Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori.

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.429/R/2009

Ședința publică din 13 octombrie 2009

Complet de judecată compus din

PREȘEDINTE: Patrăuș Mihaela

JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea

JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpata recurentă -, domiciliată în O,-, - 30,.5,.13, Județul B și de inculpata recurentă, domiciliată în, nr. 145, Județul B, împotriva deciziei penale nr. 71/ din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat sentința penală nr. 693 din 02.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatele fiind trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, uz de fals,fapte prevăzute și pedepsite de art. 215¹alin. 1 Cod penal, art. 288 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru partea civilă intimată pentru M 02577 O - consilier juridic, potrivit delegației emisă de Ministerul Apărării - Direcția Legislație și Asistență Juridică de la dosar, inculpatele recurente, asistată de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 966 din 27.05.2009, emisă de Baroul Timiș - Cabinet de avocat, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 25.06.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind partea civilă intimată.

Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:

Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.

Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.

Apărătorul ales al inculpatei recurente susține recursul solicitând admiterea acestuia, în principal, trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea pentru ca acesta să sesizeze legal Judecătoria Oradea. Apreciază că, instanța de fond a fost nelegal sesizată, o instanță civilă judecă o cauză a cărui rechizitoriu a fost întocmit de Parchetul Militar. La data intrării în vigoare a Legii nr.281/2003, respectiv 1 iulie 2003, potrivit art.9 din lege, cauza trebuia trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea - organ competent să continue urmărirea penală. Or, în speță, s-a întocmite acte de procedură după data intrării în vigoare a legii ( 46,.629, prezentarea materialului de urmărire penală - dosar urmărire penală), rechizitoriul fiind întocmit la 7 august 2003. În această situație, organul de urmărire penală nu a fost organul competent pentru a sesiza instanța. Mai arată că, inițial s-a pronunțat o soluție de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, soluție ce a fost recurată, admițându-se că, competența ar reveni Tribunalului Militar Timișoara, iar din eroare a fost înregistrat pe rolul tribunalului, fiind incidente astfel prevederile art.9 din Legea nr.281/2003. În subsidiar, în cazul în care instanța de recurs va aprecia că urmărirea penală este legală, solicită casarea hotărârilor recurate și rejudecând cauza, pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b Cod de procedură penală, întrucât ceea ce se reține în sarcina inculpatei nu sunt apte de a intra în elementele constitutive a unei infracțiuni. Consideră că litigiul este de dreptul muncii și nu penal - inculpata având calitatea de casier, neavizând nici un dosar,nelucrând la serviciul contabilitate. Faptul că nu se găsesc acele acte este o situație, însă acele au fost întocmite corect. Totodată, ține să precizeze că au existat deficiențe organizatorice în cadrul instituției, care nu au legătură cu inculpatele. Este posibil să fi existat unele abateri, care nu sunt de natură penală, dar acest fapt nu înseamnă că inculpata și-ar fi însușit aceste sume de bani. Cu totul în subsidiar, solicită ca în urma individualizării pedepselor să se dispună reducerea pedepsei, cu suspendarea condiționată a executării ei, în condițiile art.81 Cod penal.

Apărătorul ales al inculpatei recurente susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acesteia, în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală. Fără a mai reitera cele invocate de antevorbitorul său referitor la nelegala sesizare a instanței, la care achiesează, arată că la dosarul cauzei nu există nici o probă materială care să ateste că inculpata a săvârșit vreuna din faptele reținute în rechizitoriu, întreaga cercetare judecătorească fundamentându-se pe " presupunerile" organelor de urmărire penală preluate "ad literam" de către cele două instanțe de judecată. Cu prilejul administrării probelor a încercat să modifice percepția instanțelor de judecată cu privire la funcționarea și circuitul documentelor în cadrul compartimentului financiar contabil dintr-o unitate militară, solicitând efectuarea unei expertize contabile - care a avut scop lămurirea unor termeni și ierarhizarea atribuțiilor de serviciu. Apreciază că, din materialul probator nu se poate desprinde concluzia că prejudiciul constatat în urma efectuării controalelor generate de dispariția documentelor justificative aferente plăților ajutoarelor de deces - ar fi rezultatul săvârșirii infracțiunii de delapidare. Din declarațiile inculpatei, precum și din cele două expertize efectuate în cauză rezultă că aceasta nu a săvârșit infracțiunea de fals, existând doar 2 state care au fost completate de către inculpată la cererea unei persoane care nu avea ochelarii al ea, acea persoană recunoscând că a cerut inculpatei să-i completeze actul, însă nu s-a dovedit că acele acte ar fi fost semnate de către inculpată sau că s-ar fi alterat scrisurile persoanelor titulare. Totodată, ține să precizeze că, în acea perioadă inculpata a cumulat mai multe funcții, aceasta având obligația de a înregistra în evidența contabilă filele registrului de casă și de a verifica existența documentelor justificative și nu de întocmi statele nominale de plată pentru ajutoarele de deces. Mai arată că, în acea perioadă s-au succedat la conducerea B mai multe persoane, acesta putând fi motivul pentru care compartimentul nu a funcționat în condiții normale. Consideră că, dispariția documentelor justificative nu poate echivala cu o acțiunea de sustragere, însușire sau traficare - pentru a se prefigura infracțiunea de delapidare - ceea ce s-ar putea imputa inculpatei ar fi o neglijență în serviciu - deoarece după finalizarea balanței și închiderea exercițiului financiar avea obligația de a îndosaria toate documentele contabile și a numerota filele dosarului. În acea perioadă numitul deținea funcția de șef contabil, existând probleme în funcționarea B și acesta ridica banii de la trezorerie. Apreciază că la dosar nu există nici o probă de vinovăție a inculpatei, iar pe prezumția că ar fi existat un presupus mod de operare nu se poate aplica o pedeapsă și obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile. Consideră sentința primei instanțe nelegală atât față de încadrarea juridică reținută cât și față de pedeapsa aplicată

Reprezentantul părții civile intimate pentru M 02577 O - consilier juridic pune concluzii de respinge ca nefondate a recursurilor declarate de inculpate și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Bihor.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de cele două inculpate și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate. Consideră că infracțiunile de care sunt acuzate inculpatele au fost pe deplin dovedite, rezultând din întregul material probator administrat în cauză coautoratul celor două inculpate, nu toate persoanele au solicitat ajutor de deces, iar multora dintre ele li s-au achitat sume de bani mult mai mici decât li s-ar fi cuvenit. Cât privește susținerea avocaților cu privire la nelegala sesizare a instanței o apreciază ca nefondată.

Inculpata recurentă având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.

Inculpata recurentă în ultimul cuvânt solicită admiterea recursului pentru motivele invocate de avocatul său.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală.nr.693/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a fost condamnată inculpata -, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată mai sus.

În baza art. 288 alin 2 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 1 an închisoare

În baza art. 291 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 6 luni închisoare

În baza art. 33 lit. "a" și art. 34 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare ce se va executa de inculpată.

În baza art.71 alin.2 s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. "a, teza a II- a, b și c" cu titlu de pedeapsă accesorie.

II. În baza art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a fost condamnată inculpata, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată mai sus.

În baza art. 288 alin 2 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 1 an închisoare

În baza art. 291 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. "a" și art. 34 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare ce vor fi executate de inculpată.

În baza art.71 alin.2 s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. "a, teza a II- a, b și c" cu titlu de pedeapsă accesorie

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei și a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3 ani pentru fiecare inculpată, stabilit conform art 82 Cod penal.

În baza art.71 al. 5 cod penal s-a dispus suspendarea executării de către inculpate a pedepselor accesorii pe durata termenelor de încercare stabilite mai sus.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatelor asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală cu aplic art.998-999 cod civil și art. 1003 Cod civil au fost obligate inculpatele și în solidar la sumei de 47.997, 55 lei reactualizați la data plății efective în favoarea părții civile Ministerul Apărării Naționale cu sediul în B,--15, sector 5.

S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului constând în instituirea ipotecii asupra imobilului situat în O,-, - 30, 13, Jud. B înscris în CF nr. 48136 O, nr. topo 5354/16/13 ce aparține inculpatei în proprietate comună cu soțul, precum și sechestrul asigurător asupra bunurilor de orice natură ce aparțin inculpatei, măsuri luate prin ordonanțele din 07.02.2003 date de Parchetul Militar Oradea în dosar nr. 201/P/2002.

În baza art 348, art 445 Cod procedură penală s-au anulat ca false pozițiile privind plata ajutoarelor de deces din registrele de casă întocmite în perioada reținută în cauză până la concurența sumei de 47.997, 55 lei, precum și documentele financiar contabile subsecvente în care s-au făcut înregistrări necorespunzătoare privind plata ajutoarelor de deces.

În baza art 348, art 445 Cod procedură penală s-au anulat ca false statele nominale pentru plata ajutorului de deces emise pentru, Comunitatea O, precum și declarațiile pe numele și și cererile adresate comandantului Centrului Militar Județean B pe numele și pe care în baza art 118 lit "a" Cod penal le-a confiscat în favoarea statului, acestea aflându-se in original la filele 438, 439, 441, 448, 452, 455- 461, 465, 466, 468 dos. up.

În baza art. 189 cod procedură penală suma de câte 60 lei reprezentând onorariu pentru avocații din oficiu și, conform delegațiilor nr. 634 și nr. 635 din 09.02.2004 a fost avansată Baroului B din Fondurile Ministerului Justiției.

În baza art 190 alin 1 și 5 Cod procedură penală s-a dispus plata sumei de 25 lei în favoarea martorei, a sumei de 24 lei in favoarea martorului, a sumei de 24 lei în favoarea martorei și a sumei de 187, 32 lei în favoarea martorei reprezentând contravaloarea transportului și a cazării din fondul cheltuielilor judiciare special alocat al Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele la câte 1.200 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin adresa nr. A-766 din 17.09.2002, comandantul 02577 Oas esizat Parchetul Militar Oradea cu privire la descoperirea unor nereguli la compartimentul financiar-contabil al unității constând în efectuarea de plăți ca ajutoare de deces către succesorii pensionarilor Ap., decedați sau urmașilor și aparținătorilor acestora, pentru care nu există documente justificative, astfel că în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - științifice, de natură financiar-contabilă de către organul specializat, respectiv Sectia de audit intern nr.4 C-N, prin care să se verifice documentele financiar - contabile cu privire la ajutoarele de deces plătite de 02577 O în perioada l ianuarie 2000- l august 2002. Comisia urma să stabilească natura neregulilor, cuantumul prejudiciului suferit de unitate și persoanele răspunzătoare pentru producerea prejudiciului.

Din raportul comisiei de audit intern, încheiat la dat de 08.11.2002, a rezultat că au fost verificate documentele financiar-contabile pe toată perioada mai sus arătată, s-a constatat că în perioada respectivă au fost acordate ajutoare de deces fără respectarea normelor în vigoare, fără aprobările prealabile ale comandantului unității sau fără viza de control financiar preventiv și semnătura contabilului-șef al unității iar pentru suma de 511.706.500 nu au fost găsite documente justificative. Neregulile privitoare la documentele justificative au fost descoperite în perioada decembrie 2000- iulie 2002. Răspunzătoare de neregulile mai sus precizate au fost stabilite cele două învinuite, cărora li s-au emis decizii de imputare pentru suma constatată ca prejudiciu.

Pe parcursul cercetărilor au intervenit noi elemente de probațiune, care au necesitat efectuarea unei completări a primei constatării efectuate de către comisia de audit intern pentru perioada dec. 2000- iulie 2002, prin care să se stabilească alte aspecte relevante pentru soluționarea cauzei precum și o reevaluare a prejudiciului. In vederea efectuării acestei noi verificări s-au pus la dispoziție comunicările Caselor de pensii ale Ap. și cuprinzând listele pensionarilor luați în evidența acestor case de pensii care au decedat în perioada supusă examinării. Au mai fost puse la dispoziția comisiei și declarațiile beneficiarilor de ajutoare de deces sau ale persoanelor îndreptățite să primească aceste ajutoare și care nu figurează în evidențele compartimentului financiar-contabil.

Din concluziile procesului verbal de audit intern, încheiat la data de 16.06.2003 au rezultat următoarele:

- în perioada cercetată, la s-au găsit dosare întocmite pentru acordarea ajutoarelor de deces, pentru un număr de 183 persoane

- dintr-un număr de 19 persoane care figurau decedate în evidențele caselor de pensii militare și care nu aveau dosare înregistrate pentru acordarea ajutorului de deces la.B, doar un număr de 8 persoane, succesori, au declarat că au beneficiat de ajutor de deces de la. Celelalte persoane audiate, au declarat că au avut posibilitatea să opteze (fiind beneficiari și de pensie civilă sau fiind angajați ulterior pensionării la o unitate civilă) și au ales să solicite acest ajutor de la Oficiul județean de pensii sau unii dintre aceștia nu au întreprins nici un demers pentru solicitarea ajutorului.

- în baza acestor declarații și a dosarelor reconstituite și validate de comisia de audit, se desprinde concluzia că în perioada de referință, au fost plătite un număr de 192 persoane pentru care se cuveneau.733.378.000 lei.

Un număr de 7 persoane audiate, au declarat că au primit sume mai mici decât cele înscrise pe statele de plată. Diferențele valorice între sumele primite și cele consemnate pe cele 7 state de plată se ridică la suma de 8.760.000 lei.

Luând în considerare cele de mai sus și faptul că din însumarea plăților ajutoarelor de deces consemnate în registrele de casă din perioada de referință rezultă suma 1.213. - lei și efectuând diferența, s- constatat un prejudiciu total de 479.975.500 lei. Dacă se ia în considerare cuantumul unui ajutor de deces pentru titular sau urmaș, care în perioada cercetată a suferit modificări( dec.2000-17.04.2001 era de 1.700.000 lei pentru titular și 1.300.000 lei pentru urmaș; 18.04.2001-31.12.2001 era de 4.500.000 lei pentru titular și 2.250.000 lei pentru urmaș; 01.01.2002- 01.08.2002 era de 5.582.000 pentru titular și 2.791.000 pentru urmaș) rezultă că în perioada decembrie 2000- l august 2002 la B s-au efectuat plăți fictive de ajutoare de deces pentru 105,66 titulari sau pentru 205,1 1 urmași.

Astfel, în luna decembrie 2000, luna în care s-au descoperit primele plăți nejustificate cu documente, la Compartimentul financiar-contabil din cadrul 02577 O au fost încadrate următoarele persoane: Lt.col. G - contabil șef, - contabil și - casier, în cursul lunii aprilie 2001, It.col. G s-a îmbolnăvit, a fost internat în spital și a fost o perioadă mai îndelungată în concedii medicale, în luna septembrie 2001 s-a pensionat iar în luna decembrie 2001, decedat. Din luna septembrie 200 1. mr. J, contabilul șef al A, a fost desemnat să dețină funcția similară de la.B, prin cumul. Acest interimat pe funcția respectivă a durat până în luna aprilie 2002 când a fost numită prin delegare de la.01340 O,. În perioada aprilie 2001- aprilie 2002, respectiv când It.col. Gal ipsit de la serviciu din motive medicale și în perioadele când mr. a lipsit din cauză că îndeplinea atribuțiile de serviciu similare la MJ. A, prerogativele funcției de contabil șef le îndeplinea, care avea aprobarea comandantului unității, în acest sens.

Atribuțiile personalului care încadra compartimentul financiar-contabil, în ce privește acordarea ajutorului de deces, erau următoarele: casierul primea solicitanții pentru ajutor de deces la caseria unității și răspundea de întocmirea corectă a dosarului, astfel: le solicita acestora să completeze și să semneze o cerere pe un formular tipizat și o declarație pe proprie răspundere prin care să certifice calitatea de succesor sau întreținător, faptul că nu a beneficiat de la altă instituție de acest ajutor și că suportă cheltuielile de înmormântare; solicita prezentarea în original a certificatului de deces al defunctului și actul de identitate al solicitantului după care reținea la dosar copii xeroxate ale acestora; reținea la dosar și alte copii după documente justificative ale cheltuielilor de înmormântare; stabilea o dată de principiu, în care urma să se efectueze plata; dacă dosarul era complet, întocmea statul individual de plată și prezenta dosarul la contabilul - șef spre aprobare; contabilul - șef primea dosarul de la casier, verifica conținutul acestuia și dacă era corespunzător, aplica viza de control financiar preventiv pe statul individual de plată, semna, după care, prezenta dosarul la comandantul unității spre aprobare; dosarele aprobate de către comandantul unității erau predate casierului pentru efectuarea plății;

În funcție de disponibilul de numerar din contul alocat pentru ajutorul de deces de la Trezoreria Municipiului O, contabilul - șef, la anumite intervale de timp, după consultarea casierului în ce privește necesarul de bani, completa și semna fila CEC, o înmâna casierului, care se deplasa la Trezoreria Municipiului O pentru ridicarea banilor:

efectua plata către beneficiari cărora le solicita să semneze pe statul individual de plată, după care, consemna pe verso-ul certificatului de deces -original faptul că s-a efectuat plata. La finalul programului de la casierie, consemna în raportul de casă sumele achitate în ziua de lucru respectivă pe categorii de articole și anexa la raportul de casă documentele justificative, care în cazul ajutoarelor de deces erau dosarele conținând documentele mai sus enumerate la care se adăuga statul individual de plată, semnat de către beneficiarul ajutorului. Aceste documente se predau contabilului - șef pentru verificare;

Contabilul șef verifica raportul de casă si documentele justificative și dacă acestea erau corespunzătoare, le preda contabilului pentru introducerea datelor în evidenta sintetică a compartimentului;

Contabilul primea documentele de la contabilul - șef și avea obligația de a introduce în evidența sintetică de pe computer operațiile de casă din ziua respectivă,numai după ce, înprealabil, a verificat documentele justificative pentru fiecare operațiune;

După introducerea în evidența sintetică a operațiunilor efectuate într- anumită zi, contabilul avea obligația de arhiva documentele, respectiv de le păstra îndosariate pe luni calendaristice, numerotate și șnuruite iar la sfârșitul anului să le predea pe bază de proces-verbal la biroul de documente secrete.

Din cercetările efectuate în cauză reiese că în procedura de acordare a acestor ajutoare de deces au existat mai multe deficiențe organizatorice, care nu sunt imputabile învinuitelor ci conducerii compartimentului financiar și al comenzii unității și care au contribuit în mare parte la producerea pagubei.

In privința timpului necesar pentru achitarea acestor ajutoare de deces, se impune precizarea că, potrivit declarațiilor învinuitelor și ale martorilor audiați în cauză, de la depunerea documentelor la caserie și până la ridicarea banilor nu trecea mai mult de o lună de zile decât în cazuri deosebite. Dacă solicitarea se făcea la finalul lunii și nu mai erau lichidități în cont, se achitau banii în luna următoare, imediat ce era alimentat contul destinat pentru acest articol.

Cu toate acestea, după verificările documentelor justificative s-a constatat că un număr foarte mare de persoane figurau ca fiind plătite după un interval de timp mai mare de o lună, uneori chiar peste 3 luni iar în unele situații, între data de pe certificatul de deces și cea de pe cererea de acordare a ajutorului de deces era o diferență mai mare de o lună de zile. S-a constatat de asemenea că pe unele state de plată apar corecturi atât la dată cât și la sumă, că la cea mai mare parte dintre acestea nu este consemnată data achitării banilor deși pe ștampila aplicată pe statul de plată este rubrică pentru înscrierea datei achitării acestora. S-au mai constatat modificări de date pe cererile și pe declarațiile persoanelor solicitante.

Pentru clarificarea aspectelor de mai sus, în cauză s-a procedat la audierea unui număr de 43 de persoane care au beneficiat de ajutoare de deces de la. B, s-a solicitat caselor de pensii ale Ap., să pună la dispoziție liste cu toate persoanele luate în evidența acestora ca fiind decedate în perioada cercetată și s-a dispus efectuarea unei constatări grafologice în vederea stabilirii existenței sau nu a unor înscrieri în fals.

Fiind audiați, martorii, și au declarat că data corespunzătoare raportului de casă la care a fost atașat dosarul lor nu este data reală la care au primit banii, toți declarând că au primit banii cu cel puțin o lună înainte de data raportului de casă. Martorii luhas, au declarat că nu numai data este necorespunzătoare ci și semnăturile de pe statul de plată sunt falsificate. Martorii, și au declarat că data la care este consemnat că au ridicat banii este necorespunzătoare, semnăturile de pe statele de plată nu le aparțin deși aceștia rețin că au semnat de primirea banilor, pe un document și nici suma consemnată ca fiind plătită,nu corespunde realității, fiind mai mare decât cea primită efectiv.

Martora era îndreptățită să primească suma de 4.500.000 lei și declară că a primit numai 1.700.000 lei, fără să semneze nici un document, în aceeași zi în care a depus actele, fapt pentru care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.800.000 lei. În cursul cercetării judecătorești în dosar nr. 109/2003 al Tribunalului Militar Timișoara numita a arătat că renunță la calitatea de parte civilă în cază și a fost audiată ca martoră ( 12-13).

Martorul a declarat că a primit numai 1.300.000 lei deși era îndreptățit să primească suma de 2.250.000 lei.

Ceilalți martori care au declarat că sumele de pe statul de plată nu sunt corespunzătoare, au primit potrivit declarațiilor acestora suma de 4.500.000 lei, sumă la care erau îndreptățiți deoarece persoanele decedate pentru care au beneficiat de ajutor, decedaseră până la data de 31.12.2001 dar pe statele de plată figurează suma de 5.582.000 lei, sumă care corespunde cuantumului unui ajutor de deces pentru persoane care au decedat după 01.01.2002. Dosarele respectivilor beneficiari au fost găsite atașate la rapoarte de casă din lunile ianuarie, februarie, martie și aprilie 2002, mult după data la care declară martorii că au primit banii. De altfel, martorii respectivi nu își recunosc semnăturile de pe statele de plată.

listele cu persoanele decedate luate în evidentă de casele de pensii în perioada cercetată, cu lista persoanelor decedate pentru care s-au ridicat ajutor de deces de la. B, s-a constatat că un număr de 19 persoane nu figurează pe lista de la.J Au fost audiați succesori ai acestora și dintre aceștia, un număr de 9 persoane, respectiv martorii, larca ia, -, losif, - și, au declarat că au beneficiat de ajutorul de deces de la. B, că au depus documentele necesare și că au semnat de primirea banilor și cu toate acestea, dosarele lor nu au fost găsite în evidențele

Celelalte persoane audiate au declarat că nu au întreprins demersuri în acest scop sau că au avut posibilitatea să opteze pentru ridicarea ajutorului de deces de la oficiul județean de pensii și au ales să primească ajutorul de la această instituție( situațiile în care persoanele decedate au beneficiat atât de pensie militară cât și civilă).

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr 48/2005 întocmit de INEC Tar ezultat că semnăturile comandantului unității de pe statele nominale pentru plata ajutorului de deces pentru Comunitatea, și nu au fost executate de numitul iar statele nominale pentru plata ajutorului de deces completate pe numele, ca reprezentant al Comunității O, a, și nu au fost semnate de către titulari și întrucât toarte aceste semnături reprezintă o imitație a unei semnături autentice, nu s-a putut stabili autorul.

Totodată s-a reținut în concluziile expertizei că semnătura de la poziția "total lei" de pe statul nominal pentru plata ajutorului de deces completat pe numele a fost probabil executată de către inculpata, iar mențiunea cifrică de la aceeași poziție a fost executată de către această inculpată, că scrisul de completare de pe statul nominal de plată, declarație și cererea pe numele precum și scrisul de completare de pe statul nominal de plata pe numele, și au fost executate de către inculpata și că scrisul de completate de pe statul nominal de plată pentru Comunitatea O și mențiunea numelui și prenumelui de pe statul nominal de plată pe numele au fost executate de inculpata.

Pe de altă parte, în concluziile expertizei s-a reținut că data de pe declarația pe numele și și de pe cererile adresate comandantului B pe numele și au fost modificate, scrierea ințială a acestora reprezentând datele de 04.04.2002, 03.04.2002 și 06.XI.2002. ( 89 dos nr 921/2004 al Judecătoriei Oradea )

In privința modului de operare și a condițiilor în care s-au produs faptele, se desprind următoarele concluzii:

În perioada în care funcția de contabil- șef a fost deținută de către Mr. și de către și prerogativele funcției erau exercitate efectiv de către aceștia, se efectuau plăți fictive prin prezentarea spre aprobare a unor dosare care fuseseră achitate anterior, în unele cazuri au fost modificate prin suprascriere datele de pe cerere și de pe declarația pe propria răspundere a solicitantului( ex. Cazul, ), iar în alte cazuri, cererea și declarația solicitantului au fost lăsate cu datele reale, mizându-se pe neatenția contabilului- șef. Astfel, martorul declară că atunci când era la O pentru a îndeplini funcția de contabil- șef ( aproximativ 2 zile pe lună), i se prezentau un număr foarte mare de documente pentru verificare și semnare și îi era aproape imposibil să verifice amănuntele.

În privința situației martorei, aceasta a declarat că după preluarea funcției, a avut nevoie de mai mult timp pentru a se deprinde cu activitățile specifice de la. B, deoarece activitatea desfășurată anterior era în mare parte diferită. Până când a reușit să cunoască corespunzător toate activitățile specifice funcției, martora declară că a semnat mai multe documente, fără să le verifice, bazându-se pe corectitudinea subordonatelor. De altfel, în momentul în care a constatat nereguli în privința plății acestor ajutoare de deces, martora a sesizat comandantul unității, acesta fiind momentul în care s-au declanșat verificările.

Ambii martori au declarat că verificările lor nu au fost amănunțite luând în considerare și faptul că cele două învinuite își cunoșteau foarte bine atribuțiunile de serviciu, fiind angajate pe posturile respective de mai mult timp și au manifestat încredere în privința activității acestora.

După verificarea dosarelor, aplicarea vizei de control financiar preventiv și aprobarea comandantului, banii corespunzători cuantumului ajutorului de deces pentru dosarele aprobate a doua oară, erau însușiți de către învinuite, învinuita întocmea raportul de casă, în care consemna că s-a efectuat plata ajutorului de deces iar învinuita opera plata în evidența sintetică de pe calculator, în acest fel, raportul de casă la care fusese anexat anterior dosarul, rămânea fără document justificativ pentru un ajutor de deces.

În perioada în care It. col. G, din motive de boală nu a fost prezent la serviciu și în perioada în care Mr. se afla la. A iar prerogativele funcției le îndeplinea învinuita, sumele de bani alocate pentru plata acestor ajutoare de deces erau însușite de către învinuite, fără a mai justifica cu documente plățile consemnate în raportul de casă. Astfel, potrivit declarațiilor învinuitei, pe parcursul mai multor luni, sumele de bani intrate în contul ajutoarelor de deces la Trezoreria Municipiului O erau ridicate integral, într-o singură zi, chiar dacă nu erau dosare aprobate pentru efectuarea plăților pentru toată suma de bani existentă în cont, urmând ca la sfârșitul lunii, sumele de bani rămase, să fie însușite în rapoartele de casă din luna respectivă, întreaga sumă de bani ridicată figura ca fiind plătită, fără a fi însă justificată integral cu documente. Deși recunoaște că a întocmit rapoarte de casă cu sume mai mari decât cele real achitate, învinuita nu recunoaște că a însușit sume de bani, declarând că a întocmit aceste acte la solicitarea învinuitei și a lt. col. G, atunci când acesta era la serviciu iar toate sumele de bani excedent le înmâna acestora.

Declarațiile inculpatei sunt confirmate de documentele din arhiva unității, respectiv cotoarele filelor CEC prin intermediul cărora s-au ridicat banii. Astfel, în lunile ianuarie, februarie, martie, mai, iunie, iulie, august, septembrie și noiembrie din anul 2001, banii alocați pentru ajutoare de deces au fost ridicați de la Trezoreria Municipiului Oos ingură dată pe lună, deși în lunile respective, plățile s-au efectuat în trei sau mai multe zile, în funcție de solicitările celor în drept. In acest sens, se infirmă susținerile inculpatelor din primele declarații, în care afirmau că banii erau ridicați din contul de la trezorerie numai în funcție de cuantumul necesar pentru plata ajutoarelor de deces aprobate pentru plată la un moment dat. Nici argumentele învinuitelor potrivit cărora,sumele de bani din contul de la trezorerie se ridicau numai în cuantumul necesar pentru efectuarea plăților la zi întrucât potrivit normelor de serviciu, în caseria unității nu se puteau păstra sume mai mari de 15.000.000 lei, nu corespund adevărului. Astfel, un exemplu edificator îl constituie luna iunie 2001, când pe data de 13 fost ridicată suma de 36 milioane lei, a fost plătită suma de 9 milioane lei în aceeași zi, restul sumei de 27 milioane lei nefiind plătită până la sfârșitul lunii.

Situația prezentată este similară pentru majoritatea lunilor anului respectiv. Argumentele învinuitelor precum că aceste sume excedentare, cu aprobarea contabilului - șef, se foloseau pentru efectuarea plăților la alte articole, la care nu existau lichidități în cont, urmând ca odată alimentate conturile acestor articole, să se facă compensarea, nu au suport, deoarece nici unul dintre cei care au deținut această funcție nu au confirmat că și-au dat girul pentru astfel de operațiuni, care de altfel sunt ilegale.

Un alt aspect relevant asupra modului de operare l-a constituit dosarul cu documente de gestiune ale compartimentului financiar din luna decembrie 2001. Astfel, în urma controlului efectuat de către comisia de audit, s-a constatat că la biroul al unității, documentele financiar - contabile de pe luna respectivă lipsesc în întregime, între coperțile volumului cu numărul XII fiind numai cotoare ale foilor de drum ale militarilor recruți. Fiind audiată, inculpata, cea care avea atribuțiunea de a preda documentele compartimentului pe un an de zile la biroul al unității, a declarat că în cursul lunii ianuarie 2002, fiind foarte solicitată cu întocmirea unor bilanțuri și rapoarte pentru activitatea din anul trecut, a rugat-o pe inculpata să numeroteze, să lege și să predea documentele la biroul, aceasta a fost de acord, astfel încât ea nu are cunoștință despre dispariția documentelor din luna decembrie 2001. În replică, inculpata a negat că ar fi predat ea documentele, susținând că acesta operațiune a fost efectuată de către inculpata.

Fiind audiat în legătură cu acest aspect, plt.adj.(rez.), cel care deținea funcția de șef birou în perioada respectivă, a declarat că, în cursul lunii ianuarie 2002 i-a solicitat în mai multe rânduri inculpatei să predea documentele compartimentului deoarece la sfârșitul lunii urma să se efectueze inventarierea documentelor. Potrivit declarației sale, într-una din zile, după ce cu o zi înainte își luase liber ca urmare a executării unui serviciu pe unitate, la intrarea în birou a găsit un de volume cuprinzând documente de gestiune ale compartimentului financiar. L-a întrebat pe colegul de birou, plt despre aceste documente iar acesta i-a spus că au fost aduse de către niște soldați însoțiți de către inculpata. Deși documentele se predau pe bază de proces- verbal, martorul a declarat că inculpata nu s-a prezentat la biroul pentru a-i întocmi cu toate că a rugat-o de mai multe ori să facă acest lucru, în aceste condiții, martorul luând documentele în evidență și fară proces-verbal de predare - primire.

După ce s-au constatat mai multe lipsuri la documentele justificative și s-a stabilit paguba, s-a dat un termen celor două inculpate pentru a pune ordine în dosarele arhivate și a reconstitui eventualele dosare plătite, care nu au fost găsite. Atât inculpatele cât și martorii audiați în cauză au declarat că inculpata s-a ocupat personal de aceste demersuri, ocazie cu care dosarele au fost desfăcute și renumerotate. Cu această ocazie, inculpata a recunoascut că a întocmit retroactiv și tabele nominale cu persoanele care au fost plătite pe fiecare raport de casă pe luna ianuarie până în luna aprilie 2002 inclusiv, deși practica întocmirii acestor tabele la compartimentul financiar începuse efectiv numai în luna mai 2002, când a fost instituită această regulă de către noul contabil - șef,. Mai mult decât atât, inculpata a declarat că inculpata, cu ocazia reverificării documentelor pe anul 2002, i-a cerut să semneze și să completeze anumite cifre pe câteva state de plată, cifre care nu corespundeau sumelor prevăzute de dispozițiile legale, în raport de data decesului acestor persoane.

Coroborând cele de mai sus cu declarațiile martorilor, și care au precizeat că au fost plătiți în luna decembrie 2001 iar dosarele lor sunt atașate rapoartelor de casă din lunile ianuarie- martie 2002, cu declarațiile martorilor, și, care precizează că nu au primit suma de 5.582.000 lei cât apare pe statele de plată ci suma de 4.500.000 lei( sumă care se și cuvenea de fapt deoarece corespundea pentru persoanele decedate până la 31.12.2001) și nu recunosc semnăturile de pe statele de plată prezentate cu ocazia audierilor, fapt confirmat de raportul de constatare grafologică, s-a desprins concluzia că inculpata, în încercarea de a justifica plățile corespunzătoare cifrelor înscrise pe rapoartele de casă, a atașat la rapoartele de casă din lunile ianuarie - martie 2002, dosare din luna decembrie 2001, iar la unele dintre ele a modificat și cuantumul sumei achitate la 5.582.000 lei, cât era cuantumul unui ajutor de deces corespunzător lunilor respective deși persoanele în cauză decedaseră până la sfârșitul anului 2001, când cuantumul era de 4.500.000 lei. în acest fel se explică dispariția dosarelor de pe luna decembrie 2001.

Pe de altă parte, inculpata, la momentul când a refăcut documentele pe anul 2002, încercând să acopere plățile fictive cu dosare din decembrie 2001, nu știa că urmează să fie verificate și documentele din anul 2001.

Privitor la faptele cercetate, încă din primele declarații, inculpatele faptul de a fi implicate în efectuarea de plăți fictive ca ajutoare de deces, prin falsificarea documentelor justificative și a celor de gestiune.Astfel, inculpata a declarat că în calitate de contabil și în situațiile în care a efectuat atribuțiunile contabilului - șef, nu a avut cunoștință de efectuarea de plăți fictive, mai declară că de fiecare dată când a introdus în baza de date de pe computer operațiunile de casă, au existat documente justificative. Deși i s-a pus în vedere că potrivit statisticilor caselor de pensii numărul decedaților este mult mai mic decât numărul de ajutoare de deces plătite în perioada de referință și că pe cale de consecință nu era posibil să se fi efectuat toate plățile cu documenta în regulă, inculpata a susținut că inculpata a prezentat de fiecare dată documente justificative pentru toate plățile efectuate. Întrebată fiind cum se explică faptul că aceleași probleme privind lipsa documentelor justificative s-au constatat și în perioada când inculpata era în concediu și operațiunile de casă erau întocmite de către ea, învinuita a declarat că ea a efectuat plăți numai pe bază de documente, dar presupune că acestea au dispărut ulterior din fișetul metalic unde erau păstrate.

Apărările inculpatei nu au fost primite deoarece în ultimele declarații, inculpata a recunoscut că a consemnat în rapoartele de casă sume mai mari decât cele real plătite, la solicitarea expresă a inculpata iar banii i-a predat acesteia, scuza că documentele de gestiune ar fi dispărut din dulap nu poate fi invocată de către învinuită din moment ce aceasta, potrivit fișei postului, avea obligația de a păstra, numerota și îndosaria lunar documentele. Chiar în situația în care aceste documente ar fi dispărut, cel târziu până la finalul anului 2001, atunci când ele urmau a fi predate, după ce le-a numerotat și legat, învinuita trebuia să fi constatat lipsa acestora și să fi raportat situația, dar ea nu a procedat în acest fel. Din declarațiile inculpata confirmate de înscrisurile de pe cotoarele filelor CEC utilizate pentru ridicarea sumelor necesare pentru plata ajutoarelor de deces, a reieșit faptul că inculpata, pe parcursul mai multor luni din anul 2001, completat și semnat filele CEC în vederea ridicării întregii sume de bani, o singură dată, imediat ce se alimenta contul respectiv și nu în cuantumul necesar plăților la zi, așa cum ar fi fost firesc. In acest fel, sumele rămase după efectuarea plăților erau însușite.

În ce o privește, inculpata, deși în primele declarații a negat faptul de a fi efectuat plăți fictive ca ajutoare de deces, luând la cunoștință de statisticile caselor de pensii, din care reiese că în perioada cercetată, numărul persoanelor decedate este mult mai mic decât al celor care figurau ca plătite în evidențele contabile, în condițiile în care, potrivit atribuțiunilor de serviciu, învinuita se ocupa de constituirea și prezentarea la aprobare a dosarelor, a recunoscut că a consemnat în rapoartele de casă sume mai mari decât cele real plătite și a înmânat sumele surplus inculpatei sau fostului contabil- șef lt.coi.

Cu toate că a negat faptul de a fi participat la săvârșirea faptelor într-o altă modalitate decât cea recunoscută, adică de a fi consemnat în rapoartele de casă sume mai mari decât cele real plătite, din analiza probelor a reieșit că învinuita a participat la efectuarea de plăți fictive și prin repunerea în plată a dosarelor care fuseseră deja achitate.

Altfel din declarațiile martorei a reiesit că aceasta a primit ajutorul de deces în luna aprilie 2002, fapt recunoscut și de către inculpată și confirmat de existența unui tabel nominal în care apare numele martorei, dar dosarul acesteia a fost descoperit atașat la raportul de casă din data de 10.07.2002, în condițiile în care pe cerere și pe declarația pe proprie răspundere a solicitantei este o modificare vizibilă a datei, respectiv din 23.04.2002 în 23.06.2002, aspect confirmat și de raportul de constatare grafologică dispus în cauză. Din aceste considerente, s-a desprins concluzia că respectivul dosar, după ce a fost o dată plătit, a fost prezentat din nou spre aprobare pentru efectuarea plății. Având în vedere faptul că inculpata avea atribuția de a prezenta dosarele spre aprobare la contabilul - șef, reiese fără îndoială, că inculpata era în cunoștință de cauză cu privire la această operațiune. În mod similar a procedat inculpata și în cazul dosarelor martorilor a, și, care au declarat că au primit ajutoarele de deces cu cel puțin o lună înainte de data rapoartelor de casă la care au fost atașate dosarele acestora. Cu privire la aceste aspecte, inculpata a declarat că nu își explică cum e posibil ca dosarele respective să fi fost găsite atașate la rapoarte de casă ulterioare datei reale de plată, dar crede că e posibilă o arhivare greșită a acestora. Acest argument nu poate fi reținut din moment ce pe viza de control financiar preventiv de pe statele de plată, apare data corespunzătoare raportului de casă la care au fost atașate dosarele și semnătura contabilului - șef,. Acest aspect confirmă ipoteza că dosarele au fost prezentate de către învinuită spre aprobare, după ce fuseseră plătite anterior.

Din raportul de constatare grafologică a rezultat că scrisul și semnătura de completare prin care se modifică suma de 4.500.000 lei în suma de 5.582.000 lei de pe statul de plată întocmit pe numele îi aparține inculpatei, fapt care certifică participarea acesteia la efectuarea de falsuri materiale cu scopul justificării unor plăți fictive.

Din declarațiile martorei a rezultat că inculpata a fost surprinsă de mai multe ori efectuând plăți ca ajutoare de deces fără a proceda la prezentarea prealabilă spre aprobare a dosarelor, urmând ca după plată să le predea direct inculpatei care le opera în evidența de pe computer. Acest aspect întărește convingerea că inculpatele aveau o înțelegere prealabilă în vederea săvârșirii.

Faptele inculpatelor se probează prin: actele de constatare ale 02577 O(fila 1-11), constatări financiar- contabile ale comisiei de audit intern,(fila 12- 182), constatarea grafologică(fila 183-215), copii după rapoartele de casă și documentele cumulative ale compartimentului financiar pe perioada dec.2000- iunie 2002 (fila 216-398), copii după fișele posturilor personalului încadrat la compartimentul financiar (filele 399-413), adresa 02577 O privitoare la concediile de odihnă și medicale ale învinuitelor( fila 414), adresele de comunicare a cuantumului ajutoarelor de deces (filele 415-416), copii xerox după filele CEC utilizate pentru ridicarea sumelor de bani necesare plății ajutoarelor de deces( filele 417- 438), documente originale falsificate, ridicate în vederea anulării de către instanță( filele 438- 475), declarații ale martorilor( filele 476- 599), declarațiile învinuitei ( filele 611-632), declarațiile învinuitei ( filele 633- 646), proces-verbal de confruntare( filele 647- 652).

Vinovăția inculpatelor a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmării penale indicate mai sus cu probele administrate în cursul cercetări judecătorești și anume: declarațiile martorilor, ( 12, 38-41, 44,45,84,94-96,134-138,139-141 din ds nr 109/2003 a Tribunalului Militar Timișoara și 51,52,61-62 din dosar nr 921/2004 a Judecătoriei Oradea ), (f 63 din dosar nr 921/2004 a Judecătoriei Oradea ), și (f 43,70, 83 din dosar nr. 11170/2006 al Judecătoriei Oradea ), documentele comunicate de unitățile militare din O și C (f 90-111 din dosar nr. 11170/2006 al Judecătoriei Oradea ) și declarațiile inculpatelor și (f 88-93 dosar nr. 109/2003 a Tribunalului Militar și 49-50 dosar nr. 921/2004 a Judecătoriei Oradea ).

În dosar nr. 109/2003 a Tribunalului Militar Timișoaras -a dispus efectuarea unei expertize contabile, în concluziile căreia s-a reținut că dispariția de documente nu poate fi socotită o pagubă, ci doar o nereconstituire corespunzătoare a actelor justificative, astfel că paguba stabilită în sarcina inculpatelor nu are o bază certă și legală. Într-o a doua variantă, se reține că expertiza contabilă nu exclude în totalitate că la momentul înregistrărilor în contabilitate și în registrul de casă a plăților de ajutor de deces să fi existat actele justificative, însă din documentele contabile nu rezultă suficiente probe pentru o astfel de afirmație. Astfel, în condițiile în care se va socoti că au fost efectuate toate diligențele posibile de reconstituire a documentelor justificative, lipsa și valoarea documentelor nereconstituite conform anexei nr 8 la expertiză este de 477.175.500 lei, valoare ce nu poate fi atribuită doar celor două inculpate pentru recuperare, ci tuturor persoanelor care au contribuit la crearea situației de fapt de la unitatea militară.

Având în vedere că potrivit staticilor Caselor de Pensii, numărul decedaților este mult mai mic decât numărul de ajutoare de deces plătite în perioada de referință și că pe cale de consecință nu era posibil să se fi efectuat toate plățile cu documente în regulă, instanța a apreciat că suma de 477.175.500 lei plătită, pentru care nu există documente justificative rezultată din diferența dintre suma plătită conform registrelor de casă de 1.213.353.500 lei și suma plătită pentru care există documente justificative de 736.178.000 lei reprezintă un prejudiciu cauzat părții civile. La această sumă se adaugă si suma de 2.800.000 lei cu privire la care numita s-a constituit inițial parte civilă, după care ulterior a renunțat, sumă care de asemenea a fost plătită din conturile părții civile și reprezintă un prejudiciu pentru aceasta.

Rezultă așadar un prejudiciu total de 479.975.500 lei sumă cu care partea civilă Ministerul Apărării Naționale s-a constituit parte civilă, solicitând totodată actualizarea cu indicele de inflație la data plătii efective.

Faptele inculpatei care în mai multe rânduri, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a efectuat falsuri în documentele înregistrate la compartimentul financiar - contabil al B ca dosare pentru acordarea ajutoarelor de deces către succesorii pensionarilor Ap., prin contrafacerea datelor, a scrisurilor și a semnăturilor solicitanților, prin completarea în evidențele contabile sintetice ale compartimentului a unor cifre nereale la rubricile corespunzătoare plăților efectuate la articolul "ajutoare de deces", în vederea justificării plăților fictive, cu scopul însușirii sumelor de bani respective, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 288 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal, fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Cod penal, uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal și delapidare în formă continuată, prev. de art. 215¹alin 1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal aflate în concurs real, conform art.33 lit.a"din Cod penal.

Faptele inculpatei care în mai multe rânduri, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, a falsificat documente prezentate de către solicitanții ajutoarelor de deces și înregistrate în evidențele B, prin contrafacerea scrisurilor, semnăturilor și a datelor, în scopul prezentării spre aprobare a unor dosare în baza cărora fuseseră plătiți o dată solicitanții, precum și consemnarea pe rapoartele de casă a unor sume mai mari decât cele real plătite, în scopul însușirii sumelor de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 288 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal, fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Cod penal, uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal și delapidare în formă continuată prev. de art. 215 alin 1¹cu aplicarea art.41 alin.2 l din Cod penal, aflate în concurs real conform art.33 lit"a" Cod penal.

Având în vedere că actele în cauză aparțin uneia dintre unitățile prevăzute de ar. 145 din Cod penal, și anume Ministerului Apărării Naționale, instanța a apreciat că acestea sunt înscrisuri oficiale.

Reținând vinovăția inculpatelor, instanța le-a condamnat după cum urmează:

În baza art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplic art 41 alin 2, art 42 Cod penal a condamnat pe inculpata, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa aplicată mai sus reținând că prin lege a fost exceptată de la grațiere doar infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 al 2 Cod penal.

În baza art. 288 alin 2 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare

În baza art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsa de 1 an închisoare

În baza art. 291 Cod penal cu aplic art.41 alin 2, art. 42 Cod penal a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsa de 6 luni închisoare

În baza art. 33 lit "a" și art. 34 Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare ce se va executa de inculpată.

În baza art.71 alin.2 a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. "a, teza a II- a, b și c" cu titlu de pedeapsă accesorie.

II. În baza art. 215¹alin. 1 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a condamnat pe inculpata, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr 543/2002 a constatat grațiată pedeapsa aplicată mai sus reținând că prin lege a fost exceptată de la grațiere doar infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 al 2 Cod penal.

În baza art. 288 alin 2 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare

În baza art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplic art.41 alin 2, art. 42 Cod penal a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsa de 1 an închisoare

În baza art. 291 Cod penal cu aplic art. 41 alin 2, art. 42 Cod penal a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsa de 6 luni închisoare

În baza art. 33 lit "a" și art. 34 Cod penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare ce se va executa de inculpată.

În baza art.71 alin.2 a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. "a, teza a II- a, b și c" cu titlu de pedeapsă accesorie.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzută și pedepsită de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările comiterii faptelor, urmarea produsă constând într-un prejudiciu mare, precum și persoana inculpatelor care nu au antecedente penale, aspecte raportat la care având în vedere și gradul de pericol social concret al faptelor, instanța a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei și a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3 ani pentru fiecare inculpată, stabilit conform art. 82 Cod penal.

În baza art.71 al. 5 cod penal a dispus suspendarea executării de către inculpate a pedepselor accesorii pe durata termenelor de încercare stabilite mai sus.

În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatelor asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală cu aplic art.998-999 Cod civil și art. 1003 Cod civil a obligat inculpatele și în solidar la sumei de 47.997, 55 lei reactualizați la data plății efective în favoarea părții civile Ministerul Apărării Naționale.

A menținut măsura asiguratorie a sechestrului constând în instituirea ipotecii asupra imobilului situat în O,-, - 30, 13, Jud. B înscris în CF nr. 48136 O, nr. topo 5354/16/13 ce aparține inculpatei în proprietate comună cu soțul, precum și sechestrul asigurător asupra bunurilor de orice natură ce aparțin inculpatei, măsuri luate prin ordonanțele din 07.02.2003 date de Parchetul Militar Oradea în dosar nr. 201/P/2002 (filele 603-608) având în vedere că prejudiciul nu a fost recuperat.

În baza art. 348, art. 445 Cod procedură penală a anulat ca false pozițiile privind plata ajutoarelor de deces din registrele de casă întocmite în perioada reținută în cauză până la concurența sumei de 47.997, 55 lei, precum și documentele financiar contabile subsecvente în care s-au făcut înregistrări necorespunzătoare privind plata ajutoarelor de deces.

În baza art 348, art 445 Cod procedură penală a anulat ca false statele nominale pentru plata ajutorului de deces emise pentru, Comunitatea O, precum și declarațiile pe numele și și cererile adresate comandantului Centrului Militar Județean B pe numele și pe care în baza art 118 lit "a" Cod penal le va confiscă în favoarea statului, acestea aflându-se in original la filele 438, 439, 441, 448, 452, 455- 461, 465, 466, 468 dos. up.

În baza art 190 alin 1 și 5 Cod procedură penală a dispus plata sumei de 25 lei în favoarea martorei, a sumei de 24 lei in favoarea martorului, a sumei de 24 lei în favoarea martorei și a sumei de 187, 32 lei în favoarea martorei reprezentând contravaloarea transportului și a cazării, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat al Ministerului Justiției (conform biletelor de tren și chitanțelor de la filele 44, 104 din dosar nr 109/2003 a Tribunalului Militar Timișoara, 80-82 din dosar nr 11170/2006 al Judecătoriei Oradea ). În ce privește transportul martorei, s-a luat în considerare un consum de 7.5 litri/100 de km pe direcția C- O ținându-se cont că martora a efectuat două deplasări la instanță.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a obligat inculpatele la câte 1.200 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpatele -, și partea civilă MINISTERUL APĂRĂRII NATIONALE, solicitând deopotrivă desființarea hotărârii atacate, ca netemeinică și nelegală și rejudecarea cauzei de către instanța de apel cu modificarea hotărârii atacate.

În motivarea căii de atac inculpata solicită să se constate că nu se pot reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215/1 al.1 cod penal, art. 288 al.2 cod penal, art. 289 al.1 cod penal, art. 291 cod penal și pe cale de consecință a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit. cod de procedura penala coroborat cu art. 10 lit.c cod de procedura penala. Susține că din materialul probator nu se poate desprinde concluzia că prejudiciul constatat în urma efectuării controalelor generate de dispariția documentelor justificative aferente plăților ajutoarelor de deces - ar fi rezultatul săvârșirii infracțiunii de delapidare. Învederează că din declarațiile date de către inculpată, precum și din cele două expertize efectuate în cauză rezultă că inculpata nu a săvârșit infracțiunea de fals, existând doar 2 state care au fost completate de către inculpată la cererea unei persoane care nu avea ochelarii la ea, acea persoană recunoscând că a cerut inculpatei să-i completeze actul, însă nu s-a dovedit că acele acte ar fi fost semnate de către inculpată sau că s-ar fi alterat scrisul persoanelor titulare. Solicită a se avea în vedere că în acea perioadă inculpata a cumulat mai multe funcții, aceasta având obligația de a înregistra în evidența contabilă filele registrului de casă și de a verifica existența documentelor justificative și nu de întocmi statele nominale de plată pentru ajutoarele de deces. Mai arată că în acea perioadă s-au succedat la conducerea B mai multe persoane, acesta putând fi motivul pentru care compartimentul nu a funcționat în condiții normale. Consideră că, dispariția documentelor justificative nu poate echivala cu o acțiunea de sustragere, însușire sau traficare - pentru a se prefigura infracțiunea de delapidare - și că ceea ce i s-ar putea imputa ar fi o neglijență în serviciu - deoarece după finalizarea balanței și închiderea exercițiului financiar avea obligația de a îndosaria toate documentele contabile și a numerota filele dosarului. Mai arată că în acea perioadă numitul deținea funcția de șef contabil, existând probleme în funcționarea Solicită a se avea în vedere că șeful contabil ridica banii de la trezorerie, la dosar nefiind nici o probă de vinovăție a sa, iar pe prezumția că ar fi existat un presupus mod de operare nu se poate aplica o pedeapsă și dispune obligarea sa la plata de despăgubiri civile.

În motivarea căii de atac inculpata solicită restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea efectuării urmăririi penale și a prezentării materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței dacă este cazul, susținând că în speță este vorba despre o sesizare nelegală a Judecătoriei Oradea. Solicită a se observa că în cauză s-a întocmit un rechizitoriu de către Parchetul Militar, fiind ulterior sesizată o instanță civilă cu judecarea cauzei. Apreciază că greșeala se datorează neaplicării corecte a legii după intrarea în vigoare a 281/2003,respectiv rechizitoriul a fost întocmit în data de 7 august 2003 iar Legea 281 intrat în vigoare la data de 01 iulie 2003, în cauză efectuându-se acte de procedură de către Parchetul Militar. Arată că art. 9 prevede expres că, cauzele se vor restitui organelor competente, care nu erau de competența Tribunalului Militar. Solicită a se observa că s-a pronunțat inițial o soluție de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea - soluție care a fost recurată - admițându-se că, competența ar reveni Tribunalului Militar Timișoara. Din eroare a fost înregistrat dosarul pe rolul tribunalului, incidente fiind prevederile art. 9 din 281/2003 care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2003 - motiv pentru care se impune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, pentru efectuarea urmăririi penale. In subsidiar, solicită achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b C.P.P.- având în vedere că împrejurările ce se rețin în sarcina inculpatei nu sunt apte de a intra în elementele constitutive a unei infracțiuni. Consideră că litigiul este un litigiu de dreptul muncii și nu de drept penal - inculpata având calitatea de casier, neavizând nici un dosar, lucrând la serviciul contabilitate. Faptul că nu se găsesc acte contabile, este o împrejurare de necontestat, însă nu se poate susține cert că acele acte nu au fost întocmite corect Solicită a se observa că au existat deficiențe organizatorice în cadrul instituției, care nu au legătură cu inculpatele. Este posibil să fi existat unele abateri, care nu sunt de natură penală, dar acest fapt nu înseamnă că personal și-ar fi însușit aceste sume de bani.

În subsidiar, în cazul în care nu sunt probe la dosar, pentru infracțiunea de delapidare solicită aplicarea unei pedepse cu aplicarea art. 81 cod penal și a se constat grațierea pedepsei.

În motivarea căii de atac partea civilă solicită obligarea inculpatelor la plata în totalitate a prejudiciului cauzat UM 02577, reactualizat la indicele de inflație de la data constatării pagubei până la data de 01.12.2007 în sumă de 84.283 lei și reactualizarea sumei cu indicele de inflație de la data ultimei actualizări,depuse la dosar, până la data plății efective.

Prin decizia penală nr. 71/A din 9 martie 2009, Tribunalul Bihora admis apelul declarat de inculpatele -, și partea civilă MINISTERUL APĂRĂRII NATIONALE împotriva sentinței penale nr. 693 din 02.06.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a desființat-o în sensul că, în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a pedepselor de câte 1 an 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 82 Cod penal, aplicate inculpatelor și, pt. săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 215/1 Cod penal.

A reformat dispoziția instanței de fond, privind acordarea de despăgubiri părții civile, în sensul că în baza art. 14-346 Cod de procedură penală cu aplicarea art. 998-999 Cod civil și art. 1003 Cod civil a obligat inculpatele și în solidar la plata sumei de 47.997,55 lei reactualizați de la data săvârșirii faptei, până la plata efectivă, după următoarea distincție. Suma de 340 lei actualizată din anul 2000 până la plata efectivă, suma de 32.611,9 lei actualizată din anul 2001 până la plata efectivă, suma de 15.045,65 lei actualizată din anul 2002 până la plata efectivă, în favoarea părții civile Ministerul Apărării Naționale, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța în acest mod, Tribunalul Bihora constatat următoarele:

Raportat la viciul de procedură invocat privind nelegala sesizare Judecătoriei Oradea instanța de apel a reținut că:

Prin sentința penală nr. 12/14.01.2004 Tribunalul Militar Timișoaraa dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea formându-se dosarul nr. 921/2004 al Judecătoriei Oradea.

Prin sentința penală nr. 1517/19.09.2005 dată în dosarul cu nr. de mai sus a Judecătoriei Oradeas -a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Militar Timișoara, s-a constat conflict negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 4646/2005 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Timișoara unde s-a format dosarul nr. 1/2006.Instanța supremă a apreciat că dispozițiile Legii nr.281/2003 ce au modificat competența de judecată in sensul că,cauzele aflate în curs de soluționare la instanțele militare,la data intrării în vigoare a acestei legi,date în competența instanțelor civile,vor continua să fie judecate de instanțele militare, potrivit legii anterioare, sunt aplicabile în cauză, întrucât această lege a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, iar instanța a fost sesizată cu această cauză la data de 12.08.2003, respectiv anterior aplicării acestei legi.

Prin sentința penală nr. 11/2006 dată ulterior în dosarul cu nr. de mai sus, Tribunalul Militar Timișoaraa dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea finalizări cercetărilor,iar prin decizia penală nr. 27/2006, Tribunalul Militar Teritorial Ba casat sentința mai sus menționată și a dispus rejudecarea cauzei, formându-se astfel dosarul nr. 34/2006 a Tribunalului Militar Timișoara.

A constatat că la data când s-a dispusprin decizia penală nr. 27/2006 a Tribunalului Militar Teritorial B rejudecarea cauzei, Legea 281/2003 a devenit aplicabilă în cauză,respectiv au devenit aplicabile la această dată dispozițiile tranzitorii ale acestei legi, regăsite în art.IX punctul art.3 potrivit cărora în caz de admitere a recursului,dacă se dispune casarea hotărârii și rejudecarea cauzei,aceasta se va judeca de instanța competentă potrivit acestei legi,respectiv instanța civilă căreia i-au fost date în competența de judecată infracțiunile săvârșite în legătură cu atribuțiile de serviciu de către salariații civili din unitățile militare.(Lg.281/2003).Această instanță civilă competentă este Judecătoria Oradea ca instanță,ca instanță de la locul unde a fost săvârșită fapta.

Raportat la sesizarea Judecătoriei Oradea cu judecarea acestei fapte s-a mai invocat nelegala sesizare a acesteia susținându-se că urmărirea penală a fost efectuată de un parchet militar și nu unul civil, având în vedere că această infracțiunesăvârșităîn legătură cu atribuțiile de serviciu de către salariații civili din unitățile militare a fost dată în competența organelor judiciare civile.

Nu este întemeiată nici această susținere deoarece până la adoptarea legii 281/2003 cercetarea și judecarea acestei cauze cădea în sfera de competență a organelor judiciare militare,iar în prezenta cauză rechizitoriul ce a finalizat faza de urmărire penală a fost dat anterior aplicării acestei legi (aplicată de la data de 01.01.2004) respectiv la data de 07.08.2003.

Pe fondul cauzei a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta stabilind în mod just, pe baza unui probatoriu complet și corect interpretat, o stare de fapt ce evidențiază toate elementele constitutive ale infracțiunilor de care inculpatele sunt judecate.

În concret, s-a reținut corect în sarcina inculpatei că aceasta în mai multe rânduri, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a efectuat falsuri în documentele înregistrate la compartimentul financiar - contabil al B ca dosare pentru acordarea ajutoarelor de deces către succesorii pensionarilor Ap., prin contrafacerea datelor, a scrisurilor și a semnăturilor solicitanților, prin completarea în evidențele contabile sintetice ale compartimentului a unor cifre nereale la rubricile corespunzătoare plăților efectuate la articolul "ajutoare de deces", în vederea justificării plăților fictive, cu scopul însușirii sumelor de bani respective. Raportat la această stare de fapt instanța de fond a reținut corect că încadrarea juridică ce trebuie atribuită este art. 288 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal, art. 289 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Cod penal, art. 291 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal și art. 215¹alin 1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Totodată s-a reținut corect că inculpata în mai multe rânduri, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, a falsificat documente prezentate de către solicitanții ajutoarelor de deces și înregistrate în evidențele B, prin contrafacerea scrisurilor, semnăturilor și a datelor, în scopul prezentării spre aprobare a unor dosare în baza cărora fuseseră plătiți o dată solicitanții, precum și consemnarea pe rapoartele de casă a unor sume mai mari decât cele real plătite, în scopul însușirii acestor sume de bani. Raportat la această stare de fapt instanța de fond a reținut corect că încadrarea juridică ce trebuie atribuită este art. 288 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal, art. 289 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Cod penal, art. 291 cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal și art. 215 alin 1¹cu aplicarea art.41 alin.2 l din Cod penal. Mai mult instanța de fond a reținut corect că actele în cauză sunt înscrisuri oficiale având în vedere că aparțin uneia dintre unitățile prevăzute de ar. 145 din Cod penal, și anume Ministerului Apărării Naționale.

Probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond însumează: actele de constatare ale 02577 O,constatări financiar - contabile ale comisiei de audit intern, constatarea grafologică, copii după rapoartele de casă și documentele cumulative ale compartimentului financiar pe perioada dec.2000- iunie 2002, copii după fișele posturilor personalului încadrat la compartimentul financiar, adresa 02577 O privitoare la concediile de odihnă și medicale ale învinuitelor,adresele de comunicare a cuantumului ajutoarelor de deces, copii xerox după filele CEC utilizate pentru ridicarea sumelor de bani necesare plății ajutoarelor de deces, documente originale falsificate, ridicate în vederea anulării de către instanță, declarații ale martorilor, declarațiile învinuitei, declarațiile învinuitei, proces-verbal de confruntare, declarațiile martorilor, și, documentele comunicate de unitățile militare din O și C și declarațiile inculpatelor și.

Toate probele sus enunțate demonstrează, fără nici un dubiu, că inculpatele sunt vinovate de faptele reținute în sarcina acestora susținerile făcute de acestea în sensul că vinovăția nu se poate stabili pe baza unor presupuneri legate de modul de operare fiind nefondate.

În esență, ceea ce a invocat inculpatele în apărarea lor este, în esență, inexistența unor probe directe care să ateste în mod de sine stătător că acestea sunt responsabile de activitatea ilicită ce constituie obiectul prezentei cauze. S-a apreciat că o astfel de apărare nu poate căpăta semnificații exoneratoare instanța fiind obligată să coroboreze toate probele existente în cauză,iar concluzia de vinovăție poate fi susținută temeinic de probe care,deși în mod izolat nu dovedesc vinovăția, înlănțuite să permită o astfel de concluzie prin faptul că exclud orice altă posibilitate. În speța de față chiar dacă în unitate existau deficiențe de natură organizatorică,acestea nu erau apte a genera încălcarea unor norme de drept penal. Conduita inculpatelor a fost una voluntară,bunăoară plata unor sume mai mici decât cele consemnate în documentele contabile nefiind posibil a concretiza o eroare,o greșeală și aceasta în contextul în care acesta a fost un act repetat,iar una din inculpate a recunoscut că aceste diferențe de bani au fost însușite. Modul în care s-a întocmit documentația contabilă în perioada analizată demonstrează oportunitatea însușirii unor sume de bani ceea ce coroborat cu recunoașterea făcută de inculpata demonstrează că nu este vorba de o deficiență în întocmirea actelor contabile ci de ținerea unei contabilități în măsură a permite realizarea acestor însușiri de sume din contabilitate.

Din dosarul instanței de fond rezultă că în dosar nr. 109/2003 a Tribunalului Militar Timișoaras -a dispus efectuarea unei expertize contabile, în concluziile căreia s-a reținut că dispariția de documente nu poate fi socotită o pagubă, ci doar o nereconstituire corespunzătoare a actelor justificative, astfel că paguba stabilită în sarcina inculpatelor nu are o bază certă și legală. Într-o a doua variantă, se reține că expertiza contabilă nu exclude în totalitate că la momentul înregistrărilor în contabilitate și în registrul de casă a plăților de ajutor de deces să fi existat actele justificative, însă din documentele contabile nu rezultă suficiente probe pentru o astfel de afirmație. Astfel, în condițiile în care se va socoti că au fost efectuate toate diligențele posibile de reconstituire a documentelor justificative, lipsa și valoarea documentelor nereconstituite conform anexei nr. 8 la expertiză este de 477.175.500 lei, valoare ce nu poate fi atribuită doar celor două inculpate pentru recuperare, ci tuturor persoanelor care au contribuit la crearea situației de fapt de la unitatea militară.Concluziile acestei lucrări de specialitate în pofida considerațiilor cu conotații exoneratoare nu poate produce un astfel de efect întrucât aceste concluzii sunt presupuneri ale specialistului vis-a-vis de modul de lucru al serviciului de contabilitate,cercetarea penală a stării de fapt cu care a fost sesizată instanța implicând și analiza unor alte elemente ce țin de împrejurările de fapt relatate de beneficiarii acestor sume,cum ar fi primirea unor sume inferioare celor consemnate în actele contabile ca fiind plătite. Reținem și raportat la această expertiză validitatea concluziilor sus exprimate de instanță.

Ca atare, raportat la speța de față, apreciem că apărarea inculpatelor de principiu nu are aptitudinea de a exonera de răspundere penală,acestea neîndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în mod,nu necorespunzător, ci cu totul fraudulos,și ca atare, reținem că, în mod legal, instanța de fond a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de fals,uz de fals și înșelăciune.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au valorificat just criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, instanța de fond reținând corect că prejudiciul este mare, inculpatele nu au antecedente penale, însă nu a depus diligențe pentru repararea pagubei.

Raportat la regimul sancționator s-a menționat că in opinia instanței de apel instanța de fond trebuia să individualizeze modul de executare al pedepsei și în ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.215/1 Cod penal, chiar dacă a constatat grațierea acesteia, dispoziția subsecventă de suspendare condiționată a executării pedepselor aplicate pentru infracțiunile de fals nefiind suficientă pentru clarificarea regimului sancționator corespunzător infracțiunii de delapidare. În mod evident, în apelul inculpatelor instanța nu are altă posibilitate decât a decide aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal și cu privire la infracțiunea de delapidare, un alt regim de executare a pedepsei constituind o agravare a situației inculpatelor în calea de atac.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Tribunalul Bihora reținut următoarele:

Prin cererea de constituire de parte civilă depusă la dosarul de fond (fila 12), partea civilă a solicitat acordarea sumei de 479.975.500, reactualizată în raport de coeficientul de inflație,partea civilă depunând progresiv la dosar calculele aferente.

S-a menționat, în primul rând, că prejudiciul a fost corect stabilit de instanța de fond aceasta reținând just că având în vedere că potrivit staticilor Caselor de Pensii, numărul decedaților este mult mai mic decât numărul de ajutoare de deces plătite în perioada de referință și că pe cale de consecință nu era posibil să se fi efectuat toate plățile cu documente în regulă suma de 477.175.500 lei plătită, pentru care nu există documente justificative rezultată din diferența dintre suma plătită conform registrelor de casă de 1.213.353.500 lei iar suma plătită pentru care există documente justificative de 736.178.000 lei reprezintă un prejudiciu cauzat părții civile. Instanța de fond a stabilit just că la această sumă se adaugă si suma de 2.800.000 lei cu privire la care numita s-a constituit inițial parte civilă, după care ulterior a renunțat, sumă care de asemenea a fost plătită din conturile părții civile și reprezintă un prejudiciu pentru aceasta. S-a stabilit corect un prejudiciu total de 479.975.500 lei sumă cu care de altfel partea civilă Ministerul Apărării Naționale s-a constituit parte civilă.

Această sumă a fost corect acordată de instanța de fond în mod corect,aceasta specificând conform cererii exprese a părții civile că se acordă suma reactualizată la data plății efective, însă instanța de fond nu a precizat momentul de la care se face această actualizare,omisiune ce va fi remediată în calea de atac a părții civile. Raportat la solicitarea părții civile de a se acorda suma solicitată,într-un cuantum stabilit de aceasta conform reactualizării făcute de partea civilă,periodic pe parcursul judecății, se apreciază că aceasta fiind parte în cauză este susceptibilă de subiectivism,motiv pentru care reactualizarea se va efectua, la data plății efective cu concursul unui organ abilitat(executor judecătoresc)în absența unei eventuale învoieli a părților.

Cu privire la acțiunea civilă promovată în procesul penal s-a invocat lipsa de temei a acesteia în condițiile în care în sarcina inculpatelor au fost emise decizii de imputare. S-a reținut că posibilitatea emiterii unor decizii de imputare de către unitățile angajatoare a exista datorită reglementărilor conținute de Legea 10/1972. Odată cu adoptarea noului Cod al -Lg.53/2003 unitatea angajatoare nu mai poate recupera prejudiciul prin emiterea unor decizii de impunere.Ca atare, deciziile emise împotriva celor două inculpate nu mai pot fi executate și nici nu au fost executate până în prezent. În altă ordine de idei instanța supremă într-o decizie de îndrumare -nr.11/1965 a admis posibilitatea opțiunii unității în sensul exercitării acțiunii civile delictuale chiar în ipoteza unui concurs cu răspunderea civila contractuală, atunci când încălcarea contractului (contract individual de muncă), respectiv a unei atribuții statuate de acesta, se concretizează într-o infracțiune. În raport de această decizie de îndrumare, acțiunea civilă promovată încă din cursul urmăririi penale respectiv anterior adoptării noului cod al muncii,are temei legal. Mai mult, în speța de față, s-a apreciat că acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă are temei legal în raport de ambele aspecte analizate.

Împotriva deciziei Tribunalului Bihor, în termen legal, au declarat recurs inculpatele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de recurs, inculpata a criticat hotărârile instanței de fond precum și a celei de apel, considerând că soluția corectă ar fi fost aceea de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală.

Din materialul probator administrat în cauză nu s-a putut desprinde concluzia că prejudiciul, constatat ca urmare a efectuării unor controale, este rezultatul săvârșirii infracțiunii de delapidare. Nu s-a putut dovedi în cauză faptul că actele reputate ca fiind false ar fi fost semnate de către inculpată sau s-ar fi alterat scrisul persoanelor titulare. Pe de altă parte susține inculpata, în acea perioadă a cumulat mai multe funcții având obligația de înregistra în evidenta contabilă filele registrului de casă și de a verifica existența documentelor justificative și nu de a întocmi state nominale de plată pentru ajutoarele de deces. Consideră inculpata că dispariția unor documente justificative nu poate echivala cu o acțiune de sustragere, însușire sau traficare ci, în cel mai rău caz, s-ar putea imputa o atitudine de neglijență pentru că ulterior finalizării balanței și a închiderii exercițiului financiar avea obligația de îndosariere și numerotare a tuturor documentelor contabile.

Inculpata, a criticat hotărârile atacate, în primul rând prin prisma nelegalei sesizări a instanței. La data intrării în vigoare a Legii nr. 282/2003, respectiv 01 iulie 2003, potrivit art. 9 din acest act normativ, cauza trebuia trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea - ca organ judiciar competent să continue urmărirea penală. În speță însă, s-au întocmit acte de procedură după data intrării în vigoare a legii, respectiv prezentarea materialului de urmărire penală și s-a emis rechizitoriul, ceea ce este evident nelegal întrucât organul de urmărire penală nu este cel competent a sesiza instanța. În subsidiar, inculpata apreciază că faptele reținute în sarcina sa nu sunt apte a fi încadrate în sfera unor infracțiuni, câtă vreme având calitatea de casier a efectuat doar acte cu caracter civil. A existat unele deficiențe organizatorice la nivelul J B, însă acestea nu au nici o legătură cu activitatea pe care a desfășurat-o, sens în care acestea pot fi considerate doar chestiuni de dreptul muncii. Cu totul în subsidiar, susține inculpata că se impune reindividualizarea pedepselor în sensul recucerii acestora și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpate este neîntemeiat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.

Ceea ce invocă inculpatele în apărarea lor se subsumează unor chestiuni de inexistență a probelor directe de vinovăție. Atât organul de urmărire penală cât și instanțele au analizat în mod pertinent susținerile inculpatelor în apărare, concluzionându-se în mod temeinic că, sub aspectul laturii penale, activitatea acestora îmbracă forma unor infracțiuni de fals și delapidare.

În mod corect s-a reținut că inculpata, în mai multe rânduri și în exercitarea atribuțiilor de serviciu a efectuat înscrieri false în documente aparținând compartimentului financiar contabil al J B, respectiv în dosare având ca obiect acordarea unor ajutoare de deces către succesorii pensionarilor N, I și S - a dovedit faptul că au fost contrafăcute cererile cu scrisul solicitanților, completându-se cifre nereale la rubricile corespunzătoare plăților efectuate la articolul "ajutoare de deces" în vederea justificării unor plăți fictive cu scopul evident al însușirii sumelor de bani respective. Probele administrate în cauză demonstrează fără dubiu vinovăția inculpatei. Astfel încât soluția de condamnare, atât în primă instanță cât și în apel, este legală și temeinică.

În ceea ce privește situația inculpatei, modul în care s-a întocmit documentația contabilă în perioada activității infracționale demonstrează pe deplin că nu este vorba de o deficiență sub aspectul întocmirii actelor contabile ci de efectuarea unei contabilități în măsură să permită realizarea în concret a însușirii unei sume de bani.

În ceea ce privește criticile referitoare la nelegala sesizare a instanței, acestea sunt nefondate câtă vreme în urma intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, au devenit aplicabile dispozițiile tranzitorii ale acestui act normativ prevăzute la art. IX punctul 3. În acest caz, ca urmare a admiterii căii de atac a recursului și în situația rejudecării cauzei, aceasta se va efectua de către instanța competentă, respectiv instanța civilă căreia i-au fost date în competență de judecată infracțiunile săvârșite în legătură cu atribuțiile de serviciu de către salariații civili, din unitățile militare. În speță, instanța competentă este Judecătoria Oradea, iar sesizarea acesteia este legală câtă vreme rechizitoriul a fost dat anterior aplicării efective a Legii nr. 281/2003, respectiv 01 aprilie 2004.

Față de cele ce preced, Curtea apreciază că vinovăția celor două inculpate a fost pe deplin stabilită și dovedită, iar recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca și nefondate menținându-se în întregime hotărârile atacate.

Inculpatele vor fi obligate la plata a câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.

RESPINGEca nefondate recursurile penale declarate de inculpatele -și, împotriva deciziei penale nr.71/A din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurente să plătească statului suma de câte 800 lei, cheltuieli judiciare în recurs.

DEFINITIVĂ

Pronunțată în ședința publică azi, 13 octombrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

Red. decizia /22. 10.2009

Jud. apel -

Jud. fond

Tehnored. / 22. 10.2009

2 ex.

Președinte:Patrăuș Mihaela
Judecători:Patrăuș Mihaela, Pușcaș Mircea, Condrovici Adela

Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Oradea