Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 59/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 59/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 252/A/12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, și partea civilă asistată de avocat ales, lipsă fiind reprezentantul părții civile intimate..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care avocata părții civile recurente a depus la dosar motive de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata părții civile a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și rejudecând a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate și admiterea în totalitate a pretențiilor civile. A precizat că fapta comisă de inculpat este de rezonanță și a produs consecințe asupra părții civile din toate punctele de vedere, amenințările și lovirile au fost grave (20-25 zile de îngrijiri medicale), inculpatul are 4 infracțiuni săvârșite anterior și este fără dubiu că este autorul faptei, mai mult la instanța de fond sunt probe că a încercat să influențeze aflarea adevărului, să influențeze martorii.
În ce privește latura civilă a cauzei, daunele materiale sunt cuantificabile (partea vătămate a fost internată în spital și nu a mai putut muncii) astfel că se poate reaprecia cuantumul daunelor morale în care să fie cuprinse și cele materiale.
Pentru inculpatul recurent, avocata desemnată din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în principal în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c pr.penală a se dispune achitarea inculpatului deoarece inculpatul nu a fost niciodată în locuința părții vătămate.
În subsidiar a solicitat a se da o mai M eficiență dispozițiilor art. 74, 76 cod penal și a se proceda la reducerea pedepsei sub minimul special urmând a se menține suspendarea condiționată a executării acesteia.
În ce privește recursul părții vătămate a solicitat a fi respins în totalitate, precizând că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată ar fi rezonabilă, iar constituirea de parte civilă s-a făcut numai pentru daune morale.
Avocata părții civile a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului declarat de partea civilă atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. În ce privește recursul inculpatului a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 35/2009 pronunțată în dosar penal nr- Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul la:
-1(unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev și ped de art. 239 al.1,3 pen.
A interzis inculpatului dreptul prev de art. 64 lit. a teza 2 pen în condițiile și pe durata prev de art. 71 pen
În baza art. 81.82 pen și art. 71 al5 pen a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani reprezentând termen de încercare.
A atras atenția inculpatului asupra disp art. 83 pen
În baza art.14,346 pen și 998 civ a obligat inculpatul să plătească părții civile, echivalentul în lei calculat la cursul zilei în care se efectuează plata a sumei de 2000 euro,reprezentând daune morale.
În baza art. 14 și 346 pen. raportat la art. 998, 999 civ, și art.313 din L egea 95/2006 modificat prin art.1 pct.34 din OUG 72/2006, a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Urgență P, suma de 936,18 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 pen a obligat inculpatul să plătească suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată, potrivit fișei postului, este angajat al Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare T ( T) în calitate de referent superior, calitate în care efectuează controale la societățile având ca obiect prelucrarea lemnului, aplicând sancțiuni contravenționale în cazul constatării unor contravenții sau sesizând organele de cercetare penală în cazul săvârșirii unor infracțiuni (10) - funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Inculpatul, potrivit actului constitutiv al SC SRL -M, societate care are ca obiect principal de activitate prelucrarea lemnului, este administrator neasociat având drepturi egale și depline de administrare și reprezentare a societății în raporturile juridice cu terții, asociatul unic al societății fiind martora --.
În aceste condiții, în dimineața zilei de 2.07.2007 partea vătămată, însoțit de numitul - lucrător al Poliției M, s-au deplasat în zona -, punct de lucru al SC SRL M, unde urmau să efectueze un control privind proveniența și prelucrarea lemnului. Întrucât nu au găsit pe niciunul dintre cei doi administratori, partea vătămată, a încheiat o notă de constatare și a plecat spre domiciliu. În jurul orelor 1600-1700 ale aceleiași zile a aflat de la fiul său că a fost căutat acasă de un și o femeie și verificând telefonul mobil, pe care nu l-a avut asupra sa întrucât se afla la muncă (cosit), a constatat că a fost și apelat de mai multe ori de la un număr de telefon pe care nu-l cunoștea. Astfel, a apelat acest număr de telefon însă persoana în cauză l-a închis, după care imediat l-a sunat și s-a recomandat ca fiind --, spunându-i că vrea să discute cu el legat de controlul pe care intenționa să-l efectueze la SC SRL
În consecință, în jurul orelor 2000, în curtea locuinței părții vătămate au intrat -- și inculpatul. Cu această ocazie partea vătămată i-a adus la cunoștință numitei -- că a doua zi va trebui să se prezinte la Poliția M cu actele privind proveniența lemnului. În aceste condiții în discuție a intervenit inculpatul care, revoltat, i-a spus părții vătămate că va debita toate lemnele iar la intervenția acesteia care i-a răspuns că nu este bine, l-a insultat și amenințat la modul "băga-mi-aș pa în măta", "ești un om mort", "te termin", "îți voi sechestra familia" etc. Văzând acest lucru, partea vătămată le-a cerut acestora să părăsească curtea locuinței, lucru pe care aceștia l-au și făcut însă în momentul în care au ajuns în apropierea porții inculpatul i-a aplicat părții vătămate două palme și un pumn, după care au plecat spre DN 66A. Imediat în urma acestora a plecat și partea vătămată pentru a vedea dacă mai sunt însoțiți de alte persoane.
În momentul în care partea vătămată a ajuns în colțul grădinii sale, care se intersectează cu două drumuri de țară, l-a văzut pe inculpatul care, întorcându-se din drum spre el, i-a strigat "îți dau eu ție acum" și imediat l-a lovit cu pumnii și picioarele, trântindu-l la pământ, după care a plecat.
În cursul aceleiași seri partea vătămată a sesizat Poliția și s-a deplasat la Spitalul de Urgență P unde a rămas internat în perioada 2-10.07.2007. Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 24-25 zile de îngrijiri medicale (13).
Partea vătămată a precizat că la agresiunea la care a fost supus de către inculpat a asistat --, iar despre acest lucru au cunoștință și și.
În cauză au fost audiați ca martori --, și, din declarațiile acestora rezultând următoarele:
Inițial, -- prin declarația din 20.08.2007 a negat că împreună cu ar fi fost la locuința părții vătămate la 2.07.2007 și că acesta din urmă ar fi lovit- Ulterior însă, în declarațiile din 31.10.2007 și 2.07.2008, declarație dată la procuror, precum și la instanță, a revenit asupra declarației anterioare și a menționat că în realitate a lovit-o pe partea vătămată în curtea locuinței acesteia. Astfel, -- a menționat că la data de 2.07.2007, în jurul orelor 2000, după ce în prealabil aflaseră că partea vătămată a încheiat o notă de constatare la punctul de lucru al societății pe care o administrează, s-a deplasat împreună cu inculpatul la domiciliul acestuia. -- a declarat că deplasarea au făcut-o cu autoturismul Opel Vectra aparținând inculpatului, autoturism pe care l-au lăsat pe DN 66A și în care se mai afla și numitul care a rămas lângă autoturism, de aici și până la locuința părții vătămate cei doi deplasându-se pe jos.
Astfel, -- a declarat că în urma discuției pe care au avut-o cu partea vătămată, despre care crede că se afla sub influența alcoolului, legat de controlul la care urma să fie supusă societatea, inculpatul l-a amenințat la modul "lasă că au fost și alții mai tari decât tine și au ajuns jos și te aranjez eu și pe tine". Auzind acest lucru, -- susține că partea vătămată ar fi încercat să-l lovească pe inculpat, însă acesta l-a lovit imediat cu pumnii și picioarele, trântindu-l la pământ. Întrucât de locuința părții vătămate s-a apropiat un, identificat ulterior ca fiind, -- a plecat. În momentul în care aceasta s-a întors pentru a vedea de ce întârzie inculpatul, care rămăsese în urmă, a observat că partea vătămată, care se ridicase, luase un par în mână, lucru pe care l-a făcut imediat și inculpatul iar acesta s-a întors spre partea vătămată însă l-a lovit doar cu pumnii și picioarele lăsându-l căzut la pământ. La insistențele lui --, inculpatul a plecat spre DN 66A iar de aici, împreună cu s-au urcat în autoturismul Opel Vectra, plecând spre
Din declarația martorului, vecin cu partea vătămată, a rezultat că la data de 2.07.2007, auzind, a venit spre locuința părții vătămate, ocazie cu care a observat un și o femeie, pe care nu-i cunoaște și nu i-ar putea recunoaște, când au ieșit din curtea locuinței părții vătămate și întrebându-i ce s-a întâmplat, femeia i-a răspuns că nu este lui, observând că partea vătămată îi urmărea. După aproximativ o J de oră, a revenit la domiciliu, ocazie cu care a observat că acesta are urme de sânge, haina fiindu-i ruptă și întrebându-l ce s-a întâmplat acesta i-a spus că a fost lovit de ul care o însoțea pe femeie și pe care i-a spus că-l cheamă, iar a plecat la spital întrucât se simțea rău.
Din declarația martorului - a rezultat că la data de 2.07.2007 s-a întâlnit cu și (tată și fiu) care plecau spre Spitalul de Urgență P iar i-a spus că tatăl său a fost bătut de un din Din aceeași declarație rezultă că - nu a asistat la agresiune.
Fiind audiat la parchet, inculpatul a negat săvârșirea faptei precizând în mod expres că nu îl cunoaște pe, nu a fost niciodată la locuința acestuia, iar declarația numitei -- privind faptul că la 2.07.2007 a lovit-o pe partea vătămată, așa cum am arătat mai sus, și-o explică prin prisma relațiilor de dușmănie în care se află cu aceasta din primăvara anului 2006 ca urmare a unor probleme pe care le-au avut cu administrarea societății.
Inițial, în apărare, inculpatul i-a propus ca martori pe, -, - și (17-22), care au susținut că în perioada 1-5.07.2007, împreună cu și la solicitarea acestuia au fost la coasă în zona din iar în toată această perioadă nu a revenit în P sau alte localități.
Față de cele de mai sus a reieșit indubitabil că inculpatul la 2.07.2007 a amenințat-o și a lovit-o pe partea vătămată în condițiile arătate mai sus, apărarea acestuia fiind infirmată cu certitudine de următoarele probe:
- declarația părții vătămate din care rezultă împrejurările săvârșirii faptei în condițiile în care nu solicită decât tragerea la răspundere penală a învinuitului, neavând nici un fel de pretenții civile față de acesta, lucru ce dovedește că aceasta nu urmărește decât înfăptuirea unui act de dreptate, neurmărind satisfacerea unor interese materiale;
- certificatul medico-legal care evidențiază leziunile suferite de partea vătămată precum și faptul că aceste leziuni au fost produse prin lovire cu corp dur (pumni, picioare);
- declarațiile martorei -- din 31.10.2007 și 2.07.2008 care dovedește prezența inculpatului la locuința părții vătămate, amenințarea și lovirea părții vătămate de către învinuit precum și motivul săvârșirii faptei;
- declarația martorului care dovedește prezența inculpatului la locuința părții vătămate precum și faptul că a observat urmele de agresiune iar partea vătămată i-a spus că ul care l-a lovit se numește;
- declarația martorului - care dovedește că la data de 2.07.2007 partea vătămată a fost lovită iar ul care l-a lovit este din, localitatea de domiciliu a învinuitului;
- declarațiile martorilor, -, - și care au revenit asupra declarațiilor inițiale și au declarat în mod expres că la data de 2.07.2007 nu au fost cu la coasă și nu știu ce a făcut acesta.
În consecință este cert că inculpatul, la data de 2.07.2007, a amenințat-o și a lovit-o pe partea vătămată care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pentru că urma să efectueze un control la societatea pe care o administra în calitate de administrator neasociat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale, motivat de faptul că a suferit un șoc emoțional în urma agresiunii, a trebuit să se interneze în spital și a suferit leziuni vindecabile în 24-25 de zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a apreciat că leziunile suferite și perioada de spitalizare au limitat considerabil părții civile la o viață familială și socială normală.
S-a apreciat că se justifică daune morale în cuantum de 2000 euro, plătibili în lei la cursul zilei din data la care se efectuează plata.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, partea vătămată și civilă și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, în motivarea apelului, a susținut că instanța de fond, în mod greșit, nu a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 352/2007 a Judecătoriei Petroșani, definitivă la 13 mai 2008, în baza art. 85 Cod penal.
A susținut, de asemenea, că pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată, atât în ceea ce privește durata pedepsei aplicate cât și în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 81 și 82 Cod penal.
S-a solicitat majorarea pedepsei, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, iar pedeapsa rezultantă în urma contopirii să fie executată în regim de detenție.
În motivarea apelului, partea vătămată și civilă a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate și obligarea acestuia la daune morale conform constituirii de parte civilă.
În motivarea apelului formulat de inculpat s-a solicitat reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia.
Prin decizia penală nr. 252/A/12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- au fost admise ca fondate apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 35/2009 pronunțată de Judecătoria Petroșani și în consecință:
A fost stabilită la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin.1 și 3 cod penal.
În baza art. 85 cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 352/2007 a Judecătoriei Petroșani, definitivă la 13.05.2008 și a descontopit această pedeapsă în pedepsele componente de:
-1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2.pen. cu aplic. art. 74, 76.pen.;
-1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 al. 2.pen. cu aplic. art. 74, 76.pen.
În baza art.85 al. 1, 33 lit. a și 34 lit. b pen. a contopit aceste pedepse cu pedeapsa stabilită prin prezenta decizie și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81,82 și 85 al. 3.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat de la data de 13.05.2008.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
S- respins ca nefondat apelul introdus de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 240 lei cheltuieli judiciare în apel.
În considerentele deciziei, Tribunalul Hunedoaraa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută în sarcina acestuia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.
S-a făcut o încadrare juridică legală a faptei.
Apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani și de partea vătămată au fost apreciate ca fiind fondate sub aspectul individualizării pedepsei și a obligativității aplicării dispozițiilor art. 85 Cod penal.
Prima instanță nu a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, pe baza criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, neavând în vedere toate elementele de individualizare care privesc fapta și făptuitorul.
Astfel, inculpatul are antecedente penale ca urmare a condamnării sale la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, cu suspendarea condiționată a executării, prin sentința penală nr. 352/2007, definitivă la 13 mai 2008 (filele 10-13).
De asemenea inculpatul, în cursul urmăririi penale, a negat săvârșirea infracțiunii, a susținut că nu o cunoaște pe partea vătămată și că nu a fost niciodată în locuința acesteia, iar în cursul cercetării judecătorești s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Probele administrate dovedesc fără dubiu că inculpatul este autorul faptei care a fost săvârșită în condițiile și împrejurările descrise în considerentele sentinței atacate, astfel încât conduita inculpatului în cursul procesului penal trebuie avută în vedere la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Prin urmare, se impunea majorarea pedepsei aplicate inculpatului și aplicarea dispozițiilor art. 85 Cod penal, situație față de care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei s-a considerat a fi nejustificată.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, criticile aduse sentinței atacate au fost apreciate ca fiind nefondate.
Instanța de fond a reținut în mod just că partea vătămată și civilă a suferit un șoc emoțional, a fost internat în spital și a suferit leziuni vindecabile în 24-25 de zile de îngrijiri medicale, astfel încât a acordat daune morale în sumă de 2000 euro.
Împrejurarea că partea vătămată și civilă a fost internată la Secția de Psihiatrie a Spitalului de Urgență P (fila 29) în cursul anului 2007, ca urmare a șocului emoțional suferit, determinat de agresiune, confirmată de martorul Tirim (fila 39), a fost cunoscută și apreciată ca atare de prima instanță.
Cuantumul daunelor morale acordate au corespuns prejudiciului moral suferit de partea vătămată și civilă și nu se justifică majorarea acestuia.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal instituit de art. 385/3 pr.penală inculpații și partea civilă aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Partea civilă:
- se impunea ca instanța să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate avându-se în vedere gravitatea însemnată infracțiunii, modalitatea concretă în care a fost comisă și urmările produse (leziunile suferite de victimă, necesitatea supunerii sale unui tratament psihiatric, ca urmare a stării de șoc create prin agresarea în propria curte);
- despăgubirile civile acordate nu reflectă prejudiciul real cauzat prin infracțiune, determinat de serioasele traume fizice și psihice la care partea civilă a fost supusă în urma agresiunilor exercitate de inculpat.
II Inculpatul nu a expus prin cererea de recurs sau prin memoriu separat motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 385/10 pr.penală.
Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat pentru inculpatul în principal achitarea în temeiul art. 10 lit.c pr.penală întrucât acesta nu a s-a aflat la data incidentului în curtea victimei, iar în subsidiar, reducerea substanțială a pedepsei, prin acordarea unei eficiențe sporite art. 74, 76 cod penal și menținerea beneficiului prev. de art. 81 cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Examinarea efectivă a întregului material probator al cauzei relevă faptul că jurisdicțiile inferioare au evaluat eronat, în opinia Curții, aspectele ce justifică adoptarea unei anumite modalități de executare a pedepsei.
2. Curtea arată că aprecierea corectă a pericolului social concret al faptei, apreciere realizată în funcție de circumstanțele reale reținute (exercitarea de agresiuni asupra părții vătămate în propria curte, datorită "îndrăznelii" victimei de a-i impune respectarea anumitor obligații legale) impunea luarea unei măsuri coercitive mai severe și care să-și probeze eficiența în condițiile date.
3. Curtea reține că urmare a actelor de agresiune exercitate de către inculpat asupra părții civile aceasta a suferit pe lângă leziunile fizice și serioase traume psihice, de natură a reclama tratament psihiatric.
4. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că persoana inculpatului prezintă o periculozitate crescută, prin prisma potențialului său agresiv violent, sens în care se impunea a fi avută în vedere și antecedența sa infracțională (condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și ultraj contra bunelor moravuri).
5. Curtea precizează că în aceste împrejurări, acordarea beneficiului suspendării condiționate nu oferă garanții minime în ce privește atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, instituit de art. 52 cod penal.
6. În acest sens, Curtea apreciază că stabilirea unei modalități de executare a pedepsei în regim privativ de libertate este singura în măsură să corespundă unei posibilități reale de reeducare a inculpatului.
7. Curtea constată, în altă ordine de idei, că inculpatul prin conduita sa procesuală inadecvată (neprezentarea la proces, încercarea de a influența poziția anumitor martori) creează convingerea unei persoane lipsite de orice respect față de valorile sociale care ocrotesc demnitatea și integritatea fizică a unei persoane.
8. Curtea consideră, față de aspectele relevate mai sus, că jurisdicțiile inferioare au apreciat eronat gravitatea concretă a faptelor comise de inculpat, cât și măsurile coercitive ce se impuneau a fi dispuse față de acesta, măsuri ce reclamă stabilirea unei modalități de executare ferme și eficiente, în regim privativ de libertate.
9. Referitor la cea de-a doua critică adusă hotărârii de către partea civilă, sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite, Curtea apreciază că suma de 2000 cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacție echitabilă acordată victimei, în măsură să acopere traumele fizice și psihice la care a fost supusă în urma incidentului.
10. Fără a nega existența unor eforturi financiare considerabile făcute de partea civilă ca urmare a spitalizării sale, Curtea subliniază că, în absența oricăror probe care să demonstreze cuantumului acestora, nu le poate acorda.
11. Referitor la daunele morale, Curtea consideră că suma stabilită este una de natură să acopere atât inconfortul cauzat de spitalizare cât și stările de nesiguranță și de teamă create în urma incidentului, astfel încât majorarea cuantumului acestora ar impieta asupra menținerii unui echilibru just între sancțiune și comportament.
12. Vizând recursul declarat de către inculpat, Curtea reține sub un prim aspect, că în cauză este exclusă o soluție de achitare, atâta timp cât vinovăția acestuia a fost stabilită în mod clar și neechivoc în considerarea probelor preponderente de la dosar și care atestă, atât prezența inculpatului în curtea victimei, cât și exercitarea actelor de agresiune asupra ei.
13. În ce privește aspectul de netemeinicie, Curtea consideră că o atenuare a răspunderii penale a inculpatului nu este justificată în cauză de rațiuni plauzibile, aceasta necorespunzând necesității unei interpretări corecte a criteriilor art. 72 cod penal.
14. În cauză nu există împrejurări apte de a fi considerate circumstanțe atenuante în sensul art. 74 cod penal, antecedența penală a inculpatului și care conturează negativ profilul socio moral al acestuia, cât și conduita sa procesuală inadecvată, prin neprezentarea în fața autorităților judiciare, excluzând, în opinia Curții, reducerea sancțiunii penale aplicate.
15. Curtea arată, de asemenea, că reducerea pedepsei nu ar corespunde posibilităților reale de reeducare ale inculpatului, neoferind garanții suficiente asupra îndeplinirii rolului preventiv și educativ instituit de art. 52 cod penal.
16. Față de cel ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 2 lit.d pr.penală va admite recursul părții civile, casând decizia penală atacată numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate și care va fi executată în regim privativ de libertate.
Se va face aplicarea art. 64 lit.a teza II, lit.b cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
În conformitate cu disp. art. 185/15 pct. 1 lit.b pr.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 252/A/12.10.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată, numai sub aspectul modalității de executare a sancțiunii penale aplicate și dispune ca aceasta să fie executată în regim de detenție, înlăturând dispozițiile art. 81, 82 Cod penal.
pe inculpat de exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 440 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 21.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/26.01.2010
, DI
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
