Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 284/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.284/R/2009
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent - O,-, -. 19,Județ B, împotriva deciziei penale nr.103/A din 6 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a menținut în totalitate sentința penală nr.1319 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 396/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei și hotărârii instanței de fond și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală combinat cu art. 91 lit. c Cod penal. În motivarea recursului arată că inculpatul a absolvit școala de șoferi, distanța parcursă a fost mică și motivul pentru care a condus autoturismul a fost în scop umanitar.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 19 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradeas -a hotărât în temeiul baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal, iar în baza art. 359. pr. pen. i s-a atras atenția acestuia, asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Onorariul în sumă de 100 lei, pentru avocatul din oficiu, de la Baroul Bihor, s-a dispus a fi achitate din fondurile Ministerului Justiției, în baza delegației nr. 2236/16 aprilie 2008.
În baza art. 191 alin. 1. pr. pen. inculpatul a fost obligat la 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 28.10.2007, în jurul orei 16,00, inculpatul a condus autoturismul său, marca Opel, înmatriculat în Franța sub nr. 196 -, pe drumul comunal 44, între localitățile de C și.
La un moment dat, în fața autoturismului a apărut un câine de mare, situație în care, inculpatul a efectuat o manevră bruscă, pentru evitarea acestuia și fiind fără experiență, a pierdut controlul volanului, a părăsit carosabilul și s-a răsturnat cu roțile în sus, în șanțul din partea a drumului.
În autoturismul condus de inculpat, se afla și cumnatul său,.
Fiind sesizate despre accident, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, unde în prezența martorilor asistenți și, au constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere B, a comunicat prin adresa nr. 48378/2007 că inculpatul nu figurează în evidența conducătorilor auto, ca fiind posesor al permisului de conducere.
Din adresa Primăriei comunei I, nr. 1223/2007, rezultă că drumul dintre localitățile de C și, este un drum public și face parte din categoria drumurilor comunale.
În condițiile în care a fost săvârșită fapta, împrejurarea că inculpatul a urmat cursul de legislație rutieră la Școala de Șoferi Auto SC SRL O, în perioada februarie - martie 2005, absolvind cursul în data de 28 martie 2005 (fila 18 din dosar), nu este de natură a aprecia că, fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, text în baza căruia, instanța de fond l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului, fără antecedente penale; împrejurările comiterii faptei; gradul de pericol social al acesteia - reținând că inculpatul a fost implicat într-un accident, care putea să aibă urmări grave pentru el și persoana care se afla în autoturism - precum și atitudinea inculpatului față de fapta săvârșită.
Apreciind că este posibilă reeducarea inculpatului și fără executarea pedepsei, în baza art. 81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată acestuia, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal, iar în baza art. 359. pr. pen. i s-a atras atenția, asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Onorariul în sumă de 100 lei, pentru avocatul din oficiu, de la Baroul Bihor, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției, în baza delegației nr. 2236/16 aprilie 2008.
În baza art. 191 alin. 1. pr. pen. instanța de fond l-a obligat pe inculpat la 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel peste termen (îndeplinite fiind condițiile reglementare de art. 365 pr.penală, aspect constatat prin încheierea din 26 ianuarie 2009 - fila 12 dosar) inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și potrivit art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 1o lit.b ind.1 pr.penală achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, având în vedere că inculpatul are o anumită experiență în ce privește conducerea auto, a absolvit cursurile școlii de șoferi, distanța parcursă este mică iar scopul a fost acela că a dus la spital o rudă a cărei stare de sănătate era precară.
Prin decizia penală nr. 103/A din 06 aprilie 2009 s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 31.07.1970 în com., jud. B, domiciliat în nr. 103, jud. B cu reședința în O, str. - nr.4, jud. B, CNP -, împotriva sentinței penale nr. 1319 din 19.XI.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Bihor, analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.378 Cod procedură penală, a reținut că hotărârea este legală și fondată sub toate aspectele urmând a fi menținută în consecință.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză - declarațiile martorilor, coroborate cu înscrisul ce parvine de la IPJ B, Postul de poliție I, (fila 14 dosar p) rezultând fără dubii că, în data de 28.10.2007, în jurul orei 16,00, inculpatul a condus autoturismul său, marca Opel, înmatriculat în Franța sub nr. 196 -, pe drumul comunal 44, între localitățile de C și.
La un moment dat, în fața autoturismului a apărut un câine de mare, situație în care, inculpatul a efectuat o manevră bruscă, pentru evitarea acestuia și fiind fără experiență, a pierdut controlul volanului, a părăsit carosabilul și s-a răsturnat cu roțile în sus, în șanțul din partea a drumului.
Față de starea de fapt mai sus relatată instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată critica apărătorului inculpatului care a solicitat achitarea inculpatului pe considerent că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A apreciat că disp.art. 18 ind.1 nu sunt aplicabile raportat la natura relațiilor sociale ce constituie obiectul juridic al infracțiunii, și față de împrejurarea că fapta comisă, poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a unei alte persoane.
Faptul că inculpatul a fost implicat într-un eveniment rutier, însă fără victime, nu poate fi un element care să lipsească fapta de pericol social, instanța apreciind că prin conduita inculpatului care a pierdut controlul volanului, acesta a generat un pericol social major, evidențiat în ultima perioadă prin numărul mare de evenimente rutiere săvârșite.
Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de control judiciar a constatat că prima instanță a valorificat în mod judicios disp.art. 72 cod penal, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii aplicate cât și modalitatea de executare. S-a avut în vedere împrejurările comiterii faptei,în esență implicarea inculpatului într-un accident care putea să aibă urmări grave pentru el și persoana care se afla în autoturism respectiv pentru ceilalți participanți la trafic, iar pe de altă parte lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și hotărârii instanței de fond și, după rejudecarea cauzei de către instanța de recurs să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală combinat cu art. 91 lit. c Cod penal de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG195/2002, republicată.
Inculpatul relevă, prin motivele de recurs, că, în mod eronat, instanța de fond și de apel au dispus condamnarea sa la o pedeapsă în condițiile art. 81 Cod penal raportat la împrejurările comiterii infracțiunii și la persoana sa, apreciind că o sancțiune administrativă este suficientă pentru îndreptarea sa, întrucât a absolvit cursurile școlii de șoferi și a recunoscut sincer comiterea infracțiunii.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este netemeinică, însă pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat, și în consecință, recursul declarat de către inculpat va fi admis, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.2 lit. d Cod de procedură penală, în sensul că se va reține în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. a, c Cod penal și conform art. 76 lit. d Cod penal se va reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare în condițiile art. 81 Cod penal pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare, menținându-se restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că, în data de 27 octombrie 2007, în jurul orelor 17.00, inculpatul recurent a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare 196 - - 93 pe drumul comunal nr. 44, între localitățile de C și, jud. B, unde s-a răsturnat în șanțul din partea a drumului.
Potrivit adresei nr. 48378 din 10.09.2007 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, inculpatul nu figurează în evidențe ca fiind conducător auto, respectiv nu este posesor de permis de conducere de nici o categorie (14).
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de fond și apel, rezultând din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal recunoscând săvârșirea infracțiunii ( a se vedea declarația olografă - 20,21), declarațiile date în faza de urmărire penală (19;24), precum și cea din faza de cercetare judecătorească (18, dosarul Curții de Apel Oradea ).
Cererea inculpatului formulată în sensul de a se casa decizia recurată și a se dispune achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b/1 Cod de procedură penală și aplicarea unei sancțiuni administrative este neîntemeiată.
Art.18/1 alin.1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de menționat și prevederile art.18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniază, printre condiții, și pe aceea că sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul complet al conținutului acestor dispoziții legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama și de celelalte criterii, inclusiv datele ce se referă la persoana și conduita făptuitorului.
În speță, dacă procedăm corect și exact la analiza elementelor ce definesc instituția reglementată de art.18/1 Cod penal, ajungem la concluzia justă, cum a ajuns și instanța de fond și apel, privind existența pericolului social care face necesară aplicarea represiunii penale.
Este demonstrat că inculpatul condus autoturismul pe un drum public și datorită lipsei de experiență s-a răsturnat cu acesta, provocând avarierea mașinii și afectând siguranța traficului rutier.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta și a absolvit cursurile școlii de șoferi, este un element tânăr nu poate conduce la concluzia că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 18/1 Cod penal.
Este de reliefat că, fapta săvârșită de către inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar o sancțiune administrativă nu ar fi suficientă pentru reeducarea acestuia.
Examenul complet și temeinic al tuturor criteriilor inserate în prevederile art. 18/1 al. 1 și 2 Cod penal duc la concluzia că fapta inculpatului a prezentat pericol pentru siguranța traficului rutier, neputându-se susține că este în mod vădit lipsită de importanță. Dacă instanța de control judiciar ar proceda la o analiză exclusivistă a unor date referitoare la persoana inculpatului, respectiv la lipsa antecedenței penale, supralicitând acest element pozitiv, ar goli de conținut dispoziția legală - art. 18/1 Cod penal, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele ce preced, curtea apreciază că nu poate fi acceptată susținerea inculpatului formulată în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, însă ținând seama de împrejurările comiterii infracțiunii și atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului, instanța de fond trebuia să rețină în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, cu consecința redozării pedepsei.
În consecință, instanța de recurs va admite recursul declarat de către inculpat, conform prevederilor art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va casa și modifica hotărârile recurate în sensul că va reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a și c și potrivit art. 76 lit. d Cod penal va reduce pedeapsa de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare în condițiile art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, respectiv 2 ani și 6 luni.
Pedeapsa stabilită de instanța de control judiciar reflectă în mod obiectiv pericolul social concret al faptei și persoanei acestuia, fiind în măsură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare, în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 2 litera "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 103/A din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 1319 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că aplică dispozițiile art. 74 lit. a și art. 76 Cod penal.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /17.06.2009.
Judecători apel - -
Judecător fond -
2 ex./17.06.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina, Condrovici Adela
