Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 66
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru
JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
- -
-A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpatul și părțile civile prin B și F prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva deciziei penale nr.432/A/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit toate părțile, pentru recurentul inculpat a răspuns avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Apărătorul ales al recurentului inculpat și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța, în temeiul dispozițiilor art.3859al.3 Cod procedură penală cu art.3859al.1 pct.6 Cod procedură penală și art.6 paragraful 3 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a pus în discuție motivul de casare al lipsei de apărare la instanța de apel față de faptul că apărătorul ales al apelantului inculpat reziliase contractul de asistență judiciară cu acesta și nu i s-a adus la cunoștință această împrejurare, la data soluționării cauzei i s-a desemnat un apărător din oficiu, situație în care nu și-a putut face apărările pe care le-ar fi dorit și a acordat cuvântul părților.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului pentru motivul de casare invocat de instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la recursul declarat de inculpat a susținut că este admisibil deoarece instanța de apel a soluționat greșit apelul în ce privește latura civilă a cauzei. Prejudiciul a fost stabilit prin estimare de inspecția fiscală și instanța de apel avea obligația să dispună efectuarea unei expertize pentru stabilirea exactă a prejudiciului.
Cu privire la recursurile declarate de părțile civile apreciază că acestea nu sunt întemeiate. Nu poate fi obligat recurentul inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor deoarece la data sesizării instanței, societatea era dizolvată și nu avea personalitate juridică pentru a sta ca parte în proces. A pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de părțile civile fără a solicita cheltuieli de judecată.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de admitere a tuturor recursurilor, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
După dezbateri dar în timpul ședinței de judecată s-a prezentat domnul identificat cu CI seria - nr.- căruia i s-a adus la cunoștință că s-a acordat cuvântul pe fond, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.703 din data de 06.12.2007, pronunțată de Judecătoria Moinești, județul B, în dosar penal nr-, s-a dispus, în baza art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.4 și art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.4, art.9 alin 1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin 2, art.13 Cod penal, pentru aceasta din urma infracțiune, ambele cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal și a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 14.08.1967 în, județul B, cu același domiciliu,-, județul B, fără antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
a) art.4 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.e teza I Cod penal, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare;
b) art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 și art.13 Cod penal, art.74 lit.a și art.76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 11 (unusprezece) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea,cea de 11 (unusprezece) luni închisoare.
I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin 1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 alin 2 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durata de 2 (doi) ani și 11 (unusprezece) luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, text potrivit căruia în cazul în care inculpatul săvârșește o noua infracțiune în cursul termenului de încercare, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea pedepsei în întregime.
În baza art.71 alin 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.14, 346 alin 1 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.173,96 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând: impozit pe profit în sumă de 6897lei, TVA în sumă de 5242 lei, impozit pe profit pentru anul 2004 în sumă de 1.190,38 lei, impozit pe profit pentru anul 2005, către partea civila Ministerul Finanțelor Publice prin
În baza art.14 alin 3 Cod procedură penală, s-a dispus înregistrarea în contabilitatea "" a următoarelor facturi: seria - nr. -, - -, - nr. -, nr. -, - nr. -, - nr. -, - nr. -, - nr. -, - nr. -, toate emise in anul 2004, precum si facturile seria - -, nr. -/2004, seria - nr.-/2005, seria - nr. -/2005.
În temeiul art.13 din Legea nr.241/2005, cu referire la prevederile Legii nr.26/1990, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și în forma legalizată, în vederea efectuării mențiunilor necesare în registrul comerțului.
S-a luat act ca inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.01.2006 - Bad epus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești în care arată că numitul - administrator al "" a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală, deoarece a refuzat sa pună la dispoziția organelor de control fiscal documentele contabile și nu a înregistrat în contabilitate veniturile realizate motiv pentru care s-a solicitat efectuarea de cercetări.
În plângerea formulată reprezentanții B au indicat faptul că numitul nu s-a prezentat cu documentele contabile la invitațiile primate, nu a achitat nici o obligație la bugetul de stat de la înființare motiv pentru care au stabilit, prin estimare, un prejudiciu cauzat bugetului de stat în sumă de 553.360 RON, în care au inclus impozit pe profit, TVA, penalități și dobânzi și o amendă contravențională aplicată (fila l9).
La data de 23.02.2006 Garda Financiară B depune o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești în care arată că numitul - administrator al "" a emis un număr de 3 facturi fiscale și 3 avize de expediție având ca obiect livrări de cherestea către "", pe care nu le-a înregistrata în contabilitate, documente pe care a refuzat a le prezenta organelor de control motiv pentru care solicită efectuarea de cercetări.
La data de 26.10.2006 Garda Financiară B depune o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, în care arată că numitul - administrator al "" a emis un număr de 3 facturi fiscale și 3 avize de expediție, având ca obiect livrări de cherestea pe care nu le-a înregistrata în contabilitate, documente pe care a refuzat a le prezenta organelor de control, motiv pentru care solicită efectuarea de cercetări.
În fapt, în plângerea adresată organelor de cercetare penală, reprezentanții Gărzii Financiare B fac referire la cele 3 facturi fiscale indicate la pct.2 din prezentul rechizitoriu, indicând de această dată valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat și care urma să fie indicat ulterior conform plângerii depuse la data de 23.02.2006.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat următoarea situație de fapt.
Numitul este administrator al "", cu sediul declarat la domiciliul acestuia din,-, județul
Conform evidențelor existente la., în cursul anului 2004 "" a achiziționat următoarele tomuri de facturi fiscale: seria - - nr. - - - și seria - - nr.- - -.
Fără a depune declarații privind obligațiile la bugetul de stat (fl.86) de la înființare până în prezent, învinuitul a emis un număr de 9 facturi fiscale către " ", din tomul - - cu nr. -, -, -, -, -, - și - și tomul - - cu nr. -, 0-, împreună cu avize de expediție, care cuprind datele de identitate ale acestuia și ale societății sale.
Se precizează că cele 9 facturi au fost emise în perioada 31.05.2004 - 29.11.2004, nefiind înregistrate în evidența contabilă și nedeclarate la organele fiscale.
Ulterior, organele de control fiscal au constatat faptul că învinuitul a emis în perioada 28.07.2004 - 18.06.2006 alte trei facturi fiscale din tomul - - cu nr. - și tomul - - cu nr. - și - către "", care la rândul lor nu au fost evidențiate în contabilitate.
În cauză s-a procedat la efectuarea unei expertize contabile și a unui supliment de expertiză, care au concluzionat că prin neînregistrarea celor 12 facturi fiscale învinuitul s-a sustras de plata obligațiilor datorate către bugetul de stat în cuantum de 17.173,96 RON (12.139 + 4934,96).
Deși în plângerile formulate reprezentanții - B și Gărzii Financiare au susținut că prejudicial are o valoare de 495.757 RON, acesta fiind stabilite prin estimare, în sarcina învinuitului s-a reținut prejudicial cert cauzat prin săvârșirea infracțiunii și reținut de expertiza contabilă efectuată.
Inculpatul legal citat, s-a prezentat în fața instanței si a fost asistat de apărător ales, av..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În cursul anului 2005,. reprezentată prin Direcția Generala a Finantelor Publice B, a adresat trei somații, respectiv, invitațiile nr.1339/1.11.2005, 144/11.11.2005, dar și invitațiile din perioada 9.08.2005-13.01.2006, ( fl. 63-72), prin care se aduce la cunoștința societății "", prin administrator, obligația de a prezenta o serie de documente contabile: registru unic de control, documente de evidenta primara si contabila, formulare cu regim special achiziționate.
Așa cum rezultă și din adresele nr.3943 B/2006 și 8573/2005, inculpatul nu a depus nici o declarație privind obligațiile de plata la bugetul general consolidat al statului de la înființare și până în prezent, nu a depus raportarea periodică obligatorie pentru perioada 01.01.2004- 31.08.2005.
Din adresa nr.412/2006, emisă de, Agenția M reiese că persoana care a avut specimen de semnătură la aceasta agenție bancară și care a dispus de sumele încasate de societatea "" în perioada 2004-2005, fost inculpatul, în calitate de administrator al societății.
Apărările inculpatului, în sensul că nu a săvârșit infracțiunile reținute prin rechizitoriu întrucât în perioada în care au fost emise somațiile sus - menționate a fost plecat din țară, iar din luna august 2005 și-a pierdut calitatea de administrator al societății, noul administrator fiind, nu prezintă relevanță și nu sunt concludente în cauză.
Astfel, inculpatul a plecat din țară începând cu luna martie 2006, însă somațiile au fost emise și primite de societate, dar și de persoane apropiate (mama, soția inculpatului), așa cum reiese din mandatele poștale, până în ianuarie 2006, iar infracțiunile deduse judecații privesc activitatea comerciala a societății de până la data la care au fost schimbat administratorul, potrivit actului adițional la actul constitutiv al "" Așadar, instanța de fond a constatat că facturile care nu au fost înregistrate în contabilitate au fost emise în perioada mai 2005- iunie 2006 și, în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991, care statuează ca facturile fiscale se înscriu în contabilitate în ordine cronologică, obligația de a înscrie aceste facturi aparținea administratorului din acel moment, care în luna emiterii facturii trebuia să procedeze și la efectuarea operațiunilor de înregistrare în contabilitate.
Prima instanță a apreciat că refuzul inculpatului de a prezenta actele contabile solicitate nu este justificat, iar atitudinea procesuală a inculpatului, care în cursul judecății a declarat că toată documentația contabilă se afla la angajata sa, respectiv contabila, pentru ca ulterior, prin apărător să susțină că în perioada respectiva era plecat din țară (aspect nereal), nu fac decât să ducă la concluzia că inculpatul nu a înțeles să se conformeze obligației prevăzute de lege, tocmai pentru a se sustrage de la verificarea financiară. Mai mult, așa cum rezultă și din adresele nr.5670/2007 și nr.13931/2007, emise de B, coroborat cu sentința civilă nr.1009/2006, Societatea "" a fost dizolvată în temeiul legii, întrucât nu a depus bilanțul contabila, iar potrivit evidențelor, societatea nu a depus situațiile financiare încă de la înființare.
În perioada 05.2004-11.2004, 07.2004-06.2005, societatea administrată de inculpat a desfășurat relații comerciale (vânzări de material lemnos) cu mai multe societăți, inclusiv cu " " Comanesti și "", emițând facturi fiscale pe care a omis să le înregistreze în evidența contabilă. La dosarul cauzei au fost depuse un număr de 12 facturi fiscale, respectiv seria - nr.-, - -, - nr.-, nr.-, - nr.-, - nr.-, - nr.-, - nr.-, - nr.-, toate emise în anul 2004, precum și facturile seria - -, nr. -/2004, seria - nr.-/2005, seria - nr.-/2005, facturi care nu au fost înregistrate în contabilitatea societății.
Potrivit declarațiilor testimoniale, inculpatul a fost cel care în calitate de administrator, preda personal facturile pentru materialul lemnos livrat societăților " " și "", iar plata se efectua în numerar sau prin ordin de plată.
În cursul urmăririi penale au fost efectuate două expertize tehnice contabile, care au stabilit prejudiciul adus bugetului de stat prin neînregistrarea celor 12 facturi în evidențele contabile ale societății. Astfel, expertul contabil stabilește obligațiile suplimentare de plata aferenta facturilor, constând în impozit pe profit, în sumă de 6897,2799 lei, TVA în sumă de 5241,9328 lei, respectiv impozit pe profit pe anul 2004, în sumă de 1.190,38 lei, impozit pe profit pe anul 2005 în sumă de 987,83 lei și TVA în sumă de 2.756,75 lei.
Având în vedere data la care s-a consumat infracțiunea care constă în "refuzul nejustificat de prezentare a documentelor legale", respectiv data emiterii celei de-a treia somații la care se refera textul de incriminare, respectiv noiembrie 2005, și având în vedere legea în vigoare la acest moment al consumării infracțiunii, și anume Legea nr.241/2005, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.13 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, motiv pentru care în baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii deduse judecații.
De asemenea, cu privire la infracțiunea prevăzută de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, instanța de fond a apreciat că aceasta infracțiune a fost reținută în forma sa continuată, dat fiind că inculpatul a omis înregistrarea în contabilitate a facturilor, la diferite intervale de timp ( mai 2004- iunie 2005), însa în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar aceste acte materiale care prezintă, fiecare în parte, conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, motiv pentru care s-au reținut dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, în baza prevederilor art. 334 Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, instanța de fond, în baza art.334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din infracțiunea prevăzută de art.4 și art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.4, art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 Cod penal, pentru această din urmă infracțiune, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În drept, fapta inculpatului de a fi refuzat în mod nejustificat să prezinte organelor competente, reprezentată prin Direcția Generala a Finanțelor Publice B, după ce a fost somat de trei ori, documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor fiscale, sa apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005.
În drept, fapta inculpatului de a fi omis evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale realizate, în scopul de a nu plăti impozitul, TVA, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.9 alin 1 lit. b din Legea nr.241/2005.
Având în vedere momentul epuizării acestei infracțiuni (iunie 2005- data emiterii ultimei facturi fiscale), precum și faptul că între acest moment și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penala mai favorabilă, instanța de fond a aplicat prevederile art.13 Cod penal, reținând infracțiunea încriminata de legea în vigoare la momentul epuizării infracțiunii, ca fiind legea penală mai favorabilă, dat fiind că noua lege, nr.241/2005, prevede forme agravate ale acestei infracțiuni în aliniatele 2 și 3.
La individualizarea judiciara a pedepsei instanța de fond a motivat că a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsa, gradul de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului, care este infractor primar, instanța a aplicat pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Față de persoana inculpatului, infractor fără antecedente penale, instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a și, în baza art.76 lit. e teza I Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, respectiv art. 76 lit. d Cod penal, pentru ce-a de-a doua infracțiune, a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II a, lit.b Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal.
În cauză fiind întrunite condițiile art81 Cod penal, dat fiind gradul de pericol social concret al infracțiunilor, circumstanțele personale ale inculpatului, așa încât instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, poate fi atins și fără executare în regim de detenție.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 2 ani, plus pedeapsa aplicată, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, care statuează ca în cazul în care inculpatul săvârșește o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea pedepsei în întregime.
În baza art.71 alin 5 Cod penal, a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile.
Așa cum s-a reținut și în considerentele anterior menționate, prejudiciul adus bugetului de stat prin fapta ilicita a inculpatului, care nu a înregistrat în contabilitate facturile emise, este de 17.173,96 lei, reprezentând obligații suplimentare de plata aferente celor 12 facturi, respectiv impozitul pe profit, TVA.
Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul infracțional, fapta ilicită constând, așa cum s-a reținut mai sus în omisiunea de a înregistra cele 12 facturi în contabilitate.
Partea civila susține că prejudiciul infracțional este mult mai mare, întrucât, conform evidențelor sale, în cursul anului 2004, "" a achiziționat mai multe tomuri de facturi fiscale care nu se regăsesc în documentele contabile ale societății. Partea civilă stabilește un prejudiciu prin estimare, constând în obligații de plata aferente acestor tomuri de facturi, însă instanța de fond a reținut că partea civilă nu a făcut dovada acestui prejudiciu.
Astfel, partea civilă a învederat în cursul judecății că nu înțelege să solicite efectuarea unei expertize contabile, deși în cursul judecății depune un set de obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale.
Un prejudiciu determinat prin estimare, nu poate avea caracter cert, în condițiile în care facturile din tomurile la care se face referire, nu au fost prezentate pentru analiza lor, neputând fi determinate venituri, cheltuielile aferente livrărilor efectuate (dacă acestea au fost efectuate). Astfel, expertul tehnic contabil menționează pentru cele 12 facturi existente la dosarul cauzei, că întrucât se cunosc cantitățile de lemn livrate și având în vedre prețurile de referință aprobate prin ordin, s-a procedat la determinarea cheltuielilor aferente livrărilor efectuate considerându-se prețul de referință pe unitatea de măsură, ca fiind suma cheltuielilor efectuate, pentru obținerea unui metru cub de lemn, din care s-a dedus TVA.
Pentru diferență de 141 facturi fiscale, achiziționate de "", pentru care nu exista documente contabile, pe baza cărora să se poată determina venituri realizate, cheltuieli efectuate și implicit obligațiile la bugetul de stat, expertul menționează că nu s-au putut determina obligațiile suplimentare de plată.
Cu privire la calitatea de parte responsabila civilmente a "", instanța de fond a reținut că aceasta societate nu poate avea calitate procesuală în prezenta cauză, în conformitate cu adresele sus - menționate și sentința civilă pronunțată de Tribunalul Bacău, societatea a fost dizolvata de drept fără numirea unui lichidator. Așadar, prin dizolvare, persoana juridica a încetat să mai existe, și ca atare nu mai are capacitate de folosință și capacitate de exercițiu. Prin pierderea capacitații de folosință și de exercițiu, persoana juridică pierde aptitudinea de a avea drepturi și obligații și încetează să existe ca și subiect distinct de drept, din momentul înregistrării actului de dizolvare la organul competent - de pe lângă Tribunalul Bacău, în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990.
Față de considerentele anterior menționate, instanța de fond a obligat inculpatul numai la ceea ce reprezintă prejudiciu cert, determinat pe baza facturilor existente la dosarul cauzei.
În baza art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.998 cod civil a obligat inculpatul la plata sumei de 17.173,96 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând: impozit pe profit în sumă de 6897 lei, TVA în sumă de 5242 lei, impozit pe profit pentru anul 2004 în sumă de 1.190,38 lei, impozit pe profit pentru anul 2004 în sumă de 1.190,38 lei, impozit pe profit pentru anul 2005, către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, prin
În temeiul art.14 alin 3 Cod procedură penală a dispus înregistrarea în contabilitatea "" a următoarelor facturi: seria - nr. -, - -, - nr. -, nr. -, - nr. -, - nr. -, - nr. -, - nr. -, - nr. -, toate emise in anul 2004, precum și facturile seria - -, nr. -/2004, seria - nr.-/2005, seria - nr. -/2005.
În baza art.13 din Legea nr.241/2005, cu referire la prevederile Legii nr.26/1990, a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și în forma legalizată, în vederea efectuării mențiunilor necesare în registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel, partea civilă,.
În motivarea apelului declarat de hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru legalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile a cauzei în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a obligat inculpatul la plata despăgubirilor în cuantum de 553.360 lei Ron la care se adaugă prin efectul legii și obligațiile accesorii de la scadență și până la achitarea în totalitate a prejudiciului. De asemenea partea civilă a invocat și nelegalitatea sentinței sub aspectul greșitei neobligări a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente "".
Prin decizia penală nr.432/A din data de 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de apelanta parte civilă, Ministerul Finanțelor Publice și Economiei -, a fost desființată sentința penală apelată numai sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, s-a reținut cauza spre rejudecare și în baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 553.360 lei daune materiale, reprezentând impozit pe profit, dobânzi aferente acestuia, penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, TVA și dobânzi aferente acesteia și penalități întârziere TVA.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Bacău.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu ocazia efectuării inspecției fiscale s-a constatat că inculpatul a refuzat să prezinte la solicitarea organelor fiscale documentele de evidență contabilă, declarațiile privind obligațiile către bugetul de stat, bilanțurile contabile. În această împrejurare rezultatul direct al unei asemenea conduite culpabile a determinat constatarea producerii unui prejudiciu către bugetul de stat stabilit și evaluat în lipsa documentațiilor prin calcul estimativ. În speță însă vinovat de neprezentarea actelor este inculpatul astfel încât consecințele produse respectiv obligarea la plata de despăgubiri trebuie suportate de acesta deoarece prejudiciul s-a produs direct și nemijlocit prin faptele necorespunzătoare și actele de conduită negative ale acestuia.
Prejudiciul a fost stabilit prin estimare numai din vina inculpatului care a refuzat să prezinte actele. În speță acesta trebuie să răspundă civil în limita prejudiciului stabilit prin estimare neputând invoca în apărare că această valoare nu corespunde cu realitatea deoarece nimeni nu se poate apăra invocând propria sa culpă. Astfel după ce a comis infracțiunea și a împiedicat stabilirea realității prin refuzul prezentării documentelor inculpatul nu poate să fie exonerat de răspundere tocmai invocând propria sa culpă. În aceste condiții raportul de inspecție fiscală nr. 9745/20-12-2005 stabilit că sumele datorate bugetului de stat ca urmare a conduitei infracționale a inculpatului totalizează suma de 553.360 lei RON care reprezintă impozit pe profit, dobânzi aferente acestuia, penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, TVA și dobânzi aferente acesteia și penalități întârziere la plata TVA. Or, aceste despăgubiri constituie un prejudiciu evaluat corect prin estimare, astfel încât valoarea despăgubirilor solicitate se impunea să fie acordată integral.
În cea ce privește neobligarea părții responsabile civilmente la despăgubiri în solidar cu inculpatul, nu se constată nici o greșeală a instanței deoarece partea civilă nu a prezentat instanței nici un indiciu că responsabilul civilmente avea lichidator. Astfel din adresa nr. 13931/14-10-2007 (fila 130 dosar fond ) rezultă că "" prezintă starea de dizolvare judiciară încă din anul 2005, neavând numit nici un lichidator. Din adresa nr. 24-04-2007 (fila 66 dosar fond) rezultă că la data 3 ianuarie 2007 această societate comercială era dizolvată, iar actul dizolvării înregistrat la sub numărul 36352 din 27.12.2006 la Oficiul Registrului Comerțului. În speță cauza a fost înregistrată la instanță la data 16-03-2007 cea ce înseamnă că la data sesizării instanței persoana juridică sus menționată era dizolvată. Întrucât din adresele Oficiului Registrului Comerțului rezultă că în cauză nu a existat un lichidator, se constată că susținerea apelantei privind existența unui lichidator este nedovedită. În raport de aspectele prezentate se constată că persoana juridică menționată care a încetat să mai existe chiar înainte de sesizarea instanței nu a fost obligată la despăgubiri în solidar cu inculpatul în mod corect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Ministerul Finanțelor Publice și Economiei - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice B în motivarea scrisă a recursului a criticat hotărârea recurată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit a fost respinsă cererea de obligare a inculpatului cu partea responsabilă civilmente "", județul B, la plata despăgubirilor civile, deoarece această societate se află în lichidare judiciară din data de 30.10.2007, fiind numit lichidator numitul.
Potrivit dispozițiilor art.233 din Legea nr.31/1990, se susține de recurenta-parte civilă: "Dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării." Având în vedere faptul că o societate comercială, ulterior dizolvării își păstrează personalitatea juridică până la terminarea lichidării, precum și faptul că pentru societatea comercială în cauză a fost numit un lichidator, în mod greșit instanța a respins cererea de obligare a inculpatului cu partea responsabilă civilmente "", motivând că "societatea a încetat să mai existe".
Instanța de apel a omis să se pronunțe și asupra obligațiilor fiscale accesorii, încălcând principiul de drept potrivit căruia accesoriul urmează principalului.
Acest principiu se aplică deplin drept și laturii civile în cadrul procesului penal, în sensul că obligațiile fiscale accesorii obligațiilor obligațiile fiscale principale (constând în impozite și taxe) sunt datorate statului ca urmare a neplății la termenele scadente a acestora din urmă.
Cuantumul accesoriilor nu a putut fi precizat în cererea de constituire ca parte civilă deoarece aceste sume curg în continuare de la data încheierii procesului verbal de control până la data achitării în totalitate a obligațiilor fiscale.
, constând în dobânzi și penalități, au caracterul unor sancțiuni fiscale izvorâte direct din lege, ca efect al nerespectării termenelor s și din acest considerente nu trebuie dovedite. Temeiul legal care justifică pretențiile sub acest aspect îl constituie dispozițiile art.119 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Recurentul-inculpat nu a motivat recursul în scris, iar în susținerile orale făcute prin apărătorul ales a criticat decizia recurată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
a) cu ocazia judecării cauzei de instanța de apel i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece și-a angajat apărător ales, iar în momentul în care apărătorul ales a adus la cunoștință în ziua în care apelul a fost soluționat pe fond nu instanța nu i-a adus la cunoștință că apărătorul ales a reziliat unilateral contractul de asistență juridică, pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze un nou apărător; că instanța de apel, în același moment i-a desemnat un apărător ales, care nu a putut să-i facă o apărare corespunzătoare;
b) în mod greșit a fost obligat la plata sumei solicitate de partea civilă, prejudiciul fiind calculat prin estimare de organul fiscal, iar instanța nu a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea exactă a cuantumului prejudiciului.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, și din oficiu în conformitatea cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate.
În Declarația Universală a drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în anul 1948, fost inclus, printre drepturile fundamentale ale omului, și dreptul de apărare.
Art.14 pct. 3 lit.d din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice se referă la dreptul persoanei de a se apăra ea însăși sau de a avea asistența unui apărător.
Art. 6 paragraful 3 lit.c, garantând dreptul persoanei de a avea acces la o justiție echitabilă, oferă persoanei acuzate dreptul" să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer".
Această dispoziție conține de fapt trei drepturi: dreptul persoanei acuzate de a se apăra singură, dreptul de a recurge la asistența unui avocat ales, respectiv, dreptul de a beneficia în anumite condiții de asistență juridică gratuită(Hotărârea din data de 25.04.1983 Pakelii contra ).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat cum trebuie interpretate și care este legătura între aceste dispoziții, în sensul că persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni dispune de două posibilități: fie să se apere singură, fie să recurgă la serviciile unui avocat. Alegerea între aceste două posibilități nu revine statului contractant, ci chiar acuzatului. Numai în condițiile în care nu-și alege un avocat, acuzatului trebuie ca atunci când interesele justiției o cer să-i desemneze un apărător din oficiu(Hotărârea din data de 28.06.1984, și ).
Recunoscând ca legitimă o asemenea consacrare a dreptului de apărare, Constituția României înscrie, în art. 24, dreptul de apărare printre drepturile fundamentale ale cetățenilor.
Codul d e procedură penală, fiind legea de bază care disciplinează desfășurarea procesului penal, înscrie, între regulile de bază ale acestei activități sociale, garantarea dreptului de apărare. În acest sens, în art. 6, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 32 din 1990, se arată:"Dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal.
o asemenea reglementare, statul român acordă ocrotire nu numai intereselor individuale ale cetățenilor, ci și, în același timp, interesului general al societății de a stabili adevărul în cauzele penale aflate spre soluționare pe agenda organelor judiciare și de a se evita erorile conducând către o, justiție cât mai eficace.
Această obligație este înscrisă în Codul d e procedură penală, în redactarea sa inițială, în art.171 alin.5 în cadrul reglementării asistenței juridice și reprezentării în procesul penal.
Înscrierea dreptului de apărare între regulile de bază ale procesului penal a impus, în concepția legiuitorului, instituirea unei game largi de mijloace legale care să conducă la constatarea împrejurărilor ce susțin apărarea. În consecință, în economia dispozițiilor Codului d e procedură penală au fost asigurate părților diverse posibilități pentru a învedera organelor jurisdicționale temeinicia susținerilor și cererilor prezentate, ori pentru a combate învinuirile ce se aduc, ori pretențiile formulate.
Potrivit punctului de vedere al Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimat înHotărârea din data de 21 aprilie 1998, dosarnr. 11/1997/975/1997:,".instanța de judecată are obligația saînlăture orice manifestare de superficialitate și formalism în ceea ce privește respectarea dreptului de apărare. Acest drept, prin importanța pe care o reprezintă, excede chiar sferei intereselor învinuitului și inculpatului, pentru că acest drept interesează întreg procesul penal și activitatea judiciară în general".
Această hotărâre conturează extrem de elocvent dimensiunile reale ale dreptului de apărare și obligațiile organelor judiciare în asigurarea unei efective realizări a acestui drept.
Privit prin prisma instrumentelor procesuale, în consonanță cu cele mai evoluate reglementări în materie, atât pe plan european cât și la nivel global, prin care este exercitat, dreptul de apărare are un conținut complex, în care sunt cuprinse aspectele:
- posibilitatea părților de a se apăra singure în cursul procesului penal:
- obligația organelor judiciare de a avea în vedere din oficiu și aspectele
favorabile părților angajate în procesul penat:
- posibilitatea și, uneori, obligația acordării asistenței juridice în cursul
procesului penal.
În conținutul dreptului de apărare este cuprinsă și asistența juridică a părțilorde către un apărător,persoană cu pregătire juridică și care are prin lege posibilitatea să apere drepturile și interesele legitime ale părților. Prin natura sa, asistența juridică se înfățișează și aog aranție a dreptului de apărare. Aspectele componente ale dreptului de apărare pot fi întâlnite în mod cumulativ pe parcursul rezolvării cauzelor penale, uneori însă fiind posibil ca o anumită componentă a dreptului de apărare să fie absentă, astfel asistența juridică este, în principiu, facultativă și, numai în cazurile în care legea prevede expres, apărătorul este prezent în mod obligatoriu în cauzele penale alături de învinuit sau inculpat. Ca regulă de bază a procesului penal, dreptul de apărare este însoțit de numeroase garanții prevăzute în întreaga economie a dispozițiilor legii.
O garanție fundamentală a dreptului de apărare oconstituie asistența juridică.
În conformitate cu prevederile art.171 alin.2 și 3 Cod procedură penală "asistența juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanța apreciază că învinuitul ori inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
În cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."
În raport de infracțiunile pentru care era judecat recurentul-inculpat asistența juridică era obligatorie.
Recurentul -_inculpat și-a angajat apărător ales, însă acesta la termenul de judecată din 21.10.2008, s-a prezentat în instanță și a arătat că a reziliat în mod unilateral contractul de asistență juridică cu inculpatul, fără a indica motivul rezilierii.
În aceste condiții instanța de apel, pentru respectarea dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a prevederilor procedurale mai sus analizate, pentru a-i garanta inculpatului dreptul la o apărare efectivă, avea obligația să-l înștiințeze pe acesta de rezilierea unilaterală de apărătorul său ales a contractului de asistență juridică, pentru a-i da posibilitatea de a-și angaja un alt apărător, iar nu să dispună, la același termen de judecată, desemnarea unui apărător din oficiu și să procedeze la judecarea imediată a apelului.
Avocatul trebuie înștiințat cu privire la data ședințelor de judecată(Hotărârea din data de 09.04.1984, Godi contra Ilaliei).
Numirea cu puțin timp înainte de ședința de judecată a unui nou avocat și neamânarea dezbaterilor pentru un alt termen de judecată, pentru ca acesta să se poată familiariza cu dosarul și să pregătească apărare, reprezintă o încălcare a art.6 din Convenție.
Întrucât art.6 paragraful 3 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului vorbește despre asistență și nu despre simpla numire, rezultă că acest drept trebuie să aibăun caracter efectiv.Acest lucru înseamnă că obligația statului nu se limitează la numirea avocatului, ci se întinde și asupra modului în care acesta își îndeplinește atribuțiile(Hotărârea din 21.04.1998, Daud contra Portugaliei).
Din examinarea preambulului deciziei recurate, rezultă că apărarea exercitată de apărătorul desemnat din oficiu a fost formală, solicitând doar respingerea apelului, fără motiva acest lucru în raport de susținerile părții civile.
Desemnarea unui apărător din oficiu se face prin emiterea de instanță a unei adrese la Barou, ori, din examinarea dosarului rezultă că la termenul când s-a dispus desemnarea apărătorului din oficiu și când cauza s-a și judecat, nu s-a emis de instanță o astfel de adresă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-inculpat, precum și recursul declarat de recurenta-parte civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice B, va fi casată în totalitate decizia penală recurată și se va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Bacău.
Cu ocazia rejudecării vor fi examinate și celelalte motive de recurs invocate de recurentul-inculpat și de recurenta-parte civilă.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și a Libertăților a onorariului avocat oficiu la instanța de apel, în sumă de 200 lei - avocat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de recurs.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat și recursul declarat de recurenta-parte civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice B împotriva deciziei penale nr.432/A din data de 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitate decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare apelului declarat de apelanta-parte civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Finanțelor Publice B, împotriva sentinței penale nr.703 din data de 06.12.2007, pronunțată de Judecătoria Moinești, Tribunalului Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu la instanța de apel, în sumă de 200 lei - avocat.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de recurs.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
GREFIER,
Red. sent.
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
ex.3
31.01/02.02.2009
Președinte:Pocovnicu DumitruJudecători:Pocovnicu Dumitru, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
