Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.431/R/2009
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Complet de judecată compus din
PREȘEDINTE: Patrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul recurent, domiciliat în O- bloc, S-6,. A,. 13, cu reședința în, sat nr. 13 județul împotriva deciziei penale nr.137/A din 20 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr.319 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și fals privind identitatea, prevăzută și pedepsită de art.293 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărătorul ales al avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.333/2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța respinge întrebarea formulată de apărătorul inculpatului în sensul dacă de-a lungul celor 14 ani de conducere a autovehiculului inculpatul a avut vreun incident, ca fiind irelevantă cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită a se dispune efectuarea unor adrese către Autoritatea Rutieră Română, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, Trans SRL și SC SRL, cu scopul de a dovedi că inculpatul a avut permis de conducere și a efectuat cursurile școli de șoferi.
Instanțarespinge cererea de probațiune formulată de apărătorul inculpatului recurent având în vedere faza procesuală în care se află cauza și nefiind excepții sau alte cereri de formulat acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta parchetului susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. Consideră că, în mod greșit, instanța de apel a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea a trei infracțiuni de fals privind identitatea, prevăzute de art.293 alin.1 Cod penal, câtă vreme inculpatul a recunoscut comiterea faptelor în declarația dată în fața instanței. Prezentarea sub o identitate falsă s-a făcut cu scopul producerii unei consecințe juridice, respectiv cu scopul de a nu se constata că inculpatul nu posedă permis de conducere, pentru a nu fi atrasă răspunderea sa penală.
Avocatul ales al inculpatului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, casare și modificarea hotărârilor atacate în sensul de a se dispune, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. d Cod de procedură penală, iar în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală, pentru următoarele considerente: din înscrisurile existente la dosar, rezultă că în cursul anului 1994 urmat cursurile Școlii de șoferi la SC SRL, promovând examenul, iar prin intermediul instructorului auto a primit permisul de conducere, copia căruia se află la dosarul cauzei. Din acel moment, inculpatul a avut ferma convingere că deține un permis de conducere valabil, astfel că pe parcursul a 14 ani de exercitare a activității de șofer nu a fost implicat în nici un eveniment rutier. Mai arată că originalul permisului de conducere inculpatul l-a pierdut în cursul lunii ianuarie 2008, acesta rămânând în bordul unui autovehicul care a fost implicat într-un accident de circulație în Ungaria. Acest aspect inculpatul a încercat să-l dovedească, dar i-au fost respinse cererile de probațiune în acest sens, atât de instanța de fond cât și cea de apel. Față de cele ce preced, apreciază că faptei îi lipsește latura subiectivă, astfel că se impune achitarea inculpatului. Cu privire la capătul subsidiar, apreciază că pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat este deosebit de redus, față de atingerea minimă adusă valorilor sociale precum și față de atitudinea sinceră a inculpatului, colaborarea sa cu organele de cercetare penală în vederea stabilirii stării reale de fapt, a lămuririi împrejurărilor faptelor, impunându-se achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.b/1 Cod de procedură penală. În acest sens face referire la practica judiciară: decizia 77/1985 a Tribunalului Suprem, decizia penală nr.182/R/2002 a Curții de Apel Brașov, deciziile 1125/2002, 110/1997 ale Curții Supreme de Justiție, decizia penală nr.157/2001 a Curții de Apel Iași. Cu privire la recursul declarat de parchet solicită a fi respins pentru aceleași considerente mai sus expuse.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul recurent.
Inculpatul recurent învederează instanței ca a avut permis de conducere, a condus 14 ani cu convingerea că permisul său de conducere este valabil.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.319 din 10 noiembrie 2008, Judecătoria Beiuș în baza art.86 al.1 din nr.OUG195/2002, modificată și republicată, a condamnat pe inculpatul, la trei pedepse de câte: 1 (un) an și 4 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza 293 al.1 cod penala condamnat pe același inculpatul la trei pedepse de câte: 8 (opt) luni închisoare fiecare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de fals privind identitatea
În baza art. 33 lit.a și 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite inculpatului în pedeapsa cea mai grea de1 (un) an și4 (patru) luni închisoare.
În baza art.71 al.1 și 2 cod penal interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art.81, art.82 cod penal, cu referire la art.71 al.5 cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și fixează un termen de încercare a acestuia pe o durată de 3(trei) ani și 4 (patru)luni.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal.
A obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 100 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru avocat, din cadrul Baroului B și pe inculpat să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr. 84/P/2008 din 17 aprilie 2008 fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea a trei infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată și trei infracțiuni de fals privind identitatea, prev. de art.293 al.1 cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că acesta în zilele de 28.05.2005, 13.02.2007 și 21.11.2007 a condus autoturismele cu nr. de înmatriculare -, - și -, fără a poseda permis de conducere, iar cu ocazia opririi acestuia în trafic de către organele Poliție Rutiere s-a prezentat sub o altă identitate decât cea reală, respectiv aceea de.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea a celor trei fapte de fals privind identitatea, atât în cursul urmăririi, cât și în fața instanței, dar nu a recunoscut săvârșirea acelor trei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, arătând că a fost convins că permisul pe care-l deține este valabil.
Din probele administrate în cauză instanța de fond reținut că:
În ziua de 22.01.2008 numitul a sesizat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție cu privire la faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere, iar când este oprit în trafic de către organele Poliție rutiere se prezintă sub o altă identitate decât cea reală, respectiv acea de, fapt pentru care acesta a primit câteva procese-verbal de contravenție, cu toate că nu el a comis contravențiile respective, ci inculpatul.
În ziua de 28 mai 2005 inculpatul s-a deplasat cu mașina -, proprietatea martorului, din localitatea până în localitatea (lângă B) și retur. La întoarcere în mun.B, inculpatul a fost oprit de către un echipaj de poliție care i-au solicitat actele la control, dar a precizat că nu are permisul de conducere la el și s-a prezentat sub identitatea de. Organele de poliție au procedat la verificarea acestor persoane și s-a constatat că posedă permis de conducere, dar pentru că nu a avut la dispoziție și poza acesteia nu au putut să stabilească dacă persona care s-a prezentat sub acest nume este sau nu cea reală. În realitate a fost vorba despre inculpatul care s-a prezentat sub o altă identitate.
În același mod a procedat inculpatul și în data de 13.02.2007 când s-a deplasat cu un autocamion aparținând unor societăți comerciale din O spre S, iar la cererea organelor de poliție a prezentat doar documentele mașinii, nu și permisul său de conducere, motivând cu aceea că nu-l are la el. Și de această dată s-a prezentat sub identitatea de, iar organele de poliție au încheiat un proces-verbal de contravenție.
În ziua de 21 noiembrie 2007 inculpatul a efectuat un transport în O pentru o altă societatea cu o mașină autoutilitară și fiindcă a fost oprit de către organele de poliție s-a prezentat sub o altă identitate decât cea reală și a precizat că nu are la el permisul de conducere. Și de această dată a fost sancționat contravențional, procesul-verbal încheindu-se pe numele de.
Inculpatul nu a achitat nici una dintre amenzile din procesele-verbale de bunăvoie, astfel că a fost sesizată Primăria comunei de către autoritățile polițienești și cu această ocazie adevăratul a aflat ce s-a întâmplat. Până la urmă inculpatul, pus în fața faptului împlinit a fost obligat să achite acele amenzi contravenționale și a declarat în fața instanței că și-a declinat o altă identitate decât cea reală și anume aceea a martorului, pentru a se răzbuna pe acesta, deoarece acesta l-ar fi reclamat de mai multe ori că a tăiat lemne din pădure fără drept.
În legătură cu dreptul de a conduce autovehicule inculpatul a precizat că în cursul anului 1994 urmat cursurile unei școli de șoferi și că a dobândit un permis de conducere pentru categoriile B, C și E, după promovarea unui examen, iar acel permis i-a fost înmânat de către fostul său instructor.
El nu a reușit să pună la dosar originalului acelui permisul de conducere ci doar o copie după care au putut fi citite datele principale de identificare a persoanei care apărea ca fiind titularul său (fila 16 dosar).
În legătură cu originalul inculpatul a declarat că a fost pierdut în timp ce lucra pentru o societate din
Instanța a procedat la verificarea susținerilor inculpatului solicitând din cadrul Prefecturii Județului B că inculpatul nu figurează în registrul județean al posesorilor permiselor de conducere și nici cu dosar în sistem informatic.
În ce privește permisul de conducere având datele cuprinse în cel depus la dosar în copie de către inculpat, acesta a fost eliberat în anul 1999 pentru categoria B unei femei cu numele de din orașul
Totodată instanța de fond a reținut că există o neconcordanță la punctul 3 al permisului în raport cu modul corect de completare, deoarece în acea copie se indică sat, com. nr.13, iar în realitate ar fi trebuit să fie scris localitatea și nr.
Instanța de fond a mai observat și o altă neconcordanță legată de județul în care inculpatul apare că s-a născut, respectiv B, în condițiile în care este născut în județul
Toate aceste date converg spre o concluzie singulară și anume că ale permis de conducere, în măsura în care inculpatul l-a avut și l-a folosit vreodată a fost unul fals. Apărarea acestuia că el nu a avut cunoștință despre aceste aspecte și a fost încredințat că este un permis valabil, deoarece a urmat o școală de șoferi și a susținut un examen în acest sens nu a putu fi reținută de către instanță.
Simplul fapt că a urmat cursurile unei școli de șoferi nu-i dă dreptul inculpatului să condică un autovehicul pe drumurile publice din România, iar modul în care a intrat în posesia acelui permis nu este unul prevăzut de către lege. Inculpatul nu a susținut nici un examen pentru obținerea permisului de conducere, negăsindu-se nici un dosar în acest sens, astfel cum rezultă din răspunsul indicat mai sus.
Procedeul de obținere a unui permis de conducere este unul standard și se realizează numai prin intermediul autorităților statului și nicidecum al vreunei persoane fizice, fie ea și un instructor școlar.
Dovadă a faptului că inculpatul știa că nu posedă permis de conducere este faptul că atunci când era oprit de către organele de poliție declara că nu are permisul de conducere la el și pentru că știa că numitul posedă permis de conducere valabil își declina de fiecare dată identitatea acestui cetățean.
Lucrătorii de poliție făceau verificări în legătură cu acest nume și constatau că acest cetățean posedă permis de conducere, dar nici o dată nu a avut poza acestuia de pe permisul de conducere pentru a putea stabili că de fapt nu acesta conducea autovehiculul, ci de fapt inculpatul.
A accepta această apărare a inculpatului ar însemna să fie acceptată ideea că indiferent de modul de obține a permisului de conducere beneficiarilor se pot bucura de dreptul de a conduce și legea penală nu le este aplicabilă.
S-a reținut că faptele inculpatului de a conduce pe drumurile publice de trei ori un autovehicul fără a poseda permis de conducere, constituie conținutul a trei infracțiunii prev. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată precum și că faptele inculpat de a se prezenta de trei ori sub o identitate falsă, cu scopul de a produce consecințe juridice, respectiv de a nu se putea stabili că a condus autovehiculul fără a poseda permis de conducere, constituie conținutul a trei infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art.293 al.1 cod penal.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, atitudinea acestuia, care nu a recunoscut faptele comise, împrejurarea că nu are antecedente penale.
Concluziile formulate de către apărătorul inculpatului în sensul de a i se aplica acestuia doar amenzi administrative pentru faptele comise nu au fost acceptate de către instanță, în condițiile în care faptele conduse de către inculpat au o gravitate ridicată, el conducând mașina în trei rânduri, fără să posede permis de conducere pe distanțe chiar lungi sau foarte lungi, precum și folosirea unei identități a altei persoane, care în final a fost sancționată contravențional fără ca aceasta să fi săvârșit vreo faptă antisocială este o faptă care nu poate să fie sancționată în nici un fel cu amendă administrativă.
Nu s- putut reține nici existența vreunei provocări din partea martorului față de inculpat, astfel cum acesta a precizat, iar pe de altă parte infracțiunea de fals privind identitatea nu poate fi săvârșită în stare de provocare, mai ales că faptele s-au petrecut la distanțe mari în timp una față de alta.
Astfel pentru cele trei infracțiuni de conduce pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, instanța la condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de câte 1 (un) an și 4 luni închisoare pentru fiecare și la o pedeapsă de câte 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de fals privind identitatea fiecare și fiindcă ele se află în concurs real, în baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal le-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
Având în vedere că instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza art. 71 al.1 și 2 cod penal aa aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II- și b cod penal pe durata pedepsei principale.
Fiindcă inculpatul nu are antecedente penale instanța a apreciat că el va putea fi reeducat și fără privare de libertate, situație în care în baza art. 81 și art.82 cod penal, precum și art.71 al.5 cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și va fixa un termen de încercare a acestuia pe o perioadă de 3 (trei) ani și 4 (patru)luni.
A atras atenția inculpatului asupra art. 83 cod penal.
A considerat că nu se impune confiscarea acelei copii de pe permisul existent la dosar, deoarece aceasta nu produce nici un efect, iar în ce privește permisul propriu-zis, și care ar putea să fie deținut de către inculpat împotriva dispozițiilor legale, el nu a fost găsit, inculpat declarând că l-a pierdut.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii atacate și achitarea sa pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa.
În susținerea motivelor de apel a arătat că a urmat cursurile școlii de șoferi la SRL, unde a și susținut examenul pentru obținerea permisului de conducere, promovându-l, iar permisul de conducere primindu-l prin intermediul instructorului auto. A mai arătat că de 14 ani conduce, fiind convins că are permis valabil și chiar a fost angajat ca șofer. Referitor la infracțiunile de fals identitatea a solicitat aplicarea unei amenzi administrative, dat fiind gravitatea redusă a faptelor.
Prin decizia penală nr. 137/A din 20 mai 2009, TRIBUNALUL BIHORa admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 319/10.11.2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a desființat-o și modificat-o în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an 4 luni închisoare în pedepsele componente: 3 pedepse de câte 1 an 4 luni închisoare și 3 pedepse de câte 8 luni închisoare.
A înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului la 3 pedepse de câte 8 luni închisoare pentru comiterea a 3 infracțiuni de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală l-a achitat pe inculpat sub aspectul comiterii a 3 infracțiuni de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal a contopit cele 3 pedepse de 1 an 4 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an 4 luni închisoare, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a constatat următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, de altfel, inculpatul nici nu o contestă, recunoscându-le. În esență, s-a reținut că în datele de 28.05.2005, 13.02.2007 și 21.11.2007 a condus autovehiculele cu nr. de înmatriculare -, - și -, fără a poseda permis de conducere, iar cu ocazia opririi acestuia în trafic de către organele Poliție Rutiere s-a prezentat sub o altă identitate decât cea reală, respectiv aceea de.
Conducerea pe drumurile publice este dovedită cu procesele verbale de constatare a contravențiilor întocmite de organele de poliție la cele 3 date menționate anterior, cu declarația de recunoaștere a inculpatului, precum și cu declarațiile proprietarilor autovehiculelor conduse de inculpat cu ocazia opririi sale în trafic care îl indică pe inculpat ca fiind persoana căruia i-au încredințat autovehiculele respective, convinși fiind că are permis de conducere, precum și martorului care că ar fi comis vreuna din contravențiile pentru care i s-au întocmit procesele verbale, confirmând totodată că inculpatul este cel care a condus autovehiculul cu nr. -, știind că lucra ca șofer pe acesta.
Faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere este dovedit cu adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor ( 24 dosar urmărire penală.).
În mod corect, instanța de fond a înlăturat susținerea inculpatului, conform căreia a avut convingerea că posedă permis de conducere, atâta timp este de notorietate că permisele de conducere nu se eliberează de instructori, ci de organele de poliție, iar pentru aceasta trebuie ca în afară de examenul de la școala de șoferi să susțină unul și la poliție.
S-a reținut astfel, în mod corect, că inculpatul a comis 3 infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere. Pedepsele sunt mici în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, dar dat fiind că este apelul inculpatului acestea au fost menținute.
S-a apreciat însă, că nu pot fi reținute în sarcina sa cele 3 infracțiuni de fals privind identitatea. Deși, inculpatul a declarat că se numește, însă nu a prezentat nici un act care să-i confirme identitatea. Astfel, pentru a exista elementul material al acestei infracțiuni este necesar ca acțiunea de prezentare sub o identitate falsă să fie însoțită de prezentarea unor dovezi care fie sunt false, fie sunt folosite în mod fraudulos. Aceasta rezultă chiar din natura juridică a acestei infracțiuni, fiind inclusă de legiuitor în categoria infracțiunilor de fals în înscrisuri. Simpla afirmare a unei identități false în fața autorității nu poate constitui elementul material al acestei infracțiuni și duce la imposibilitatea consumării infracțiunii.
S-a apreciat însă că faptele sale s-ar putea circumscrie eventual infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale comisă în condițiile participației improprii, însă dat fiind momentul procesual în care ne aflăm, precum și faptul că inculpatul a exercitat calea de atac, orice instrument procedural este ineficace.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul Tribunalului Bihor și inculpatul.
Parchetul a solicitat prin motivele depuse și susținute oral de către procurorul de ședință de la Parchetul Curții de APEL ORADEA casarea deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin.1 punctul 18 Cod de procedură penală, respectiv greșita achitare a inculpatului pentru cele trei infracțiuni de fals privind identitatea, prevăzute și pedepsite de art. 293 alin.1 Cod Penal, reținute în sarcina acestuia prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea nr. 84/P/17.04.2008.(fila 4-5).
Inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor atacate în sensul de a se dispune, în principal, achitarea sa, în temeiul prevederilor articolului 11 punct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din G nr. 195/2002 ( trei fapte), iar în subsidiar, achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii acestor infracțiuni, în baza art. 11 punctul 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod de procedură penală cu referire la art. 181Cod penal.
Inculpatul a susținut, în esență, că în anul 1994 urmat cursurile Școlii de șoferi de la C O, promovând examenul, iar prin intermediul instructorului auto ( persoană decedată) a primit permisul de conducere, a cărui copie se află la dosar (fila 16 - dosar urmărire penală), permis pe care l-a pierdut în anul 2008 astfel că, faptelor de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 îi lipsește latura subiectivă.
În subsidiar, inculpatul a relevat că față de jurisprudența Curții de APEL ORADEA, ținând seama și de pericolul social concret pe care îl prezintă faptele și persoana sa, o sancțiune administrativă ar fi suficientă a fi aplicată în cauză.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 3856alin.2 și art. 38514Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, iar recursul formulat de procuror este întemeiat, nefondat fiind recursul declarat de inculpat și, în consecință: 1. în baza art. 38515punctul 2 litera a Cod de procedură penală se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, se va casa decizia atacată și se va menține hotărârea instanței de fond; 2. în temeiul prevederilor art. 38515pct. 1 litera b Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal formulat de inculpatul.
Critica formulată de parchet este fondată, în speță, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859alin.1 punctul 18 Cod de procedură penală, iar criticile formulate de inculpat sunt neîntemeiate.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că inculpatul în perioada 28 mai 2005 - 21 noiembrie 2007, cu trei ocazii diferite a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare -, - și BH-332-, deși nu posedă permis de conducere (fila 24 dosar urmărire penală), iar cu ocazia opririi în trafic de către organele de poliție s-a prezentat sub o altă identitate decât cea reală, respectiv a susținut că se numește -, comunicând autorităților datele de identificare a acestei persoane (a se vedea procesul verbal de constatare a contravenției - fila 19 și următoarele, dosar urmărire penală; declarația inculpatului - filele 18-22, dosar urmărire penală; filele 13, 23 dosar instanța de fond; fila 21, dosar instanța de recurs).
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de fond, rezultând din ansamblul probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal.
Hotărârile instanței de fond și apel sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 86 aliniatul 1 din OUG nr. 195/2002 sunt legale și temeinice.
Inculpatul, inițial, în faza de urmărire penală (fila 19 și următoarele) a arătat că nu posedă permis de conducere, că și-a declinat identitate falsă în fața organelor de poliție atunci când a fost depistat în trafic conducând autoturismul, pentru ca apoi, în faza de cercetare judecătorească să susțină că a absolvit cursurile școlii de șoferi CLO, s-a înscris la examenul pentru obținerea permisului "și prima dată nu l-a(m) promovat sau cel puțin nu știe care a fost situația pentru că (i)-a spus că are nevoie de două milioane vechi pentru a-i aduce permisul acasă" (fila 23 dosar instanța de fond; fila 21 dosar instanța de recurs). Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 293 aliniatul 1 Cod penal, inculpatul, în mod constant, a susținut că recunoaște și regretă faptele.
Potrivit comunicării Serviciului Public Comunitar - Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (fila 24, dosar urmărire penală), inculpatul nu figurează în evidența conducătorilor auto din B ca fiind posesor de permis de conducere.
Inculpatul nu a putut face dovada contrarie, xerocopia permisului de conducere depusă în fața instanței de fond (fila 16), prin care se atestă că este posesor al permisului de conducere pentru categoria B, fiind falsă. De altfel, inculpatul știa acest lucru, motiv pentru care în faza de urmărire penală nu a invocat că are permis de conducere și nici în fața organelor de poliție, cu ocazia depistării în trafic (în 28 mai 2005, 13 februarie 2007, 21 noiembrie 2007). Mai mult, în urma verificărilor efectuate de către instanța de fond, urmare a xerocopiei depuse de inculpat, s-a constatat că permisul de conducere având datele cuprinse în înscrisul depus de inculpat a fost eliberat în anul 1999 pentru categoria B unei femei cu numele din localitatea M, jud. B (fila 35).
De asemenea, în comunicarea făcută de V B se relevă că în copia permisului depusă de inculpat s-a inserat la punctul 3 (adresa) satul, comuna și numărul, iar în sistemul de emitere se trece strada, numărul, localitatea, iar în caz că titularul locuiește în mediul rural se înscrie și numărul și localitatea, date ce nu apar în copia prezentată de inculpat.
Pentru considerentele ce preced, cererea formulată de inculpat în sensul de a se dispune achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 aliniatul 1 din G nr. 195/2002, în baza dispozițiilor art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera d Cod de procedură penală este neîntemeiată.
Nefondată este și susținerea inculpatului că, în speță, sunt incidente prevederile art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera b1Cod de procedură penală cu referire la art. 181Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 aliniatul 1 din G nr. 195/2002.
Art.18/1 alin.1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de menționat și prevederile art.18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniază, printre condiții, și pe aceea că sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul complet al conținutului acestor dispoziții legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama și de celelalte criterii, inclusiv datele ce se referă la persoana și conduita făptuitorului.
În speță, dacă procedăm corect și exact la analiza elementelor ce definesc instituția reglementată de art.18/1 Cod penal, ajungem la concluzia justă, cum a ajuns și instanța de fond, privind existența pericolului social care face necesară aplicarea represiunii penale.
Soluția instanței de apel, de achitare a inculpatului, în temeiul prevederilor art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera d Cod de procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 aliniatul 1 Cod penal (3 infracțiuni) este nelegală.
Potrivit dispozițiilor art. 293 aliniatul 1 Cod penal " prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identități, altei persoane, pentru a induce sau a menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine, se pedepsește ".
În cauza dedusă judecății, inculpatul, cu trei ocazii diferite,s-a prezentat sub o identitate falsă în fața organelor de poliție, pretinzând că se numește -, a comunicat autorităților care l-au oprit în trafic datele de identificare, inclusiv CNP-ul acelei persoane, pentru a nu se antrena răspunderea penală față de el sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Pentru existența infracțiunii nu are relevanță, cum greșit a apreciat TRIBUNALUL BIHOR, cerința prezentării unor documente false de identitate sau a unor documente utilizate în mod fraudulos. De asemenea, nu interesează dacă prezentarea sub o identitate falsă s-a realizat oral, în scris sau cu ajutorul unor înscrisuri false, care servesc pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.
Dispoziția legală de incriminare cere, pentru a fi realizate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 293 Cod penal, ca prezentarea să se facă sub o identitate falsă, ceea ce s-a realizat, în speță, inculpatul declinându-și o identitate falsă, în fața organelor instituțiilor de stat - inculpatul susținând că se numește în fața polițiștilor de la Serviciul Poliției Rutiere -, în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine - inculpatul a procedat, de trei ori, în această manieră, pentru a nu i se întocmi dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 aliniatul 1 din G nr. 195/2002.
În consecință, instanța de recurs constată că instanța de fond, în mod corect, a stabilit vinovăția inculpatului pentru cele trei infracțiuni prevăzute de art. 293 aliniatul 1 Cod penal, dispunând condamnarea acestuia la o pedeapsă just individualizată, cu valorificarea corespunzătoare a prevederilor art. 72 Cod penal, iar recursul parchetului este fondat, impunându-se reformarea hotărârii atacate în sensul menținerii hotărârii pronunțate de Judecătoria Beiuș.
Pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru un concurs de infracțiuni ( trei infracțiuni prevăzute de art. 86 aliniatul 1 din G nr. 195/2002 și trei infracțiuni prevăzute de art. 293 aliniatul 1 Cod penal ) a fost judicios dimensionată, instanța de fond valorificând, în mod judicios, în sistemul pugnitiv, elementele de esență, definitorii pentru tipul de comportament uman ajuns în fața instanței. Față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise de inculpat, condițiile în care s-au săvârșit, numărul faptelor, perseverența inculpatului în comiterea aceluiași tip de infracțiuni - de trei ori, în perioada 2005 -2007 -, atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului, concretizată în lipsa antecedentelor penale și atitudinea oscilantă pe parcursul procesului penal (inițial a recunoscut comiterea tuturor faptelor, apoi, a negat săvârșirea lor), instanța de control judiciar apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului, fiind în măsură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
Astfel fiind, în baza art. 38515punctul 2 litera a Cod de procedură penală, se va admite recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, se va casa decizia penală nr. 137/A/2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR și se va menține ca legală și temeinică sentința penală nr. 319 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș.
Recursul declarat de inculpat fiind nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 38515punctul 1 litera b Cod de procedură penală, va fi respins ca atare.
În baza art. 192 aliniatul 2 Cod de procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat deinculpatul,
În baza art.385/15 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală.
ADMITErecursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR,împotriva deciziei penale nr.137/A din 20 mai 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR,pe care o casează și menține sentința penală nr.319 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Beiuș.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red. decizia PM/ 23. 10.2009
Jud. apel -
Jud. fond
Tehnored. / 23. 10.2009
2 ex.
Președinte:Patrăuș MihaelaJudecători:Patrăuș Mihaela, Munteanu Traian, Condrovici Adela
