Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 282/R/2009
Ședința publică din 11 iunie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpata recurentă, cu domiciliul în O,-, - 12,. 1,. 2, jud B și Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în O, str. -, nr. 2B, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 48/A din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- prin care s-a modificat sentința penală nr. 532 din 29.04.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpata fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală - Legea nr. 87/1994.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpata recurentă, lipsă, avocat în substituirea, av., în baza împuternicirii avocațiale de substituire de la dosar emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual lipsă fiind partea civilă recurentă P B, partea responsabilă civilmente SC SRL O, părțile civile ANAF B, SC
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus,după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Avocatul inculpatei recurente susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea decizie și modificarea sentinței în sensul de a se reduce cuantumul pedepsei, întrucât o pedeapsă modică este suficientă pentru reeducarea acesteia. Solicită a se respinge recursul declarat de partea civilă recurentă ANAF prin DGFP B ca fiind nefondat. Partea civilă arată în motivele de recurs că prejudiciul este de 109.432.496 lei, însă din actul de control rezultă că prejudiciul este de 33.307.009 lei.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpata recurentă și de partea civilă recurentă ca fiind nefondate, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 532 din 29 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a încetat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. rap. al art. 10 lit. g procesul C.P.P. penal față de inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2. penal (pct. 1 R).
În baza art. 334.C.P.P. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din art. 11 alin. 1 lit. b și c din Legea 87/1994 (pct. 2/A și 2/b R) cu aplic. art. 13. penal cu ref. la art. 13 din legea 87/1994 modificată, în art. 13 din legea 87/1994 cu aplic. art. 13. penal, text în baza căruia a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare
În baza art. 65 alin. 2. penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o durată de 4 ani.
În baza art. 861. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, iar in baza art. 359. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 864. penal.
Inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de încercare sa se supună masurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 lit. b-d penal.
In baza art. 863alin. 1 lit. a penal inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite in sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. 2. penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă SC SRL
În baza art. 14, 346.C.P.P. cu ref. la art. 998, 1003 și art. 100 alin. 3. civil inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 6.888,85 lei reprezentând TVA și impozit pe profit plus majorările de întârziere, dobânzile și penalitățile aferente până la zi, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile statul prin
În baza art. 348.C.P.P. au fost declarate false și s-a dispus anularea filelor CEC nr. Bb 303 -, BB 303 - și BB 303 -, aflate la filele 11, 13 și 15 din dosar și în baza art. 118 lit. c Cod penal au fost confiscate în favoarea statului.
In baza art. 189.C.P.P. s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției in contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației 3280 din 25.05.2006.
În baza art. 191 alin. 1, 3.C.P.P. inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 10.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpata, asociat unic și administrator al SC SRL Oad esfășurat relații comerciale în numele acestei societăți cu SC C, în derularea cărora, în data de 10 aprilie 2002 între cele două societăți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 120 (fila 58 dosar ), potrivit căruia SC C se obliga să livreze materiale de instalații termice și sanitare, iar cumpărătoarea să achite contravaloarea acestor produce cu ordin de plată sau filă CEC, în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturilor fiscale. În baza acestuia contract de vânzare-cumpărare au fost efectuate 7 livrări în valoare totală de 103.260 lei, emițându-se 7 facturi fiscale, inculpata lăsând drept garanție, pentru plata acestora, câte o filă CEC semnată, ștampilată și completată la rubrica cont bancar, fără a trece însă data și suma, urmând ca acestea să fie completate ulterior, respectiv la termenele prevăzute în contract.
La data scadentă a plăților, inculpata a invocat diferite motive cu care să justifice lipsa disponibilului din cont, solicitându-le reprezentanților vânzătoarei să nu introducă filele CEC în bancă pentru plată, furnizorul, care a luat cunoștință despre aceste împrejurări, astfel cum rezultă din declarația martorului (filele 8-10 dosar ), care precizează că, la data când trebuia să plătească, venea la societate, invoca tot felul de motive pentru amânarea plății, solicitând în continuare să i se livreze marfa. Datorită lipsei de disponibil în cont (fapt comunicat personal de ) am fost nevoiți să amânăm depunerea unor file CEC la scadență, unele dintre ele trebuind schimbate datorită expirării, depășirii termenului de regres.",a fost de acord cu anularea filelor CEC emise anterior, stabilind un nou termen de plată pentru data de 21 mai 2002, dată pentru care inculpata a lăsat tot cu titlu de garanție, astfel cum rezultă din declarația aceluiași martor,în aceste condiții am solicitat pentru fiecare livrare ce rămânea neachitată câte o filă CEC drept garanție, sau document de încasare", 3 file CEC, seriile BB 303 -, BB 303 - și BB 303 - care erau doar semnate și ștampilate și aveau menționată denumirea și contul fiscal. Cu acest prilej în prezența inculpatei, reprezentantul vânzătoarei - martorul Gac ompletat fila CEC BB -, menționând data de 20 mai 2002, locul emiterii O și suma de 771.497.303 lei vechi, filă CEC ce a fost introdusă la BRD O pentru încasare în data de 21 mai 2002, cu toate că inculpata a atenționat că nu va putea avea o asemenea sumă în cont, fila CEC fiind acceptată doar pentru 830.698 lei vechi.
Pentru imposibilitatea decontării filei CEC SC SRL Oaf ost pusă sub interdicție bancară din 23 mai 2002 până în 25 martie 2003.
Cu toate că SC SRL avea cunoștință că societatea administrată de inculpată este sub interdicție bancară, a completat și celelalte două file CEC lăsate drept garanție de plată, respectiv BB 303 -, ca fiind emisă la O în data de 24 mai 2002 pentru suma de 20.386.385 lei vechi și BB 303 - ca fiind emisă la O la aceiași dată pentru suma de 240.717.102 lei, file care de asemenea au fost refuzate la plată.
Fapta inculpatei de emite file CEC având lipsă data și locul emiterii, așa cum s-a dovedit în ceea ce privește filele CEC seriile BB 303 -, BB 303 - și BB 303 -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2. penal și art. 42. penal, infracțiune cu privire la care s-a constatat împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. al art. 10 lit. g s C.P.P.-a încetat procesul penal față de inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2. penal.
În cauză SC Caf ormulat pretenții civile reprezentând contravaloarea facturilor neachitate cu dobânzi legale și penalități conform contractului încheiat, pretenții care au fost respinse de către prima instanță, întrucât nu sunt consecința faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata. Astfel, chiar dacă în urma relațiilor contractuale desfășurate între cele două societăți, vânzătoarea SC SRL a suferit un prejudiciu ca urmare a neachitării mărfurilor livrate, acesta nu este consecința emiterii unor file CEC cu date insuficiente, infracțiunea de emitere a unor file CEC cu date incomplete fiind o infracțiune de pericol și nu de rezultat, care nu presupune un prejudiciu, împrejurare în care prejudiciul efectiv suferit de vânzătoare poate fi recuperat în baza răspunderii contractuale în cadrul unui proces comercial.
Urmare a plângerii penale formulate de către SC SRL, SC SRL Oaf ost supusă unor controale financiare în urma cărora a rezultat că evidențele contabile nu sunt conduse la zi, împotriva inculpatei începându-se urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 12 și 13 din Legea 87/1994 și fals intelectual prev. și ped. de art. 37 din Legea 32/1991 cu ref. la art. 289. penal.
Din cercetările efectuate în cauză rezultă că în perioada 1998-2001 societatea nu a desfășurat nici o activitate, pe anii 2000-2001 nu a depus situații financiare și contabile conform Legii 82/1991, iar registrele de contabilitate nu au fost conduse conform aceleiași legi.
Existând totuși date că societatea a desfășurat activități comerciale, în vederea stabilirii obligațiilor fiscale către stat, s-a procedat la analizarea documentelor primare găsite asupra agentului economic, rezultând că în perioada februarie - octombrie 2002, societatea s-a aprovizionat cu 90 bucăți centrale termice în valoare de 1.209.002.543 lei vechi, pe care le-a revândut ulterior, 56 dintre ele pe bază de facturi fiscale, pentru suma de 1.012.131.675 lei, iar diferența de 34 au fost vândute fără a se întocmi facturi fiscale, organul de control estimând venitul realizat în urma vânzării acestora la suma de 516.555.738 lei vechi, folosind ca metodologie de calcul prevederile art. 19 din Legea 87/1994.
Organul de control a mai stabilit și estimat în același mod că societatea administrată de către inculpată s-a aprovizionat și a vândut ulterior ulei hidraulic, ulei pentru mașini, rulouri zincate și tablă decapată în valoare de 621.463.450 lei vechi fără a emite facturi fiscale, estimările fiind făcute pe baza avizelor de însoțire a mărfii aflate la filele 193-197 și 203-205 dosar,
p.În același mod societatea administrată de inculpată s-a aprovizionat în baza facturilor nr. - din 23.10.2002 și - din 23.10.2002 cu lenjerie de pat, prosoape pentru vase și calorifere în valoare de 63.924.000 lei vechi (filele 125-126 dosar ), marfă pe care a revândut-o la un preț estimat de 70.316.400 lei vechi.
Raportat la activitatea comercială desfășurată de societatea inculpatei s-a stabilit că în perioada februarie - octombrie 2002 aceasta a realizat venituri în sumă de 2.220.467.263 lei vechi, rezultând un impozit pe profit datorat în sumă de 33.307.009 lei vechi, impozit ce nu a fost calculat, înregistrat și nici declarat de inculpată în calitate de administrator al societății comerciale, organului fiscal, la acre se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități.
În baza aceluiași control efectuat și raportat la activitatea comercială desfășurată de SC SRL O în perioada februarie - octombrie 2002 s-a stabilit că inculpata nu a condus evidența TVA deductibil și colectat, nu l-a înregistrat în contabilitate și nu a depus deconturile privind TVA la organul fiscal, rezultând în urma verificării documentelor de evidență primară că inculpata nu a calculat înregistrat și declarat organului fiscal TVA în sumă de 30.581.528 lei vechi, la care se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități. În consecință pentru activitatea desfășurată în perioada februarie - octombrie 2002, prin neevidențierea în contabilitatea SC SRL Oac ărei administrator era, a veniturilor realizate, inculpata s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 63.888.537 lei vechi din care a achitat în cursul procesului penal suma de 5.000.000 lei vechi, conform chitanței seria - -/7 aprilie 2004, depusă la dosar.
Faptele inculpatei, astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 13 din legea 87/1994 cu aplic. art. 13. penal (avându-se în vedere legislația în vigoare la data săvârșirii infracțiunii). Întrucât prin rechizitoriu inculpata a fost trimisă în judecată cu o altă încadrare juridică, prima instanță în baza art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 11 alin. 1 lit. b și c din Legea 87/1994 (pct. 2/A și 2/b R) cu aplic. art. 13. penal cu ref. la art. 13 din legea 87/1994 modificată, în art. 13 din legea 87/1994 cu aplic. art. 13. penal, text în baza căruia a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. 2. penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o durată de 4 ani.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social al infracțiunii comise, circumstanțele reale ale comiterii fapte, persoana inculpatei, atitudinea de recunoaștere și regret, valoarea prejudiciul cauzat, lipsa antecedentelor penale.
Față de circumstanțele personale ale inculpatei și ținând cont și de timpul scurs de la data comiterii faptelor, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, sens în care în baza art. 861. penal a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, iar in baza art. 359. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 864. penal.
Inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de încercare sa se supună masurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 lit. b-d penal.
In baza art. 863alin. 1 lit. a penal inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite in sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. 2. penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 14, 346.C.P.P. cu ref. la art. 998, 1003 și art. 100 alin. 3. civil inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 6.888,85 lei reprezentând TVA și impozit pe profit plus majorările de întârziere, dobânzile și penalitățile aferente până la zi, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile statul prin
În baza art. 348.C.P.P. s-au declarat false și s-a dispus anularea filelor CEC nr. Bb 303 -, BB 303 - și BB 303 -, aflate la filele 11, 13 și 15 din dosar și în baza art. 118 lit. c Cod penal au fost confiscate în favoarea statului.
In baza art. 189.C.P.P. s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției in contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației 3280 din 25.05.2006.
În baza art. 191 alin. 1, 3.C.P.P. inculpata a fost obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 10.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193.C.P.P. s-au respins și cheltuielile judiciare, reprezentând onorariu avocat, solicitate de SC SRL C, întrucât pretențiile civile ale acestei societăți au fost în întregime respinse.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Ministerul Economiei și finanțelor - reprezentat de ANAF, inculpata și partea vătămată SC. - solicitand deootriva admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe atât în ceea ce privește latura penală cât și cea civilă a cauzei si rejudecarea cauzei.
Partea civila SC motiveaza vizavi de latura penală a cauzei că instanța de fond greșit nu a reținut infracțiunea de înșelăciune, deși existau recomandări ale instanței de control în acest sens,fiind greșit înlăturate declarațiile martorilor și din faza de judecată, pe motivul că ar fi contrare declarațiilor date în faza de urmărire penală,care au fost luate la scurt timp după producerea evenimentelor.Arată că martorii audiați s-au prevalat în declarațiile date și de actele contabile ale SC și societatea inculpatei, existând o clauză în care se stipula că contravaloarea mărfii se va achita de societatea inculpatei prin ordin de plată sau filă cec în termen de 15 zile. Arata ca prima instanță a reținut că inculpata a eliberat mai multe facturi fiscale și că în termenul de 15 zile s-a încercat introducerea filei CEC, însă aceasta a solicitat păsuiri din partea părții civile pe motiv ca nu are disponibil în bancă, însă cu motivarea că se va alimenta contul. Reprezentanții părții civile s-au lăsat convinși să mai amâne introducerea filelor cec, inculpata arătând că va emite alte file cec. Părțile civile au acceptat și această variantă, indisponibilizarea societății producându-se după ce părțile civile au introdus filele cec în bancă - acesta fiind momentul în care au aflat că societatea inculpatei nu are disponibil în cont. Consideră că prima instanță, trebuia să rețină în sarcina inculpatei și comiterea infracțiunii de înșelăciune. Prin completarea de file cec care au fost stampilate și semnate,s-a creat convingerea că inculpata are disponibil în cont, întreaga activitate în formă continuată a inculpatei converge astfel spre convingerea că aceasta cu bună știință a acționat în acest scop. Mai arată că, după reluarea activității, nu a mai înregistrat nici o operațiune comercială pentru a-și însuși sumele prin revânzare. Consideră astfel că prima instanță,in mod greșit a ignorat recomandările instanței de control care a casat prima soluție pronunțată în cauză.
Mai susține că, chiar menținându-se soluția instanței de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni la legea CEC-ului in practica judiciara s-au acreditat soluții de admitere a acțiunii civile in sensul acordării de daune. Motiveaza că nu se poate reține că nu există legătură de cauzalitate între infracțiune și prejudiciu, deoarece inculpata cu rea credință a acționat în acest fel. Arată că, partea vătămată s-a constituit parte civilă încă din faza de urmărire penală, instanța imputând părții civile că nu a înțeles să atace soluția procurorului de pentru infracțiunea de înșelăciune, însă solicită a se avea în vedere că există constituire de parte civilă încă din faza urmăririi penale.
Mai invocă - Decizia penală 5761/09.12.2003 a Inaltei Curți de Casație și Justiție care a soluționat un recurs în anulare,considerând că, chiar dacă procesul penal a fost încetat pentru intervenit prescripția răspunderii penale, se impune soluționarea laturii civile a cauzei.
Inculpata, solicită a i se aplica o pedeapsă cu amenda penală față de elementele de individualizare pe care chiar instanța de fond le-a avut în vedere, considerând că se poate atinge scopul pedepsei și fără condamnarea sa la pedeapsa închisorii. In ceea ce privește latura civilă, arată că prin hotărâre inculpata a fost obligată la plata unei sume reprezentând impozit pe profit și TVA - pentru perioada februarie - octombrie 2003, însă instanța de fond nu a avut în vedere că s-au.achitat 5.000.000 lei, rămânând o sumă de 5888,85 lei și nu suma menționată în sentință. Solicită limitarea penalităților și dobânzilor până la concurența acestei sume.
In motivarea caii de atac Ministerul Economiei și finanțelor - reprezentat de ANAF sustine ca modul de solutionare a laturii civile este gresit instanta de fond neacordand despagubiri conform constituirii de parte civila prin neacordarea sumelor asa cum acestea au fost solicitate prin constituirea de parte civila aflata la dosarul cauzei.
Prin decizia penală nr. 48/A din 23 februarie 2009 s-a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Economiei și finanțelor - reprezentat de ANAF și s-a admis apelul penal declarat de inculpata și partea vătămată SC. - împotriva sentinței penale nr. 532 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică, în sensul că:
S-au redus daunele acordate părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de ANAF, de la suma de 6888,85 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit plus majorări de întârziere, dobânzi și penalități până la zi, la suma de 5888,85 lei reprezentând TVA și impozit pe profit precum și la plata de majorări de întârziere, dobânzi și penalități, calculate din octombrie 2002 până la plata efectivă.
S-a reformat dispoziția instanței de fond privind respingerea pretențiilor civile formulate de către partea vătămată SC. - în sensul că s-a respins ca inadmisibilă în procesul penal acțiunea civilă promovată de partea civilă SC. -.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare în apel, rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau în înscrisuri, declarația martorilor audiati, plangerea părtii vatamate, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatei demonstrând fără dubii că, la data 10 aprilie 2002 inculpata, asociat unic și administrator al SC SRL O desfasurând relații comerciale în numele acestei societăți cu SC C, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 120 potrivit căruia SC C se obliga să livreze materiale de instalații termice și sanitare, iar cumpărătoarea să achite contravaloarea acestor produce cu ordin de plată sau filă CEC, în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturilor fiscale,ca in baza acestuia contract de vânzare-cumpărare au fost efectuate 7 livrări în valoare totală de 103.260 lei, emițându-se 7 facturi fiscale, inculpata lăsând drept garanție, pentru plata acestora, câte o filă CEC semnată, ștampilată și completată la rubrica cont bancar, fără a trece însă data și suma, urmând ca acestea să fie completate ulterior, respectiv la termenele prevăzute în contract,ca la data scadentă a plăților, inculpata a invocat diferite motive cu care să justifice lipsa disponibilului din cont, solicitându-le reprezentanților vânzătoarei să nu introducă filele CEC în bancă pentru plată, furnizorul, care a luat cunoștință astfel despre aceste împrejurări si a fost de acord cu anularea filelor CEC emise anterior, stabilind un nou termen de plată pentru data de 21 mai 2002, dată pentru care inculpata a lăsat tot cu titlu de garanție, 3 file CEC, seriile BB 303 -, BB 303 - și BB 303 - care erau doar semnate și ștampilate și aveau menționată denumirea și contul fiscal. Cu acest prilej în prezența inculpatei, reprezentantul vânzătoarei - martorul Gac ompletat fila CEC BB -, menționând data de 20 mai 2002, locul emiterii O și suma de 771.497.303 lei vechi, filă CEC ce a fost introdusă la BRD O pentru încasare în data de 21 mai 2002, cu toate că inculpata a atenționat că nu va putea avea o asemenea sumă în cont, fila CEC fiind acceptată doar pentru 830.698 lei vechi,ca pentru imposibilitatea decontării filei CEC SC SRL Oaf ost pusă sub interdicție bancară din 23 mai 2002 până în 25 martie 2003.
Instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt relevata mai sus atribuind concludenta deplina depozitiei martorului, reprezentant al partii vatamate din declarația martorului mentionat rezultand fara nici un dubiu ca partea vatamata a avut cunostinta despre lipsa disponibilului bancar si valoarea cec-ului in aceasta situatie de garantie nu mijloc de plata. Instanta de fond analizand starea de fapt conturata de probatoriul administrat a retinut ca avand relevanta sub aspectul incadrarii juridice corecte a faptei imprejurarea ca desi SC SRL avea cunoștință că societatea administrată de inculpată este sub interdicție bancară, a completat și celelalte două file CEC lăsate drept garanție de plată, respectiv BB 303 -, ca fiind emisă la O în data de 24 mai 2002 pentru suma de 20.386.385 lei vechi și BB 303 - ca fiind emisă la O la aceiași dată pentru suma de 240.717.102 lei, file care de asemenea au fost refuzate la plată.
Raportat la aceasta stare de fapt s-a apreciat just ca fapta inculpatei de emite file CEC,cu incalcarea conditiilor formale impuse de lege,respectiv având lipsă data și locul emiterii, așa cum s-a dovedit în ceea ce privește filele CEC seriile BB 303 -, BB 303 - și BB 303 -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2. penal și art. 42. penal, infracțiune cu privire la care s-a constatat in mod legal ca fiind împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. al art. 10 lit. g s C.P.P.-a încetat procesul penal față de inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2. penal.
Cu privire la încadrarea juridica atribuita acestei fapte in calea de atac s-a invocat încălcarea dispozițiilor date in drept de către instanța de control judiciar,care in rejudecarea cauzei a recomandat a se avea în vedere încadrarea juridică corectă a faptei de la pct.1 din rechizitoriu, arătând că,prin rechizitoriul întocmit într-adevăr Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora dispus neînceperea urmăririi penale în ce privește infracțiunea prev. de art. 215 cod penal, însă acest aspect nu împiedică instanța de judecată, ca în urma cercetării judecătorești să atribuie faptei cu care a fost sesizată această încadrare juridică, în pofida soluției de netrimiterea în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune. Tribunalul Bihora apreciat că aceste considerente ale instanței de control judiciar nu impun schimbarea încadrării juridice vizând mai mult aspecte de procedură decât de fond, instanța de control în opinia tribunalului apreciind că, o dispoziție de netrimitere în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune nu împiedică sub aspect procedural instanța să schimbe încadrarea juridică a faptei cu care a fost sesizată tocmai în infracțiunea pentru care s-a dispus netrimiterea în judecată.
In raport de aceasta încadrare juridica, Tribunalul Bihora reținut ca fiind corectă soluția instanței de fond sub aspectul neacordării despăgubirilor solicitate, raportat strict la considerentul acesteia ca pretenții care au fost respinse nu sunt consecința faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata chiar dacă în urma relațiilor contractuale desfășurate între cele două societăți, vânzătoarea SC SRL a suferit un prejudiciu ca urmare a neachitării mărfurilor livrate. S-a reținut corect ca acesta nu este consecința emiterii unor file CEC cu date insuficiente, infracțiunea de emitere a unor file CEC cu date incomplete fiind o infracțiune de pericol și nu de rezultat, care nu presupune un prejudiciu, împrejurare în care prejudiciul efectiv suferit de vânzătoare poate fi recuperat în baza răspunderii contractuale în cadrul unui proces comercial.
In ceea ce privește soluția instanței de fond asupra acestei chestiuni instanta de apel a reținut ca fiind justa soluția neacordării acestor despăgubiri, exprimarea folosita in dispozitiv fiind ușor neconcordanta cu argumentul inserat in considerentele hotărârii atacate unde se retine ca acestea pot fi acordate in cadrul unei acțiuni comerciale. In concret, Tribunalul Bihora apreciat că dispoziția unei instanțe in sensul respingerii despăgubirilor solicitate este interpretabila ca o soluție asupra fondului acestei probleme si nu ca o soluție de inadmisibilitate a acestora in cadrul unei anume proceduri, in absenta oricărei specificatii.Ca atare din rațiuni ce țin de interpretarea corecta a dispozitivului hotărârii, respectiv fără nici o alta incursiune in considerentele acesteia, instanța de apel in apelul părții vătămate SC. -, care a fost admis strict sub acest aspect, a reformat aceasta dispoziție, in sensul că a respins ca inadmisibilă în procesul penal acțiunea civilă promovată de partea civilă SC. -.
In sarcina inculpatei s-a reținut si săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala prev.de art.13 din Lg.87/1994 cu art.13 penal, iar in ceea ce privește starea de fapt ce reclama aceasta încadrare juridica ca inculpata, în perioada februarie - octombrie 2002, derulat in numele societăți operațiuni comerciale prin care societatea s-a aprovizionat cu 90 bucăți centrale termice în valoare de 1.209.002.543 lei vechi, pe care le-a revândut ulterior, 56 dintre ele pe bază de facturi fiscale, pentru suma de 1.012.131.675 lei, iar diferența de 34 au fost vândute fără a se întocmi facturi fiscale, organul de control estimând venitul realizat în urma vânzării acestora la suma de 516.555.738 lei vechi, folosind ca metodologie de calcul prevederile art. 19 din Legea 87/1994, ca organul de control a mai stabilit și estimat în același mod că societatea administrată de către inculpată s-a aprovizionat și a vândut ulterior ulei hidraulic, ulei pentru mașini, rulouri zincate și tablă decapată în valoare de 621.463.450 lei vechi fără a emite facturi fiscale, estimările fiind făcute pe baza avizelor de însoțire a mărfii aflate la filele 193-197 și 203-205 dosar,p.,ca in același mod societatea administrată de inculpată s-a aprovizionat în baza facturilor nr. - din 23.10.2002 și - din 23.10.2002 cu lenjerie de pat, prosoape pentru vase și calorifere în valoare de 63.924.000 lei vechi (filele 125-126 dosar ), marfă pe care a revândut-o la un preț estimat de 70.316.400 lei vechi.ca raportat la activitatea comercială desfășurată de societatea administrata de inculpata s-a stabilit că în perioada februarie - octombrie 2002 aceasta a realizat venituri în sumă de 2.220.467.263 lei vechi, rezultând un impozit pe profit datorat în sumă de 33.307.009 lei vechi, impozit ce nu a fost calculat, înregistrat și nici declarat de inculpată în calitate de administrator al societății comerciale, organului fiscal, la acre se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități, ca in baza aceluiași control efectuat și raportat la activitatea comercială desfășurată de SC SRL O în perioada februarie - octombrie 2002 s-a stabilit că inculpata nu a condus evidența TVA deductibil și colectat, nu l-a înregistrat în contabilitate și nu a depus deconturile privind TVA la organul fiscal, rezultând în urma verificării documentelor de evidență primară că inculpata nu a calculat înregistrat și declarat organului fiscal TVA în sumă de 30.581.528 lei vechi, la care se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități,ca pentru activitatea desfășurată în perioada februarie - octombrie 2002, prin neevidențierea în contabilitatea SC SRL Oac ărei administrator era, a veniturilor realizate, inculpata s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 63.888.537 lei vechi din care a achitat în cursul procesului penal suma de 5.000.000 lei vechi, conform chitanței seria - -/7 aprilie 2004, depusă la dosar. Tribunalul Bihora apreciat că înscrisurile administrate in cauză demonstrează aceasta stare de fapt, încadrarea juridica data acesteia de către instanța de fond fiind stabilita corect drept art. 13 din legea 87/1994 cu aplic. art. 13. Penal.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei in raport de infracțiunea de evaziune fiscala reținuta in sarcina inculpatei,soluție criticata in apelul inculpatei si a părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de ANAF, instanța de apel a reținut următoarele:
Din procesul-verbal de control nr.70995/03.03.2003, încheiată de B, rezultă că prin infracțiunea de evaziune fiscală, SC SRL Oap rejudiciat bugetul general consolidat al statului cu următoarele sume: 38.000.000 lei amenzi contravenționale,33.307.009. lei impozit pe venit microintreprindere și 3.912.428 lei majorări de întârziere și dobânzi aferente 30.581.528 lei TVA de plată și 2.301.917 lei majorări de întârziere și dobânzi aferente, 845.066 lei penalități impozit pe venit microintreprindere, 547.548 lei penalitate TVA.
Prin cererea de constituire de parte civilă depusă la dosarul de fond (fila 61), Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de ANAF s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 109.432.496 lei,menționată ca fiind suma stabilită prin procesul-verbal de control nr.70995/03.03.2003 și ca reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.
Instanța de apel a remarcat că in procesul-verbal de control nr.70995/03.03.2003 susmenționat,se rețin ca fiind incluse in prejudiciu alăturat sumelor menționate ca impozit pe venit respectiv TVA-neachitate si amenzi contravenționale, respectiv sume ce nu au nici o legătura de cauzalitate cu fapta de evaziune fiscala a inculpatei.Instanta de fond a remarcat in mod corect aceasta inadvertenta si a reținut corect ca prejudiciul rezultat in urma infracțiunii de evaziune fiscala include corect doar sumele menționate ca impozit pe venit respectiv TVA-neachitate precum si penalitățile si dobânzile aferente acestora, insa la pronunțarea soluției de obligare a inculpatei la plata acestor sume a omis sa scadă din prejudiciul total de 6888,85 lei suma de 500 lei achitata de către inculpata. Pe parcursul judecății,în fața primei instanțe, respectiv în primul ciclu procesual, inculpata a achitat o parte din prejudiciu, conform inscrisului aflat în dosar 3966/2003-fila 31 dosar.
Rejudecând cauza instanța de apel a redus daunele acordate părții civile Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de ANAF, de la suma de 6888,85 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit plus majorări de întârziere, dobânzi și penalități până la zi, la suma de 5888,85 lei reprezentând TVA și impozit pe profit precum și la plata de majorări de întârziere, dobânzi și penalități, calculate din octombrie 2002 până la plata efectivă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice B și inculpata.
Partea civilă recurentă a solicitat admiterea căii de atac ordinare exercitate, casarea și modificarea hotărârilor atacate în sensul de a se dispune obligarea inculpatei la plata sumei de 109.432.496 lei ROL, la care să se adauge majorări de întârziere, dobânzi și penalități calculate până la data efectivă a plății, conform Codului d e procedură fiscală, astfel cum rezultă din procesul verbal de control nr. 70995/3.03.2003.(3-4 dosarul Curții de Apel Oradea ).
Inculpata recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea decizie și modificarea sentinței în sensul de a se reduce cuantumul pedepsei, întrucât o pedeapsă modică este suficientă pentru reeducarea sa.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile formulate de partea civilă și de inculpată apar ca neîntemeiate și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală vor fi respins ca atare.
Critica formulată de partea civilă este nefondată.
Potrivit procesului verbal întocmit de Direcția Controlului Fiscal B (97-110, 111-113,114-210) inculpata, în perioada februarie - octombrie 2002 realizat venituri în sumă de 2.220.467.263 lei rezultând un impozit pe profit datorat de 33.307.009 lei ROL, impozit ce nu a fost calculat, înregistrat și nici declarat de către inculpată, la care se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități. Tot cu prilejul verificărilor s-a stabilit că în aceeași perioadă inculpata nu a condus evidența TVA-ului deductibil, nu a înregistrat în contabilitate și nu a depus deconturile privind TVA-ul, rezultând o sumă de 30.581.582 lei, la care se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități. Prin urmare, suma datorată statului se cifrează la 63.888.537 lei ROL, din care inculpata a achitat suma de 5.000.000 ROL rămânând neachitată suma de 58.888.537 lei, la care se adaugă majorări de întârziere, dobânzi și penalități.
Instanța de apel, în mod corect, față de scriptul depus la dosar de inculpată (31 dosarul instanței de fond) a redus despăgubirile acordate părții civile la suma de 5888,85 lei RON reprezentând TVA, impozit pe profit, precum și la plata majorărilor de întârziere, dobânzi și penalități, calculate din octombrie 2002 până la plata efectivă.
Față de probele administrate în cauză și actele aflate la dosar, cererea părții civile de acordare, cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 109.432.496 lei ROL este neîntemeiată.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Critica formulată de către inculpată este neîntemeiată.
Din actele și lucrările aflate la dosar, coroborate cu poziția de recunoaștere a inculpatei (72-78; 214-221; 223), rezultă că inculpata în calitate de administrator la LOa derulat afaceri comerciale cu CCl ăsând drept garanție pentru achitarea mărfurilor de la această societate 3 file CEC, având lipsă data și locul emiterii (5,72-78). Totodată, în sarcina inculpatei s-a reținut că, în intervalul februarie - octombrie 2002 nu a evidențiat în contabilitatea societății administrată de către aceasta veniturile realizate, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, în cuantum de 63.888.537 lei ROL. (80,97-224).
În faza de cercetare judecătorească, deși legal citată, inculpata nu s-a prezentat în fața instanței de fond și instanțelor de control judiciar pentru a fi audiată.
Starea de fapt și vinovăția inculpatei au fost corect reținute de către instanța de fond și apel, rezultând din ansamblul probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal, inclusiv din declarațiile de recunoaștere ale acesteia.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de recurs constată că instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, de 2 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 86/1 Cod penal și 4 ani cu titlu de pedeapsă complementară, fiind necesară și suficientă pentru a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
Pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în mod corect, instanța de fond a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale, încetându-se procesul penal în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală.
Pedeapsa ce urmează a fi executată de inculpată a fost judicios dimensionată, ținându-se seama de perioada în care inculpata a derulat activitatea infracțională, modalitățile de săvârșire a faptei, prejudiciul cauzat părții civile, reparat parțial, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, dar și de atitudinea ante și postinfracțională a inculpatei - care a recunoscut faptele, este la primul contact cu legea penală, a depus diligențe pentru repararea în parte a prejudiciului, însă nu s-a prezentat în fața instanțelor pentru a putea fi audiată.
Având în vedere tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, precum și elementele ce definesc fapta și persoana inculpatei, instanța de control judiciar apreciază că pedeapsa stabilită de instanța de fond este necesară pentru a se realiza reeducarea inculpatei, neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpată.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenta inculpată va fi obligată să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpata și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - F prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva deciziei penale nr. 48/A din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenta să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /17.06.2009.
Judecători apel - C -
Judecător fond - C
2 ex./17.06.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina, Condrovici Adela
