Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.280/R/2009
Ședința publică din 11 iunie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de partea civilă recurentă, domiciliat în B M, b-dul. -, nr.2., Județul M, mpotriva deciziei penale nr.74/A din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut sentința penală nr. 199 din 12.12.2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd, inculpatul intimat fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art.217 alin. 1 Cod penal și furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă recurentă, asistat de avocat din oficiu în substituirea av. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3026 din 09.06.2009 emisă de Baroul Bihor și inculpatul intimat asistat de avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2664 din 19.05.2009 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
artea civilă recurentă depune la dosar două bonuri fiscale dovedind contravaloarea combustibilului consumat pe ruta B M - O și retur, precum și ofertă de preț cu privire la contravaloarea unui gard.
Inculpatul intimat, îi achită cheltuielile de transport părții civile, respectiv 150 lei, precum și suma de 1685 lei reprezentând despăgubirile civile.
Instanța, procedează la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul părții civile recurente susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate, iar, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, să se dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate, inclusiv la plata cheltuielilor judiciare suportate de către aceasta în fond, apel și recurs.
Avocatul inculpatului intimat, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de partea civilă ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penale de față, constată următoarele.
Prin sent.pen.nr.199/2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd în baza art. 334 Cp.p., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev de art. 217 alin 1.pen rap. la art. 44 din /2003, în infracțiunea prev. de art. 217 alin 1.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a cu C.P.P. aplicarea art. 10 lit. b indice1 și C.P.P. a art. 18/1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 al.1 Cod penal, și furt calificat prev de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit a pen.
În baza art. 91 lit. c Cod penal cu referire la art. 18/1 al 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amenda administrativa in cuantum de 1.000 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1681,21 lei cu titlu de despăgubiri civile și s-a respins restul pretențiilor civile formulate, ca neîntemeiate.
S-a respins cererea părții civile, cu privire la obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare.
A fost obligat inculpatul să plătească suma de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorarul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei, a fost plătit din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B, conform delegației nr. 413/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul a procedat la tăierea unui nuc de pe proprietatea părții vătămate, ajutat fiind de către numiții și, care au realizat încărcarea și transportul materialului lemnos rezultat. Anterior acestei acțiuni, în anul 2002 între inculpat și partea vătămată a intervenit o convenție în sensul că acesta din urmă s-a obligat să-i vândă trei nuci, însă aceștia au fost tăiați și transportați de inculpat în acea perioadă.
Cu ocazia realizării măsurării la, în urma plângerii formulată de partea vătămată împotriva inculpatului cu privire la tăierea în luna ianuarie 2007, s-a constatat că acesta avea o dimensiune medie de 71 cm, găsindu-se lângă această, alte trei cu o vechime datând din anul 2002, din care cu privire la două inculpatul a recunoscut că le-a tăiat în anul 2002, când a încheiat convenția de cumpărare cu partea vătămată.
Din declarația martorei, (vecina părții vătămate, care a participat la remăsurare) s-a reținut că, cu prilejul realizării măsurătorilor au fost identificate trei cioate de aceeași vechime, în afară de o tăiată în anul 2007. Aceasta a confirmat faptul că din grădina părții vătămate nu a mai tăiat nimeni vreun nuc, în afară de inculpatul.
Această stare de fapt a fost reținută de instanță în urma coroborării mijloacelor de probă reprezentând declarația părții vătămate; declarația de recunoaștere parțială a faptei, dată de inculpat; declarațiile martorilor, și G; conținutul proceselor verbale de cercetare la fața locului, de măsurare la și de confruntare.
În ceea ce privește încadrarea juridică reținută de procuror la întocmirea rechizitoriului privind infracțiunea de distrugere prev de art. 217 alin 1 la care a făcut raportare art. 44 din Legea nr. 348/2003, instanța văzând modificarea intervenită cu privire la acest din urmă text de lege prin Legea nr. 60/22.03.2007, care prevede că defrișarea fără autorizație, indiferent de forma de proprietate, a nucilor comestibili, indiferent de sistemul de cultură, constituie contravenție, instanța în temeiul art. 334 Cp.p., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev de art. 217 alin 1.pen rap la art. 44 din /2003, în infracțiunea prev. de art. 217 alin 1.pen.
Faptele inculpatului, de tăiere a unui nuc fără acordul părții vătămate, iar ulterior de sustragere a materialului lemnos rezultat, potrivit aprecierilor instanței, întrunesc în mod formal elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere și furt calificat prev de art. 217 alin 1 și art. 208 alin 1 art. 209 alin 1 lit a, lipsindu-le pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii.
Pentru a reține astfel, instanța a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurarea în care fapta a fost comisă, urmarea produsă constând în prejudiciul de valoare relativ mică (contravaloarea fiind stabilită la suma de 1681,21 lei) cauzat părții vătămate, precum și persoana inculpatului cunoscut fără antecedente penale.
Pentru aceste motive instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a cu C.P.P. aplicarea art. 10 lit. b indice1 și C.P.P. a art. 18/1 Cod penal, a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 al.1 Cod penal, și furt calificat prev de art. 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit a pen și în baza art. 91 lit. c Cod penal cu referire la art. 18/1 al 3 Cod penal, a aplicat inculpatului o amenda administrativa in cuantum de 1.000 lei.
Sub aspectul laturii civile instanța ținând seama de disp. art. 14,15, 346 Cpp, coroborate cu disp. 998-999, a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1681,21 lei cu titlu de despăgubiri civile, constând contravaloarea tăiat și sustras de inculpat, stabilită în conformitate cu fișa de calcul întocmită de Ocolul Silvic Aleșd și a respins restul pretențiilor civile formulate, întrucât partea civilă nu a produs nicio dovadă legate de efectuarea acestor cheltuieli.
Instanța a respins cererea părții civile, cu privire la obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare, întrucât această parte nu a făcut dovada realizării unor astfel de cheltuieli.
În baza art. 191 alin 1.C.P.P. instanța a obligat inculpatul să plătească suma de 520 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă ce cuprinde și onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei, care a fost plătit din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B, conform delegației nr. 413/2008.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd și partea civilă.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd critică hotărârea atacată arătând că deși s-a reținut corect starea de fapt și încadrarea juridică, a fost apreciat greșit gradul de pericol social al celor două fapte comise de inculpat și s-a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 lit.1pr.pen. cu referire la art. 181.pen. Doar lipsa antecedentelor penale și valoarea redusă a prejudiciului, în condițiile în care inculpatul a avut o atitudine nesinceră și nu a acoperit prejudiciul cauzat, nu pot duce la concluzia inexistenței pericolului social al infracțiunilor.
În motivarea apelului, partea civilă critică hotărârea atacată în ceea ce privește latura civilă a cauzei. Astfel, consideră că acordarea sumei de 1.681,21 lei nu reprezintă o reparație integrală a prejudiciului cauzat, deoarece i s-a acordat doar valoarea sustras nu și cea a celor 10 de gard distrus. Mai arată că nu i-au acordat cheltuielile efectuate cu deplasarea la Judecătoria Aleșd.
Prin decizia penală nr. 74/A din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 199 din 12 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd, care a fost menținută in totul, fiind obligat apelantul să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare în apel. Restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
Din fondurile Ministerului Justiției se va vira în favoarea Baroului B suma de 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat, conform delegației nr. 1410/2009.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, a reținut că este temeinică și legală.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești rezultă că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond. Astfel, s-a reținut că în cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul împreună cu făptuitorii și au tăiat un nuc aparținând părții civile, pe care l-au sustras. Încadrarea juridică a faptelor a fost corect reținută în hotărâre.
Totodată în mod corect s-a reținut că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, acesta nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, iar valoarea prejudiciului cauzat este mică. Modul de comitere a faptelor poate fi de asemenea avut în vedere la stabilirea pericolului social concret al faptelor.
Tribunalul nu a împărtășit punctul de vedere al parchetului cu privire la atitudinea inculpatului. Chiar dacă susținerea acestuia că cumpărase acel nuc de la partea vătămată nu se confirmă, nu este lipsit de importanță faptul că întreaga probațiune împotriva inculpatului a pornit de la recunoașterea sa.
Astfel, partea vătămată care nu se afla în localitate la momentul comiterii faptei și care află despre aceasta mult mai târziu, plângerea sa fiind formulată abia în cursul lunii iulie, arată că a aflat de la vecini faptul că o persoană din, pe nume, a tăiat nucul, iar transportul acestuia s-a efectuat cu un autovehicul tip, de culoare albastră ( 5 ).
De observat că prenumele inculpatului și nici al vreunuia din făptuitori nu este, nu locuiește în ci în O, iar nucul a fost a fost transportat cu o autocamioneta VW de culoare albă.
Abia după audierea acestuia în 10.07.2007 ( 9 ) se administrează și alte probe în afara declarației părții vătămate și a cercetării la fața locului. Inculpatul a declarat atunci și că a fost ajutat de 2 persoane, identificarea acestora realizându-se tot pe baza declarațiilor sale ulterioare ( 21 ) și faptul că există martori care pot să confirme că el este cel care a tăiat nucul.
Toți martorii în acuzare au fost audiați abia după ascultarea inculpatului, cu excepția martorei care a participat la cercetarea la fața locului efectuată anterior audierii inculpatului, ocazie cu care a arătat că nucul a fost tăiat în ianuarie 2007 de 3 băieți și transportat cu o autoutilitară tip dubă, de culoare albă. În fața instanței această martoră arată că în ianuarie 2007, când a aflat de tăierea nucilor, a fost pe proprietatea părții vătămate și a vorbit cu două persoane, dar nu poate să spună dacă printre acestea se afla și inculpatul ( 60).
Cei care afirmă cu certitudine că inculpatul este cel care a tăiat și luat nucul sunt doar cei indicați de acesta și anume ceilalți doi participanți și, precum și martora (indicată de inculpat în declarația sa). Tot pe baza declarațiilor inculpatului făcute cu ocazia măsurătorii la, poate susține martorul că inculpatul este autorul faptelor.
Alte probe din care să reiasă comiterea faptelor de inculpat nu s-au administrat în cauză.
În aceste condiții, recunoașterea faptelor de către inculpat, chiar și cu susținerea că era îndreptățit să taie acel nuc deoarece îl cumpărase în 2002, când conform înțelegerii cu partea vătămată a tăiat și luat alți nuci, trebuie privită ca atare.
Dacă inculpatul nu ar fi recunoscut comiterea faptei și nu ar fi indicat și persoanele care pot să confirme acest aspect, sau dacă ar fi uzat de dreptul la tăcere, care ar fi fost probele în acuzare? Declarația părții vătămate care nici măcar nu a fost în localitate la momentul comiterii faptelor și declarația martorei care nu poate afirma că inculpatul a fost printre cei pe care i-a văzut pe proprietatea părții vătămate în ziua în care s-a tăiat nucul nu ar fi constituit probe suficiente pentru a susține o acuzare.
Prin urmare, aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei este suficientă.
În consecință, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică în cea ce privește latura penală, iar apelul parchetului este nefondat.
Instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1681,21 lei reprezentând contravaloarea sustras, sumă stabilită pe baza fișei de calcul întocmită de Ocolul Silvic Aleșd ( 20 ).
Toate celelalte pretenții ale părții civile sunt nedovedite. În ceea ce privește gardul, nu s-a dovedit că inculpatul l-a distrus, nu s-a reținut în sarcina sa nici infracțiunea de distrugere cu privire la acesta și nici nu s-a reținut că furtul ar fi fost comis prin efracție ca distrugerea gardului să fie consecința pătrunderii pe proprietatea părții civile. În procesul verbal de cercetare la fața locului se consemnează faptul că gardul grădinii este distrus pe o lungime de 8 metri, dar nu este nici o probă că aceasta este imputabilă inculpatului. Mai mult, cercetarea la fața locului se face la aproximativ 6 luni de la comiterea faptei.
Cu privire la cheltuielile de deplasare solicitate de partea civilă, instanța reține că aceasta nu le-a dovedit în nici un mod. În fața instanței de apel, a fost întrebată în mod expres dacă are vreo probă în acest sens, dar răspunsul a fost negativ.
Față de cele expuse mai sus, instanța de apel a reținut că și apelul părții civile este nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate, iar, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, să se dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate, inclusiv la plata cheltuielilor judiciare suportate de către aceasta în fond, apel și recurs.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de partea civilă apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca atare.
În ședința publică din 11 iunie 2009 partea civilă recurentă a depus două bonuri fiscale dovedind contravaloarea combustibilului consumat pe ruta B M - O și retur (8,9) precum și ofertă de preț cu privire la contravaloarea unui gard (10).
Inculpatul intimat a achitat în ședința publică din 11 iunie 2009 cheltuielile de transport ale părții civile, respectiv 150 lei, precum și suma de 1685 lei reprezentând despăgubirile civile, ceea ce reprezintă o reparație integrală a prejudiciului cauzat de către acesta părții civile.
În consecință, prejudiciul suferit de către partea civilă fiind reparat integral, recursul formulat de partea civilă nu poate fi acceptat.
Referitor la solicitarea părții civile de a i se achita de către inculpat contravaloarea gardului, instanța de recurs o consideră neîntemeiată având în vedere dispozițiile art. 317 Cod procedură penală.
Potrivit acestor dispoziții legale, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd nr. 571/P/2007 inculpatul a fost trimis în judecată pentru tăierea unui nuc fără autorizație și sustragerea acestuia, nu și pentru distrugerea gardului. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea gardului.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal formulat de partea civilă, menținându-se ca legală și temeinică decizia recurată.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 150 lei onorariu pentru avocat din oficiu, numit în cauză la solicitarea expresă a părții civile ( 9 bis), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în reprezentarea inculpatului intimat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr. 74/A din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 150 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 3026 din 09 iunie 2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Din fondurile Ministerului Justiției se avansează suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu, conform delegației nr. 2664 din 19 mai 2009.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /17.06.2009.
Judecători apel - M-
Judecător fond -
3 ex./17.06.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina, Condrovici Adela
