Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--17.11.2008
DECIZIA PENALĂ NR.36/
Ședința publică din data de 22.01.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva deciziei penale nr.272/A din 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T cu delegație la dosar pentru inculpatul intimat lipsă, lipsind și partea civilă recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocatul din oficiu al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de partea civilă ca nefondat și menținerea soluției dată de instanța de apel ca legală și temeinică.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș deoarece dispozitivul deciziei penale recurate este contradictoriu în condițiile în care față de partea recurentă s-au pronunțat două soluții diferite. Arată că în dispozitivul deciziei penale recurate se menționează că se admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, iar în partea finală a acestuia se respinge apelul declarat de aceiași parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu consecința obligării părții la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.273 din 5.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj in dosar nr-, în baza disp. art.11 pct.2 lit. "a" și art. 10 lit."d" Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991(în prezent art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată) raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "a" Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și a infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (în prezent art. 9 lit. "c" din legea nr. 241/2005), cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal și au fost respinse despăgubirile civile solicitate de partea civilă DGFP
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoja fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals, de efectuare de înregistrări inexacte și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate și a infracțiunii de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, prev. și ped. de art. 291 Cod penal, art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal și de art. 13 din Legea nr.87/1997, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal, reținându-se în fapt că prin sentința civilă nr.14/1996 a Judecătoriei Lugojs -a autorizat funcționarea SC SRL L, având ca asociați pe inculpatul cu 50% din părțile sociale și cu 50% din părțile sociale.
Inculpatul a fosta asociat și la SC SRL L împreună cu, dar din cauza unor neînțelegeri, soția lui a formulat plângere penală prin care a solicitat efectuarea unui control privind legalitatea activităților desfășurate de inculpat în cadrul firmelor administrate.
În faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză contabilă constatându-se o serie de nereguli în activitățile desfășurate de inculpat la SC SRL L, în calitate de administrator.
Astfel s-a constatat că în luna septembrie 1999 inculpatul a înregistrat în evidențele contabile suma de 213.403.117 lei decontate pe cheltuieli, fără a exista documente justificative.
În contabilitate nu era înregistrată factura nr.-/11.11.1999 întocmită de firma SC & CO SRL, în sumă de 193.101.383 lei deși factura era achitată în numerar.
De asemenea s-a stabilit că în perioada septembrie 1999- septembrie 2000 inculpatul a derulat operațiuni comerciale ( a cumpărat materiale de construcții și i-au fost prestate unele servicii) cu firmele SC SRL T, SC SRL T și SC SRL T, firme ce s-au dovedit a fi inexistente. Cu aceste trei firme fictive s-au întocmit un nr. de 12 facturi fiscale semnate de inculpat, care au fost înregistrate în contabilitatea SC SRL, prin acest procedeu inculpatul înregistrând în evidențele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, scopul fiind diminuarea impozitului și a TVA- ului datorate bugetului de stat, concluziile expertului fiind în sensul că prin această activitate infracțională, inculpatul a creat bugetului statului un prejudiciu în sumă de 267.999.253 lei.
Luându-se declarație inculpatului în faza de urmărire penală, acesta a susținut că a semnat facturile întocmite cu cele trei firme fictive întrucât operațiunile comerciale consemnate în aceste documente sunt reale, și pe acest considerent facturile au fost înregistrate în contabilitate. Inculpatul a precizat că cele trei firme au existat în realitate însă nu a făcut dovada acestui aspect (nu a precizat unde anume este sediul lor, care sunt punctele de lucru sau depozitele de unde a ridicat materialele de construcții, nu a identificat mijloacele de transport cu care a fost adusă marfa, nu a prezentat devizele de lucrări și actele aferente pentru lucrările de prestări servicii executate de cele trei firme și nu a precizat nici persoanele cu care a negociat aceste afaceri comerciale sau de la care a fost ridicată marfa).
Prin sentința penală nr.773/02.12.2004 Judecătoria Lugoja dispus condamnarea inculpatului la trei pedepse de câte 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal; infracțiunea prev. De art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cod penal; infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Instanța a contopit cele trei pedepse aplicate inculpatului, acesta urmând să execute în final pedeapsa de 6(șase) luni închisoare în privința căreia s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 267.999.253 lei, cu dobânzile și penalitățile legale până la plata efectivă a debitului către partea civilă DGFP T, reprezentând impozit datorat bugetului de stat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 358/A/12.10.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 240/2005, apelul a fost respins ca nefondat.
Prin decizia penală nr.127/R/08.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 11982/22.10.2005 a fost admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale pronunțată de Tribunalul Timiș și a sentinței penale pronunțată de Judecătoria Lugoj, cele două hotărâri fiind casate și dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Lugoj, instanța de recurs reținând că se impune efectuarea de către prima instanță a unei noi expertize contabile în vederea clarificării stării de fapt, a încadrării juridice a faptelor, pentru o justă soluționare a cauzei în conformitate cu principiile de bază ce guvernează activitatea de judecată.
Instanța de recurs a reținut în considerentele hotărârii pronunțate, că hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță se bazează într-o manieră covârșitoare pe un raport de expertiză contabilă întocmit de o persoană interesată în cauză, ceea ce contravine scopului expertizei de a lămuri aspectele care aparțin diverselor ramuri ale științei. Instanța de recurs a apreciat că în condițiile în care, expertul a fost acționar al SC Com SA L, alături de SC SRL L reprezentată de inculpat, este evident interesul expertului în efectuarea expertizei într-o anumită orientare.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Lugoj sub nr. 534/252 din 06.03.2007.
La data de 17.04.2007 DGFP T s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 26.780 lei, cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente legale, care urmează a fi calculate până la data plății efective a sumei datorate de inculpat.
Prima instanța a reținut că prin sentința civilă nr.14/1996 a Judecătoriei Lugojs -a autorizat funcționarea SC SRL L având ca asociați pe inculpatul cu 50% din părțile sociale și cu 50% din părțile sociale.
Inculpatul a fosta asociat și la SC SRL L împreună cu, dar din cauza unor neînțelegeri, soția lui a formulat plângere penală prin care a solicitat efectuarea unui control privind legalitatea activităților desfășurate de inculpat în cadrul firmelor administrate.
În faza de urmărire penală s-a efectuat o expertiză contabilă de către expertul, constatându-se existența unor nereguli în activitățile desfășurate de inculpat la firma SC SRL L, în calitate de administrator.
Expertul a constatat că în luna septembrie 1999 inculpatul a înregistrat în evidențele contabile suma de 213.403.117 lei decontată pe cheltuieli, fără a exista documente justificative. De asemenea în contabilitate nu era înregistrată factura nr. -/11.09.1999 întocmită de SC & CO SRL, în sumă de 193.101.383 lei, deși factura este achitată în numerar.
În perioada septembrie 1999-septembrie 2000 expertul constată că s-au înregistrat în contabilitatea firmei un număr de 12 facturi fiscale emise de firmele SC SRL T, SC SRL T și SC SRL T, care nu figurează înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș. Înregistrând în evidențele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, cu scopul de a diminua impozitul și TVA - ul datorate bugetului statului, concluziile expertului au fost în sensul că prin această activitate infracțională, inculpatul a creat bugetului statului un prejudiciu în sumă de 267.999.253 lei.
Fiind audiat inculpatul (22-23 din dosarul nr.1273/2004 al Judecătoriei Lugoj ), acesta a susținut că cele 12 facturi încheiate în perioada septembrie 1999 - septembrie 2000 cu cele trei firme menționate în raportul de expertiză sunt reale, semnate de el, și prin înregistrarea lor în contabilitate au fost diminuate impozitul și TVA - ul. Cele 12 facturi erau pentru materiale de construcții și prestări de servicii. Reprezentantul celor trei firme cu care colabora inculpatul era numitul pe care l-a propus ca martor. Între SC SRL și cele trei societăți comerciale reprezentate de nu s-au încheiat devize de lucrări. Societatea administrată de inculpat a efectuat o serie de lucrări de construcții în T în calitate de antreprenor, folosind angajați ai celor trei firme administrate de și deconta celor trei firme activitatea de prestări servicii și materialele achiziționate de acestea. Transportul materialelor de construcții se făcea însă cu mașinile firmei SC SRL și nu este evidențiat în cele 12 facturi. Inculpatul a arătat că nu a verificat facturile încheiate cu firmele respective și nici legalitatea funcționării lor, întrucât a avut o relație de bună colaborare o perioadă de timp de 2 ani cu reprezentantul acestor trei firme.
Fiind audiat în prezenta cauză, inculpatul și-a menținut declarațiile date anterior (25).
Luându-se declarație martorei (24 din dosar nr. 1273/2004) aceasta a precizat că deși este asociată la firma SRL, nu are cunoștință despre afacerile comerciale derulate de societate cu cele trei firme sus menționate, întrucât de administrarea societății se ocupa inculpatul.
În declarația luată martorului (25 din dosarul nr. 1273/2004) acesta a apreciat, în baza calificării sale, că cele 12 facturi trebuiau să aibă anexate devizele de lucrări, pentru a se putea justifica suma care apărea pe factură. Martorul a arătat că a avut neînțelegeri cu inculpatul atunci când au fost asociați în cadrul firmei SC Com SRL L și având în vedere această precizate făcută de martor, instanța a înlăturat declarația sa, ca fiind făcută de o persoană interesată și lipsită de obiectivitate în cauză.
Fiind audiat fostul contabil al SC SRL propus de către inculpat (33 din dosar nr. 1273/2004) acesta a precizat că nu reține să se fi încheiat acte fictive și, pe măsura intrării facturilor și chitanțelor de plată, acestea erau înregistrate, după ce martorul verifica în prealabil dacă poartă ștampila societății emitente și codul ei fiscal. Inculpatul semna de primire facturile emise de furnizori, apoi le înmâna martorului sau i le lăsa pe birou.
Deși inculpatul l-a propus în apărare pe martorul și acesta a fost citat de instanță la adresa indicată de inculpat, nu a putut fi audiat întrucât și-a schimbat domiciliul în urma divorțului, necunoscându-i-se domiciliul actual.
Fiind reaudiați în prezentul dosar martorii (26), (27), aceștia și-au menținut declarațiile date anterior.
În cauză s-a efectuat un nou raport de expertiză contabilă de către experta (39-62,.77-94,.113-118). Verificând modul de înregistrare a veniturilor și cheltuielilor în evidența contabilă a SC SRL L în perioada august 1999- septembrie 2000, experta a stabilit că suma de 213.403.117 lei înregistrată în contabilitatea firmei în luna septembrie 1999 este compusă din factura nr.-/11.09.1999 - contravaloare prestări servicii, emisă de SC & CO SRL, în valoare de 158.279.822 lei + TVA și factura nr. -/16.09.1999 - contravaloare prestări servicii, emisă de SC SRL, în valoare de 55.123.295 lei+TVA.
Pentru a se stabili legalitatea înregistrărilor în contabilitate a facturilor emise de furnizori, experta a avut în vedere legislația financiar - contabilă și fiscală în vigoare în anul 1999 (OG nr. 70/1994, HG nr. 974/1994, Legea nr. 87/1994, Ordinul nr. 40/1998, Legea nr. 249/1998, Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 82/1991 republicată) conform căreia, cele două facturi înscrise în contabilitatea firmei au calitatea de documente justificative, în anul 1999 pentru prestările de servicii nefiind prevăzută necesitatea altor documente justificative suplimentare pentru a fi deductibile fiscal.
Experta arată că factura nr. -/11.09.1999 emisă de SC & CO SRL în valoare totală de 158.314.643, 56 lei, a fost înregistrată însă eronat, cu suma de 49.500.000 lei. Prin această înregistrare eronată (cu valoare mai mică pe cheltuială) nu a fost prejudiciat bugetul statului deoarece impozitul pe profit calculat a fost mai mare în aceste condiții și deci înregistrarea greșită nu a fost făcută cu intenția de a diminua obligațiile către bugetul statului.
În ceea ce privește modul de evidențiere în contabilitatea firmei SC SRL a facturilor nr. -/16.09.1999, nr.-/14.09.1999, nr. -/17.09.1999, nr.-/22.09.1999, nr.-/24.09.1999, nr. -/02.12.1999, nr.-/12.12.1999 având ca furnizor pe DC SRL; facturile nr.-/24.02.1000, nr.-/27.02.2000, nr. -/13.04.2000, având ca furnizor pe SC SRL; facturile nr. -/23.11.1999, nr. -/27.11.1999, având ca furnizor SC SRL, experta arată că, din analiza documentelor puse la dispoziție, nu se poate concluziona faptul că materialele și serviciile facturate nu au intrat în firmă și că nu au fost consumate.
În ceea ce privește o parte dintre facturi, emise în anul 1999, pentru materiale și pentru servicii, potrivit legislației în vigoare în acel an menționată anterior, acestea au calitatea de documente justificative care trebuiau înregistrate în contabilitate, fără a fi necesare alte documente justificative însoțitoare în plus pentru facturile de prestări servicii, pentru a fi deductibile fiscal.
În ceea ce privește facturile emise de cei trei furnizori și înregistrate în contabilitatea firmei de inculpat în anul 2000, acestea nu sunt de prestări servicii, ci doar de materiale. În conformitate cu dispozițiile OUG nr.217/1999 care au intrat în vigoare la 01.01.2000 și HG nr. 402/2000, sunt nedeductibile fiscal cheltuielile cu serviciile care nu sunt justificate, pe lângă factură, de un contract scris.
Astfel, experta concluzionează că nu constituie obligația cumpărătorului, de a verifica veridicitatea firmelor de la care a achiziționat marfa în baza facturilor fiscale, conform legislației în vigoare în anul 1999.
Această obligație a fost impusă începând din ianuarie 2000 prin OUG nr. 217/1999, doar pentru prestatorii de servicii, pentru a putea fi verificați în legătură cu natura lucrărilor facturate, pentru respectarea condiției de deductibilitate fiscală. Facturile emise în anul 2000 care fac obiectul cauzei nu sunt însă facturi de prestări servicii.
Văzând că suma de 213.403.117 lei decontată pe cheltuieli în contabilitatea SC SRL se compune din valoarea celor două facturi nr. -/11.09.1999 în valoare de 158.279.822 lei + TVA emisă de SC & CO SRL și factura nr. -/16.09.1999 emisă de SC SRL în valoare de 55.123.295 lei + TVA, că cele două facturi constituie documente justificative și au fost înregistrate ca și cheltuieli, că înregistrarea eronată a facturii nr. -/11.09.1999 la cheltuieli, cu suma de 49.500.000 lei ( în loc de 158.314.643,56 lei) a avut drept consecință calcularea unui impozit mai mare decât cel real datorat în cazul în care s-ar fi înregistrat suma corectă, defavorizând societatea, instanța de fond a apreciat că înregistrarea necorespunzătoare nu s-a făcut cu știință, respectiv cu intenția de a obține vreun profit, și în consecință a constatat că în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 40 din legea nr. 82/1991, respectiv vinovăția sub forma intenției directe sau indirecte.
Având în vedere că, deși cele 12 facturi fiscale înregistrate la cheltuieli în evidențele contabile ale SC SRL sunt emise de trei societăți comerciale fictive, care nu au fost înregistrate la Oficiul registrului Comerțului T, prin probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit că inculpatul a întocmit aceste facturi sau că a avut cunoștință, când le-a înregistrat în contabilitatea firmei pe care o administra, că facturile sunt false, că potrivit legislației în vigoare la data înregistrării facturilor în contabilitate, ele aveau calitatea de documente justificative, fără a fi necesar să fie însoțite de alte documente suplimentare, că nu s-a dovedit faptul că aceste materiale sau servicii facturate nu au intrat în firmă, instanța a constatat că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și a celei prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Cu privire la latura civila a cauzei instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a săvârșit vreo faptă penală care să producă un prejudiciu părții civile DGFP T.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel Parchetul de pe lingă Judecătoria Lugoj solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, prin împlinirea termenului prescripției speciale.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și partea civila solicitând admiterea apelului în ceea ce privește latura civilă a cauzei, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile solicitate.
Tribunalul Timiș prin decizia penală nr.272/A din 13 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a a C.P.P. admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj și partea civilă T, împotriva sentinței penale nr.273 din 5.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-.
A desființat sentința apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap.la C.P.P. art. 10 alin. 1 lit. g teza II-a C.P.P. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului.
In baza art. 122 alin. 1 lit. d rap.Cod Penal la art. 124.Cod Penal a constatat împlinit termenul prescripției speciale pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 - rep. (fost art. 40 ); uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal și două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 ( actual art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 ) cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 13.Cod Penal
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
n baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă T, împotriva aceleași sentinte.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate precum și în limitele art. 371.C.P.P. s- constatat că în cauză s-a împlinit termenul prescripției speciale prev. de art. 122 alin. 1 lit. d Cod Penal rap. la art. 124.Cod Penal pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 - rep. (fost art. 40 ); uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal și două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 ( actual art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 ) cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 13.Cod Penal, motiv pentru care a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap.la C.P.P. art. 10 alin. 1 lit. g teza II-a C.P.P. încetarea procesului penal împotriva inculpatului.
Pentru considerentele, n baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, împotriva sentintei penale nr.273 din 5.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, s-a desființat sentința apelată și rejudecînd cauza:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap.la C.P.P. art. 10 alin. 1 lit. g teza II-a C.P.P. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului.
In baza art. 122 alin. 1 lit. d rap.Cod Penal la art. 124.Cod Penal a constatat împlinit termenul prescripției speciale pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 - rep. (fost art. 40 ); uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal și două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 ( actual art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 ) cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 13.Cod Penal
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
Pentru motivele invocate n baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a respins apelul formulat de partea civilă, împotriva aceleași sentințe.
In baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat partea civilă apelantă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor în apel au rămas în sarcina statului și a dispus plata din fondul MJ a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Împotriva deciziei penale nr.272/A/13.10.2008 a declarat recurs, în termenul legal, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 17.11.2008.
În motivarea recursului partea civilă solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării casarea acesteia deoarece dispozitivul deciziei penale recurate este contradictoriu în condițiile în care față de partea recurentă s-au pronunțat două soluții diferite. În subsidiar se solicită casarea hotărârii care este nemotivată în latura civilă a cauzei, instanțele nerăspunzând la atitudinea inculpatului care cunoștea că facturile sunt false atâta vreme cât societățile care le-au emis sunt fictive.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T este întemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate.
În dispozitivul deciziei penale recurate se menționează că se admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, iar în partea finală a acestuia este stipulat că, în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.pen se respinge apelul declarat de aceiași parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, cu consecința obligării părții la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art.192 al.2 pr.pen. Importanța ca dispozitivul deciziei penale să fie neechivoc este impusă și de împrejurarea că, în materie penală ceea ce se aduce la îndeplinire prin executare silită este tocmai dispozitivul hotărârii judecătorești pronunțate în cauză.
Soluțiile pe care instanța de apel le poate pronunța sunt prevăzute de art.379 pr.pen care, la punctul 1 menționează ipotezele pe care le are la îndemână instanța de apel dacă respinge calea de atac, iar la punctul 2 al aceluiași articol sunt prevăzute soluțiile de admitere a căii de atac.
conținutul acestui articol la speța supusă dezbaterii și la dispozitivul deciziei penale recurate, este în afara oricărui dubiu că instanța de recurs nu își poate da seama la care din cele două soluții, respectiv de admiterea sau respingere a căii de atac promovate de partea civilă, s-a oprit instanța de apel. Lipsa de claritate a soluției face ca hotărârea judecătorească să nu fie convingătoare, să lase o suspiciune asupra conformității sale cu legea și adevărul, iar modalitatea în care instanța de apel a pronunțat împiedică instanța de control judiciar să poată realiza un examen eficient asupra motivelor ce au determinat judecătorii cauzei să pronunțe o asemenea soluție.
Astfel, In temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală va admite recursul declarat de partea civilă DGFP T împotriva deciziei penale nr.272/A/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Va casa decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Timiș.
În temeiul art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
In temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală admite recursul declarat de partea civilă DGFP T împotriva deciziei penale nr.272/A/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Timiș.
În temeiul art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 22.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 23.01.2009
Tehnored.
2ex/ 30.01.2009
Prima inst. - Jud.
Inst. apel, -Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--17.11.2008
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.36/
Ședința publică din data de 22.01.2009
In temeiul art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală admite recursul declarat de partea civilă DGFP T împotriva deciziei penale nr.272/A/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Timiș.
În temeiul art. 192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 22.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--17.11.2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul intimat, întrucât prin decizia penală nr. 36 pronunțată de această instanță la data de 22.01.2009 s- a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar Tribunalul Timiș nr-- 28 file, dosar Judecătoria Lugoj nr-133 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 11982/2005-61 file, jurnal pentru cumpărături, dosar Tribunalul Timiș nr. 240/2005- 47 file, dosar Judecătoria Lugoj nr. 1273/2004- 66 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. LP 02.02.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--17.11.2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul intimat, întrucât prin decizia penală nr. 36 pronunțată de această instanță la data de 22.01.2009 s- a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar Tribunalul Timiș nr-- 28 file, dosar Judecătoria Lugoj nr-133 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 11982/2005-61 file, jurnal pentru cumpărături, dosar Tribunalul Timiș nr. 240/2005- 47 file, dosar Judecătoria Lugoj nr. 1273/2004- 66 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. LP 02.02.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Florin Popescu, Anca Nacu
