Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 61/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 61/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 213/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent asistat de avocat ales și avocat cu delegație din oficiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată că inculpatul a depus la dosar motive de recurs.
Avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent a solicitat a se lua act de încetarea mandatului.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând a se constata că în cauză sunt incidente disp. art. 47 cod penal privind cazul fortuit, împrejurare care înlătură caracterul penal al faptei. În acest sens a precizat că femeile îmbrăcate în negru au traversat strada printr-un loc nemarcat și neiluminat, iar în OUG 195/2002 există o dispoziție cu privire la pietonii care traversează în condiții nelegale.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate și reținerea disp. art. 81 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
A precizat că atât sancțiunea aplicată inculpatului cât și modalitatea de executare a acesteia sunt netemeinice deoarece este o infracțiune din culpă, și, chiar dacă inculpatul a fugit de la locul accidentului, solicită a se reține că imediat după accident a acoperit toate pretențiile civile. Ar fi foarte greu.pentru inculpat să se supună unei supravegheri având în vedere că lucrează prin toată țara.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că în sfera cazului fortuit sunt introduse doar cazurile tehnice și evenimentele naturale și având în vedere fuga de la locul accidentului se impune prevenția.
Inculpatul având ultimul cuvânt regretă fapta comisă și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 246/ 06.05.2009 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitat inculpatul fiul lui și -, născut la 22.05.1988 în loc., jud. T, cetățenia română, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale, cu. în loc., jud. T, CNP - de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 5 și de art. 89 alin. 2 din nr.OUG 195/2002.
În baza art. 178 alin. 1 și 2. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b. au fost contopite pedepsele și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2. au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b.
În baza art. 88. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din data de 31.03.2008.
S-a constatat că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a constatat că societatea de asigurare di nu are calitate procesuală în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cpp. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în fapt, că, în luna martie 2008 inculpatul împreună cu martorul locuiau în gazdă la martorul, în imobilul acestuia situat în loc.,-, jud. M și se ocupau cu achiziționarea de metale neferoase. În cursul lunii, inculpatul a achiziționat autoturismul marca VW Passat cu nr. BS- de la martorul cu suma de 900 euro fără întocmirea actelor legale în acest sens.
În data de 22.03.2008, în jurul orei 18.00, inculpatul a apelat la martorul din loc. pentru a efectua reparații autovehiculului. Astfel, acesta a montat de la acumulator la pompa de alimentare un cablu electric de culoare albă prevăzut cu un întrerupător în interiorul vehiculului, improvizat pentru pornirea motorului. La scurt timp, inculpatul i-a comunicat martorului că vor pleca în loc., jud.
În acest scop, în jurul orei 19.00, inculpatul a plecat la volanul autoturismului marca VW Passat cu nr. BS-, fiind însoțit de pasagerii și. Martorul a coborât în loc., iar cei doi și-au continuat deplasarea spre destinație.
Ajunși în loc., jud. Sibiu, martorul a atestat că inculpatul circula cu viteză M, depășind frecvent axul drumului în curbe și pătrunzând pe contrasens.
În jurul orei 21.00, victima și martora coborau din autoturismul cu care veniseră de la Sibiu și care oprise pe str. - din loc., pe sensul de mers Sibiu-Mediaș. În zona imobilului nr. 80 din localitate, acestea s-au angajat succesiv în traversarea carosabilului prin spetele autoturismului care se repuse în mișcare, prin loc nepermis, din partea în raport cu direcția de deplasare a autovehiculului condus de către inculpat.
În acest timp, inculpatul care conducea autovehiculul VW Passat pe sensul de mers Mediaș-Sibiu, a observat manevra primului pieton, respectiv martora, și efectuează viraj ușor stânga pentru evitarea acesteia. După ce aceasta a ajuns pe trotuar, în aproprierea marcajului longitudinal ce separa sensurile de mers, s-a produs impactul între autoturismul VW Passat și victima care nu a mai reușit să finalizeze traversarea carosabilului.
În urma coliziunii victima a fost preluată pe autovehiculului, proiectată violent în parbriz și apoi pe carosabil, decedând pe loc.
Inculpatul nu a oprit ci și-a continuat deplasarea, declarând că s-a speriat și nu a înțeles dacă impactul s-a produs cu o persoană sau cu un animal.
În aceste împrejurări, inculpatul a abandonat în scurt timp autovehiculul implicat în accident, pe un teren viran între loc. și M în jud. Sibiu, motivat de faptul că acesta nu mai funcționa. Ulterior, autoturismul avariat a fost identificat în afara carosabilului, pe partea dreaptă a direcției Sibiu-Mediaș pe DN 14, la km 11 și la o distanță de 49m de drumul public.
Inculpatul a părăsit vehiculul, luând însă cu el actele din interiorul mașinii și, însoțit de martorul, au parcurs pe jos drumul până în barul de la intrarea în loc. Pe traseu, inculpatul și-a abandonat sacoul pe gardul unui imobil.
Reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și de părăsire a locului accidentului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare, respectiv de 2 ani închisoare, reținând o culpă de 50% în sarcina inculpatului la producerea accidentului întrucât acesta a circulat cu o viteză peste cea legală, în localitate, precum și o culpă de 50% în sarcina victimei care a traversat noaptea, prin loc nepermis și în fugă.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere gradul mediu de pericol social, modul și mijloacele concrete de producere a faptei, împrejurările de loc și timp ale comiterii faptelor, scopul urmărit de inculpat, urmarea foarte gravă produsă, dar și persoana inculpatului care e tânără, are studii modeste, nu are antecedente penale, este fără ocupație, necăsătorit și are un copil minor.
În ceea ce privește infracțiunea de modificare a stării locului accidentului, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 89 alin. 2 teza din OUG 195/2002, au în vedere locul producerii accidentului și nu obiectele, bunurile sau persoanele implicate în accident, iar situația în care inculpatul a acționat a fost aceea de a părăsi locul accidentului pentru a împiedica depistarea sa de organele de poliție. În aceste condiții, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 2 teza din OUG 195/2002, și art. 87 alin. 5 OUG 195/2002, lipsind latura obiectivă cât și cea subiectivă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpatul.
În motivarea apelului formulat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiua solicitat desființarea în parte a hotărâri atacate, rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 2 teza I și 87 alin. 5 OUG 195/2002, cu motivarea că modalitatea concretă de săvârșire a faptei constă în " sustragerea de la recoltarea probelor biologice, care este evidentă în speță, prin fuga inculpatului de la locul accidentului". De asemenea, alin. 3 al art. 77 OUG 195/2002 interzice conducătorului auto să schimbe poziția vehiculului, să modifice starea locului sau să șteargă urmele accidentului, iar prin fuga de la locul accidentului, inculpatul s-a sustras testării, respectiv recoltării de probe biologice.
Cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, reprezentanta parchetului a arătat că nu mai susține al doilea motiv de apel, privitor la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de modificare a locului accidentului.
La rândul său, inculpatul a criticat sentința instanței de fond întrucât pentru infracțiunea de ucidere din culpă sunt incidente dispozițiile art. 47.Cod Penal, privitoare la cazul fortuit, deoarece accidentul s-a produs datorită apariției intempestive a victimei, iar expertul nu a putut stabili cu certitudine viteza cu care circula inculpatul, neputând stabili dacă urma de frânare de la fața locului aparține sau nu autoturismului inculpatului. Pe de altă parte, expertiza stabilește că timpul de 0,2 secunde avut la dispoziție de inculpat pentru a evita accidentul, era insuficient pentru finalizarea acestei manevre, motiv pentru care a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1,2.
Cod PenalÎn ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, s-a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu motivarea că inculpatul a achitat toate pretențiile civile ale familiei victimei, ar gradul de pericol social al faptei este unul mediu.
Prin decizia penală nr.213/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- Tribunalul a respins apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva sentinței penale nr. 246 din 06.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Prin aceeași decizie a fost admis apelul formulat de inculpatul aceleiași sentințe pe care a desființat-o în ceea ce privește latura penală și în rejudecare:
în baza art. 861.Cod Penal, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 7 ani ce reprezintă termen de încercare în baza art. 862.
Cod PenalPe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informați de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Supravegherea executării obligațiilor stabilite de către instanță se face de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În baza art. 359.C.P.P.a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. În baza art. 71 alin. 5.C.P.P. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
Restul dispozițiilor sentinței atacate au fost menținute.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Tribunalul a constat că apelul inculpatului este fondat sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, motiv pentru care l-a admis și a desființat sentința apelată în aceste limite. Instanța a reținut că fapta inculpatului, deși prezintă un pericol social ridicat prin rezultatul produs - decesul victimei, a fost săvârșită din culpă. Pe de altă parte, pedeapsa aplicată este de 3 ani, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, iar în faza de judecată în fond a recunoscut și acceptat fapta aceasta înțelegându-se cu succesorii victimei sub aspectul pretențiilor civile, astfel că, tribunalul a apreciat că față de persoana inculpatului (care este tânăr, are în întreținere un copil minor), pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru chiar și fără executarea pedepsei.
În ceea ce privește apelul Parchetului, tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de refuz, împotrivire sau sustragere a conducătorului autovehiculului de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, presupune sub aspectul laturii obiective, o conduită activă a subiectului, de a face, respectiv de a refuza testarea la solicitarea organelor de poliție, de a se împotrivi la luarea probelor, ori de a se sustrage de la recoltare, atunci când i se solicită acest lucru. Atitudinea pasivă a inculpatului, respectiv de a pleca de la fața locului, nu poate fi interpretată în sensul refuzului, împotrivirii sau sustragerii de la recoltare, neputând exista o modalitate implicită de săvârșire a faptei.
Pe de altă parte, intenția cu care a acționat inculpatul atunci când a părăsit locul accidentului a fost aceea de a nu fi descoperit ca autorul accidentului, scopul acțiunii sale nefiind acela de a nu i se putea recolta probe biologice, astfel că infracțiunii îi lipsește și latura subiectivă.
În aceste condiții, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d pentru C.P.P. infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 OUG 195/2002.
În ceea ce privește apelul inculpatului, privitor la achitarea acestuia și reținerea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 47.Cod Penal privitoare la cazul fortuit, tribunalul a constat că acesta este nefondat
În acest sens s-a arătat că raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză a constat că, înainte de locul impactului, conducătorul auto avea o vizibilitate bună în direcția sa de deplasare, respectiv sectorul de drum îi asigura o bună vizibilitate în direcția sa de deplasare, la cel puțin 30 înainte.
Ori, spațiul necesar conducătorului auto pentru a opri autoturismul prin frânare, dacă circula cu viteza legală maximă admisă în zonă, era de circa 28,71, astfel că, vizibilitatea inculpatului era posibilă până la locul impactului.
Victima a putut parcurge, în câmpul vizual al conducătorului auto, cel mult 0,75 (distanța în câmpul de vizibilitate al conducătorului auto pe sensul opus de mers) plus 1,10 (distanța de la marcajul longitudinal continuu la poziția genții victimei) egal 1,85, astfel că inculpatul avea posibilitatea evitării accidentului dacă ar fi circulat cu viteza maximă admisă de lege în localitate. Ori, la momentul impactului, autoturismul rula cu cel mult 76 km/.
În atare situație, tribunalul a apreciat că apărarea inculpatului privitoare la existența cazului fortuit nu poate fi primită, neputându-se reține că fapta este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 alin2 din codul penal prin reținerea incidenței art. 47 din codul penal. În acest sens s-a arătat că din raportul de expertiză rezultă că nu a putut fi stabilită cu certitudine viteza cu care rula autoturismul condus de inculpat la momentul impactului și că acest dubiu îi profită acestuia. De asemenea se susține că din același raport de expertiză rezultă că prin evitarea accidentării doamnei, inculpatul a fost în imposibilitate obiectivă de a evita impactul cu victima.
În subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate precum și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei. S-a arătat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este aplicată de regulă pentru săvârșirea unor infracțiuni mai grave și că ea ar avea consecințe negative în planul posibilității inculpatului de a asigura mijloacele de subzistență ale familiei sale.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 indice 9 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Susținerea inculpatului în sensul că în cauză ar fi trebuit să fie reținute dispozițiile art.47 din codul penal sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor codului penal:
"Art. 47 - Cazul fortuit
Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută."
Pentru a ne afla în situația cazului fortuit este necesar ca neprevederea cauzelor intervenite să aibă un caracter obiectiv și general. În speță aceste condiții nu sunt îndeplinite. Existența pe partea carosabilă a unor persoane în interiorul localităților nu reprezintă un fapt ce nu putea fi prevăzut în mod obiectiv de către un conducător auto cu o diligență normală. Prezumția existenței unui risc de asemenea natură a determinat legiuitorul să limiteze viteza de circulație în interiorul localităților astfel încât în astfel de situații să poată fi evitate evenimentele rutiere. În acest context este relevant dacă inculpatul circula la momentul producerii accidentului cu viteza legală și dacă raportat la această viteză impactul victimei ar fi putut fi evitat.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că la momentul impactului autoturismul rula în localitate cu o viteză peste limita legală admisă, viteză care putea fi de 76 de kilometri la oră și că acesta ar fi avut posibilitatea de a evita impactul cu un pieton aflat în traversare dacă ar fi respectat limitele legale de viteză.
Reținerea culpei concurente a victimei la producerea accidentului de circulație nu constituie în speță o cauză exoneratoare de răspundere atâta vreme cât inculpatul,prin adoptarea unei conduite în trafic conformă normelor legale, ar fi putut evita producerea impactului.
În ceea ce privește cererea subsidiară de reducere a pedepsei aplicate și aceasta este nefondată.
Pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului instanța a aplicat pedepse orientate spre minimul social dând eficiență maximă posibilității de reeducare a inculpatului prin raportare la vârsta tânără a acestuia. Reducerea acestor pedepse ar avea consecințe negative în planul reeducării inculpatului prin minimalizarea faptelor săvârșite care, în mod obiectiv, au o gravitate deosebită - suprimarea vieții unei persoane, părăsirea locului accidentului în condițiile producerii unui accident cu consecințe deosebit de grave. În acest context este necesar ca pedeapsa stabilită să reprezinte un avertisment suficient de puternic pentru inculpat pentru a-l determina să-și modifice conduita.
De asemenea Curtea constată ca fiind justificată și măsura suspendării supravegheate a executării pedepsei. Justificare oferită de inculpat pentru părăsirea locului accidentului și prezentarea târzie în fața organelor judiciare, prin aceea că a așteptat sprijinul patern, denotă că acesta nu are maturitatea necesară pentru a-și asuma consecințele faptelor sale și că simte nevoia unei supravegheri și îndrumări. În acest context o supraveghere calificată și conștiența existenței unui control nu poate decât să aibă pozitive în ceea ce privește realizarea scopului de preventiv și educativ al pedepsei. Susținerea inculpatului în sensul că prin această măsură este împiedecat să își câștige existența nu este fondată atâta vreme cât deplasarea sa în interiorul țării nu este limitată ci doar supusă unei supravegheri. Inconvenientele ce decurg din această supraveghere pentru inculpat nu numai că nu sunt excesive și dar nu sunt nici în măsură să justifice adoptarea unei alte soluții.
Față de cele ce preced Curtea, în temeiul art. 385 indice 15 alin1. pct.1 lit.b din codul d e procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorar parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 213/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorar parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 21.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - CO
Semnează președintele de complet
- -
Grefier,
- -
Red. /tehnored. -
2 ex/04.02.2010
,
DM, AL
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
