Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.68
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru
JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
- -
-A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.441/A/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul inculpat a solicitat acordarea unui termen pentru a-și angaja un apărător ales.
Procurorul a lăsat la apreciere cererea formulată.
Instanța, având în vedere că recurentul inculpat a fost prezent și la termenul anterior și nu a formulat o astfel de cerere, respinge cererea de acordare termen.
Recurentul inculpat prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au de formulat alte cereri.
Instanța a pus în discuție admisibilitatea recursului declarat având în vedere că recurentul inculpat nu a declarat apel iar apelul declarat de procuror nu l-a afectat și a acordat cuvântul părților.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat cu privire la excepția pusă în discuție de instanță, a lăsat soluția la aprecierea instanței având în vedere că acesta nu a declarat apel. A solicitat plata onorariului din fondul special al
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a susținut că nu a declarat apel deoarece nu a cunoscut soluția instanței de fond și nici nu luase cunoștință de rechizitoriu. În mod greșit s-a reținut de instanța de fond că ar fi recunoscut fapta, acest lucru nu s-a întâmplat deoarece nu a recunoscut nici un moment fapta de tâlhărie. Nu a scris în nicio declarație că recunoaște fapta de tâlhărie, a recunoscut doar infracțiunile de lovire și de distrugere,
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.260 din 11.02.2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de apărătorii inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
S-a dispus, în baza art.211 alin 1, alin 2 lit.c, alin 21lit. a cu aplic. art.74 lit. si art.76 lit.b condamnarea inculpatului - fiul lui și, ns. la 18.08.1986 în mun. B, cetățean român, studii 5 clase, necăsătorit,. în mun. B,-/F/5, jud. B, și în mun. B,-, CNP: -, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 217 alin 1Cpen cu aplic. art. 74 lit. a și 76 lit. eaf ost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere la pedeapsa de 300 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. d, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 71, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 211 alin 1, alin 2 lit.c, alin 21lit. a cu aplic. art. 37 lit. b, art.74 lit. si art.76 lit.b, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, ns. la 01.09.1979 în mun. B, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit,. în mun. B, str. -. nr. 7/C/15, jud. B, și în mun. B, Calea, nr. 232, CNP: -, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 11 pct 2 lit. a rap. la art. 10 lit.c, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin 1 cu aplic. art. 37 lit. b, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.
În baza art. 14 și 346 alin 1, art. 998 și art. 1003.civ, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 27 lei către partea civilă SC Public SA, cu titlul de daune materiale.
În baza art. 14 și 346 alin 1, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3 140,5 lei către partea civilă SC Public SA, cu titlul de daune materiale.
În baza art. 14 și 346 alin 1, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constitui parte civilă în procesul penal.
S-a dispus plata din fondurile către Baroul d e Avocați Bas umei de 200 lei reprezentând onorarii apărători oficiu - 100 lei pentru av. și 100 lei pentru av..
În baza art. 191 alin. 1,2, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 14.03.2007 SC Public SA Baf ormulat plângere prealabilă împotriva inculpaților și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin 1.
În ziua de 19.02.2007, partea vătămată - angajat al SC Public SA B - rula cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare - pe Calea din mun. B, efectuând transport persoane. În jurul orei 10,00, partea vătămată a avut un conflict cu inculpații și care i-au solicitat să îi transporte fără a achita contravaloarea biletului. Inculpații au avut un comportament deosebit de violent, fapt ce a determinat partea vătămată să solicite intervenția unui echipaj de poliție.
La efectuarea următoarei curse, în jurul orei 11,40, partea vătămată a fost așteptată de cei doi inculpați în punctul Capul situat pe traseul B -, inculpatul a aruncat cu o piatră în parbrizul microbuzului, spărgându-l și determinând în acest fel oprirea vehiculului. Cei doi inculpați au intrat în microbuz și au început să lovească partea vătămată cu pumnii și picioarele. La un moment dat, inculpații au observat pe bordul autoturismului o sumă de bani provenită din vânzarea biletelor de călătorie și s-au hotărât să o sustragă.
Întrucât partea vătămată a încercat să împiedice sustragerea banilor, inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate, iar inculpatul a sustras suma de 27 lei, în bancnote de 1 leu. Ulterior, ambii inculpați au părăsit în fugă locul faptei.
La data de 20.02.2007, partea vătămată a fost expertizată de specialiștii din cadrul, constatându-se că, în urma agresiunii a suferit mai multe leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 8 - 10 zile de îngrijiri medicale (certificat medico - legal nr. 289/2007).
S-a apreciat că, în drept, fapta fiecărui inculpat de a exercita violențe asupra părții vătămate ce au cauzat părții vătămate leziuni vindecabile în 8-10 zile de îngrijiri medicale urmată de sustragerea sumei de 27 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1, alin 2 lit.c, alin 21lit. a.
De asemenea, fapta inculpatului de a arunca cu o piatră în parbrizul microbuzului, spărgându-l întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin 1Cpen.
Instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire sau alte violențe întrucât din probele administrate rezultă dincolo de orice dubiu că a fost realizate cele două activități ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii complexe de tâlhărie, respectiv activitatea principală - furtul, fiind sustrasă suma de 27 lei ( așa cum rezultă din declarația părții vătămate ce se coroborează cu declarația martorului și cu declarațiile celor doi inculpați care în faza de urmărire penală au recunoscut că și-au însușit această sumă de bani), cât și activitatea secundară - întrebuințarea de violențe.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art 72.pen și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, prejudiciul modic cauzat, numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale și care au avut o atitudine oscilantă de recunoastere doar a faptei de lovire, prezentande-se în fața organelor judiciare, împrejurari ce au fost reținute ca circumstanțe atenuante cf. art.74-76.pen in temeiul carora instanța a aplicat pedeapse sub minimul special.
Privitor la fapta de distrugere prev. de art. 217 alin 1 cu aplic. art. 37 lit.b reținută în sarcina inculpatului instanța a dispus în baza art. 11 pct 2 lit. a rap. la art. 10 lit.c achitarea acestuia, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere declarația inculpatului care a arătat "am luat o piatră de jos,pe care am aruncat-o spărgând parbrizul. " care se coroborează atât cu declarația inculpatului, care a afirmat "inculpatul a luat un pietroi cu care a spart parbrizul microbuzului" cât și cu declarația părții vătămate, care a precizat că " inculpatul a aruncat cu o piatră în parbrizul microbuzului acesta spărgându-se", toate aceste declarații dovedind în mod cert că inculpatul a aruncat cu piatra și a distrus parbrizul, în timp ce împotriva inculpatului nu există nici o probă care să dovedească contribuția în vreun fel a acestui inculpat la comiterea faptei de distrugere.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată SC Public SA s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 27 lei reprezentând suma sustrasă de la partea vătămată și 3140,5 lei contravaloarea parbrizului distrus și a accesoriilor cât și beneficiul nerealizat ca urmare a indisponibilizării microbuzului.
Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: există faptă ilicită (infracțiunea), există prejudiciu cert și nereparat, există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și există vinovăția ambilor inculpați în ceea ce privește cauzarea prejudiciului în cuantum de 27 lei (urmare a infracțiunii de tâlhărie), și vinovăția inculpatului în ceea ce privește cauzarea prejudiciului în cuantum de 3140,5 lei (urmare a infracțiunii de distrugere).
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art.14 și 346 alin 1, art. 998, a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 27 lei către partea civilă SC Public SA, cu titlul de daune materiale și a obligat inculpatul la plata sumei de 3 140,5 lei către partea civilă SC Public SA, cu titlul de daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpatul.
În apelul declarat de procuror, care îi privește pe ambii inculpați, se invocă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 Cod penal, întrucât din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul este autor al acestei infracțiuni.
2. Hotărârea apelată este netemeinică sub aspectul pedepsei mici aplicate inculpatului și a reținerii circumstanțelor atenuante care nu se justifică în raport de conduita acestuia.
3. Hotărârea apelată este nelegală în ceea ce privește omisiunea instanței de a analiza antecedentele penale ale inculpatului și de a se pronunța ci privire la acestea. Astfel, se consideră că în cauză se impunea și revocarea beneficiului grațierii cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.3610/28.10.2003, precum și la pedepsele de 8 luni închisoare, de 4 luni închisoare și de 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.1680/25.05.2004. De asemenea, instanța nu a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1680/25.05.2004 a Judecătoriei Bacău, întrucât infracțiunile deduse judecății au fost comise în termenul de încercare stabilit, de 3 ani și 6 luni.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii în raport de motivele invocate, reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul declarat.
Oral, în instanță, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a invocat netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul individualizării pedepsei. A solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticele aduse în apelul declarat de procuror, constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor expune:
Pedepsele aplicate inculpatului sunt bine individualizate, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și consecințele produse, neimpunându-se majorarea acestora. Inculpatul a recunoscut incidentul pe care l-a avut cu partea vătămată, la care a participat și inculpatul, aspect față de care reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal este pe deplin justificată, astfel că nu se impune majorarea pedepselor aplicate în cauză.
Apelul s-a apreciat admisibil în ceea ce privește existența antecedentelor penale ale inculpatului.
Astfel, s-a reținut că inculpatul posedă antecedente penale, însă, în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale relative la recidivă, faptele pentru care a mai fost condamnat anterior fiind săvârșite în perioada minorității.
Din fișa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior prin trei sentințe penale la mai multe pedepse, după cum urmează:
a) - 1 an închisoare pentru art.26 - 2808 al.1 - 209 alin.1 lit.a, e, g, i cu art.41 alin.2, art.99 al.2, art.74 lit.c, art.76 lit.d Cod penal, faptă din 10/11.03.2002, prin sentința penală nr.3610/28.10.2003 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 22.03.2004, pedeapsă cu privire la care s-au aplicat dispozițiile art.1 din Legea nr.543/2002, privind grațierea pedepselor;
b) - 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru art.192 alin.2 cu art.99 al.2 Cod penal, prin sentința penală nr.1680/25.05.2004 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 15.06.2004, pentru care s-a făcut aplicarea art.81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei;
c) - 8 luni închisoare aplicată pentru art.321 alin.1 cu art.99 al.2 Cod penal;
- 8 luni închisoare aplicată pentru art.11alin.1 din Legea nr.61/1991 cu art.99 al.2 Cod penal;
- 4 luni închisoare aplicată pentru art.217 alin.1 cu art.99 al.2 Cod penal;
- 3 luni închisoare aplicată pentru art.180 al.1 cu art.99 al.2 Cod penal;
- 2 luni închisoare, aplicată pentru art.193 al.1 cu art.99 al.2 Cod penal, pedepse ce au fost stabilite prin aceeași sentință penală menționată mai sus. Cu privire la aceste cinci pedepse, instanța a făcut aplicarea art.1 din Legea nr.543/2002 privind grațierea pedepselor;
d) - 3 ani și 1 lună - pedeapsă rezultantă aplicată prin sentința penală nr.2466/08.10.2004 a Judecătoriei Brăila, definitivă la 27.10.2004.
S-a constatat că faptele deduse judecății au fost comise în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.3610/28.10.2003, cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare, prin care s-a aplicat grațierea condiționată, precum și în termenele de încercare stabilite prin sentința penală 1680/2004, atât pentru pedeapsa de 1an și 6 luni închisoare, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, cât și pentru celelalte cinci pedepse constatate grațiate.
Instanța de fond era obligată în aceste condiții să dispună revocarea suspendării condiționate, precum și revocarea beneficiului grațierii condiționate pentru pedepsele aplicate anterior inculpatului și menționate mai sus, să constate că infracțiunile pentru care s-au aplicat aceste pedepse sunt concurente și să aplice regulile concursului de infracțiuni atât cu privire la aceste pedepse cât și cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.2466/08.10.2004, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă.
În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului, instanța a considerat că este legală și temeinică, aceasta bazându-se pe probele administrate.
Singurele probe ce pot fi analizate în legătură cu infracțiunea de distrugere, sunt declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile inculpaților.
Astfel, inculpatul a declarat că "am luat o piatră de jos pe care am aruncat-o spărgând parbrizul", iar inculpatul a arătat că "inculpatul a luat un pietroi cu care spart parbrizul microbuzului". Aceleași afirmații se regăsesc și în declarația acestuia în fața instanței de apel (fila 35 dosar apel).
Împrejurările în care a fost spart parbrizul mașinii rezultă și din declarațiile părții vătămate, care a arătat că "inculpatul a aruncat cu o piatră în parbrizul microbuzului, acesta spărgându-se".
S-a constatat că la dosar nu există nicio altă probă care să formeze convingerea că inculpatul ar fi avut vreo contribuție la săvârșirea infracțiunii de distrugere. Așa fiind, tribunalul a respins ca neîntemeiat motivul invocat de procuror ce vizează achitarea inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul fără nicio motivare în cererea scrisă.
Oral, a susținut că nu a comis infracțiunea de tîlhărie și că în declarațiile date la urmărirea penală a recunoscut doar infracțiunea de lovire.
Recursul este inadmisibil, excepția fiind pusă în discuția părților.
Potrivit art.3851al.4 Cod procedură penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.362 nu au folosit calea apelului, cu excepția situației în care prin decizia pronunțată în apel a fost modificată situația din sentință, dar recursul poate fi declarat numai cu privire la această modificare.
În cauză, motivul de apel invocat de parchet cu privire la achitarea inculpatului recurent a fost apreciat ca neîntemeiat, astfel încât prin decizia din apel nu s-a modificat soluția din sentință cu privire la inculpatul, recursul declarat de el fiind inadmisibil, urmând a fi respins în consecință.
Pe temeiul culpei procesuale, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit. a Cod procedură penală respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - inculpat, împotriva deciziei penale nr.441/A din data de 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
GREFIER,
Red.sent.
Red. dec. apel /
Red. dec. recurs
Tehnored.
2 ex.
09.02.2009
Președinte:Pocovnicu DumitruJudecători:Pocovnicu Dumitru, Crîșmaru Gabriel Ene Ecaterina
