Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 62/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 62/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata împotriva deciziei penale nr. 176/12.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpata recurentă asistată de avocat cu delegație de apărător ales, avocat cu delegați de apărător ales al părților civile intimate Asociația de proprietari CT 5/1 și CT 5/3 și avocat cu delegație de apărător ales al părții civile intimate Asociația de Proprietari CT 5/2.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocatul inculpatei a depus la doar motive de recurs, iar avocat a depus la dosar note de ședință și chitanță privind celuielile judiciare.
Avocat a depus la dosar chitanțe pentru justificarea cheltuielilor judiciare.
Instanța a procedat la ascultarea inculpatei, declarația acesteia a fost consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului a susținut recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și în principal a solicitat admiterea acestuia pentru motivele expuse pe larg în scris.
În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse la mijlocul limitei prevăzute de lege, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând, majorarea pedepsei aplicate la 7 ani și J închisoare.
Avocatul inculpatei a solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu precizând că inculpata nevinovată și nu a cauzat nici un prejudiciu.
În ce privește recursul inculpatei a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei, în principal, a se pronunța o hotărâre de achitare în temeiul art. 10 lit.a sau d pr.penală.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare și suspendarea executării acesteia sub supraveghere.
A precizat că au existat 9 plângeri penale, 8 au fost rezolvate cu 18/1 cod penal, iar restul cu achitări, prejudiciul este incert, singura problemă a inculpatei a fost aceea că are doar 10 clase, nu are studii de contabilitate, iar din 4 expertize efectuate în cauză nu există două care să stabilească același prejudiciu.
Pentru existența infracțiunii de delapidare trebuie să existe un prejudiciu, traficarea sau folosirea unei sume de bani.
Nu se poate afirma că pentru așa-zisa infracțiune se impune o pedeapsă de 10 ani închisoare cu executare deoarece este prea mult, tocmai de aceea instanța de apel a redus pedeapsa la
În concluzie a solicitat instanței reducerea pedepsei la 4 ani închisoare pentru a putea fi aplicată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei față de împrejurarea că inculpata nu are antecedente penale, are probleme de sănătate, există posibilitatea recuperării prejudiciului și a depus toate diligențele pentru arăta organelor de urmărire penală că nu și-a însușit sumele de bani.
Avocat a solicitat admiterea recursului declarat de Parchet și respingerea recursului declarat de inculpata.
A precizat că este certă ultima expertiză efectuată în cauză bazată pe documentele pe care inculpata le-a avut de depus, nu s-a solicitat o contraexpertiză, inculpata a înșelat un cartier întreg și în ce privește recuperarea prejudiciului există un sechestru aplicat asupra apartamentului care este bun comun cu soțul inculpatei. Solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.
Avocat a solicitat admiterea recursului declarat de Parchet și respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat. A precizat că în raport de modificările aduse Codului d e procedură penală, de hotărârile atacate, pct. 1 al motivelor de recurs invocate de inculpată se examinează preponderent în drept, pct. 2 îmbracă caracterul devolutiv al apelului astfel că se confundă motivele de apel cu cazurile de casare, pct. 9, 10. 17 nu se arată care sunt contradicțiile între considerente și dispozitiv, care sunt probele care nu au fost analizate sau care ar fi încadrarea juridică a faptei; iar o reapreciere a probelor nu se impune. Solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului declarat de inculpata ca fiind nefondat.
Inculpata având ultimul cuvânt a precizat că își menține declarațiile date în cauză și nu a luat nicio sumă de bani.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 103/4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpata fiica lui și, născută la data de 26.11.1951 în localitatea Gălești, jud. V, cetățenia română, studii 10 clase, administrator, căsătorită, fără copii minori, fără antecedente penale, cu domiciliul în Sibiu,-,. A,. 18, CNP -, din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 2151 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniat 2 Cod penal, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 aliniat 1 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile civile prevăzute. de art. 64 lit. a - c Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prevăzute. de art. 64 lit. a - c Cod penal.
În baza art. 14 și 346 aliniat 1.C.P.P. cu aplicarea art. 998 - 999 fost obligată inculpata la plata sumelor de:
- 38.188,70 lei către partea civilă Asociația de Proprietari CT 5/1 Sibiu;
- 114.044 lei către partea civilă Asociația de Proprietari CT 5/2 Sibiu și
- 8.549 lei către partea civilă Asociația de Proprietari CT 5/3 Sibiu, toate acestea cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 357 aliniat 2 lit. c C.P.P. s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 27.05.2005.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligată inculpata la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în fapt că la data de 1.05.1998 inculpata a preluat în baza procesului verbal încheiat ulterior la data de 05.05.1998 administrarea Asociației de Locatari CT 5/1 de la fostul administrator. Inculpata a fost angajată pe bază de convenție civilă. La data de 26.11.1998 Asociația de Locatari s-a transformat în Asociația de Proprietari CT 5/1, ocazie cu care au fost numiți cenzorii asociației.
La data de 17.09.1999 pe baza unui proces - verbal de predare primire a gestiunii, inculpata a preluat cu începere de la data de 1.09.1999 și Asociația de Proprietari CT 5/2 de la fostul administrator.
În fine la data de 01.05.2002 prin divizarea din Asociația de Proprietari CT 5/1 s-a constituit Asociația de Proprietari CT 5/3 ocazie cu care s-a întocmit un proces verbal de predare primire. Asociația ultimă a fost administrată de la acel moment tot de către inculpată.
Cele trei asociații de proprietari au fost administrate de către prezenta inculpată până în luna mai 2005 când aceasta a fost demisă din funcție.
Pe perioada derulării activității de administrator, inculpata și-a însușit numeroase sume de bani din încasările celor trei asociații de proprietari cauzând celor trei asociații de proprietari importante prejudicii materiale (38.188,70 lei Asociației de Proprietari CT 5/1, 114.044 lei Asociației de Proprietari CT 5/2 și respectiv 8.549 lei Asociației de Proprietari CT 5/3).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, motivat de faptul că din întreg probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada însușirii, folosirii sau traficării unor sume de bani. De asemenea s-a specificat în motivare, că prin sentința atacată instanța a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 10 ani închisoare, care este mult disproporționată, chiar admițând existența vreunui prejudiciu, cu starea de fapt reținută.
S-a precizat în motivarea apelului că nu există un prejudiciu cert, însușirea sumelor nu s-a dovedit, și chiar prezumând existența acestuia, el poate fi recuperat de la inculpată întrucât s-a dispus aplicarea măsurii sechestrului asupra apartamentului proprietatea acesteia. Mai mult, s-a aratat, că inculpata a depus la dosar dovezi care atestă clar proveniența sumelor de bani cu care și-a edificat casa de vacanță din, despre care se afirmă că a fost făcută din bani însușiți ilicit.
Prin decizia penală nr. 176/12 -octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul:Sibiu în dosar penal nr- a fost admis apelul formulat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 103/04 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu, aceasta fiind desființată în parte cu următoarele consecințe:
- reducerea de la 10 ani la 5 ani închisoare a pedepsei aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215/1 alin.1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
- reducerea de la 5 ani la 2 ani și 6 luni a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit.a teza a II, lit. cod penal.
În considerentele deciziei, Tribunalul Sibiua expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor și, coroborate cu registrele de evidență, listele de plată, tabelele de repartizare a cheltuielilor de întreținere, chitanțele și facturile emise, precum și rapoartele de expertize efectuate în cauză, rezultă fără nici un dubiu faptul că în perioada în care inculpata a acționat ca administrator, a încasat sume de bani, plătind facturi într-un cuantum mai mic decât cel al încasărilor, restul sumelor neapărând evidențiate în contabilitate.
De remarcat faptul că toate raportatele de expertiză efectuate în cauză rețin faptul că părțile civile au fost prejudiciate, iar aspectul că nivelul sumelor diferă, se justifică prin faptul că datele avute în vedere de către experți diferă, cu ocazia fiecărei expertize inculpata prezentând o serie nouă de înscrisuri ce urmau a fi avute în vedere.
În mod corect prima instanță a avut în vedere expertiza efectuată în faza de judecată, datorită faptului că aceasta a avut în vedere date complete, ținând cont de întreg materialul probator și totodată a procedat la refacerea integrală a întregii contabilități a părților civile.
Astfel, în ce privește latura civilă, soluția instanței este corectă, prejudiciul produs părților civile fiind cert, în cuantumul stabilit de ultima expertiză.
Sub aspectul individualizării pedepsei, sentința instanței de fond este neîntemeiată.
Astfel, dispozițiile art. 2151 aliniat 1.Cod Penal aplicabile în cauză prevăd o pedeapsă stabilită de lege cu închisoare de la 1 la 15 ani.
Aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare, deci spre maximul prevăzut de lege, este excesivă raportat la cuantumul prejudiciilor suferite de părți și la circumstanțele personale ale inculpatei care este o persoană fără antecedente penale.
Ca atare, s-a considerat că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare cu executarea acesteia în regim de detenție este suficientă pentru ca aceasta să-și asigure scopul preventiv și educativ.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal instituit de art. 385/3 pr.penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu (5-6).
- pedeapsa rezultantă stabilită în sarcina inculpatei este greșit individualizată, raportat la prevederile art. 72 cod penal, instanța evaluând necorespunzător criteriile prevăzute de art. 72 cod penal, atât prin prisma gradului concret de pericol social al faptei, cât și al aspectelor ce țin de persoana inculpatei.
Astfel, se arată că modul și mijloacele concrete de comitere a infracțiunii și urmările serioase, grave produse prin activitatea infracțională a inculpatei imprimă faptei un pericol social ridicat ce impune o măsură coercitivă eficientă, aptă să contribuie la atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii penale.
II. Inculpata ( 9-11):
- în cauză sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 9, 10, 17 și 18.pr.penală, fără a expune însă concret argumentele ce circumscriu hotărârea acestor cazuri de casare;
- prejudiciul stabilit de către instanță nu are un caracter cert, în cauză efectuându-se 4 rapoarte de expertiză ce evidențiază sume total diferite, deși se bazează pe aceleași documente contabile.
- în cauză nu s-a probat mai presus de orice dubiu, însușirea de către inculpată a sumelor de bani imputate, aceasta demonstrând pe baza unor înscrisuri proveniența banilor utilizați la edificarea casei sale de la.
- pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de condamnare este excesivă și nu corespunde gradului de pericol social concret al faptei și elementelor ce definesc persoana inculpatei (lipsa antecedentelor, starea sa de boală, etc.).
Curtea a procedat la ascultarea inculpatei (79), aceasta prezentând propria versiune asupra faptelor.
Verificând legalitatea și temeinicia criticii expuse, dar și din oficiu, în limitele instituite de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a stabilit o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe actele și lucrările de la dosar: plângerea părții vătămate, depozițiile martorilor (179-180) ( 181-182), înscrisurile(registre de evidență, tabele cu repartizarea cheltuielilor și facturile emise), rapoartele de expertiză contabilă, coroborate parțial cu declarația inculpatei, care își asumă o anume responsabilitate pentru intervenția unor erori justificate, în opinia sa, în coordonarea și organizarea activității sale.
2. Curtea reține că jurisdicțiile inferioare au realizat o evaluare judicioasă a materialului probator al cauzei, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatei în limitele infracțiunii de delapidare (art. 215/1 cod penal).
3. Curtea arată că apărările inculpatei nu pot convinge un observator obiectiv asupra unor dubii minime care să-i profite acesteia în condițiile în care ansamblul înscrisurilor de la dosar probează prejudiciile imense cauzate părților civile.
4. Curtea reține că aceste prejudicii nu pot fi justificate în alt mod, însuși inculpata nefiind în măsură să ofere o explicație plauzibilă asupra eventualelor situații ce ar fi putut interveni și care să fi condus la dispariția sumelor de bani achitați de către proprietari.
5. În condițiile în care inculpata era singura persoană care gestiona aceste sume de bani și atâta timp cât în cauză nu există un motiv pertinent și suficient care să excludă orice implicare a sa în însușirea sumei de 160.781,70 lei RON, Curtea constată că inculpata, este mai presus de orice îndoială anterioară infracțiunii de delapidare.
6. Referitor la critica adusă cuantumului prejudiciului, Curtea reține că acesta a fost stabilit în considerarea ultimului raport de expertiză contabilă efectuat în faza de judecată, tribunalul d e primă instanță apreciind corect asupra obiectivității și realității concluziilor exprimate.
Acest ultim raport de expertiză contabilă se fundamentează în opinia Curții, pe date și elemente ce reflectă baza factuală reținută de către instanță, astfel încât este pe deplin justificată poziția judecătoriei dea acorda lucrării științifice valoare probatorie preferențială față de celelalte rapoarte de expertiză.
7. Vizând aspectele de netemeinicie relevate în ambele recursuri, atât al Parchetului, cât și al inculpatei, însă din perspective diferite, Curtea consideră că, sancțiunea penală stabilită de către Tribunalul Sibiu, în cuantum de 5 ani închisoare corespunde pe deplin exigențelor impuse de art. 72 cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul concret de pericol social al aptei și care este unul însemnat, cât și cu elementele ce au definit profilul socio moral al inculpatei, în special conduita sa procesuală inadecvată.
8. Curtea arată că o agravare a răspunderii penale a inculpatei nu este justificată de rațiuni plauzibile și ar excede posibilităților reale de reeducare a acesteia.
Sancțiunea de 5 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate oferă, în opinia Curții, garanții suficiente pentru atingerea scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 cod penal.
9. Fără a nega aspectele expuse de către Parchet, în recursul său, aspecte ce țin de3 gravitatea faptei imprimată de valoarea substația a prejudiciului și urmările grave produse (lipsirea de utilități datorită neplății a sute de familii), Curtea consideră că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită reprezintă o măsură coercitivă eficientă și care este aptă să contribuie să contribuie la reeducarea inculpatei, având în vedere și elementele ce țin de persoana acesteia (vârsta destul de înaintată, starea sa de boală, lipsa antecedentelor penale etc.)
10. Curtea reține că aceleași considerente expuse mai sus reprezintă rațiuni suficiente pentru a respinge cererile inculpatei de atenuare a răspunderii penale, gravitatea faptei comise, persistența acesteia în însușirea, pe o perioadă îndelungată a sumelor de bani, cât și urmările serioase produse prin alterarea și diminuarea condițiilor locative ale proprietarilor de apartamente justificând pe deplin sancțiunea de 5 ani închisoare.
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Conform art. 193.pr.penală Curtea va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de părțile civile Asociațiile de proprietari CT 5/1, CT 5/2, CT 5/3 conform chitanțelor depuse la dosar ( 18 și 80) în cuantum de 1600 lei (Asociația de proprietari CT 5/1 și CT 5/2) și respectiv 2380 lei către Asociația de Proprietari CT 5/3.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpata împotriva deciziei penale nr. 176/12.10.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpată să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare din care 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile
În baza art. 193 Cod pr. pen. obligă pe inculpată să plătească civile p. cheltuieli judiciare astfel: 1600 lei către Asociația de Proprietari CT - 5/1 și CT - 5/3 și 2380 lei către Asociația de Proprietari CT-5/2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 21.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- - -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/29.01.2010
AL, LR
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
