului testimonial constând în audierea martorilor. (fila 79) și (fila 111) iar potrivit depozițiilor acestora instanța a reținut că inculpata în cursul anului 1993 și-a vândut apartamentul din A, stabilindu-și locuința în com., unde a locuit cca 3-4 ani plătind chirie, deoarece în casa părintească nu se putea locui aflându-se într-o stare deplorabilă. În acest timp inculpata a făcut reparații considerabile în imobil constând în schimbarea acoperișului, pardoseli, construirea unei bucătării și a unei băi, amenajări interioare: gresie, faianță, parchet, geamuri termopan, teracote, etc. De asemenea, în acest interval de timp inculpata a menținut legătura cu frații săi-părțile vătămate care fie râdeau de condițiile precare în care locuiește inculpata, manifestându-și consecvent dezinteresul în revendicarea casei părintești, fie împrumutând-o cu suma de 10.000 mărci e necesară amenajării imobilului (fila 68/dosar -) cum este cazul părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile vătămate, și.
Recursul declarat de părțile vătămate, nu a fost motivat în scris și deși legal citate acestea nu s-au prezentat în fața instanței de control judiciar.
Prin motivele depuse în scris partea vătămată a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei urmând să se stabilească vinovăția inculpatei, să fie obligată la despăgubiri și să fie exonerat de la plata cheltuielilor judiciare. S-a arătat că hotărârea nu este motivată fiind incident disp. art. 385/9 alin.1 oct. 9 Cod procedură penală, întrucât motivarea în fapt se întemeiază doar pe susținerile inculpatei, fără analizarea celorlalte înscrisuri, care dovedesc interesul părților pentru moștenirea din România. În continuare, s- susținut că în cauză este incident art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor depuse de părțile vătămate. În privința prescripției infracțiunii de fals se consideră că ultima consecință juridică de fals este vânzarea imobilului din 19.03.2004 și de la acest termen curge termenul de prescripție astfel că nu este împlinit. De asemenea, s-a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil - prevăzut de art. 6 din CEDO, prin respingerea cererilor de probațiune a părților vătămate privind efectuarea unei expertize.
În ședința publică din 26 mai 2008, tribunalul recalificat calea de atac ca fiind apel în conformitate cu dispozițiile art. 361 alin.1 Cod procedură penală.
Inculpata, deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar, astfel că tribunalul a fost în imposibilitate de a eficiență dispozițiilor art. 378 alin.2 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 237 din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au fost respinse apelurile declarate de părțile vătămate, și împotriva sentinței penale nr. 937 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.-.
Examinând apelurile declarate în cadrul dat de dispozițiile art. 378 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
S-a reținut că infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 Cod penal presupune o acțiune de inducere în eroare, deci o acțiune frauduloasă de amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca nemincinoasă a unei fapte adevărate. Această prezentare frauduloasă, denaturată sau alterată a realității, trebuie să fie aptă de a capta buna credință, încrederea victimei și să o inducă în eroare, să o amăgească sau să o mențină în eroarea produsă anterior.
Din actele dosarului, instanța de apel a constatat că acțiunea în revendicare imobiliară a fost introdusă de inculpata în perioada în care mama părților, era în viață iar sentința civilă nr. 8166/8.10.1992 a Judecătoriei Arad definitivă prin decizia civilă nr. 458/2.04.1993 a Tribunalului Arad, prin care s-a soluționat această revendicare, s-a pronunțat anterior decesului numitei (mama părților vătămate, inculpata ) care a survenit la 5.12.1993. Prin această hotărâre judecătorească s-a dispus totodată și intabularea imobilului și în vederea perfectării acesteia inculpata s-a prezentat în fața notarului și a obținut certificatul de calitate de moștenitor eliberat la 16.02.1994. Folosind acest înscris și pe baza sentinței civile nr. 8166/1992 a Judecătoriei Arad, s- intabulat dreptul de proprietate al inculpatei asupra imobilului în speță, la data de 9.03.1994.
S-a apreciat că împrejurarea că părțile vătămate au cunoscut despre revendicarea imobilului de către inculpată și au fost de acord cu aceasta, fără a avea vreo pretenție la moștenire rezultă din declarația martorului Terez ( aflată la fila 3 dosar urmărire penală)- părților vătămate și a inculpatei, care relatează că partea vătămată i-a spus că inculpata a obținut imobilul din localitatea, jud. A, dar ea nu are pretenții întrucât este o ruină și bani din România nu au valoare. Această martoră a precizat că în anul 1976 ea și fratele său ( tatăl inculpatei și a părților vătămate, și bunicul părții vătămate ) au primit de la Statul suma de 124.000 mărci, cu titlu de despăgubiri pentru bunurile imobile din România. Potrivit susținerilor martorei fratele său, a dat câte 20.000 mărci fiecărui copil stabilit în ia, respectiv părților vătămate, și tatăl părții vătămate, mai puțin inculpatei. De asemenea martora Terez a precizat că partea vătămată i-a povestit că a împrumutat-o pe inculpată cu suma de 10.000 mărci pentru a efectua reparații la imobilul revendicat, fapt confirmat și de martorii G și.
Prin urmare, tribunalul a reținut că această depoziție vine să confirme faptul că părțile vătămate au cunoscut despre revendicarea imobilului de către inculpată și nu au emis pretenții întrucât beneficiaseră de despăgubiri de la tatăl lor și nu erau interesați să o viziteze pe inculpata în decursul anilor, au păstrat relațiile de rudenie firești, cunoscând despre lucrările de reparație ale imobilului.
Prin urmare, instanța de apel a reținut faptul că inculpata a vândut imobilul în 19.03.2004. Prin sentința civilă nr. 671 din 8.02.2005 a Judecătoriei Arads - anulat certificatul de calitate de moștenitor nr. 327/16.02.1994, inculpata fiind de acord cu admiterea acțiunii. În atare condiții, deși cunoșteau aceste aspecte, părțile vătămate au formulat plângerea penală împotriva inculpatei doar la 28.06.2005.
Pe de altă parte, din înscrisul de la fila 43 dosar primă instanță - s-a reținut că părțile vătămate au solicitat revendicarea terenului în suprafață de 37 ingare, altul decât cel primit de inculpata fiind evident, că aceștia au cunoscut despre terenul primit de inculpată.
Ca atare, tribunalul a apreciat că în mod corect a stabilit prima instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b Cod procedură penală, cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
În privința infracțiunii prevăzută de art. 291 Cod penal, tribunalul a constatat că inculpata a folosit certificatul de calitate de moștenitor nr. 327/16.02.1994, care a fost anulat, la intabularea în a imobilului respectiv 9.03.1994 și de la această dată curge termenul de prescripție prevăzut de art.122 alin. 5 Cod penal, astfel că acesta s-a împlinit și susținerile părților vătămate referitoare la acest aspect au fost înlăturate.
Împotriva deciziei penale nr. 237/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din08.05.2008, părțile civile, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege. Recursul a fost motivat în scris doar de către partea civilă recurentă.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de părțile civile recurente este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Tribunalul a făcut o corectă apreciere a probelor administrate motivând soluția pronunțată, astfel încât nu pot fi reținute motivele părții civile recurente cu privire la declarațiile unor martori considerați mincinoși,în condițiile in care nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă cu privire la o eventuală infracțiune.
De asemenea probele invocate de aceasta parte nu erau de natură să influențeze soluția procesului,iar cu privire la infracțiunea de uz de fals a fost corect reținută cauza de înlăturare a răspunderii penale.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea a respins recursul declarat de părțile civile, împotriva deciziei penale nr. 237/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 08.05.2008
Potrivit art.192 al.2 cod procedură penală a obligat pe fiecare parte civilă recurentă la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile, împotriva deciziei penale nr. 237/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P.obligă pe fiecare parte civilă-recurentă la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. M - 23.12.2008
Dact.- 2.ex./ 06.01.2009
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
