Denunțarea calomnioasă (art. 259 cod penal). Decizia 67/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 67
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru
JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
- -
-A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.302/AP/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat lipsind intimatul parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul inculpat a solicitat amânarea cauzei deoarece a depus o cerere la Arhivele Naționale ale Statului în vederea eliberării unui înscris cu care să facă dovada proprietății terenului în discuție și i s-a comunicat că durează circa 2-3 luni până la comunicare. De asemenea, a solicitat încuviințarea probei cu un martor.
Procurorul a lăsat la aprecierea instanței cererea recurentului.
Instanța a învederat recurentului că la termenul anterior s-a pronunțat asupra probei cu martor solicitată de acesta. Cu privire la cererea formulată astăzi privind amânarea cauzei pentru a depune la dosar înscrisuri, constatând că și la termenul din 18.12.2008 cauza s-a amânat pentru același motiv - depunerea de înscrisuri și susținerea că acestea pot fi depuse după circa 3 luni așa cum i-a comunicat Arhivele Naționale ale Statului, respinge această cerere.
Recurentul inculpat și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul inculpat având cuvântul a solicitat admiterea recursului și având în vedere că este proprietarul terenului nu consideră că a săvârșit vreo infracțiune.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, au fost avut în vedere probele administrate iar pedeapsa a fost individualizată corect.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat a se constata că nu este vinovat de fapta pentru care a fost condamnat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1934/P/2006 din 23.10.2007, înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman, sub nr- din 10.12.2007, Parchetul de pe lângă această instanță a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal, reținându-se că acesta la data de 11 mai 2006 s-a adresat Primului Ministru al României cu o plângere, semnalând în mod tendențios anumite fapta de corupție săvârșite de partea vătămată în legătură cu activitatea sa profesională și că aceasta i-a ocupat în mod abuziv o suprafață de teren de 1,65 ha, fără a deține acte de proprietate pe teren și a construit o casă de locuit în satul fără autorizație de construcție și fără a achita taxele aferente, folosindu-se de funcția pe care o deține. Aceste afirmații au fost de natură să aducă grave prejudicii de imagine, ținând seama de calitatea de magistrat pe care o ocupă partea vătămată.
S-a mai reținut că urmare acestei sesizări s-a dispus verificarea aspectelor semnalate, așa încât la 07.06.2006 o comisie de control de specialitate de la Inspectoratul în Construcții - Inspectoratul Județean în Construcții N s-a deplasat la locuința părții vătămate, efectuând un control cu privire la proprietățile pe care le deține, atât cu titlu de proprietate, cât și cu titlu de proprietate a SC SRL, al cărei unic asociat este soția părții vătămate,. Rezultatul verificărilor efectuate au fost consemnate într-un proces verbal de control cu nr. 706 din 07.06.2006 care consemnează că nu s-au evidențiat aspecte care ar putea atrage responsabilitatea sa penală.
Examinând lucrările dosarului și probatoriul administrat, prima instanța - Judecătoria Roman - prin sentința penală nr.281/7.05.2008 a reținut că fapta inculpatului este pe deplin dovedită, aceasta coroborându-se cu declarațiile acestuia, tuturor înscrisurilor de la dosar, reținându-se în esență că inculpatul, fără nici o justificare a făcut o sesizare la Primul Ministru al României, arătând că judecătorul a comis acte de corupție solicitând în final suspendarea sa din funcție, așa încât, aceste fapte pentru care inculpatul nu a făcut dovada verității, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. 1 Cod penal, motiv pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Cât privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că prejudiciul cauzat părți vătămate se justifică, acesta fiind lezat pe plan moral de fapta inculpatului care, indubitabil, a adus atingere demnității, onoarei și probității profesionale. Stabilirea cuantumului dezdăunărilor cuvenite pentru prejudiciul de natură psihică trebuie să se facă, însă, printr-o cât mai strânsă corelare cu intensitatea acestei vătămări și cu împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea. În acest context s-a urmărit ca să nu se realizeze acordarea unor despăgubiri disproporționate în raport cu prejudiciul efectiv produs, din acest considerent, cererea părții civile privitoare la daunele morale s-a admis doar în parte, pentru suma de 5000 lei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate în cauza de față.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpatul și martorul, apeluri soluționate prin decizia penală nr.302/AP/30.10.2008 a Tribunalului Neamț.
În ce privește apelul declarat de martorul, Tribunalul a constatat că acesta este inadmisibil, iar apelul declarat în cauză de inculpatul este neîntemeiat.
Prin motivele de apel depuse în scris la dosar, inculpatul a arătat că hotărârea judecătoriei este nedreaptă, tendențioasă, ilegală, favorizând represiunea îndreptată împotriva sa de către autoritățile care au întocmit dosarul. Inculpatul a mai arătat că Inspectoratul de Stat în Construcții nu a procedat așa cum a cerut el în plângerea adresată Primului-Ministru, că organele de anchetă nu s-au autosesizat în privința declarației false dată la notariat de către soția părții vătămate, că autorizația de construcție a fost eliberată la data de 15 mai 2006, că și în prezent suprafața de 1,65 ha teren este ocupată fătă drept de partea vătămată și rudele sale, deși terenul se află în litigiu, că procesul-verbal privind rezultatul cercetărilor nu a fost încheiat la fața locului.
Tribunalul a reținut că pe baza probelor administrate la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, sesizarea formulată de către inculpat către primul-ministru, adresa nr. 1456/26.05.2006 a Inspectoratului de Stat în Construcții, autorizația de construcție, documentația cadastrală, titlul de proprietate și chitanțele prin care s-a făcut dovada achitării taxelor aferente imobilului (filele 5-28 dosar ), coroborate și cu declarațiile date de inculpat (fila 45 dosar p și fila 11 dosar fond), instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comise de către inculpat, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. 1 Cod penal.
Din cuprinsul sesizării (denunțului) formulat de către inculpatul-apelant către primul-ministru (fila 7 dosar ), rezultă că această sesizare are ca obiect acte de corupție comise de către numitul, care, folosindu-se de funcția de judecător la Judecătoria Roman, și prin influența exercitată în rândul autorităților locale, și-a construit, fără a deține autorizație și acte corespunzătoare, un imobil casă de locuit și tot în mod abuziv, i-a ocupat suprafața de 1,65 ha teren, fără a deține acte de proprietate. Infracțiunile precizate de către inculpat în cuprinsul sesizării sunt determinate și vizează în mod direct partea vătămată și calitatea acestuia de judecător; astfel, din cuprinsul sesizării rezultă că, partea vătămată, prin acte de corupție, respectiv influența exercitată în rândul autorităților locale datorită funcției pe care o deține, s-a permis să construiască un imobil fără a deține autorizație de construcție și a respecta dispozițiile Legii nr. 50/1991 și, de asemenea, infracțiunea de ocupare fără drept a unui imobil - art. 220 Cod penal - prin ocuparea abuzivă a suprafeței de 1,65 ha teren.
Toate aspectele menționate de inculpat în sesizarea adresată Primului Ministru, sunt tendențioase și lipsite de suport real, deoarece din cuprinsul actelor de ținute de partea vătămată rezultă că acesta din urmă a făcut dovada deplină a respectării dispozițiilor Legii 50/1991 (certificat de urbanism nr. 22/26.04.2000, autorizație de construcție nr. 1/05.05.2000 - filele 23 - 25 ds. ) precum și a dreptului de proprietate asupra terenului pe care și-a construit imobilul (act de partaj - sentința civilă nr. 2678/12.08.1999 pronunțată de Judecătoria Roman, actul de vânzare - cumpărare nr. 2324/ 23.06.1999, documentația cadastrală filele 15 - 25 ds. ). De asemenea, din procesul-verbal de control nr. 706/07.06.2006, încheiat de Inspectoratul de Construcții N, rezultă că nu s-au evidențiat aspecte care ar putea atrage responsabilitatea penală a părții vătămate.
Potrivit dispozițiilor art. 259 alin.1 Cod penal, infracțiunea de denunțare calomnioasă constă în "învinuirea mincinoasă făcută prin plângere sau denunț, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anumită persoană".
Sub aspectul laturii obiective s-a constatat existența infracțiunii comisă de către inculpat, deoarece a comis acțiune de învinuire, afirmând despre partea vătămată că s-a făcut vinovată de ceva, că acțiunea de învinuire se referă la săvârșirea unei infracțiuni în sensul prevederilor art. 44 Cod penal, că învinuirea făcută prin sesizare este mincinoasă deoarece nu corespunde realității. În ce privește latura subiectivă a infracțiunii, a rezultat că inculpatul a acționat cu intenție și cu rea credință, cunoscând caracterul mincinos al învinuirii adresate părții vătămate.
În latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că în mod corect inculpatul apelant a fost obligat pe temeiul răspunderii delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil, să plătească părții vătămate 5000 lei cu titlu de daune morale. Prin infracțiunea de denunțare calomnioasă săvârșită de către inculpat, s-au vătămat relațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției și la demnitatea părții vătămate, care implică o atitudine corectă din partea tuturor persoanelor care se adresează organelor judiciare prin denunț, cu privire la săvârșirea unei anumite infracțiuni. Cuantumul daunelor morale la care inculpatul apelant a fost obligat este pe deplin justificat și nu poate acoperi efectiv prejudiciul moral (lezarea demnității) care a fost cauzat părții vătămate, ci este de natură a determina schimbarea comportamentului necorespunzător al inculpatului de lezare a valorilor sociale ocrotite de lege și de a nu mai comite în viitor alte fapte penale.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Neamța declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost motivat oral cu ocazia judecării, inculpatul solicitând achitarea sa deoarece nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Deși recursul nu a fost motivat în scris, Curtea având în vedere faptul că motivul de recurs se încadrează în prevederile art.3859pct.13 pr.pen. care este analizat din oficiu, urmează a-l analiza și a se pronunța asupra lui.
Recursul declarat este întemeiat.
În cauza de față recurentul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art.259 al.1 penal, text de lege care sancționează învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anume persoană.
Din textul de lege rezultă ca o cerință principală pentru existența infracțiunii ca învinuirea să se refere la săvârșirea unei infracțiuni, ceea ce presupune ca plângerea sau denunțul să fie înaintate unor organe abilitate a efectua cercetări penale.
În cauza de față, recurentul inculpat a adresat un memoriu către Primul Ministru în care a arătat că partea vătămată și-a edificat o locuință fără a avea autorizație și i-a ocupat 1,65 ha. Ca urmare a acestei sesizări, s-a efectuat un control de către Inspectoratul județean în construcții N care a stabilit că partea vătămată are autorizație de construcție, aceasta a fost respectată și nu s-au ocupat terenuri din domeniul public. neconformități pot realiza aspectul unor contravenții pentru care termenul de prescripție s-a împlinit.
Din aspectele arătate mai sus, rezultă faptul că în cauză nu sunt realizate elementele infracțiunii de denunțarea calomnioasă deoarece recurentul inculpat nu s-a adresat unui organ de urmărire penală și nu s-a referit la fapte de natură penală.
Față de această situație, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.b cu art.3859pct.13 pr.pen. va admite recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.302/AP/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de mai sus pe care o casează în totalitate.
Se va desființa în totalitate sentința penală nr.281/7.05.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, se va reține cauza spre rejudecare și pe fond în baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit. b pr.pen. se va dispune achitarea recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art.259 al.1 penal.
În baza art.346 al.4 pr.pen. instanța nu soluționează latura civilă a cauzei.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la fond, în apel și în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.b cu art.3859pct.13 Cod procedură penală admite recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.302/AP/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de mai sus pe care o casează în totalitate.
Desființează în totalitate sentința penală nr.281/7.05.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, reține cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art.11 pct.2 lit. a cu art.10 lit. b pr.pen. dispune achitarea recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art.259 al.1 Cod penal.
În baza art.346 al.4 pr.pen. instanța nu soluționează latura civilă a cauzei.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la fond, în apel și în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
- - - -
- -
Grefier,
-A
Red.sent.
Red.dec. apel B/
Red.dec.recurs
Tehnored.
Ex.4
04.02.2009
Președinte:Pocovnicu DumitruJudecători:Pocovnicu Dumitru, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
