Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 663/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.663/2009
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva deciziei penale numărul 41/A/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba -secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă partea vătămată intimată, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind restul părților.
Se prezintă avocat, apărătorul ales al inculpaților și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al inculpaților recurenți, avocat depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți, apărătorul ales al părții civile intimate și reprezentantul parchetului învederează că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpaților recurenți solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând în principal a se dispune achitarea acestora în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală.
În subsidiar solicită rejudecarea cauzei, schimbarea încadrării juridice a faptei din art.182 al.1 și 2 în art.182 al.1 din Codul penal și să dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special de 2 ani, având în vedere prevederile art.73 lit.b și art.74 raportat la prevederile art.76 din Codul penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei învederează că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia.
În susținerea recursurilor învederează că din probele dosarului nu rezultă că inculpații ar fi ar fi lovit partea vătămată, ci aceasta s-a speriat de câinele lor împiedicându-se.
Sub aspectul cererii de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii precizează că leziunile suferite de partea vătămată nu constituie infirmitate permanentă și nici pierderea unui simț. Mai solicită a se avea în vedere de către instanță că partea vătămată i-a agresat pe inculpați înainte de incident.
În circumstanțiere învederează că inculpații au avut o atitudine corectă, nu posedă antecedente penale, depunând stăruință în îndreptarea situației părții vătămate.
Avocat, apărătorul ales al părții vătămate solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Cu cheltuieli judiciare.
Învederează că apărătorul inculpaților a formulat în apărare concluzii contradictorii întrucât inițial a solicitat achitarea acestora conform dispozițiilor art.10 lit.c Cod procedură penală iar în subsidiar a se reține circumstanțe atenuante. Precizează că instanțele de fond și de apel au reținut o corectă stare de fapt dând faptelor o justă încadrare juridică, raportat la împrejurarea că partea vătămată și-a pierdut definitiv vederea la ochiul drept. Mai arată că inițial inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, însă ulterior și-au nuanțat declarațiile. Sub aspectul laturii civile a cauzei inculpații nu au achitat nimic din prejudiciu.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Sub aspectul stării de fapt învederează că în mod corect au reținut instanțele împrejurarea că inculpații au asmuțit câinele ciobănesc pe partea vătămată și i-au aplicat lovituri ce au necesitat 120-150 zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile acestora coroborându-se cu declarațiile martorilor.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin sentința penală nr.101/2008 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosar penal nr- au fost condamnați inculpații:
1. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.182 al.1 Cp.
S-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev.de art.64 lit.a, b Cp pe durata prev.de art.71 Cp.
2. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea în condițiile art. 33,34 Cp a infracțiunii prev.de art.182 al.1 Cp și art.11 al.1, 2 din OUG 55/2002 aprobată prin Legea 60/2003.
S-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev.de art.64 lit.a, b Cp pe durata prev.de art.71 Cp.
Au fost obligați inculpații în solidar la plata sumelor de:
-9.078,35 lei daune materiale;
-20.000,00 lei daune morale;
-câte 300 lei lunar cu titlu despăgubiri civile cauzate prin infracțiune, până la încetarea stării de nevoie, în favoarea părții civile;
-1445,00 lei despăgubiri civile în favoarea spitalului Militar Cluj;
-172,70 lei despăgubiri civile în favoarea Spitalului de Urgență A I;
S-a constatat că Spitalul Municipal B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a făcut aplicare art.191, 193 Cpp.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în noaptea de 23/24 septembrie 2006 cei doi inculpați au asmuțit un câine (aparținând inculpatului ) din rasa,metis ciobănesc + dog argentinian, asupra părții vătămate și i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 65-70 zile de îngrijiri medicale.
În drept s-a reținut că faptele inculpatului așa cum au fost descrise și dovedite cu probele administrate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.182 al.1 Cp și de neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin de către proprietarul sau deținătorul câinelui prev.de art.11 al.1, 2 din OUG 55/2002, iar fapta inculpatului așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev.de art.182 al.1 Cp.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, conform criteriilor prev.de art.72 Cp avute în vedere la individualizarea și proporționalizarea pedepselor.
S-au aplicat fiecărui inculpat pedepsele accesorii prev.de art.64 lit.a, b Cp pe durata prev.de art.71 Cp.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata de despăgubiri civile în favoarea părții civile și a unităților spitalicești unde a fost internată partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prevăzut de lege partea civilă și inculpații aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel formulate de partea vătămată se relevă în esență că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prev.de art.182 al.1 Cp, deoarece în urma agresiunilor exercitate de aceștia asupra sa, și-a pierdut definitiv vederea la ochiul stâng, solicitând prin urmare, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.de art.182 al.2 Cp, condamnarea inculpaților pentru această infracțiune și majorarea daunelor morale.
În expunerea motivelor de apel formulate de inculpați se relevă în principal că în mod greșit au fost condamnați de instanța fondului, deoarece leziunile suferite de partea vătămată nu au fost cauzate de ei, ci s-au produs prin căderea părții vătămate, solicitând prin urmare adoptarea unei soluții de achitare conform art.10 lit.c Cpp.
În subsidiar s-a relevat că pedepsele aplicate sunt prea mari, solicitând reducerea acestora.
Prin decizia penală nr.41/A/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală a fost admis apelul declarat de partea vătămată, a fost desființată sentința atacată sub aspectul încadrării juridice date infracțiunii de vătămare corporală gravă reținută în sarcina fiecărui inculpat, al cuantumului pedepsei aplicate pentru această infracțiune, al cuantumului pedepsei rezultante stabilite față de inculpatul, al cuantumului daunelor morale și al neaplicării daunelor morale și al neaplicării dispozițiilor art.15 din OUG 55/2002 și procedând la nouă judecată în aceste limite:
În baza art.334 Cpp s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina fiecărui inculpat din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.1 Cp în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.1, 2 Cp cu aplic.art.75 al.2 Cp.
S-a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa aplicată inculpatului, în elementele componente, respectiv:
-2 ani închis.pt.săv.infract.prev.de art.182 al.1 Cp.
-1 an închis.pt.săv.infracț.prev.de art.11 al.1, 2 din OUG 55/2002.
S-a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pt. săvârsirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.1, 2 Cp cu aplic.art.75 al.2 Cp de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile de la suma de 20.000 lei la suma de 30.000 lei.
În baza art.15 din OUG 55/2002 s-a dispus comunicarea hotărârii către Poliția Mun.B, la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpații și împotriva aceleiași hotărâri penale.
În baza art.193 Cpp a obligat inculpații să plătească în favoarea părții civile suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.192 al.2 Cpp a obligat inculpații să plătească fiecare în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța de fond a reținut o temeinică stare de fapt, dar a dat o încadrare juridică necorespunzătoare infracțiunilor săvârșite de inculpați.
Din coroborarea probatoriului administrat în cauză, plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de constatare a infracțiunilor, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, certificatul medico-legal nr.2647/IA/1001/2006, copia certificatului sanitar-veterinar al câinelui, declarațiile martorilor, -, A, ale numiților, -, raportul de constare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală nr.47/II/A/1/07.01.2008 și conform căruia leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 120-150 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar la ochiul drept și-a pierdut definitiv vederea, declarațiile inculpaților, a rezultat că în noaptea de 23/24 septembrie 2006, cei doi inculpați au asmuțit câinele din rasa,metis ciobănesc +dog argentinian, asupra părții vătămate și i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 120-150 zile de îngrijiri medicale și pierderea definitivă a vederii la ochiul drept.
Ori, în contextul acestei stări de fapt așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate, infracțiunea săvârșită de inculpați se încadrează în disp.art.182 al.1, 2 Cp, întrucât nu s-au cauzat părții vătămate doar vătămări ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 zile, ci a avut ca și consecință pierderea definitivă a vederii la ochiul drept și care potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.47/II/A/1/07.01.2008 constituie o infirmitate fizică permanentă.
Prin urmare, Tribunalul cu ocazia noii judecăți a cauzei, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de vătămare corporală săvârșită de inculpați, din art.182 al.2 Cp în infracțiunea prev.și ped.de art.182 al.1, 2 Cp, făcând aplicare totodată și disp.art.75 al.2 Cp, reținând ca și circumstanță agravantă împrejurarea comiterii infracțiunii, în scop de răzbunare (inculpații săvârșind infracțiunea de vătămare în scop de răzbunare, ca urmare a faptului că partea vătămată s-a implicat în conflictul spontan izbucnit între prietenul său și inculpatul, intervenind între cei doi pentru a-i despărți).
Tribunalul văzând disp.art.72 Cp respectiv limitele de pedeapsă prev. de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 al.1, 2 Cp, gradul de pericol social ridicat al faptei și persoana fiecărui inculpat, a aplicat acestora pedeapsa de câte 3 ani închisoare.
Întrucât inculpatul a săvârșit această infracțiune în concurs cu infracțiunea prev.de art.11 al.1,2 din OUG 55/2002, Tribunalul a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată de instanța fondului, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.000 lei RON cu titlu daune morale (cerere constituire parte civilă -fila 117 din dosarul instanței de fond).
Din suma solicitată, instanța de fond a acordat părții civile doar suma de 20.000 lei cu titlu daune morale.
Ori, având în vedere suferința fizică și trauma psihică la care a fost supusă partea vătămată, reflectate și în nr. foarte mare de zile de îngrijiri medicale (120-150), precum și în pierderea definitivă a vederii la ochiul drept și care potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, constituie o infirmitate fizică permanentă, Tribunalul a apreciat că suma acordată de instanța fondului nu este de natură a acoperi prejudiciul moral cauzat de inculpați în dauna părții vătămate și de a oferi o oarecare satisfacție morală acesteia, impunându-se prin urmare majorarea daunelor morale la suma de 30.000 lei.
Totodată, cu ocazia noii judecăți a cauzei, Tribunalul a constatat că potrivit disp.art.15 al.1 din OUG 55/2002,în cazul infracțiunilor prev. la art.11 și 12 câinii se confiscă de către poliție, cu sprijinul personalului instruit în acest sens, angajat al consiliilor locale, în termen de cel mult două zile, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Întrucât, în cauza dedusă judecății, inculpatul a fost condamnat de instanța fondului și pentru infracțiunea prev.de art.11 al.1, 2 din OUG 55/2002 aprobată prin Legea 60/2003, aceasta trebuia ca prin prisma disp.art.15 din OUG 55/2002 și a disp.art.357 al.2 lit.f Cpp să dispună comunicarea hotărârii la Poliția Municipiului B, în vederea confiscării câinelui folosit la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În privința apelurilor declarate de inculpați, acestea s-au privit a fi nefondate.
Susținerile inculpaților apelanți că nu au provocat părții vătămate leziunile suferite de acesta, ci au fost cauzate prin căderea părții vătămate sunt nesincere și infirmate de probatoriul administrat, declarațiile martorilor audiați -, -, și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.47/II/A/1/07.01.2008, din care a rezultat fără putință de tăgadă că leziunile părții vătămate au fost produse prin lovire cu corpuri contondente și prin mușcare de către un câine.
Fiind dovedită existența infracțiunilor și săvârșirea acestora cu vinovăție de către inculpați, în mod corect instanța fondului a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii conform art.345 al.2 Cpp, pedepsele aplicate atât de instanța fondului cât și de instanța de apel, cu ocazia noii judecăți a cauzei fiind de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev.de art.52 Cod penal.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal inculpații și, aducându- critici de nelegalitate și netemeinici, solicitând casarea hotărârilor atacate și în rejudecare, în principal adoptarea unei soluții de achitare, întemeiată pe prevederile art.11 pct.2 lit. raportat la art.10 lit. Cod procedură penală, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată executării acesteia.
În expunerea motivelor de recurs inculpații au susținut că nici o probă nu atestă cu certitudine că leziunea oculară a părții vătămate a fost cauzată de ei, în cauză operând principiul "in dubio pro reo".
Totodată au criticat încadrarea juridică dată faptei, considerând că instanța de apel al dat o greșită interpretare probelor din dosar, întrucât partea vătămată nu a suferit pierderea unui simț și nici nu rămas cu o infirmitate permanentă, care să se încadreze în agravanta prev. de al.2 al art.182 Cod penal.
S-a apreciat că nu a fost afectată funcționalitatea vreunui simț sau organ, mai ales în condițiile în care ochiul afectat poate fi înlocuit cu proteză.
Cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante, au fost invocate prev. art.73 lit.b Cod penal, întrucât anterior inculpatul a fost agresat de partea vătămată și prietenii acestuia, precum și dispozițiile art.74 Cod penal, având în vedere buna conduită avută atât înainte, cât și după incident, precum și stăruința de a înlătura consecințele faptei reținute.
Au fost invocate motivele de casare prev. de art.385/9 al.9, 10,14 și 17 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu în limitele statuate de art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile inculpaților și sunt nefondate.
Starea de fapt dedusă judecății a fost corect reținută în cauză, având în vedere probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, iar încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel este cea corespunzătoare.
Nu poate fi reținută incidența principiului "in dubio pro reo", cu consecința adoptării unei soluții de achitare, întemeiate pe prevederile art.10 lit.c Cod procedură penală, astfel cum au solicitat recurenții, având în vedere modalitatea de producere a leziunilor prezentate de partea vătămată, confirmată de raportul de expertiză medico-legală nr.47/II/A/1 din 07.01.2008 al Serviciului Județean de Medicină Legală
Astfel, probatoriul administrat a relevat că la data de 23.09.2006, pe fondul unui conflict anterior între un grup de tineri, printre care se afla și partea vătămată și inculpatul, acesta din urmă l- contactat pe fratele său, solicitându- protecția.
să se răzbune, cei doi l-au ajuns pe partea vătămată în apropierea locuinței sale, unde i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și pe corp, inculpatul asmuțind și câinele său, din rasa, asupra părții vătămate.
Inculpații recurenți au recunoscut că au aplicat lovituri părții vătămate, însă au susținut că leziunea cea mai gravă, respectiv traumatismul ocular s-a produs prin căderea părții vătămate pe un plan dur, cu consecința lovirii sale de traversele aflate în zonă.
Susținerile inculpaților sunt însă infirmate de raportul de expertiză medico-legal menționat anterior, în care se precizează că leziunile traumatice de la nivelul regiunii orbitale drepte s-au produs, cel mai probabil prin lovire cu corpuri contondente.
Cât timp s-a stabilit cu certitudine că a existat o acțiune agresivă a celor doi inculpați asupra părții vătămate, iar mecanismul de producere al leziunilor oculare a fost cel indicat, lovire cu corpuri contondente, nu se poate reține că producerea acestei vătămări nu este imputabilă inculpaților.
În acest sens, nu există nici un dubiu care să profite inculpaților și nu este justificată o soluție de achitare, fundamentată pe prevederile art.10 lit.c Cod procedură penală.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor inculpaților, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a reținut incidența prevederilor art.182 al.2 Cod procedură penală, raportat la concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză.
Vindecarea leziunilor traumatice de la nivelul orbitei drepte (fractura orbitală, leziunile intraoculare- cataractă traumatică hemoragie in vitros, cristalin lezat în camera anterioară) s-a realizat cu constituirea unei sechele, globul ocular drept dezorganizat, împrejurare ce reprezintă,conform medicilor specialiști, pierderea definitivă vederii la acest.
Această sechelă constituie o infirmitate fizică permanentă, fapta inculpaților încadrându-se astfel în prevederile art.182 al.2 Cod procedură penală.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaților, Curtea constată că s- realizat o justă individualizare a acestora, raportat la criteriile generale prev. de art.72 Cod penal.
Atitudinea sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale justifică aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prev. de lege, cuantumul pedepsei stabilit de instanța de apel fiind de natură să asigure realizarea scopului preventiv și coercitiv prev. de art.52 Cod penal.
Modalitatea concretă de comitere a faptelor, respectiv urmărirea părții vătămate, asmuțirea câinelui asupra sa pentru a-i anihila apărarea și apoi lovirea sa repetată, urmările grave produse, partea vătămată pierzându-și vederea la ochiul drept, relevă o periculozitate deosebită a inculpaților, care justifică executarea pedepselor aplicate în regim de detenție, nefiind recomandabilă alegerea unei modalități neprivative de libertate pentru executarea acestora, respectiv suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere.
Nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante legale sau judiciare în favoarea inculpaților, nefiind dovedit că incidentul anterior ar fi generat inculpaților o stare de puternică tulburare sau emoție, sub imperiul căreia să fi acționat.
Dimpotrivă, scopul clar al inculpaților a fost acela de a se răzbuna pentru conflictul anterior, sens în care și-au cumulat eforturile, au urmărit partea vătămată, au așteptat-o în apropierea domiciliului și au agresat-
În contextul menționat, nu se poate reține că reacția inculpaților a fost spontană și generată de comportamentul părții vătămate, nefiind întrunite cerințele prev. de art.74 lit. Cod penal.
În privința circumstanțelor atenuante judiciare, aplicarea acestora este facultativă, însă gravitatea faptelor nu justifică acordarea beneficiului acestora, respectiv coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conform art.76 Cod penal.
Pentru toate considerentele expuse, apreciind că sunt nefondate criticile aduse de recurenții și, în baza art.385/15 pct.2 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga fiecare recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 41/A/16 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă inculpații să plătească în favoarea statului fiecare suma de câte 240 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă inculpații să plătească părții civile suma de 500 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
concediu concediu
semnează președintele Curții de Apel semnează președintele Curții de Apel
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/30.12.2009
-
;
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
