Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 87/1994 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 40
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr. 125 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru 21 ianuarie 2009, 23 ianuarie 2009 și apoi pentru astăzi, 26 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 842 din 31 martie 2006 Judecătoriei Botoșani, în temeiul art. 11 pct. 2 lit b) rap la art 10 lit g) Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotrivainculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplic art. 13 Cod penal și art. 25 rap. la art 290 Cod penal cu aplic art. 41 al 2, 42 Cod penal
A fost condamnat inculpatul:
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic art. 13 Cod penal și cu aplic art. 74 lit a), 76 lit d) Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 14 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art 13 Cod penal și cu aplic. art. 74 lit a), 76 d) Cod penal la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În art. 33 lit a), 34 e) Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea acestei pedepse, stabilind termen de încercare 3 (trei) ani, atrăgându- atenția inculpatului asupra dispozițiilor art 83 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct 2 lit b) rap la art 10 lit g) Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotrivainculpatului,pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 10 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al 2, 42 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art 26 Cod penal rap. la art. 12 din Legea 87/1994 cu aplic. art 13 Cod penal, art 74 ), 76 d) Cod penal la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea acestei pedepse stabilind termen de încercare 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, atragându-i atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit b) rap la art 10 lit g) Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotrivainculpatului ,pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 10 din Legea 87/1994 și art. 290 Cod penal cu aplic art. 41 al 2, 42 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 12 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și cu aplic art. 74 lit a), 76 d) Cod penal la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea acestei pedepse, stabilind termen de încercare 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, atrăgându-i atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit b rap. la art 10 lit g) Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotrivainculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 10 Legea 87/1994 și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al 2, 42 Cod penal.
A fost condamnată inculpata:
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 12 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 18 Cod penal și cu aplic. art. 74 lit a), 76 d) Cod penal la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare;
- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26 rap la art 14 Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și cu aplic. art. 74 ), 76 d) Cod penal la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 33 ), 34 b) Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal suspendat condiționat executarea acestei pedepse, stabilind termen de încercare 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, atrăgând atenția inculpatei asupra dispozițiilor art 83 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct 2 lit b) rap la art 10 lit g) Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotrivainculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și pentru art. 290 Cod penal cu aplic. art.41 al 2, 42 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit a) Cod procedură penală a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplic. art 13 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit g) Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotrivainculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al 2, 42 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit a) Cod procedură penală a achitat pe același inculpat în privința infracțiunii prev. de art. 12 din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " " SRL B, cu sediul în -, fără forme legale în B-, să plătească părții civile ANAF B,-, sector 5 prin DGFP B,-, suma de 111.642 lei RON precum și dobânzile aferente acestei sume (calculate din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri), reprezentând despăgubiri.
S-a înlăturat măsura sechestrului asigurator aplicată în cursul urmării penale prin procesul verbal din 3 iulie 2001 asupra imobilului format din 4 camere, o bucătărie, două holuri și suprafața de 200 mp aferentă construcției, proprietatea lui G și, imobil situat în localitatea D,- -B (filele 890 - 893 vol II).
În temeiul art. 7 din Legea 26/1990 s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, către Registrul Comerțului
Pentru a se hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor cu acte și declarațiile martorilor, și, coroborate cu cele ale inculpaților, următoarea situație de fapt:
Inculpatul este asociat unic și administrator al " " B, societate la care au lucrat și inculpații -, în calitate de merceolog, răspunzând de aprovizionări, în calitate de gestionar la depozitul central B și, în calitate de gestionară la depozitul
Societatea avea în obiectul de activitate, între altele și comercializarea de băuturi alcoolice printr-o rețea de depozite și magazine aflate în B și alte localități din județ.
Inculpatul - este asociat unic al " " SRL B, înființată în anul 1993, care din august 1996 și-a completat obiectul de activitate și cu producerea, îmbutelierea și comercializarea băuturilor alcoolice.
În anul 1995, inculpatul -, împreună cu inculpatul - au înființat " " B, care avea în obiectul de activitate, între altele și prelucrarea și îmbutelierea băuturilor alcoolice, ambii fiind asociați și administratori ai acestei societăți până în septembrie 1996, când inculpatul s-a retras din această societate.
La 24 octombrie 1997 organele de poliție au fost sesizate de Garda Financiară - Secția B că, la " " B au fost înregistrate în contabilitate un număr de 328 facturi fiscale prin care se atestă aprovizionarea acestei societăți în perioada noiembrie 1995 - februarie 1997 cu 1.966.898 sticle, 1/2 litri cu vodcă, rom și lichior, în valoare totală de 2.368.382.102 lei de la 10 societăți comerciale, care fie că nu mai desfășurau activitate, fie că nu au avut nici un fel de relații comerciale cu societatea al cărui administrator era inculpatul, iar prin acest procedeu s-a produs o evaziune fiscală în sumă de 1.364.968.805 lei, din care 1.003.117.980 lei reprezentând accize neachitate și 361.278.825 lei reprezentând TVA neachitat sau dedus în mod eronat.
Prima instanță a reținut pe baza actelor de la dosar că în evidența " " B s-au găsit 120 de facturi care atestau că această societate s-a aprovizionat în perioada 1996 - 1997 cu băuturi ( votcă, rom) în valoare de 497.717.931 lei de la ,- SE COM 95" SRL
În aceste facturi sunt înscrise diferite coduri fiscale (-, -, R -) deși codul fiscal real al,- SE COM 95" SRL B este -.
De asemenea, facturile respective nu provin din blocurile de facturi legal achiziționate de,- SE COM 95" SRL
Din controlul efectuat la această din urmă societate s-a constatat că în perioada 1996 - 1997 nu a comercializat votcă și rom și nu a avut relații comerciale cu " "
In perioada ianuarie - martie 1996 s-au înregistrat în evidența contabilă a societății administrate de inculpatul 6 facturi fiscale emise de " " B, care atestă achiziționarea de votcă și rom în valoare de 34.794.300 lei.
Din verificările efectuate la societatea din B s-a constatat că aceasta nu a avut relații comerciale cu " " B și că din cele 6 facturi, 4 provin din blocuri de facturi care nu au fost achiziționate legal, iar 2 dintr-un bloc de facturi care la 30 iulie 1996 fost declarat pierdut în ziarul,România Liberă".
În perioada februarie - aprilie 1996, " " Baî nregistrat în evidența contabilă 29 facturi fiscale în valoare totală de 100.775.927 lei prin care se atestă achiziționarea de la. " SRL Bau nor cantități de băuturi alcoolice (votcă și rom).
Facturile provin din blocuri care nu au fost cumpărate legal de societate, apar în ele mai multe coduri fiscale, toate false, iar investigațiile au scos în evidență că în realitate societatea nu a avut relații comerciale cu " "
În perioada decembrie 1995 - februarie 1996, " " B înregistrează în evidența contabilă 31 de facturi emise de, " SRL B prin care se încearcă dovada achiziționării de la această societate de băuturi alcoolice în valoare totală de 209.131.059 lei.
Facturile provin din blocuri care nu au fost legal achiziționate de societatea din B, apar înscrise în ele 2 coduri fiscale, ambele false, iar din verificări a rezultat că această societate nu a avut relații comerciale cu societatea din B administrată de inculpatul.
În luna august 1996, apar în evidența " " B, 7 facturi privind procurarea de băuturi în valoare de 108.803.172 lei de la, 96" SRL B, deși așa zisa societate furnizoare a început activitatea în septembrie 1996 și nu a avut relații contractuale cu societatea inculpatului.
De asemenea, s-au constatat înregistrate în evidența " " B, 34 facturi în valoare de 211.835.377 lei emise de, COM" SRL B, 25 facturi în valoare de 101.523.810 lei emise de, COM" SRL, 20 facturi în valoare totală de 97.461.217 lei emise de, PRES " SRL B, 40 facturi în valoare totală de 668.313.626 lei emise de ,SU " SRL B și 16 facturi în valoare totală de 339.022.683 lei emise de, " SRL
În toate cazurile s-a constatat că în facturi sunt înscrise coduri fiscale false, facturile nu provin din blocurile de facturi legal achiziționate de societățile bucureștene, care nu au avut nici un fel de relații cu " "
Mai mult, în cazul ultimelor 2 societăți aparținând unor cetățeni străini, aceștia au părăsit România, iar societățile nu mai funcționează din anul 1992.
S-a mai reținut că cea mai mare parte a facturilor analizate nu poartă data emiterii și adresa furnizorului, pe unele din ele nu apar mențiuni cu privire la delegatul care a recepționat marfa și nici cu privire la mijlocul de transport folosit la transportul mărfii.
În acest sens se exemplifică facturile aflate la filele 760, 773 - 787, 797, 805, 808 - 809, 820 - 863, 868, 878 - 879 volum II dosar.
De asemenea, apar chitanțe prin care se atestă primirea de sume de bani de către furnizori, de la " " B care poartă același număr. Se exemplifică chitanțele de la filele 497 și 498 ambele cu nr. 1234 nedatate și emise în temeiul unei facturi de asemenea nedatate.
Inculpatul a arătat că nu a avut cunoștință că facturile emise de cele 10 societăți ar conține date false. A susținut că merceologii societății aveau ca îndatorire de serviciu să identifice posibili furnizori de băuturi alcoolice îmbuteliate și să trateze cu aceștia condiții cât mai avantajoase de livrare către " " B ( 220 și urm. vol. I dosar urmărire penală).
Din declarațiile inculpatului și a martorilor și, toți merceologi la " " B, în perioada 1995 - 1997, coroborate cu cea a inculpatului, gestionar la depozitul central al societății în aceeași perioadă, rezultă că întreaga activitate de identificare a eventualilor furnizori, stabilirea prețurilor de vânzare a produselor erau făcute de, care dispunea și de plecarea după marfă a mijloacelor de transport, a delegaților și șoferilor, controla în permanență modul cum se făcea aprovizionarea cu băuturi alcoolice, având control permanent asupra stocurilor de marfă și a actelor prin care se făcea aprovizionarea.
Inculpatul a declarat că toți merceologii și gestionarii aveau depusă ca garanție în favoarea " " B locuințele, așa că ei nu puteau să efectueze alte activități decât cele dispuse de, pentru că altfel riscau să-și piardă locuința și serviciul, el însuși fiind amenințat în acest mod la una din deplasările pe care le-a făcut la B, după marfă.
Pe baza declarațiilor inculpaților și, precum și a martorilor și, s-a reținut că aprovizionarea " " B cu băuturi alcoolice se făcea cu predilecție de la societăți din B și în special de la " COM" SRL și de câteva ori de la " ", aspecte pe care inculpatul le cunoștea, întrucât chiar el le-a indicat merceologilor denumirea și sediile societăților respective și de fiecare dată înainte de plecarea delegatului după marfă el vorbea la telefon cu unul din inculpații sau și negocia cantitatea și prețul mărfii, precum și locul și momentul livrării, aspecte pe care le comunica apoi delegatului.
În raport de același probatoriu, s-a reținut că de regulă marfa era încărcată de la o societate din cartierul,-, unde își are sediul " COM " SRL, la care inculpatul este asociat unic și administrator, însă de cele mai multe ori era prezent la livrarea mărfii și inculpatul, rudă prin alianță cu primul.
Până la începutul anului 1997 transporturile de votcă și rom se aduceau de la B pe baza unui aviz de însoțire în care erau trecute cantitățile reale de marfă și un preț compatibil cu cel practicat de alte societăți din domeniu. Aceste avize erau emise de " COM" SRL sau " " și erau folosite de delegați la justificarea transportului pe traseul B - Când se ajungea în B, avizul de însoțire era returnat cu următorul transport la " COM" SRL, iar de acolo se dădea delegatului exemplarul albastru al unei facturi în alb care purta antetul și ștampila altor societăți decât " COM" SRL sau " " (una din cele 10 menționate în precedent). Această factură era adusă la " " B și în ea se treceau prețuri și uneori cantități mai mici decât cele din avizul de însoțire. Se trecea de fapt prețul negociat între inculpații și și și cantități mai mici decât cele livrate în realitate, aceste facturi înregistrându-se în contabilitate.
Inculpatul ( 183 vol. I) a arătat că a discutat cu cu privire la faptul că facturile emise la aprovizionarea cu rom sau votcă purtau antetul altor societăți decât cea care figura în avizul de însoțire și de la care se făcea în realitate livrarea, dar acesta din urmă i-a răspuns că acest aspect nu trebuie să-l intereseze pe el, că important este să aibă factură de intrare pentru marfă, astfel că s-a concluzionat că, în toată această perioadă, inculpatul avea cunoștință de faptul că aprovizionarea se făcea de la " COM" SRL, dar se emiteau facturi cu date false, în primul rând în ce privește denumirea societății, fiind dată astfel infracțiunea prev. de art. 10 din Legea 87/1994, în varianta acceptării de documente primare sau de evidență contabilă incomplete sau necorespunzătoare cu scopul de a împiedica verificările financiar contabil pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală.
A reținut instanța că deși potrivit legislației în vigoare în perioada 1995 - 1997 era obligatoriu ca pentru livrări sau prestări cu valoarea taxei pe valoarea adăugată mai mare de 2 milioane lei la documentele de livrare să se anexeze și copia de pe certificatul de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoare adăugată, la nici una din facturile ce se încadrează în această situație nu este anexat certificatul cerut de lege.
În timpul controlului efectuat la " " B de Garda Financiară s-a depistat această omisiune și i s-a adus la cunoștință inculpatului.
Deși știa că toate livrările au fost făcute de " COM" SRL, inculpatul i-a contactat pe inculpații și, cerându-le dovezi că societățile comerciale emitente de facturi de livrare cu TVA mai mare de 2 milioane lei sunt plătitoare de TVA.
Cei doi s-au angajat că vor trimite actele solicitate, despre care evident inculpatul și-a dat seama că nu conțin date reale.
La câteva zile după discuția dintre inculpați s-au primit la sediul " ", prin fax, patru dovezi cum că patru din societățile furnizoare de băuturi alcoolice sunt plătitoare de TVA.
a prezentat inspectorilor de la Garda Financiară trei din cele patru dovezi primite prin fax, care apăreau ca fiind emise de Administrațiile Financiare ale Sectoarelor 2 și 3 B și prin care se specifica faptul că, " SRL,SU " SRL și, " SRL sunt plătitoare de TVA. Pe aceste adrese a făcut mențiunea " copie conform documentului aflat la societate" ( 72 - 74, 167 - 170 și 222 vol. I dosar).
Din adresa nr. 6700/5 septembrie 1997 B ( 170 vol. I dosar), rezultă că cele trei adrese nu au fost eliberate de servicii din subordinea acestei instituții și că,SU " SRL nu figurează ca plătitoare de TVA, iar celelalte 2 societăți sunt plătitoare, dar de la alte date decât cele specificate în adresele în cauză.
Cunoscând de mențiunile false din cele 328 de facturi și uzând de aceste documente, inculpatul a comis infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap la art. 290 Cod penal în formă continuată.
S-a reținut așa cum s-a arătat în precedent că, de regulă, după încărcarea navetelor cu băuturi în mijlocul de transport, delegatul " " primea un aviz de însoțire emis de " COM" SRL, în care era trecută cantitatea reală de marfă livrată și un preț comparabil cu cele practicate de alte societăți din domeniu. Acest act era folosit numai pentru a justifica pe drum proveniența mărfii.
de aprovizionare era alert, merceologii audiați relatând că uneori apucau doar 2 - 3 seri pe săptămână să doarmă acasă.
Imediat ce transportul ajungea la B, marfa era primită în depozitul central din B de inculpatul. Avizul era returnat societății din B care dădea delegatului " " factură, uneori completată, dar de cele mai multe ori în alb și, în acestea din urmă care se completau la B, se treceau cantități mai mici decât cele primite în realitate, iar în unele cazuri aceste facturi nu se mai completau, astfel încât, se creau plusuri de băutură.
O parte din aceste plusuri era valorificate prin depozitul B, fiind livrată unor clienți ocazionali fără forme legale.
Cea mai mare parte se valorifica prin depozitul D, unde gestionarii erau soții G și, cuscrii inculpatului.
La livrările de băuturi achiziționate fără forme legale la depozitul din D se întocmeau 2 avize de însoțire.
Într-un aviz se înscria întreaga cantitate de votcă și rom, iar în cel de-al doilea se înscria o cantitate mai mică, iar diferența de sticle era menționată pe aviz ca ambalaj. Această diferență reprezintă de fapt cantitatea de băuturi procurată ilegal și care era apoi valorificată tot ilegal. După valorificarea băuturii primul aviz (cel real) era returnat la sediul central al " " unde se scria pe el mențiunea,".
În evidența depozitului din D se înscria numai cantitățile de băuturi menționate în cel de-al doilea aviz, situație ce rezultă atât din declarațiile inculpatului ( 176 - 178, 180, 185 - 188 vol. I și 720 - 747 vol. II dosar) cât și din actele depuse la dosar:
Pentru susținerea celor afirmate, inculpatul a prezentat organelor de cercetare penală un număr de 8 file dintr-o agendă personală, în care a făcut însemnări cu privire la cantitățile de votcă și rom primite în depozitul central al societății " " L, însemnări care se coroborează și cu cele relatate de inculpatul și martorul, precum și cu actele aflate la dosar ( 190 - 198 și 242 - 252 vol. I și 719 vol. II dosar).
Din însemnările făcute de inculpatul în cele 8 file de agendă ( 711 - 718 vol. II), rezultă că în depozitul central al " " L în luna martie 1997 au intrat 22688 sticle de l cu votcă și rom, în luna mai 1997 un număr de 11760 sticle, în iunie 1997 un număr de 39360 sticle și în iulie 1997 un număr de 13608 sticle, deci un total de 87416 sticle în perioada martie - iulie 1997.
Din acestea un număr de 46152 sticle au fost vândute prin depozitul din D, iar restul de 41264 prin depozitul din
În evidența depozitului din D nu apare înregistrată ca intrată cantitatea de băuturi procurată ilegal de " " L
De exemplu din agenda inculpatului rezultă că la 19 iunie 1997 s-au livrat la D 3600 sticle cu rom și votcă ( 712 vol. II), iar din avizul nr. - din 19 iunie 1997 apar ca fiind livrate 600 sticle cu rachiu de 240, 1200 sticle cu votcă și 1200 sticle cu rom, iar la ambalaj apar ca livrate 6600 sticle, ori făcând diferența rezultă 3600 sticle cu băutură trimise fără forme legale ( f. 737 vol.).
Edificator în cazul acestui aviz este procesul verbal încheiat de inculpata cu ocazia recepționării mărfii în care se consemnează că,la recepționarea cantității de 6600 sticle cu băutură" s-au găsit 6 sticle sparte ( 1080 vol. III), deci chiar inculpata recunoaște că toate sticlele care figurau ca ambalaj erau în realitate pline cu băutură.
De asemenea, în avizul nr. - din 6 iunie 1997 se menționează că a fost trimisă la D cantitatea de 2400 sticle votcă și 960 sticle rom, dar ca ambalaj apar 8160 sticle de l, ori făcând diferența rezultă 4800 sticle cu băutură fără forme legale, așa cum este făcută mențiunea și în agenda inculpatului ( f. 714 vol. II și 1089 - 1090 vol. III).
În avizul nr. -/1 iulie 1997 este înscrisă ca fiind transportată la depozitul D cantitatea de 500 sticle bere, 2400 sticle votcă și 1200 sticle rom, dar ca ambalaj apar transportate 7700 sticle de l, ceea ce înseamnă că 3600 sticle cu băutură au fost trimise fără forme legale, concluzie ce se coroborează cu însemnarea din agenda menționată (11 vol. II și 1072 vol. III).
Și de această dată inculpata întocmește un proces verbal in care consemnează spargerile și menționează că a recepționat 7700 sticle cu bautaură conform avizului( 1072 vol.III).
Banii reprezentând contravaloarea cantităților de băutură livrate fără forme legale erau trimiși de inculpata, prin delegați, dar fără a fi menționați în documente contabile oficiale (monetare), ci pe baza unor procese verbale în care inculpata menționa faptul ca a predat inculpatului o anumita suma de bani, delegatul semna de primire si ii aducea banii lui, iar acesta dădea sumele respective inculpatului.
Același lucru se întâmpla și cu banii rezultați din vânzarea de băuturi fără forme legale din depozitul B, inculpatul îi preda lui.
Parte din procesele verbale în care inculpata menționa sumele trimise lui au fost strânse de acesta din urma și predate organelor de urmarire penala ( 670 - 702 vol. II dosar). Datele din procesele verbale respective se coroborează cu însemnările din agenda personală a inculpatului (711 - 718 vol. II dosar).
Aceste sume de bani au fost date de inculpata în perioada martie - iulie 1997, perioadă în care conform declarațiilor inculpaților și a funcționat acest sistem de fraudare conceput de inculpatul.
În aceeași perioadă inculpata ținea o evidență proprie în caiete, în care consemna toate vânzările de mărfuri, pe fiecare zi și sumele obținute (1187 - 1641 vol. III dosar). În aceste caiete apar zilnic desfășurătoare ale vânzărilor de mărfuri pe facturi și valori. În această evidență atât de meticulos întocmită nu apar sumele de bani date pe procese verbale lui.
De exemplu în luna martie 1997 când conform evidenței personale a inculpatei apare ca vândută prin depozitul din D marfă în valoare de circa 105.000.000 lei (1326 - 1366, vol. III dosar), apare ca predată în caserie, pe bază de monetar și chitanță suma de 64.000.000 lei, iar pe baza proceselor verbale înscrise în caiet încă 20.000.000 lei, ceea ce înseamnă un total de 84.000.000 lei. În agenda lui ( 717 - 718, vol.II dosar) apar ca predați de către 20.192.160 lei. această sumă la cea predată cu acte contabile de inculpata se ajunge la o valoare apropiată de valoarea tuturor desfacerilor din perioada respectivă.
De asemenea, dacă se adună cantitățile de băutură predate fără forme legale inculpatei, așa cum rezultă din agenda lui, dar și din avizele în care aceste cantități apar ca ambalaje rezultă că s-au livrat la depozitul din D 14640 sticle cu băutură la prețul de 1550 lei/sticlă, ceea ce înseamnă suma totală de aproximativ 22.000.000lei.
Inculpata a susținut că ea primea marfă numai cu forme legale și că banii predați pe bază de procese verbale proveneau din vanzarea mărfurilor. Din probele administrate, analizate în precedent rezultă însă că o parte din marfă intra fără forme legale în depozitul din D, iar prețul încasat pe această marfă era predat pe bază de proces verbal inculpatului, aceste sume de bani nefiind menționate în evidența zilnică a vanzărilor, iar procesele verbale de predare a banilor nu sunt arhivate la sediul depozitului din D sau al, " SRL
Inculpata a susținut că banii dați pe bază de procese verbale au fost folosiți de delegați pentru a achita marfa la B, ceea ce nu corespunde realității, întrucât atât din declarațiile delegaților cat și din verificarea financiar contabilă efectuată de B (283 - 288, vol. I dosar), rezultă că plățile în numerar s-au efectuat numai din caseria unității, conform actelor de casă emise în acest sens.
În ziua de 23 februarie 1998 inculpatul fiind audiat de lucrătorii de poliție a descris mecanismul prin care inculpatul își crea și valorifica plusurile din gestiune cu ajutorul avizelor de expediere a mărfurilor.
În aceeași seară, inculpatul a ridicat din depozitul central din B avizele de expediere prin care s-a livrat marfă la depozitul din În dimineața următoare, 24 februarie 1998, readus cotoarele avizelor dar a reținut avizele din perioada 15 martie - 02 aprilie, 20 mai - 27 mai și 02 iunie - 15 iulie 1997, perioadă în care marfa era livrată cu un aviz care apoi se returna la depozitul central și se anula, întocmindu-se alt aviz în care marfa procurată fără forme legale era livrată la D ca "ambalaj".
În cursul cercetărilor i s-au cerut lui avizele anulate, dar acesta a susținut că nu a găsit asemenea acte la societate, ceea ce nu corespunde realității, încheierea acelor avize, fiind confirmată de inculpații și ca și de martorii și.
Cu privire la aceste avize inculpatul a arătat că după începerea cercetărilor inculpatul i-a spus că trebuia să le ardă pentru a nu fi găsite de poliție, după care, le-a luat el și nu le-a mai readus (268 - 270 vol.I dosar).
Că acele avize au fost sustrase de inculpatul și distruse, rezultă și din declarațiile martorei, care a îndeplinit funcția de contabilă la. " SRL și care arată că în ziua de 23 februarie 1998 lucrat cu avizele luate de la și nu a constatat să fi lipsit vreunul ( 253 vol.I dosar).
Nu este lipsit de importanță nici faptul că după începerea cercetărilor penale inculpatul i-a cerut merceologului să nu declare la poliție nimic din ce a făcut și să solicite ca audierea să se facă de față cu el,( ) sau în prezența unui avocat angajat de, " SRL
În cauză s-au efectuat mai multe expertize grafice pe baza cărora s-a stabilit că cele mai multe din cele 328 facturi care conțin date false în ce privește societatea furnizoare și cantitatea de marfă erau completate, mai ales în ce privește cantitatea, la sediul, " SRL B, de regulă de inculpatul, iar uneori de delegații care aduceau marfa de la
Din declarațiile inculpatului și ale celorlalți merceologi rezultă că la. COM" SRL de unde se încărca marfa, inculpații și completau arareori facturi și chitanțe, lăsând aceasta pe seama unor muncitori aflați prin unitate sau pe seama delegaților de la. " SRL
În urma expertizării grafice a facturilor în cauză s-a constatat că inculpatul a semnat un număr de 20 facturi emise de SE COM 95,SU " SRL și, PRESS " SRL B, în valoare de peste 9.000.000 lei. De asemenea, inculpatul a semnat 4 chitanțe emise de,SU " SRL (625 vol.II) și a mai scris 3 chitanțe prin care se menționa că aceeași societate a primit de la. " SRL B diferite sume de bani reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate.
Acest inculpat a negat în permanență că a avut relații comerciale cu, " SRL Cu toate acestea în evidența acestei societăți s-au găsit, așa cum s-a arătat, facturi și chitanțe cu semnătura sa și unele chiar scrise și semnate de el.
Mai mult, s-au găsit 2 facturi provenind dintr-un bloc de facturi ce fusese cumpărat de la organul fiscal de " " despre care inculpatul a susținut că le-a pierdut, sens în care a dat și un anunț la ziarul,România Liberă".
Reține instanța de fond că această motivare nu este plauzibilă, întrucât facturile respective apar emise în 4 și 5 martie 1996, iar anunțul în ziar a apărut în 30 iulie 1996 (102 vol. I și 660, 661 vol. II). Pe de altă parte inculpatul este indicat de toți delegații care au luat marfă pentru, " SRL că împreună cu inculpatul au livrat aceste mărfuri, mai ales în perioada în care el afirmă că " " a avut suspendată activitatea.
Inculpatul fiind audiat a declarat că în calitate de administrator la. COM" SRL a avut relații comerciale cu, " SRL din anul 1997, dar că nu a livrat acestei societăți mărfuri fără forme legale.
Acest inculpat a arătat că de fiecare dată livrarea o stabilea telefonic cu inculpatul după care se prezentau delegații care plăteau marfa și o luau cu documente legale.
În cursul cercetărilor inculpatul a predat organelor de urmărire penală un număr de 8 avize de expediere (model vechi) și facturi fiscale, precum și 6 chitanțe emise de, COM" SRL în perioada octombrie 1996 - iulie 1997, în care apar ca expediate 133.560 sticle de l cu votcă și rom către, " SRL Acestea au fost examinate grafic și s-a constatat că au fost scrise de (174 - 198 vol. I, 614, 635 vol. II dosar).
De altfel și inculpatul a revenit asupra declarației sale, arătând că a început să aibă relații comerciale cu, " SRL B din anul 1996 și că a furnizat acestei societăți votcă și rom numai pe bază de aviz de expediere fără a mai întocmi și facturi fiscale. Arată că acest lucru s-a întâmplat de cel mult 10 ori, că livrările nu le-a înregistrat în evidența contabilă a societății sale și că banii obținuți i-a cheltuit în scopuri personale ( 206, vol. I).
Pe baza declarațiilor delegaților care aduceau marfa pentru, " SRL și a numărului mare de avize și facturi, s-a reținut că dimpotrivă, aprovizionarea cu votcă și rom se făcea într-un ritm alert, că de multe ori merceologii se deplasau la B imediat ce descărcau la depozitul din B marfa adusă. De asemenea, s-a reținut că aprovizionarea se făcea doar dintr-un loc, de la. COM" SRL de pe-, cartierul B, prin inculpații sau.
Pe baza acelorași probe s-a reținut că mijloacele de transport erau încărcate la capacitate maximă, dar în facturile completate ulterior erau trecute cantități mai mici decât cele livrate, iar diferența până la capacitatea maximă a mijlocului de transport nu era evidențiată în contabilitatea, " SRL De asemenea, în facturile întocmite ulterior livrării mărfurilor se treceau prețuri mai mici decât cele trecute în avizul de însoțire a transportului, dar prețul din facturi era cel real, negociat de inculpatul cu cei doi inculpați din De altfel, inculpatul a arătat că el livra băuturile cu prețuri mai mici decât ale altor societăți cu circa 100 lei mai puțin la sticla de băutură.
Din actele de la filele 628, 631, 633, 646, 843, 854, 855, 857, 858, 862, vol. II, rezultă că diferențele erau de peste 300 lei/sticlă, iar la volumul de marfă distribuit prin, " SRL acest lucru însemna mult.
Este de înțeles reținerea inculpaților și de a recunoaște că au livrat cantități mari de băuturi alcoolice în anii 1995 - 1996 prin, COM" SRL, având în vedere că această societate a primit licența de fabricație a băuturilor alcoolice abia la 08 aprilie 1997 (84 vol.I).
În cauză a fost efectuată și o expertiză contabilă și apoi un supliment la această expertiză.
Concluziile expertului, potrivit cărora întreaga activitate comercială desfășurată de, " SRL s-a făcut cu respectarea normelor legale în vigoare, au fost înlăturate motivat de prima instanță, fiind în contradicție cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel expertul a concluzionat că la depozitul din B, inculpatul recepționa marfa prin verificări cantitative și calitative pe sortimente și compararea acestora cu datele înscrise în actul de însoțire prezentat de merceolog, ori din declarațiile acestui inculpat și cele ale merceologilor precum și actele de la dosar rezultă altă situație de fapt.
De asemenea, expertul a conchis că marfa dusă din depozitul central la depozitul din D era însoțită de acte legale evidențiate în contabilitate, fiind concordanță între sumele ridicate de merceologii delegați și facturile emise de unitățile furnizoare, concluzii ce sunt în contradicție cu declarațiile martorilor și actele aflate la dosar.
Concluzionând, prima instanță a reținut că prin activitatea lor inculpații au fraudat bugetul de stat.
Astfel, inculpații și dispuneau de cantități de băuturi alcoolice produse din alcool procurat ilegal și pentru valorificarea acestor cantități de băutură au intrat în contact cu inculpatul, căruia îi vindeau băutura la un preț mai mic decât cel practicat pe piață, dându-i posibilitatea unei desfaceri cu amănuntul mai rapide. În evidența contabilă a, " SRL nu era înregistrată toată cantitatea de marfă achiziționată, iar cea înregistrată apare tot ca o marfă cu proveniență ilegală, întrucât facturile sunt emise de alte societăți decât cea care în realitate a făcut livrarea, unele sunt nedatate, fără menționarea codului fiscal, a numelui delegatului și a numărului mijlocului de transport, ceea ce constituie mijloace pentru îngreunarea verificărilor pentru depistarea evaziunii fiscale.
S-a reținut că actul de control al Gărzii Financiare este întemeiat în ce privește concluziile că prin comercializarea băuturilor alcoolice în acest mod, bugetul de stat a fost păgubit cu 1.364.396.805 lei reprezentând accize și TVA neachitat de producătorul, importatorul sau procesatorul de băuturi.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și inculpații și.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în greșita achitare a inculpaților și și, greșita individualizare a pedepselor pe care le consideră prea blânde, solicitând înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării lor.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat și judecat.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, susține că nu poate fi autor al acestei infracțiuni, întrucât nu avea ca atribuție întocmirea documentelor primare sau de evidență contabilă.
Nu este dată nici infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, deoarece toate cele 328 facturi au fost evidențiate în contabilitate și a plătit TVA-ul datorat bugetului de stat, iar în ce privește accizele nu le datorează potrivit reglementărilor în vigoare la data efectuării operațiunilor comerciale.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 14 din Legea nr. 87/1994, susține că nu există nici o probă că ar fi organizat sau condus o evidență dublă cu scopul de a diminua veniturile supuse taxelor și contribuțiilor legale și nici cu privire la sustragerea sau distrugerea de documente contabile.
De asemenea nu a instigat nici o persoană la întocmirea de acte false încât nu a săvârșit nici infracțiunea prev. de art. 25 rap.la art. 290 Cod penal.
Susține inculpatul apelant că și în cazul în care s-ar fi dovedit indubitabil că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa (art. 10 și 12 din Legea nr. 87/1994), față de data comiterii lor, acestea nu erau prevăzute de legea penală.
Cu privire la latura civilă a cauzei, apelantul a susținut că potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 42/1993 el nu avea obligația de a plăti statului accize întrucât nu era nici producător, nici importator și nici procesator de băuturi alcoolice și în mod greșit, fără un temei legal, a fost obligat la plata despăgubirilor reprezentând accize și TVA.
Inculpata a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în greșita condamnare a sa pentru complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 rap.la art. 12 din Legea nr. 87/1994 și 26 rap.la art. 14 din aceeași lege, deși nu a săvârșit aceste fapte, iar pe de altă parte, faptele reținute de organele de urmărire penală și instanță nu erau incriminate la data când se pretinde că au fost comise.
Apelanta a susținut că întrucât există un raport de interdependență între situația ei și cea a inculpatului, înțelege să susțină motivele de apel invocate de acesta din urmă.
Prin decizia penală nr. 82 din 13 aprilie 2007, Tribunalul Botoșania admis apelurile declarate în cauză, a desființat în întregime sentința și a dispus restituirea dosarului la parchet în vederea refacerii rechizitoriului.
Curtea de APEL SUCEAVA prin decizia penală nr. 267 din 28 mai 2008, admis recursul declarat de parchet, a casat decizia nr. 82 din 13 aprilie 2007 Tribunalului Botoșani și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
După înregistrarea cauzei la Tribunalul Botoșani, procurorul de ședință a precizat că susține motivele de apel formulate în scris și, în plus, în ceea ce îi privește pe inculpații și, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina lor din art. 12 din Legea nr. 87/1994 în art. 26 Cod penal rap.la art. 12 din Legea nr. 87/1994, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul care a decedat, a solicitat să se dispună încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, în temeiul art. 10 lit. g Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 26 din 25 ianuarie 2008 Tribunalul Botoșania admis apelul declarat de parchet.
A desființat în parte sentința penală nr. 842 din 31 martie 2006 Judecătoriei Botoșani și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 Cod penal, iar în ceea ce îi privește pe inculpații și a schimbat temeiul achitării acestora pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, din art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală în art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și.
Prin decizia penală nr. 147 din 24 martie 2008 Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpații și, a casat în totalitate decizia nr. 26 din 25 ianuarie 2008 Tribunalului Botoșani și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că au fost încălcate dispozițiile legale privitoare la compunerea instanței, întrucât cauza a fost judecată de același complet de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 82/2007, fiind dat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. 1 Cod procedură penală.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. 1.-, la data de 18 aprilie 2008.
Prin decizia penală nr. 125 din data de 11 iunie 2008 Tribunalului Botoșani, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 842 din 31 martie 2006 Judecătoriei Botoșani.
S-a desființat, în parte, sentința apelată în sensul că:
S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților și,din art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal, în art. 26 Cod penal rap.la art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal și, i-a condamnat pe aceștia la pedeapsa de câte 1 (un) an închisoare, prin aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. d Cod penal.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților - și -, pe timp de 3 ani, atrăgându-le atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, ca urmare a decesului făptuitorului.
S-a dispus anularea mențiunilor false din cele 328 facturi fiscale aflate la dosarul cauzei și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă cert vinovăția inculpaților cu privire la faptele care li se rețin în sarcină.
Astfel, rezultă indubitabil că inculpatul, administrator la. " SRL B, i-a cunoscut pe inculpații și cu care a negociat și a efectuat acte de comerț în sensul că cei din urmă au furnizat la societatea administrată de primul, în perioada noiembrie 1995 - februarie 1997, un număr de 1.121.341 sticle de l cu băuturi alcoolice (votcă de 300, rom și lichior).
Față de datele când s-au făcut livrările de băuturi alcoolice și datele când, COM" SRL B la care era asociat unic și administrator și, " " B unde erau asociați și administratori și, au obținut licențe pentru fabricarea și îmbutelierea băuturilor alcoolice ( 2080 vol. IV), rezultă că cel puțin o parte din marfa livrată era procurată ilegal de societățile din
Întreaga activitate de aprovizionare a, " SRL era coordonată de inculpatul, care de fiecare dată lua legătura prin telefon cu unul din cei doi inculpați din B și negocia cu acesta data și locul livrării, cantitatea și prețul mărfii.
Prima instanță a reținut în mod corect, având în vedere declarațiile constante ale tuturor delegaților de la. " SRL, care s-au ocupat de aprovizionare în perioada incriminată, că transportul de marfă era însoțit de la B la B de un act denumit aviz de însoțire în care ca furnizor era trecută, COM" SRL, fiind evidențiată corect cantitatea de marfă și un preț comparabil cu cele practicate de alte societăți, care era însă mai mare decât cel achitat în realitate.
După ce marfa ajungea la B, era preluată la depozitul central de inculpatul care își nota cantitățile primite într-o evidență separată. Avizul de însoțire a mărfii era returnat la B, de unde delegatul primea o factură în alb, în care era trecută ca societate furnizoare o altă societate decât cea care a livrat marfa. Facturile respective erau completate uneori de inculpații și sau de un angajat din subordinea acestora, dar de cele mai multe ori era completată de delegatul, " SRL B sau, adusă necompletată inculpatului și acesta o completa. În facturile respective era trecută de cele mai multe ori o cantitate mai mică de marfă decât cea livrată în realitate și prețul real la care marfa se achiziționa, care era mai mic decât cel practicat de alte societăți din domeniu.
Toată această activitate a fost inițiată și condusă de inculpatul în complicitate cu inculpații și, astfel încât urmează a respinge ca nefondată susținerea apelantului în sensul că nu a comis nici o faptă din cele reținute în sarcina sa.
Infracțiunea prevăzută de art.10 din Legea nr.87/1994 constă în întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidență contabilă ori acceptarea unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica verificările financiar contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală.
Chiar dacă nu a întocmit personal documentele primare de evidență contabilă (avizele de însoțire, facturi, avize de expediere, etc), inculpatul a cunoscut de existența lor și le-a acceptat în scopul de a împiedica identificarea cazurilor de evaziune fiscală, încât critica adusă sentinței sub acest aspect este nefondată.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 87/1994 constituie infracțiunea de evaziune fiscală sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sumei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricărei alte operațiuni în acest scop.
Inculpatul apelant a susținut că nu poate fi reținută această infracțiune în sarcina sa deoarece pentru marfa achiziționată cu cele 328 facturi a plătit TVA-ul datorat bugetului de stat, iar în ce privește accizele, nu le datorează întrucât nu este producător, importator sau procesator.
Aceste susțineri făcute și la instanța de fond au fost în mod corect înlăturate.
Potrivit art. 25 pct. B lit. b din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992, agenții economici plătitori de TVA sunt obligați să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legal aprobate pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru facturile cu o valoare adăugată mai mare de 2 milioane să solicite copia de pe certificatul de înregistrare ca plătitor de TVA a furnizorului sau prestatorului.
La rândul său dispoziția cuprinsă la pct.105 lit.e din Normele metodologice pentru aplicarea ordonanței mai sus menționate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1178/1996 stabilește că nu poate fi dedusă potrivit legii, taxa pe valoare adăugată aferentă intrărilor referitoare la bunuri și servicii aprovizionate pe bază de documente ce nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 25 pct. B lit. b din ordonanță.
Rezultă așadar că reglementările legale în vigoare la data achiziționării mărfurilor, au condiționat dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată de întocmirea corectă a documentelor de livrare, ori în speță, inculpatul apelant și-a exercitat acest drept și a primit de la bugetul de stat TVA -ul plătit în baza celor 328 facturi care conțin date false privind denumirea furnizorului și codul fiscal al acestuia, iar o parte sunt incomplete, neconținând data efectuării livrării, numele delegatului, a mijlocului de transport.
Prin înserarea datelor false în facturile respective nu s-a putut identifica adevăratul producător de la care trebuia percepută taxa pe valoare adăugată.
De altfel, potrivit art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 nerespectarea prevederilor art. 25 din acea ordonanță, referitoare la obligațiile plătitorilor de TVA se sancționează conform Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.
În ce privește accizele, inculpatul apelant a arătat că potrivit reglementărilor legale din perioada 1995 - 1997, nu datora plata acestora și deci nu poate fi vorba de o sustragere de la plata acestor obligații fiscale care să constituie latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 42/1993 privind accizele, la produsele din import și din țară, obligația de plată a accizelor revenea agenților economici care produc, importă, comercializează produsele prevăzute în anexa I (alcool, Ť. vinuri, băuturi spirtoase, etc.). Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că, pentru alcoolul obținut în sistem de prestări servicii prin procesarea materiilor prime aduse din import sau din țară de către persoane fizice sau juridice, plătitor de acciză este agentul economic care efectuează procesarea. Interpretând aceste texte, inculpatul apelant, prin apărător, a susținut că plătitori de accize sunt numai producătorul sau importatorul care comercializează ceea ce produc sau importă și, respectiv, procesatorul.
Reține tribunalul că o asemenea concluzie nu este în concordanță cu textele citate. Aliniatul 2 al art. 1 din Legea nr. 42/1993 se referă la alcool și nu la băuturi spirtoase, lichioruri și băuturi obținute prin distilare de cereale precum romul, băuturi pe care, " SRL le-a achiziționat în perioada 1995 - 1997.
Pe de altă parte, potrivit art.18 al.1 din Legea nr.42/1993, când se constată neînregistrări sau înregistrări eronate ale operațiunilor supuse accizelor, care au drept consecință diminuarea acestor obligații față de bugetul de stat, faptele constituie infracțiuni și se pedepsesc potrivit legii.
În raport de aceste considerente, se constată de tribunal că în mod corect prima instanță a reținut în sarcina inculpatului apelant infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994.
Cu privire la existența infracțiunii prev. de art.14 al. 1 și 2 din Legea nr. 87/1994, din probele administrate rezultă, cum corect a reținut și instanța de fond, că la. " SRL s-a organizat o evidență dublă, în una fiind evidențiată întreaga cantitate de marfă achiziționată și valorificată, precum și sumele reale rezultate prin valorificare, iar în cealaltă, cea oficială, erau evidențiate numai cantitățile de marfă achiziționate cu forme legale și sumele rezultate din valorificarea lor.
Dovadă în acest sens este declarația inculpatului care arată că avea o evidență contabilă separată, pe care o ținea doar el și în care evidenția și cantitățile de băuturi intrate fără documente legale, cantitățile valorificate prin cele două depozite, sumele pe care trebuia să le primească (176, 178 și 181 vol. I ds. și 203 ds. instanță).
Declarațiile acestui inculpat se coroborează cu cele ale inculpatului (190 - 198 vol I), cu cele 8 file de agendă depuse de inculpatul ( 711 - 718 vol. II ds.), precum și caietele cu evidența intrărilor și ieșirilor ținute de inculpata, depuse la dosar ( 1188 - 1641, vol. III).
De asemenea, inculpatul a predat organelor de urmărire penală un număr de 8 avize de expediere ( 626 - 639, vol.II), precum și 35 procese verbale prin care a predat banii rezultați din valorificarea mărfurilor intrate nelegal. Inculpatul arată că de multe ori inculpatul își confrunta cu el evidențele ținute pentru a vedea dacă coincid și, în orice caz, aceste evidențe cuprind alte date decât cele din evidența contabilă oficială a unității.
Rezultă de asemenea din probe că, în ziua în care inculpatul era audiat de organele de poliție, inculpatul a luat din depozitul central blocurile cotoarelor avizelor de expediție, iar a doua zi când le-a adus lipseau o parte din cotoare.
Că aceste acte au fost distruse de inculpatul, rezultă din declarațiile inculpatului ca și din declarația martorei.
Așa fiind, reține instanța de apel că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului apelant și cu privire la infracțiunea prev. de art.14 al. 1 și 2 din Legea nr. 87/1994.
Și în ce privește infracțiunea prev. de art.25 rap.la art. 290 Cod penal, rezultă din întreg probatoriul administrat că inculpatul a organizat și controlat modul de aprovizionare, din dispoziția lui marfa era însoțită pe drum de un aviz, apoi se completa factura care cuprindea alte date decât avizul, date dispuse de inculpatul apelant.
Așadar, reține tribunalul că este pe deplin dovedită vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea faptelor, care la data comiterii lor erau incriminate de Legea nr. 87/1994, ca infracțiuni de evaziune fiscală.
Cu privire la inculpata, există un raport de interdependență între situația acesteia și cea a inculpatului.
Din probele administrate și analizate în precedent, rezultă că aceasta l-a ajutat pe inculpatul să valorifice marfa achiziționată fără forme legale, prin întocmirea unor acte de intrare în gestiune în care trecea cantități mai mici decât cele primite în realitate.
De asemenea, inculpata a fost angrenată în ținerea evidenței duble, ea însăși ținând o evidență separată de cea oficială a depozitului, prin activitatea sa înlesnind sustragerea de la plata obligațiilor fiscale a inculpatului.
Pentru motivele arătate în precedent, la discutarea apelului declarat de inculpatul, s-a constatat că și în cazul inculpatei s-a reținut în mod just vinovăția acesteia, încadrarea juridică a faptelor fiind corectă.
În ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță l-a obligat în mod corect pe inculpatul apelant la plata despăgubirilor reprezentând accize neplătite și TVA dedus nelegal.
Este adevărat că inculpatul apelant a plătit TVA-ul corespunzător celor 328 facturi, dar ulterior, la cererea sa sumele i-au fost deduse deși datorită faptului că documentele referitoare la livrări nu îndeplineau condițiile prev. de art. 25 pct. B lit. b din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 nu avea dreptul la aceste deduceri conform pct. 105 lit. e din Normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Prin folosirea facturilor cu date false în ce privește denumirea furnizorului și codul fiscal al acestuia, fără indicarea datei, a delegatului și mijlocului de transport s-a făcut imposibilă identificarea adevăratului producător care trebuia să achite la bugetul de stat TVA-ul și accizele aferente achizițiilor făcute de, " SRL
Așa fiind, reține tribunalul că este dată răspunderea civilă a inculpatului apelant în ce privește plata de TVA și accize în sumă totală de 1.364.395.805 lei (ROL), din care 1.003.117.980 lei accize și 361.278.825 lei TVA.
În cursul procesului s-au efectuat plăți aferente TVA rămânând de plată suma de 113.302.121 lei, așa încât corect a fost obligat inculpatul să plătească părții civile 111.642 RON ( 1.116.420.000 lei ROL), precum și dobânzile aferente acestei sume calculate din momentul rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
La individualizarea judecătorească a pedepselor aplicate inculpaților, reține instanța de apel că s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal. S-a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptelor, dar și elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, precum și împrejurările în care aceștia au săvârșit faptele.
Față de împrejurarea că toți inculpații sunt infractori primari, că au recunoscut parțial sau integral faptele, de la a căror săvârșire au trecut peste 10 ani, în mod corect prima instanță a apreciat că scopul pedepselor poate fi realizat fără executarea acestora și a dispus suspendare condiționată a executării lor, sub acest aspect sentința fiind temeinică și legală.
Mai reține tribunalul că sentința apelată este netemeinică și nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptei de evaziune fiscală în art. 12 din Legea nr. 87/1994 reținută în sarcina inculpaților și precum și cu privire la achitarea inculpaților pentru aceste fapte.
Prin rechizitoriu acești inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 290 cu art. 41, 42 Cod penal, art.10 din Legea nr. 87/1994 cu art. 13 Cod penal și art. 12 din aceeași lege. Prin sentința apelată s-a dispus încetarea procesului penal pentru primele două infracțiuni pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale și achitarea inculpaților, în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală (fapta nu există) pentru cea de-a treia infracțiune (art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu art. 13 Cod penal ).
În apel, parchetul a cerut schimbarea încadrării juridice din art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu art. 13 Cod penal și condamnarea inculpaților și pentru aceste infracțiuni.
Din probele administrate în cauză rezultă, așa cum și prima instanță a reținut, că societatea al cărui administrator era inculpatul s-a aprovizionat cu marfa ce face obiectul celor 328 de facturi dintr-un singur loc, iar livrarea se făcea după ce în prealabil discuta la telefon cu unul din cei doi inculpați și stabilea locul și momentul livrării, cantitatea de marfă și prețul.
Rezultă de asemenea că de fiecare dată delegatul, " SRL ajuns la B îl căuta pe unul din cei doi inculpați și numai cu aprobarea lor marfa era scoasă din depozit și încărcată în mijlocul de transport.
După încărcarea mărfii, delegatului i se dădea un aviz de însoțire a acesteia în care apărea ca societate furnizoare, COM" SRL B și în care se consemna cantitatea reală de marfă din mijlocul de transport și un preț comparabil cu cel practicat pe piață. În momentul în care se ajungea la depozitul central din B, avizul justificativ era returnat inculpaților sau, iar aceștia dădeau delegatului o factură în alb care era completată cu date false în ce privește denumirea și codul fiscal al furnizorului, cantitatea de marfă livrată și prețul acesteia.
Prin aceste manopere, inculpații și i-au înlesnit inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, astfel că a apreciat tribunalul că se impune reținerea vinovăției celor doi inculpați pentru complicitate la această faptă, sens în care a schimbat încadrarea juridică și i-a condamnat pe aceștia în temeiul art. 26 Cod penal rap.la art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu art. 13 Cod penal.
Pentru identitate de tratament sancționator cu ceilalți inculpați, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale celor doi inculpați, contribuția concretă a lor în întreaga activitate infracțională, dar și durata mare de timp scursă de la comiterea faptelor a recunoscut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante și s-au aplicat pedepse sub minimul prevăzut de lege, iar potrivit art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate.
După pronunțarea sentinței apelate, în cursul judecării cauzei în apel, a decedat inculpatul.
Față de această situație s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap.la art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu art. 13 Cod penal.
Întrucât cele 328 de facturi conțin mențiuni false, tribunalul a dispus anularea acestor mențiuni, în temeiul art. 348 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații și, în motivarea recursului, arată că în speță sunt date cazurile de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10, 13, 17, 18, 20 Cod procedură penală. Astfel, prima instanță nu s-a pronunțat asupra uneia din cele două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.14 al. 1 și al. 2 din Legea 87/1994 deși era obligată conform art. 378 al. 1, 3 Cod procedură penală, situație în care operează cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală. Mai susțin că nu au săvârșit infracțiunile prev. de art. 10, 12, 14 al. 1, 2 din Legea 87/1994 și nici faptele prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 13 Cod penal, iar mai mult, primele două nu sunt prevăzute de legea penală. În legătură cu plata accizelor care face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală, (în situația în care se va reține această faptă) a intervenit o lege penală care îi este mai favorabilă. Cât privește latura civilă a cauzei, inculpatul precizează că prima instanță a omis să îl oblige, în solidar, cu toți inculpații și cu toate părțile responsabile civilmente, la plata prejudiciului.
Inculpații și, în motivarea recursului, arată că în speță a intervenit prescripția specială a răspunderii penale conform art. 124 rap. la art. 122 lit. d Cod penal, fiind vorba de fapte săvârșite în cursul anului 1995.
Inculpatul a precizat că nu a fost niciodată administrator la. Com SRL,fiind asociat cu coinculpatul între anii 1995 - 1996 până în luna septembrie - octombrie. Nu a desfășurat nici un fel de activități comerciale și nu îl cunoaște pe inculpatul.
Inculpatul, precizează că a efectuat livrări către SC SRL și a întocmit avize de însoțire a mărfii, a tăiat chitanțe doar pentru 7 - 8 avize. Nu cunoaște în schimb nimic despre relațiile comerciale pe care inculpatul le-a avut cu alte societăți comerciale și nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni de evaziune fiscală, cu atât mai puțin de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală. Susține că subiect activ al infracțiunii prev. de art. 12 din Legea 87/1994 este contribuabilul, singurul care s-ar putea sustrage de la plata obligațiilor prin nedeclararea venitului impozabil, infracțiunea nefiind susceptibilă de complicitate sau alte forme de participație.
Inculpații și au arătat că vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală se face vinovat doar inculpatul, el fiind practic conducătorul tuturor acțiunilor infracționale, astfel încât obligația de plată a prejudiciului revine acestuia.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 10, 13, 17, 18, 20 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut parțial corect situația de fapt, dând o justă interpretare probelor administrate în cauză.
Astfel, în contabilitatea SC SRL B au fost înregistrate un număr de 328 facturi fiscale prin care se atestă aprovizionarea acestei societăți în perioadelenoiembrie 1995 - februarie 1997cu 1.966.898 sticle votcă, rom și lichior, de la 10 societăți care fie nu mai desfășurau vreo activitate, fie că nu au avut nici un fel de relații comerciale cu societatea inculpatului. Prin acest procedeu s-a produs o evaziune fiscală în sumă de 1.364.968.805 lei.
Inculpatul a arătat că nu avut cunoștință că facturile emise de cele 10 societăți ar fi false, susținere ce nu poate fi reținută având în vedere declarațiile martorilor și și a inculpatului. arată că întreaga activitate de identificare a furnizorilor, stabilire preț produs era în sarcina inculpatului care în momentul în care i s-a adus la cunoștință că facturile emise purtau antetul altor societăți i-a spus inculpatului că acest aspect nu trebuie să-l intereseze. Toate aceste aspecte conduc la concluzia că inculpatul avea cunoștință că aceste facturi erau false.
Având în vedere că niciuna din facturi nu avea anexată și copie de pe certificatul de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoare adăugată, inculpații și au trimis prin fax inculpatului trei dovezi, care urmare a verificărilor efectuate de Bar ezultat că acestea nu corespund realității.
Cunoscând de mențiunile false din cele 328 de facturi și uzând de aceste documente, inculpatul se face vinovat de infracțiunea prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal în formă continuată, iar inculpații și pentru infracțiunea prev. de art. 210 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, însă față de data comiterii lor, corect s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
După ce marfa ajungea la B, aceasta era primită în depozitul central din B de inculpatul, cea mai mare parte fiind valorificată prin depozitul D, unde era gestionară inculpata. La aceste livrări de băuturi achiziționate fără forme legale la acest depozit se întocmeau 2 avize de însoțire unde se trecea întreaga cantitate, respectiv o cantitate mai mică, diferența fiind menționată ca ambalaj.
Această diferență reprezintă de fapt cantitatea de băuturi procurată ilegal, iar după valorificarea băuturii primul aviz și care era cel real, era returnat la sediul societății inculpatului unde era anulat.
Inculpata a susținut că ea primea marfa numai cu forme legale, iar banii erau predați pe bază de procese-verbale. Din probatoriul administrat rezultă însă că o parte din marfă intra fără forme legale, iar contravaloarea acesteia era predată inculpatului. A mai arătat inculpata că banii predați pe bază de procese-verbale au fost folosiți de delegați pentru a achita marfa la B, susținere ce nu corespunde realității, întrucât potrivit verificărilor, plățile în numerar s-au efectuat din casieria unității, existând acte de casă în acest sens.
Față de cele mai sus reținute, fapta inculpatei, de întocmire de documente ce nu conțin date reale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, însă față de data săvârșirii acesteia, corect s-a dispus încetarea procesului penal pentru această infracțiune, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
În cauză s-au efectuat mai multe expertize grafice pe baza cărora s-a stabilit că cele mai multe din cele 328 facturi care conțin date false în ce privește societatea furnizoare și cantitatea de marfă erau completate fie de inculpatul, fie uneori de delegați și inculpatul. Acest din urmă inculpat a negat în mod constant că ar fi avut relații comerciale cu inculpatul, susținere infirmată de concluziile expertizei grafice și declarațiile delegaților care au luat marfă pentru SC SRL.
Inculpații și dispuneau de cantități de băuturi alcoolice produse din alcool procurat ilegal, iar pentru valorificarea acestora au intrat în contact cu inculpatul căruia le-a vândut la un preț mai mic decât cel practicat pe piață. În evidența contabilă a societății inculpatului nu era înregistrată toată marfa, iar cea înregistrată apare tot ca o marfă cu proveniență ilegală, dat fiind că facturile sunt emise de alte societăți decât cea care în realitate a făcut livrarea, nu au menționate codul fiscal, numele delegatului și numărul mijlocului de transport. Prin acest procedeu, partea civilă a fost prejudiciată cu suma de 1.364.396.805 lei reprezentând accize și TVA neachitate de producătorul, importatorul sau procesatorul de băuturi.
Au reținut însă în mod greșit instanțele că inculpații și au organizat evidențe contabile duble în scopul diminuării veniturilor supuse impozitelor și taxelor și au distrus acte contabile în același scop.
Astfel, din nicio probă administrată în cauză nu reiese aspectul că astfel de evidențe contabile duble s-ar fi ținut în cauză, știut fiind că în contextul existenței lor, fiecare dintre aceste evidențe trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege în materia contabilității.
Simplele însemnări efectuate de către o persoană pe un suport de hârtie / agendă /caiet nu îndeplinesc aceste cerințe legale mai sus arătate pentru a fi reținute ca și înregistrări contabile.
Potrivit actelor existente la dosarul cauzei urmărirea penală a fost începută și inculpaților și le-a fost prezentat materialul de urmărire pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 14 al. 1, respectiv art. 26 Cod penal raportat la art. 14 al. 1 din Legea nr. 87/1994.
Este real că prin rechizitoriu trimiterea în judecată a fost dispusă pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.14, respectiv art.26 Cod penal raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 87/1994, așadar cu reținerea în sarcina lor a ambelor modalități normative a elementului material al laturii obiective a infracțiunii. Același aspect l-au reținut și instanțele de fond și apel, circumscriind situației de fapt și distrugerea de către inculpatul cu complicitatea inculpatei a unor documente contabile, respectiv acte de însoțire a mărfii (facturi, avize) în scopul ascunderii cantității reale de alcool cumpărată de la cele două societăți ale inculpaților și și ulterior redistribuită (înstrăinată).
Or, în lipsa unei extinderi a acțiunii penale la alte acte materiale, reținerea săvârșirii infracțiunilor și în reglementarea prevăzută de alin. 2 al art.14 din Legea nr. 87/1994 este nelegală.
Așa fiind, Curtea, în conformitate cu art. 334 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de cei 2 inculpați din infracțiunile prev. de art. 14, respectiv art. 26 Cod penal rap. la art. 14 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunile prev. de art. 14 alin.1, respectiv art. 26 Cod penal rap. la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 87/1994.
Cum săvârșirea acestor infracțiuni nu a fost dovedită în cauză, astfel cum mai sus s-a arătat, instanța va proceda la achitarea fiecăruia dintre cei 2 inculpați în conformitate cu disp. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală (faptele nu există în însăși materialitatea lor).
Inculpații-recurenți au susținut că nu au comis infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 (inculpatul ), respectiv cele prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994 (inculpații, și ).
Or, din probele administrate în cauză, respectiv declarații de martori, expertize grafice, declarațiile inculpaților, înscrisuri, Curtea constată operațiunile comerciale desfășurate de inculpați se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunilor mai sus reținute.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de apel că inculpații au comis cu vinovăție aceste infracțiuni, pedepsele aplicate fiind just și proporțional individualizate cu respectarea art. 72 Cod penal.
Față de datele săvârșirii faptelor și având în vedere și relațiile de colaborare existente între inculpații, pe de o parte, și și, pe de altă parte (ultimii la rândul lor continuând să conlucreze cu privire la vânzările de alcool către inculpatul și după ce fiecare dintre aceștia au devenit acționari la societăți separate), astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, și după cum de altfel în mod corect a reținut și procurorul în conținutul rechizitoriului, având în vedere ultima tranzacție încheiată, respectiv februarie 1997, nu se poate vorbi de intervenția prescripției speciale a răspunderii penale cât privește săvârșirea de către inculpați a acestor infracțiuni.
Relativ la infracțiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 reținută în sarcina inculpaților, și, respectiv infracțiunea prev. de art.26 Cod penal rap. la art.10 din Legea nr.87/94 reținută în sarcina inculpatei, greșit s-a dispus încetarea procesului penal cu motivarea că a intervenit prescripția, întrucât în actuala reglementare consacrată prin Legea nr. 241/2005 fapta nu mai este prevăzută de legea penală, soluția ce se impune fiind cea de achitare a inculpaților în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, aplicabile fiind disp. art. 13 Cod penal.
Referitor la latura civilă a cauzei, corect a fost obligat doar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B, la plata de despăgubiri civile către partea civilă ANAF Chiar dacă s-a reținut și complicitatea inculpaților și la comiterea faptei prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, în lipsa unei cereri exprese a părții civile, de obligare solidară și a acestora la plata de despăgubiri, instanța nu poate dispune din oficiu în acest sens. Este știut că acțiunea civilă, chiar atașată celei penale, se judecă potrivit dispozițiilor legii civile.
Or, legea civilă reglementează principiul solidarității codebitorilor ca o facilitate în favoarea creditorului, el având posibilitatea ca în cazul în care prejudiciul suportat se datorează acțiunii ilicite a mai multor persoane să ceară recuperarea întregului prejudiciu de la oricare dintre debitori sau de la toți aceștia dimpreună, dreptul de a alege calea aparținându-
Or, prin cererea de constituire de parte civilă ( 12 dosar fond) ANAF a solicitat obligarea exclusivă a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B, la plata de despăgubiri civile, soluția pronunțată fiind în acest sens.
Așa fiind, Curtea, constatând recursurile întemeiate, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, le va admite, va casa în parte atât decizia penală cât și sentința penală și în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus arătate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Văzând disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 01.09.1939 în localitatea, cu domiciliul în mun.B, strada -, --1, scara A,.12, județul B, CNP -, fiica lui G și, născută la data de 17.11.1948,-, județul B, CNP -, fiul lui și -, născut la data de 04.08.1967 în B, cu. În B,-, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 06.02.1955 în B, cu. În B,-, -.1,.13, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 125 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în parte decizia penală mai sus menționată și în parte sentința penală nr. 842 din data de 31.03.2006 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosar nr. 7496/2004 și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală dispozițiile de aplicare a art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal relativ la inculpații și și de condamnare a acestora pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 14 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, respectiv art. 26 rap. la art. 14 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Înlătură din sentința penală dispozițiile de încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală față de inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal și față de inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal rap. la art.10 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. a Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.14 alin.1 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 14 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. a Cod procedură penală achită pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 14 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Înlătură din sentința penală dispoziția de obligare a inculpaților și la plata cheltuielilor judiciare din apel, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuieli judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:
Fond:
Dact.
Ex. 2
6.02.2009
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Samoilă Viorica, Andronic Tatiana
