Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1168/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1168/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 262/A/10.10.2008,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul -recurent, lipsă, avocat din oficiu din cadrul Baroului T, lipsă partea vătămată-intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depus la un înscris formulat de avocat prin care acesta arată că a denunțat unilateral contractul de asistență juridică cu inculpatul și, prin urmare, nu-l mai reprezintă în cauză.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că inculpatul este recidivist.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 47/2008 pronunțată de Judecătoria Făget în dosar nr-, în baza art. 208 al. 1.Cod Penal cu aplic.art. 37 lit.b p, s-a dispus condamnarea inculpatul, la o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare, pentru comiterea infractiunii de furt in stare de recidiva postexecutorie, cu executare in regim de deținere, prev. de art. 57.
Cod PenalS-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale in baza art. 71.Cod Penal și s-a luat act ca partea vătămata - domiciliat in com., nr.90, jud. T nu s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal.
In baza art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei-cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget nr. 312/P/2007 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 805/832 din 29 noiembrie 2007, fost trimis în judecată inculpatul - fiul lui si născut la data de 05 decembrie 1975 in F, cetatean R, studii 8 clase, stagiul militar satisfacut, agricultor, necăsătorit, posesor al P seria - nr. - eliberata de Politia F, CNP -, domiciliat in com. nr.344, jud. T, pentru săvârșirea infracțiunii de furt in stare de recidiva postexecutorie, fapta prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Din probele administrate în cele doua faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 08.06.2007 organele de politie au fost sesizate cu privire la faptul ca în data de 28.05.2007 numitul, în timp ce se afla la locuința numitului, a sustras un telefon mobil marca NOKIA 1110 din locuința acestuia. S-a procedat la audierea numitului, care în declarația sa mentionează ca în data de 28.05.2007, în jurul orelor 20,00, a venit la domiciliul sau numitul, a consumat împreuna cu acesta băuturi alcoolice si a ascultat muzică, după care la un moment dat a adormit. A doua zi de dimineață, când s-a trezit, a constatat lipsa telefonului mobil, condiții in care s-a deplasat la domiciliul numitului pentru a-i solicita sa-i restituie telefonul, insa acesta din urma a negat ca i l-ar fi luat.
În cursul urmăririi penale, s-a procedat la audierea inculpatului, care in declarația sa, a menționat ca în data de 01.06.2007 aflându-se la Spitalul F s-a întâlnit cu numita de la care a cumpărat un telefon mobil marca Nokia.
S-a reținut că în declarația sa martora a menționat că întradevar in data de 01.06.2007 s-a aflat la Spitalul din F, unde era internată și bunica numitului, însa nu a vorbit cu acesta din urma si nici nu i-a vândut vreun telefon mobil. Inculpatul s-a deplasat in data de 08.06.2007 la domiciliul numitei și la un moment dat profitând de neatenția sa, a schimbat telefonul mobil al acesteia Nokia 1112 cu un alt telefon mobil. Aceasta fapta a numitului a format obiectul dosarului nr. 313/P/2007 in care la data de 12.11.2007 s-a dispus trimiterea sa in judecata sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped.de art. 208 al.1 Cod penal.
In data de 08.06.2007 s-a procedat la ridicarea pe baza de dovada de la numita a telefonului mobil marca Nokia 1110 cod - care a fost restituit numitului, iar telefonul mobil marca Nokia 1112 ridicat pe baza de dovada de la inculpat a fost restituit numitei.
S-a reținut că în declarația data martorul a mentionat ca in seara zilei de 28.05.2007, in jurul orelor 22,00, in timp ce trecea prin fata casei numitului a vazut prin usa deschisa ca acesta se afla impreuna cu si consumau alcool. Martorul a mai aratat ca a discutat pentru scurt interval de timp cu inculpatul după care a plecat. A doua zi dimineata numitul i-a relatat ca, in seara precedenta, dupa ce a adormit, i-a sustras telefonul mobil marca Nokia.
Partea vatamata în declaratia data la 20.08.2007 a mentionat ca nu se mai constituie parte civila in cauza, intrucat si-a recuperat telefonul mobil.
In cursul judecatii, a fost audiat martorul, care a aratat ca isi mentine declaratiile date in dosarul de urmarire penala si nu mai are nimic de adaugat.
Desi legal citat, în repetate rânduri, inclusiv cu mandat de aducere, inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat si a propune probe în apărare.
Coroborând probele anterior menționate, instanța de fond a reținut că, în data de 28.05.2007 numitul, în timp ce se afla la locuința numitului, a sustras un telefon mobil marca NOKIA 1110 din locuința acestuia, telefon pe care ulterior l-a substituit, in data de 08.06.2007 cu cel apartinand numitei.
S-a apreciat că fapta săvârșita de inculpat, de a sustrage telefonul mobil de la partea vatamata, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii prev. si ped. de art. 208 al.1 pen. cu aplicarea art. 37 lit. b pentru Cod Penal următoarele considerente:
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea de furt se poate realiza potrivit art. 208, al. 1, printr-o acțiune de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia și însușirea lui pe nedrept.
Având în vedere probele administrate în cauza, prima instanță a reținut că inculpatul a sustras mai multe bunuri mobile pe care si le-a insusit pe nedrept, fapta acestuia întrunind din punct de vedere obiectiv elementele constitutive infractiunii de furt, prev. de art. 208 al. 1.
Cod PenalSub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție directă, având reprezentarea faptului ca, prin actele sale, pune partea vatamată in imposibilitatea de a-si exercita drepturile asupra bunurilor sustrase, cauzând astfel pagube, rezultat ce a fost urmărit prin comiterea faptei.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanta de fond a ținut seama de criteriile legale de individualizare prev. de art.72, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a apreciat că fapta inculpatului prezintă pericol social, deoarece acesta, prin actele sale a adus atingere relațiilor sociale referitoare la posesia și detenția bunurilor mobile si, implicit, celor care ocrotesc dreptul de proprietate.
Analizând fișa de cazier a inculpatului, prima instanță a constatat ca inculpatul a comis fapta dedusa judecății, aflându-se în stare de recidiva postexecutorie (după executarea unor pedepse cu închisoarea mai mari de 6 luni si după grațierea altor pedepse), cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
Instanta de fond a apreciat că, în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispoz. art. 52.Cod Penal, este adecvată aplicarea pedepsei cu închisoarea în cuantum de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt in stare de recidiva postexecutorie, cu executare in regim de deținere, prev. de art. 57.
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05.06.2008, sub același număr de dosar, respectiv -.
Apelantul nu a arătat motivele pentru care a înțeles să exercite această cale de atac.
Prin decizia penală nr. 262/A din 10.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b p Cod Penal, a fot respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.12.1975, domiciliat în comuna, nr. 344, jud. T, împotriva sentinței penale nr. 47/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Făget în dosar nr-.
Analizând apelul de față, tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Din declarațiile martorilor ( fila 17 dosar up ) și ( fila nr. 19 dosar up ), coroborate cu cele arătate de partea vătămată ( fila 6 dosar up ) tribunalul, la fel ca și Judecătoria Făget, a reținut că la data de 28.05.2007 inculpatul, in timp ce se afla la locuința părții vătămate, a sustras un telefon mobil marca NOKIA 1110, din locuința acestuia, telefon pe care ulterior l-a substituit, în data de 08.06.2007 cu cel aparținând numitei.
Astfel, din declarația părții vătămate s-a reținut că, în data de 28.05.2007, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul a adormit iar în momentul în care s-a trezit a observat că îi dispăruse telefonul mobil. Acest aspect a fost relatat de partea vătămată martorului, care i-a văzut pe cei doi consumând băuturi alcoolice.
Din dosarul de urmărire penală ( filele 20 și 21) a mai rezultat că asupra inculpatului apelant a fost descoperit un telefon mobil ce aparținea martorei, care s-a prezentat la poliție și a predat telefonul părții vătămate. În lipsa unei explicații plauzibile singura concluzie care poate fi trasă este acea că inculpatul a substituit telefonul martorei cu cel sustras din locuința părții vătămate.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că, raportat la probele existente în dosar, instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, s-a reținut că, plecând de la criteriile instituite de art. 72 cod penal, prima instanță a făcut o corectă individualizare a sancțiunii, având în vedere că inculpatul este recidivist, din fișa de cazier a acestuia rezultând că a mai fost condamnat la pedepse cu închisoare, și că a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat.
Analizând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform prevederilor art. 385 ind. 10 al 2 ind 1, curtea constata ca decizia recurata și sentința instanței de fond sunt nelegale in ceea ce privește pedepsele accesorii
Astfel, admițând recursul potrivit art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit.d p Cod Penal,curtea a casat decizia recurata si sentința penala nr. 44/27.03.2008, și, rejudecând cauza a înlăturat interzicerea exercitării dreptului de a alege,prevazut de art.64 lit.a teza a II a, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
La stabilirea pedepselor accesorii instanța a aplicat jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului având în vedere faptul că într-o speță (cauza Hirst Contra Regatului Unit nr.2 din 6.10.2005) Curtea a statuat că prin interzicerea dreptului de alege se încalcă prev. art.3 al Protocolului nr.1 din CEDO.
Prin urmare,din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane
Aceasta decizie nu se aplică automat,ci numai dacă instanța constată că, in raport cu gravitatea infracțiunii comise,interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporționalității în cauza, fața de infracțiunea comisă, furt calificat, nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Potrivit art.192 al.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina statului, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției in contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2, lit. d C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 262/A/10.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul acelorași prevederi legale, casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 47/27.03.2008, pronunțată de Judecătoria Făget, în dosarul nr-, cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând cauza, înlătură interzicerea exercițiului dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-
Menține nemodificate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale casate.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 200 lei, onorariu avocat din orficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. M - 23.12.2008
Dact.- 2.ex./ 05.01.2009
Prima instanță - - Judecătoria Făget
Instanța de apel -, - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
