Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 666/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 666 /2009
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.131/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Se prezintă avocat - apărător ales al inculpaților recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat o cerere formulată de avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți prin care se solicită plata onorariului parțial pentru asistența juridică obligatorie, conform dispozițiilor art.3 din Protocolul încheiat de Ministerul Justiției și Libertăților cu UNBR.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpaților, și solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei penale atacate și rejudecând a se dispune:
- achitarea inculpaților, și potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit. rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, întrucât fapta nu a fost săvârșită de aceștia;
- referitor la inculpata solicită achitarea acesteia potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală și la art.18/1, art.90 și art.91 Cod penal pentru infracțiunea de distrugere, întrucât fapta acesteia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile a cauzei solicită respingerea acțiunilor civile ale părții vătămate și ale părților civile Spitalul Clinic Județean de Urgență S, Spitalul Orășenesc și Spitalul Militar d e Urgență S și exonerarea inculpaților de plata cheltuielilor de spitalizare precum și a cheltuielilor judiciare.
Mai solicită menținerea dispoziției de achitare a inculpaților cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu. prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal.
Fără cheltuieli judiciare.
În susținerea recursurilor învederează că în cauză condamnarea inculpaților s-a făcut doar pe certificatele medico-legale și nu pe baza probelor testimoniale administrate.
Precizează că leziunile părții vătămate nu au fost cauzate de inculpați. De asemenea arată că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii întrucât în unele s-a relevat că partea vătămată a fost lovită în casă de față cu soțul și cumnatul ei, însă în altele s-a afirmat că aceștia nu au asistat la incident, astfel că nu s-a putut stabili cu certitudine locul săvârșirii infracțiunii respectiv locuința părții vătămate sau în afara blocului.
Mai învederează că în cauză s-au conturat 4 variante ale stării de fapt.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată întrucât instanțele de fond și de apel au analizat corect probele dosarului administrate atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, pronunțând o soluție legală și temeinică, constatând în mod corect că declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 111/10.IV.2009, Judecătoria Sibiua condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 2000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2.penal cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 78.penal, în dauna părții vătămate, domiciliată în,-, jud.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631.Cod Penal privind consecințele sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul, la 1500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, în dauna părții vătămate.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 ind. 1.penal privind consecințele sustragerii cu rea credință de la executarea amenzii.
A fost condamnat și inculpatul la 1500 lei amendă penală, 1500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal în dauna părții vătămate, și inculpata la 1500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev.de art. 217 al. 1.Cod Penal în dauna părții vătămate.
S-au pus în vedere inculpaților, dispozițiile art. 631.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a au C.P.P. fost achitați inculpații, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, art. 15 și art. 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, art. 999 și art. 1003.civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență S, cu sediul în S,--4, jud. S și în consecință inculpații, au fost obligați în solidar la plata sumei de 50 lei către partea vătămată, sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu tratarea părții vătămate, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente acestei sume, până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG 92/2003.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, art. 15 și art. 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, art. 999 și art. 1003.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Orășenesc și în consecință, au fost obligați în solidar inculpații, la plata către partea civilă a sumei de 80,13 lei reprezentând contravaloarea radiografiilor efectuate pentru partea vătămată, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente acestei sume, până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG 92/2003.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, art. 15 și art. 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, art. 999 și art. 1003.civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Militar d e Urgență S, iar inculpații, au fost obligați în solidar la plata sumei de 25,6 lei către partea civilă, reprezentând contravaloarea consultației privind pe partea vătămată, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente acestei sume, până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispozițiilor nr.OG 92/2003.
În baza art. 14, 15, 346.C.P.P. coroborat cu art. 998, art. 999 și art. 1003.civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință, inculpații, au fost obligați în solidar la plata sumei de 20 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1500 lei cu titlu de daune morale. Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate în cauză.
În baza art. 191.C.P.P. inculpații, au fost obligați fiecare la plata a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art. 192 al. 1 pct. 1 lit. a C.P.P. partea vătămată a fost obligată să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art. 193.C.P.P. inculpații, au fost obligați să plătească părții vătămate suma de 692 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut în fapt că partea vătămată și inculpații, și locuiau, la data de 18.03.2007, în același imobil situat în,-, în apartamente diferite.
La data de 18.03.2007, partea vătămată se afla în fața blocului cu numita când, pe fondul unor neînțelegeri anterioare existente între inculpați și fiii părții vătămate-numiții și -, au venit inculpații și, iar primul dintre aceștia a tras-o de păr pe partea vătămată și a trântit-o la pământ.
După aceasta, inculpații, și au venit la ușa locuinței părții vătămate, fără a intra însă în locuința acesteia, și i-au aplicat, toți trei, lovituri părții vătămate cu pumnii și cu picioarele. După plecarea inculpaților, inculpata a aruncat cu o piatră în geamul de la bucătăria părții vătămate.
În ziua respectivă, la fața locului s-au prezentat organele de poliție, fiind chemate de trei ori în legătură cu incidentele petrecute între familiile și.
Astfel, inițial conflictul a izbucnit între inculpatul și numiții și, împrejurări în care aceștia i-au aplicat lovituri inculpatului, provocându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.
În aceleași împrejurări au fost sparte și geamurile de la locuința inculpaților, și.
Inculpatul nu a formulat plângere prealabilă pentru infracțiunile prev. de art.180 alin.2 și art.217 alin.1 penal.
Instanța a mai relevat că incidentele din 18.03.2007 nu au fost primele de acest gen în ceea ce privește conflictele dintre familiile și, prin sent. pen. nr. 1424/2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa amenzii penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.2 penal în dauna părților vătămate și.
În urma loviturilor aplicate de inculpați, partea vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce la data de 18.03.2007, necesitând pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Această stare de fapt a fost reținută de către instanță în baza declarațiilor inculpaților(filele 29-37, 39, 4 din dosarul nr.1148/P/2007, respectiv filele 82-86) coroborate cu plângerea și declarațiile părții vătămate (filele 2-4, 15-16, respectiv 179), cu declarațiile martorilor (filele 17, respectiv 134), (filele, respectiv 214), (filele 19,respectiv 213), (filele 20, respectiv 305) (filele21, respectiv 135), (filele 22-23respectiv 303-304), (filele 25,respectiv 260), ( filele 24,respectiv 259), ( fila 148), ( fila 149), (fila 181)cu certificatele medico-legale nr. I/a/241 din 20.03.2007, nr. I/a/234 din 19.03.2007 și nr. R/12/I/a/234 din 12.04.2007 (filele 5, 26, respectiv 22).
Inculpații, și nu au recunoscut săvârșirea faptei, relatând doar că fiii părții vătămate l-au lovit pe inculpatul și au spart geamurile de la locuința acestuia. De asemenea, cei trei inculpați au susținut că inculpata nu a spart geamurile casei părții vătămate.
S-a apreciat că aceste declarații sunt contrazise însă, în ceea ce privește lovirea părții vătămate, de cele ale martorilor, de declarațiile părții vătămate și de certificatul medico-legal și completarea la acesta, iar în ceea ce privește spargerea geamului, de declarația inculpatei, a martorului -subcomisar la Poliția și în prezența căruia inculpata a recunoscut că a spart geamul de la locuința părții vătămate, precum și de declarația martorei .
S-a invocat în apărarea inculpaților că partea vătămată nu ar fi relatat inițial incidentul petrecut în fața locului, aspect nereal, întrucât în declarația dată la 30.04.2007 - care este mijloc de probă-partea vătămată a menționat că inculpatul a prins-o de păr și a trântit-o pe jos ( fila 15 din dosarul 1148/P/2007).
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză instanța de fond a reținut că a fost dovedită vinovăția inculpaților, și, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. si ped. de art.180 alin.2 penal.
De asemenea, instanța a reținut și dispozițiile art.75 lit. a penal, întrucât fapta de lovire a fost săvârșită de cei trei inculpați împreună, aceștia fiind autori ai infracțiunii prev. de art.180 alin. 2.penal.
În apărarea inculpaților s-au invocat dispozițiile art.73 lit. b penal, arătându-se că aceștia au reacționat în urma loviturilor aplicate de fiii părții vătămate inculpatului.
Instanța nu a reținut însă circumstanța atenuantă a provocării, motivat de faptul că partea vătămată nu a provocat în sensul dispozițiilor art.73 lit. b penal pe cei trei inculpați, acțiunea violentă fiind exercitată doar de către fiii acesteia asupra inculpatului, fără a exista nici o probă în sensul provocării inculpaților de către partea vătămată.
S-a mai arătat că în drept, fapta inculpatei, care, în data de 18.03.2007, a distrus, prin spargere, geamul de la bucătăria părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.1 penal.
Instanța nu a reținut în sarcina inculpatei și distrugerea ușii de la locuința părții vătămate, întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat acest aspect, chiar partea vătămată și fiii acesteia declarând că inculpata a spart doar geamurile de la bucătărie.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale consacrate de art. 72.Cod Penal și anume: gradul de pericol social concret al faptelor - apreciat ca fiind important; împrejurările în care s-au comis faptele - după ce inculpatul a fost lovit de fiii părții vătămate, împreună cei trei inculpați; urmarea produsă - leziunile suferite de partea vătămată necesitând un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale; faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, iar ceilalți inculpați nu prezintă antecedente penale.
S-au pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 63 ind. 1.Cod Penal privind consecințele sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, instanța a reținut că din probele administrate în cauză, nu a rezultat săvârșirea acesteia de către inculpați, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.P.P. au fost achitați inculpații pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 192 al. 1, 2.
Cod PenalFață de starea de fapt reținută, față de adresele înaintate la dosar, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, 15, 346.C.P.P. coroborate cu art. 998, 999, 1003.civ. instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență S, Spitalul Orășenesc, Spitalul Militar d e Urgență S și a obligat inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile.
În ceea ce privește pe partea civilă, instanța a constatat că prin plângerea formulată conform art.278 ind.1 proc.pen. partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză solicitând suma de 500 lei reprezentând contravaloarea geamului și obligarea inculpaților la plata diferenței dintre retribuția sa și cuantumul concediului medical, la plata contravalorii expertizelor medicale, a medicamentelor necesare vindecării și a contravalorii intervențiilor medicale( fila 4).
La termenul din 5.05.2008, apărătorul părții vătămate a precizat că aceasta își menține constituirea de parte civilă, respectiv pentru suma de 500 lei reprezentând contravaloarea geamului și a ușii distruse și suma de 15000 lei cu titlu daune morale(fila 87 verso).
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin distrugerea geamului, instanța a constatat că partea civilă nu a făcut dovada cuantumului acestuia, iar referitor la contravaloarea ușii, instanța a reținut că în cauză nu s-a dovedit că inculpata ar fi distrus ușa de la intrarea în casa părții vătămate.
De asemenea, privitor la plata diferenței dintre retribuția sa și cuantumul concediului medical, la plata contravalorii expertizelor medicale, a medicamentelor necesare vindecării și a contravalorii intervențiilor medicale, instanța a constatat că partea vătămată a făcut doar dovada achitării sumei de 20 lei reprezentând costul unei radiografii efectuate la Spitalul Orășenesc ( fila 13 din dosarul nr.1148/P/2007), restul pretențiilor fiind nedovedite.
Având în vedere că în cauză a fost dovedită vinovăția inculpaților, existând legătură de cauzalitate între faptele acestora de lovire si leziunile suferite de partea vătămată, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale cerute de art.998, 999.Civil, văzând circumstanțele în care au fost săvârșite faptele si urmările produse de aceasta, instanța a apreciat că se justifică acordarea unor despăgubiri civile cu titlul de daune morale, dar ținând cont totodată că la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri trebuie avute în vedere atât nevoile parții care le solicită cât și posibilitățile materiale efective ale celui ce urmează a le plăti, pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile, instanța va stabili cuantumul daunelor morale la suma de 1500 lei.
Astfel, în baza art. 14, art.15 și art.346 proc.pen. coroborate cu art.998, art. 999 și art.1003 civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință a obligat în solidar pe inculpații, și să-i plătească acesteia suma de 20 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1500 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate în cauză.
În baza art. 191.pr.pen. au fost obligați inculpații, și să plătească, fiecare, suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Ca urmare a achitării inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 alin.1 și 2.penal, în baza art. 192 alin.1 pct.1 lit. a proc.pen. instanța a obligat pe partea vătămată să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art.193 proc.pen. au fost obligați inculpații, și să-i plătească părții vătămate suma de 692 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 2000 lei reprezentând onorariul apărătorului ales ( fila 307) și costul certificatelor medico-legale ( 2 x 38 lei).
Împotriva sentinței penale mai sus menționate au declarat apel, în termenul legal, atât inculpații, cât și partea civilă .
de atac promovate nu au fost motivate în scris, însă la susținerea orală, partea civilă a solicitat în primul rând, condamnarea inculpaților, și pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, iar în al doilea rând, majorarea daunelor morale acordate, apreciate ca fiind prea mici în raport de suferința cauzată părții civile.
Inculpații, au solicitat achitarea lor în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. c pentru C.P.P. comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de, întrucât există un dubiu în acest sens; inculpata a solicitat aplicarea prevederilor art. 10 lit.1C.P.P. art. 181.Cod Penal și a unei sancțiuni cu caracter administrativ, apreciată ca fiind suficientă.
Prin decizia penală nr.131/17.06.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Sibiu - Secția penală respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală a obligat fiecare apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul constatat următoarele:
Primul motiv al apelului declarat de partea civilă s-a constatat a fi total neîntemeiat, având în vedere că înșiși fiii și soțul părții vătămate în faza de urmărire penală, au declarat că cei trei inculpați nu au intrat în casa lor ( 16, 17, 19), aspect confirmat și de martorii ( 17 ), ( 16 ), de partea vătămată (care a precizat că în casa ei se aflau soțul, băieții, ).
Față de împrejurarea că doar ulterior, în fața Judecătoriei, copiii părții civile au pretins că inculpații au pătruns în locuință, Tribunalul nu a reținut aceste modificări în declarațiile lor, întrucât, în mod evident nu sunt sincere.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile, tribunalul a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod judicios cuantumul acestora, luând în considerare toate circumstanțele, și anume modalitatea de comitere a faptelor, evoluția și contextul în care au fost săvârșite, urmările cauzate părții civile - raportate la numărul zilelor de îngrijiri medicale, la suferința acesteia.
Referitor la apelurile inculpaților, tribunalul a constatat că judecătorul fondului în mod corect a reținut că din probele dosarului a rezultat vinovăția inculpaților la comiterea infracțiunii de lovire a părții civile, întrucât declarațiile părții vătămate s-au coroborat cu declarațiile martorilor (fila 17 dosar urmărire penală, 134 dosar Judecătorie), ( 20 dosar urmărire penală, 305 dosar Judecătorie), precum și cu actele medico-legale, în ceea ce privește actele de lovire.
De asemenea, în mod corect Judecătoria nu a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod Penal, având în vedere că nu partea vătămată a fost cea care a provocat pe cei trei inculpați, ci copiii ei împreună cu o altă persoană, iar actele violente ale inculpaților, nu au vizat pe cele trei persoane mai sus menționate, ci pe mama lor.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate și cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații, de partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 111/2009 a Judecătoriei Sibiu, pe care a menținut-o ca fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal inculpații, și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârilor și în rejudecare: achitarea inculpaților, și pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 al.2 Cod penal, în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală achitarea inculpatei pentru infracțiunea de distrugere, prev. de art.217 Cod penal, în temeiul art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, respingerea acțiunilor civile promovate în cauză și înlăturarea obligării inculpaților de a plăti cheltuieli judiciare către stat și partea vătămată.
În expunerea motivelor de recurs, inculpații au susținut că s- comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei greșite hotărâri de condamnare, fiind invocate contradicțiile apărute în declarațiile succesive ale părții vătămate și neconcordanțele dintre relatările martorului, fiul părții vătămate și cele ale pretinsei martore oculare.
S- invocat faptul că nu doar inculpații au fost sancționați de către agenții de poliție deplasați la fața locului, iar din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că ar fi fost lovită de inculpații, și .
Cu privire la fapta imputată inculpatei, s- apreciat că spargerea unui geam, în condițiile în care partea vătămată nu s- constituit parte civilă și nu a indicat o valoare a acestuia nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate ale art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile inculpaților, și sunt nefondate.
Primele instanțe au interpretat judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile.
A rezultat astfel că la data de 18.03.2007, pe fondul unor conflicte anterioare, inculpații, și au agresat partea vătămată, cauzându- leziuni vindecabile în termen de 14-16 zile îngrijiri medicale.
Deși inculpații au negat săvârșirea faptei, existența conflictului din ziua respectivă nu a fost contestată, poliția deplasându-se de mai multe ori la fața locului pentru aplanarea incidentelor dintre cele două familii.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză cu susținerile părții vătămate și cu concluziile certificatului medico-legal eliberat părții vătămate, rezultă cu certitudine că inculpații, și au agresat partea civilă, cauzându-i leziuni vindecabile în termen de 14-16 zile îngrijiri medicale.
În mod corect primele instanțe au dat eficiență depoziției martorei, care a fost prezentă într-o primă fază incidentului desfășurată în fața blocului, precum și declarației martorului, care a asistat efectiv la agresarea părții vătămate la ușa apartamentului.
Deși în cadrul motivelor de recurs inculpații au contestat prezența acestora la fața locului, din declarațiile date în fața instanței de fond de către susnumiții rezultă că nu au a fost în măsură să indice persoanele care au asistat la cele întâmplate.
În atare condiții, contestarea depoziției martorilor și pur speculativă.
Raportat la cele expuse, Curtea constată că în cauză nu este justificată adoptarea unei soluții de achitare, întemeiate pe prevederile art.10 lit.c Cod procedură penală, astfel cum au solicitat inculpații recurenți, fiind dovedită săvârșirea faptei și vinovăția acestora.
În aceste condiții și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, fiind întrunite cerințele prev. de art.998 și următoarele Cod civil, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpaților.
Totodată, nu se justifică înlăturarea obligării de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat, art.191 Cod procedură penală impunând achitarea acestor cheltuieli de către inculpați, în situația unei soluții de condamnare.
În ceea ce privește recursul inculpatei, Curtea reține că în sarcina acesteia s-au conturat elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art.217 al.1 Cod penal, întrucât la data incidentului, în 18.03.2007, aceasta a spart geamul părții vătămate.
Nu se poate considera că, prin conținutul ei concret, fapta menționată este în mod vădit lipsită de importanță, pentru a atrage incidența prevederilor art. 10 lit.b/1 Cod procedură penală.
proceda la distrugerea bunurilor unei persoane, în scop de răzbunare, denotă atitudine antisocială, care reclamă luarea unor măsuri ferme, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ fiind insuficientă în acest sens.
Pe cale de consecință, apreciind că în mod corect primele instanțe au procedat la condamnarea inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art.180 al.2 Cod penal, precum și a inculpatei pentru săvârșirea
Infracțiunea de distrugere, prev. de art.217 al.1 Cod penal, constatând nefondate criticile aduse hotărârilor atacate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga fiecare recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 131/17.06.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
Obligă pe inculpații recurenți la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare fiecare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/5.01.2009
:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
