Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 283/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 283/R/2009
Ședința publică din 11 iunie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în,-, jud. S M, împotriva deciziei penale nr. 38/Ap din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, prin care s-a desființat în întregime sentința penală nr. 650 din 26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de av. ales Bancea în baza împuternicirii avocațiale nr. 738 din 10.06.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind partea vătămată intimată C.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus,după care:
Avocatul inculpatului recurent depune la dosar motive de recurs.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică. În motivarea recursului arată că decizia recurată este nelegală deoarece instanța de apel a înlăturat fără nici un temei întreaga probațiune administrată de prima instanță, respectiv a înlăturat toate declarațiile martorilor audiați de prima instanță, reținând fără rezerve afirmația din apelul declarat de parchet prin care se susține, fără temei că declarațiile martorilor sunt mincinoase, deși nici un martor nu a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Mai arată că instanța de apel l-a condamnat pe inculpat pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina acestuia, condamnare care nu e susținută de nici o probă iar înlăturarea declarațiilor tuturor celor 12 martori audiați în cauză, este o încălcare gravă a principiului concludenței și utilității probelor administrate de instanță dar și a prezumției de nevinovăție.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său și că este nevinovat. Învederează instanței că cunoaște puțin limba română și acceptă să i se facă traducerea de către tatăl său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.650/26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. și ped. de art. 239 alin. 2 Cod penal; în baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev și ped. de art. 321 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.și ped. de art. 321 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal; în baza art.11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat de sub săvârșirea faptei prevăzute de art.1 ind.1 alin.4 din Legea 61/1991 cu art. 99 alin.3 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 2 Cod penal; în baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat, de sub săvârșirea faptei prevăzute de art.1 ind.1 alin.4 din Legea 61/1991.
S-au respins pretențiile bănești solicitate de către partea civilă C.
În baza art.192 (3) Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și în baza art.189 Cod de procedură penală s-a dispus virarea din contul Ministerului justiției în contul baroului de avocați SMa sumei de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. conform delegației nr.1466.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 7/8 august 2005 la discoteca organizată din loc. Vii s-a ivit un incident fiind chemat la fața locului partea vătămată Ag. principal C. Acesta l-a identificat pe, inculpat ca fiind cel care a iscat incidentul însă din depozițiile martorilor audiați nu rezultă acest aspect. Inculpatul (fila 50) a descris instanței întregul incident care a avut loc arătând că în realitate, vecinul inculpatului datorită crizei de epilepsie a căzut pe niște lăzi spărgând câteva sticle, motiv pentru care a fost lovit de organizatorul discotecii. Inculpatul fiindcă a întrebat de ce este lovit vecinul lui, organizatorul discotecii a chemat organele de poliție. După sosirea polițistului, inculpatul a fost lovit în frunte de către acesta iar apoi fiind lovit de același polițist acesta i-a pus cătușele fiind rugucit și lovit în repetate rânduri în continuare de către același polițist. În același sens declară și inculpatul (fila 52 din dosar) care a descris modalitatea în care a fost lovit de polițistul C cât și modalitatea în care acesta a sărit pe inculpat punându-i-se cătușele. Inculpatul a arătat că datorită loviturii primite de la polițistul C cu lanterna, fața îi era plină de sânge încercând însuși polițistul să-l spele respectiv să-i bage capul într-un bidon cu apă. Acesta a mai arătat că cele întâmplate și relatate mai sus au fost văzute de mulțimea din discotecă și a arătat că de fapt a consumat doar două beri în acea seară. Inculpat dar și alți oameni l-ar fi văzut pe polițist la bar în acea seară consumând băuturi alcoolice.
În cauză au fost audiați mai mulți martori și anume: (fila 100), (fila 117), (fila 118), (fila 156), (fila 157), (fila 159), (fila 173), (fila 174), (fila 175), (fila 176), (fila 187) și (fila 194). Din toate aceste declarații a rezultat fără niciun dubiu că inculpatul nu l-a lovit niciodată pe polițist dimpotrivă, cel lovit a fost însuși inculpatul, lucru dovedit și cu fotografia depusă la fila 113-114 din dosar și cu copia certificatului medico legal eliberat în data de 8.08.2005 depus la fila 115-116 din dosar. Din aceasta a rezultat că inculpatul s-a prezentat la Serviciul medico legal cu leziuni traumatice care s-au putut produce în data de 8.08.2005 prin loviri active cu corpuri dure necesitând 7-8 zile îngrijiri medicale.
Instanța de fond văzând depozițiile martorilor audiați și fapta descrisă de aceștia, în baza art.11 pct.2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a achitat pe inculpatul de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. și ped. de art. 239 alin. 2 Cod Penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a achitat pe inculpatul de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev și ped. de art. 321 alin. 2 Cod penal.
Instanța de fond la pronunțarea hotărârii a avut în vedere depozițiile martorilor audiați în cauză care, toți arată același lucru, și anume faptul că inculpatul nu l-a lovit niciodată pe polițistul C dimpotrivă, inculpatul este cel care a fost lovit cu lanterna de polițist iar apoi mai mult, a fost lovit inclusiv cu piciorul de către același polițist. Pentru motivele mai sus arătate și văzând depozițiile martorilor audiați, în realitate, nu există reținută în sarcina inculpatului, motiv pentru care inculpatul în baza art. 11 pc.t2 lit. a raportat la art. 10 (1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat de sub săvârșirea atât a infracțiunii de ultraj cât și de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat pe inculpatul de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. și ped.de art. 321 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a achitat pe inculpatul de sub săvârșirea faptei prevăzute de art.1 ind.1 alin.4 din Legea 61/1991 cu art. 99 alin.3 Cod penal.
În baza acelorași declarații de martori audiați instanța de fond a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului nu sunt dovedite, practic ele sunt inexistente, motiv pentru care și pentru acest inculpat soluția nu putea fi alta decât achitarea acestuia.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. și ped.de art. 321 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10(1) lit. a Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul de sub săvârșirea faptei prevăzute de art.1ind.1 alin.4 din Legea 61/1991.
Motivele mai sus arătate se regăsesc și în ceea ce privește situația acestui inculpat, motiv pentru care soluția pronunțată de instanță a fost achitarea acestuia de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
Din cazierele celor trei inculpați rezultă faptul că aceștia sunt fără antecedente penale, nemaiavând contact până în prezent cu legea penală, având o bună purtare anterior.
Instanța de fond a respins pretențiile bănești solicitate de partea civilă C datorită faptului că acesta nu sunt dovedite.
În baza art.192 (3) Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și în baza art.189 Cod de procedură penală s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul baroului de avocați SMa sumei de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. conform delegației nr. 1466.
Împotriva prezentei sentințe penale, a declarat apel in termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii penale atacate ca fiind netemeinică și nelegală, iar în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpaților -, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal si ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, -, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 alin 3 Cod penal si de împiedicare, sub orice forma, a organului de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției, prev. de art. 1 ind. 1 alin. 4 din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art. 99 alin 3 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, și -, pentru săvârșirea infracțiunilor ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal, si de împiedicare, sub orice forma, a organului de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției, prev. de art. 1 ind. 1 alin. 4 din Legea nr. 61/1991, totul cu aplic. art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal.
În motivarea apelului, parchetul a arătat că, instanța de fond nu a făcut o apreciere corectă a probelor administrate, astfel ca solicită admiterea acestuia, condamnarea inculpaților pentru infracțiunile cu care instanța de fond a fost investită prin rechizitoriu. Se apreciază că hotărârea atacată este vădit nelegală și netemeinică. La dosarul cauzei există suficiente probe care dovedesc comiterea infracțiunilor reținute de către cei trei inculpați. Pe scurt se arata ca, cu ocazia unei discoteci organizate în localitatea, pe fondul unor discuții, s-au produs fapte antisociale, astfel că, organizatorul discotecii a fost nevoit să apeleze la ajutorul organelor de poliție și a forțelor de intervenție rapidă care, sosite la fața locului, au fost împiedicate de cei trei inculpați, prin nesupunere, să restabilească ordinea. Deși nu recunosc săvârșirea faptelor, probele infirmă această poziție de nerecunoaștere. Instanța de fond a analizat incorect această situație și a avut o atitudine greșită în raport cu toate elementele administrate, raportat și la soluția dată.
În consecință, solicită admiterea apelului, condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea executării pedepsei, ținând seama de persoana fiecărui dintre cei trei inculpați.
În drept, s-au invocat prevederile art. 379, pct. 2 lit. a Cod de procedură penală.
Prin decizia penală nr. 38/Ap din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, împotriva sentinței penale nr.650/26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, pe care a desființat-o în întregime și în rejudecarea cauzei:
1. In baza art. 239 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 29.11.1985, în mun. S M, jud. S M, CNP-, studii 10 clase, cu. în,-, jud. S M, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, la pedeapsa de:
-1 an și 6 luni închisoare.
In baza art. 321 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, la pedeapsa de:
-2 ani închisoare
în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele aplicate mai sus inculpatului in pedeapsa cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca in final inculpatul sa execute pedeapsa rezultantă de:
-2 ani închisoare
în baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a Il-a si lit b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
2. În baza art. 321 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 alin 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.12.1987, în S M, jud. S M, CNP-- -, de cetățenie română, studii 9 clase,. în loc., str. - 680, jud. S M, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, la pedeapsa de:
-1 an închisoare.
În baza art.1 ind.1 alin.4 din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art. 99 alin 3 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de împiedicare, sub orice forma, a organului de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției, la pedeapsa de:
-8 luni închisoare
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele aplicate mai sus inculpatului in pedeapsa cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca in final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:
-1 an închisoare
n baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a Il-a si lit b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.110 rap. la art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin. 5 Cod penal a pedepselor accesorii, aplicate mai sus inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359 alin.1 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83. Cod penal, a căror nerespectare determina revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
3. În baza art. 321 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.08.1985, în loc., jud. S M, CNP-185 -, de cetățenie română, studii 8 clase,. în loc.,-, jud. S M, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, la pedeapsa de:
-2 ani închisoare.
În baza art.1 ind.1 alin. 4 din Legea nr. 61/1991, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de împiedicare, sub orice forma, a organului de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției, la pedeapsa de:
-1 an închisoare
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele aplicate mai sus inculpatului in pedeapsa cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor, urmând ca in final inculpatul sa execute pedeapsa rezultantă de:
-2 ani închisoare
În baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a Il-a si lit b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin. 5 Cod penal a pedepselor accesorii, aplicate mai sus inculpatului, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal, a căror nerespectare determina revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.346 alin. 1 și art. 14 alin. 3 lit. b Cod de procedură penală corob. cu art.998-999 cod civil a fost obligat inculpatul, sa plătească părții civile C,. în loc.,-, jud. S M, suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.
În baza art.191 alin. 2.pr.pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 400 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu judecarea cauzei în primă instanță.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
În baza art. 189 Cod proc. pen. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați S M, a sumei de 600 lei, reprezentând onorariul avocațial din oficiu, în favoarea av., conform delegației nr. 2491/2008.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Mare, examinând apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosar precum si a normelor juridice în vigoare, a constatat că acesta este fondat motiv pentru care l-a admis, pentru următoarele rațiuni juridice:
Din ansamblul probatoriului administrat în cauza în urma coroborării declarațiilor celor trei inculpați cu celelalte probe strânse pe timpul procedurii judiciare se întregește infracțional care evidențiază participarea cu vinovăție a inculpaților cu acte de executare specifice infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare.
Atitudinea oscilanta a inculpaților manifestata printr-o schimbare a sensurilor depozițiilor în fața instanței față de cele din cursul urmăririi penale, evidențiază doar încercări de construire a unor alibiuri sau inducerea ideii unei lipse de percepții corecte asupra celor întâmplate de natură să-i absolve de vinovăție.
Apărările prezentate de inculpați cu ocazia soluționării apelului, nu vor putea fi primite cat timp modul si împrejurările concrete de realizare a actelor de executare, examinate prin prisma întregului probatoriu administrat in cauza, confirma existenta tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor în discuție.
Astfel, coroborarea declarațiilor părții vătămate (filele 33-34 dos. și fila 21 instanța) cu declarațiile martorilor, si date in cursul urmăririi penale la filele 17-20 si respectiv 35-42, reliefează fără dubiu vinovăția inculpaților.
Împrejurarea că în cursul cercetării judecătorești unii dintre acești martori au schimbat parțial depozițiile, spunând că nu își mai amintesc cu exactitate despre incident sau că nu ar fi văzut personal ce s-a întâmplat, în condițiile în care au precizat că își mențin cele declarate în faza de urmărire penală, unde au menționat numeroase detalii despre cele întâmplate, vor fi apreciate de către instanță ca fiind simple atitudini reacționale previzibile, specifice celor ce asistă la acte de violență, comise de către persoane caracterizate prin agresivitate, în comunități de mică întindere în care presiunea mediatica de grup poate influenta modul in care se reechilibrează relațiile sociale ca urmare a perturbării antisociale produse.
Evaluând conținutul depozițiilor martorilor, fila 117, fila 156, 158, fila 193, audiați pentru prima dată în fața instanței de fond, instanța le va aprecia ca fiind nesincere întrucât cuprind elemente si împrejurări care nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza si nici chiar cu unele specificații ale declarațiilor inculpaților date in faza de urmărire penală.
Mai mult, deși inculpații au fost asistați în cursul urmăririi penale de avocat, nu au solicitat procurorului suplimentarea probei testimoniale cu martorii de mai sus si nici nu au făcut vreo referire la aceștia, neavând nicio opoziție asupra probelor administrate.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților si la stabilirea modalității de executare, instanța de apel a avut in vedere criteriile prev. de art. 72 Cod Penal după cum urmează: gradul de pericol social relativ ridicat ce rezultă din modul si împrejurările concrete în care au fost comise faptele; contextul faptic în care inculpații a luat si au pus în executare hotărârea infracțională, situația juridică a inculpaților; contribuția si rolul deținut la realizarea actelor infracționale; atitudinea oscilanta si nesincera manifestata de inculpați pe parcursul procesului penal; limitele speciale de pedeapsa; posibilitățile concrete de reeducare prin prisma situației lor juridice, sociale și comportamentale; atitudinea de conștientizare a consecințelor produse prin fapta lor.
Sub aspectul acțiunii civile alăturate procesului penal, instanța de apel a constatat că în privința acțiunii ilicite a inculpatului, sunt întrunite cerințele specifice antrenării răspunderii civile delictuale astfel că întemeiat pe disp.art.346 alin.1 și art.14 alin. 3 lit. b Cod de procedură penală corob. cu art.998-999 Cod civil, acesta a fost obligat sa plătească părții civile C, suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale, apreciindu-se ca acordarea acestei despăgubiri este în măsură să-i aline suferințele pricinuite și în acord cu principiul echității.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs penal solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe întrucât condamnarea inculpatului nu este susținută de nici o probă.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul formulat de inculpat este fondat și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală va fi admis ca atare.
Instanța de apel a reținut o stare de fapt reală rezultând din probe ce au fost just administrate și interpretate pe parcursul urmării penale și în faza de cercetare judecătorească.
În mod just au fost înlăturate apărările inculpatului de nevinovăție, din declarațiile martorilor audiați, și date în cursul urmăririi penale la filele 17-20 și respectiv 35- 42 relevă vinovăția inculpatului cu acte de executare specifice infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, care este fără antecedente penale, sens în care în baza art. 81 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal și a pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și b Cod penal pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 Cod penal și în baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenția acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 2 litera "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 38/A din 05 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează și modifică în sensul că:
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal și a pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 Cod penal, și-n baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția acestuia.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /22.06.2009,
Judecători apel - -
Judecător fond -
2 ex./22.06.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina, Condrovici Adela
