Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 639/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 639
Ședința publică din 23 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
*
GREFIER - -A
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.169 din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, pentru acesta prezentându-se avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, motivat de faptul că înscrisul respectiv nu a fost semnat pentru conformitate, astfel încât nu are efecte juridice. A susținut că nu există dovezi din care să rezulte fără dubiu intenția acestuia de a folosi înscrisul în vederea obținerii de efecte juridice. Numita nu a contestat înscrisul, ci a depus la dosar o copie valabilă, iar inculpatul nu a fost întrebat de instanța civilă dacă înțelege să se folosească de actul respectiv. Față de faptul că nu sunt îndeplinite elementele obiective sau subiective ale infracțiunii, a solicitat achitarea inculpatului.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, vinovăția inculpatului fiind dovedită.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală 681/27 noiembrie 2007 Judecătoriei Moinești pronunțată în dosarul - s-a procedat mai intîi la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, în infracțiunile prev. de art.288 alin.1, Cod penal și art. 291 Cod penal.
Apoi, inculpatul-fiul lui și, născut la 24 decembrie 1952 în com. F jud. B, domiciliat în municipiul M C, str.- - 6/A/11, P - a fost achitat după cum urmează:
- în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c din Cod procedură penal, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin.1 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta;
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10, lit. d din Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzut de art. 291 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art. 14, 445 Cod procedură penală, a fost anulat certificatul de moștenitor nr. 154/17 mai 1974, în care este menționată în masa de partajat casa în întregime.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că:
La data de 09.07.2004 inculpatul a depus o acțiune de partaj succesoral înregistrat pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. 4522/2004.
În motivarea acțiunii s-a arătat componența mesei succesorale rămase de pe urma defunctului, ca fiind formată din 1000 mp teren construcție și una casă din lemn acoperită cu țiglă cu 2 camere și o bucătărie. și altele. La fila nr.7 dosar, se află certificatul de moștenitor nr. 154/17.05.1974, care atestă că din masa succesorală fac parte bunurile sus arătate. La data de 21.10.2004 pârâta Islan a depus întâmpinare prin acte, care a arătat că la decesul defunctului a rămas doar 1/3 din casă și a depus o copie după certificatul de moștenitor 154/17.05.1974 în care a fost reținută la masa de partaj casa în proporție de 1/3.
S-a observat că scrierea de pe acest din urmă certificat este diferită din cea din primul certificat, fiind dactilografiată cu alt fond.
În aceste circumstanțe pârâta Islan a făcut plângere împotriva fratelui său, inculpatul din prezenta cauză a falsificat o copie a certificatului de moștenitor cu numărul 154/17.05.1974.
Din adresa nr.1786/10.10.2007 a Cameri Notarilor Publici a rezultat că originalul certificatului de moștenitor este cel in care casa este trecută în proporție de 1/3.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei dedusă judecății. Acesta a precizat că a găsit acel certificat de moștenitor acasă la părinții săi. A arătat că nu a fost chemat la dezbaterea succesiunii notariale, si nu a cunoscut împrejurările în care certificatul de moștenitor fals a ajuns la dosarul de partaj.
Martora Islan a precizat că nu este in dușmănie cu fratele său, chiar dacă se judecă cu acesta de 7 ani. In continuare a precizat că inculpatul a fost cel care a depus certificatul fals de moștenitor la dosar, întrucât el a fost cel care a depus acțiunea pe rolul Judecătoriei Moinești. Martora a considerat că fratele său a falsificat certificatul, având ca scop împărțirea casei părintești. S-a arătat de asemenea că la notariat la O când s-a dezbătut moștenirea au fost citați si prezenți frații săi.
Instanța de fond a apreciat că într-adevăr inculpatul a fost cel care a depus certificatul de moștenitor la dosarul civil de partaj,nu raportat lafaptul că se află la fila 7 dosar, adică acolo unde in mod curent se află actele depuse de reclamant in dovedirea acțiunii și care de obicei sunt depuse de acesta -acest fapt a rezultat din chiar conținutul acțiunii.
Astfel, în descrierea masei succesorale in întregime, situația care corespunde cu cea descrisă in certificatul de moștenitor de la fila 7 dosar.
Instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză nu conduc la concluzia vinovăției inculpatului, întrucât acestea sunt contradictorii prin ele însele și nu se coroborează.
Art. 66 alin.1 din Cod procedură penală, instituie în favoarea inculpatului prezumția de nevinovăție, care nu este anulată decât prin certitudinea dovedită a vinovăției acestuia. Dacă probele administrate de acuzare, nu au conținut cert, dacă nu au fost decisive, complete, dacă ele lasă o nesiguranță în privința nevinovăției inculpatului, atunci s-a aplicat principiul potrivit căruia "orice îndoială este in favoarea acuzatului" ( in pro ). Aceasta regula constituie un complement necesar, o manifestare si o expresie a prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește in materia probațiunii.
Interesele superioare sociale ale înfăptuirii justiției penale presupun ca o hotărâre de condamnare sa nu se bazeze pe probabilitatea ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, adică pe credință izvorâtă din dovezile administrate in cauză că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea cu ajutorul probelor. Ori in cazul de fată probele, nu pot duce la concluzia vinovăției inculpatului.
Astfel chiar daca inculpatul a fost cel care a depus certificatul de moștenitor fals, la dosar nu există nici o dovadă a faptului că acesta cunoștea că este fals, cu atât mai mult nici o dovadă încriminatoare cu privire la contrafacerea scrierii și subscrierii din actul notarial.
Împrejurarea că o martoră cu care se judecă de 7 ani, inculpatul susține vinovăția sa, nu a fost suficientă pentru a se dispune condamnarea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești deoarece soluția de achitare a inculpatului - este motivată în mod generic pe ideea contradictorialității materialului probator, fără a se indica explicit în ce constă această contradictorialitate și necoroborare a probelor. Totodată instanța de fond a făcut o expunere generală a principiului "ÎN PRO " fără a indica și motiva în ce constă acest dubiu și care sunt elementele de fapt care l-au creat. Fără a motiva aspectele ce au stat la baza soluției de achitare a inculpatului, instanța de fond a încălcat dispozițiile art.356 alin.1 lit. c din Cod procedură penală, privitoare la analiza probelor care au stat la baza soluționării laturii penale a cauzei, cât și a celor cere au fost înlăturate.
Prima instanță a dispus achitarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals pentru că a lipsit intenția sa infracțională.
Procurorul consideră greșită soluția de achitare a inculpatului în condițiile în care s-a reținut și de către instanța de fond că aceasta a depus înscrisul la dosarul de partaj.
Inculpatul deși a arătat că nu cunoaște împrejurările în care a ajuns înscrisul la dosarul de partaj, a arătat că l-a găsit la domiciliul părinților.
În certificatul de moștenitor aflat la fila 6 și 10 dosar de urmărire penală se arată masa succesorală și moștenitorii, printre care și -.
În dosarul 301/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU inculpatul a reclamat săvârșirea unor fapte penale de către, și, făcându-se referire și la certificatul de moștenitor 154/17 mai 1974.
Prin declarația dată instanței ( fila 11 dosar 393/2006) al Judecătoriei Moinești inculpatul a arătat că în anul 2005 găsit certificatul de moștenitor, așa că nu se explică motivul pentru care în 1999 formulat plângere la Parchetul de pe lăngă Curtea de APEL BACĂU.
În rezoluția nr. 301/P/1999 a Parchetului de pe lăngă Curtea de APEL BACĂU se arată că: "în plângerea formulată și în declarația dată, numitul - precizează că este nemulțumit de întocmirea.deoarece nu s-a ținut cont de existența certificatului de moștenitor întocmit în urma decesului tatălui său din copia certificatului 154/1974".
Dacă inculpatul a știut de existența certificatului încă din 1999 nu se explică de ce a precizat instanței că l-a găsit în anul 2005, rezultând cu certitudine că a cunoscut că înscrisul depus la instanță este fals.
Procurorul consideră că instanța de fond în mod greșit a reținut că "nu există nici o dovadă a faptului că inculpatul cunoștea că certificatul este fals".
Prin urmare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineștia cerut condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni deoarece vinovăția sa este pe deplin dovedită.
Intimatul inculpat, deși a fost legal citat nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar, dar a fost reprezentat la proces de avocatul său ales.
Prin decizia penală nr. 169 din 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Cod procedură penală s-a admis apelulParchetului de pe lăngă Judecătoria Moineștideclarat împotriva sentinței penale 681/27 noiembrie 2007 Judecătoriei Moinești pronunțate în dosarul - în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului-pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.
S-a desființat sentința apelată sub aspectul arătat.
S-a reținut cauza spre rejudecare și în fond
În baza art. 291 Cod penal a fost condamnat pe inculpatul -, P -, fiul lui și, născut la 24 decembrie 1952 în com. F, jud. B, domiciliat în municipiul M C, str.- - 6/A/11, fără antecedente penale ( reabilitat), cetățean român, studii generale, stagiu militar satisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, la pedeapsa de3 ( trei) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni care socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a atras atenția cu privire la conținutul art. 83 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a constatat că intimatul inculpat a fost reprezentat la proces de către avocatul său ales.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judecare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bacăua reținut următoarele:
Atât mărturiile mincinoase cât și actele false sunt pentru judecători adevărate capcane pentru că în baza unor astfel de probe, hotărârile nu pot fi astfel decât greșite, prestigiul justiției având astfel de suferit.
Obiectul cauzei constituindu-l o infracțiune prin care se aducea atingere înfăptuirii justiției, instanța de fond era obligată să manifeste o atenție sporită, în ceea ce privește aprecierea probelor.
Pentru a vedea dacă inculpatul - a fost sau nu vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, trebuiau studiate cu atenție dosarele atașate, în special dosarul civil 4522/2004 al Judecătorie
Astfel s-ar fi observat că inculpatul a promovat o acțiune în partaj succesoral, la care a anexat mai multe acte printre care și certificatul de moștenitor nr. 154/17 mai 1974, precizând că în masa de partaj, exista o casă întreagă, nicidecum 1/3 din aceasta. Același lucru inculpatul l-a susținut și când sora sa ISLAN (fosta ) i-a luat interogatoriu ( fila 84 dosar civil 4522/2004).
persoane care parcurge o procedură materială succesorală i se aduce la cunoștință cota din moștenire care i se cuvine, semnând de luare la cunoștință și primind la data și ora fixată, certificatul de moștenitor, sub luare de semnătură.
Este exclus ca inculpatul să se fi aflat în eroare cu privire la cota din casa părintească la care avea vocație succesorală numai că, din 1974 când a obținut certificatul de moștenitor după tatăl său, până în 2004 când a promovat acțiunea de partaj după moartea mamei sale, a avut să obțină printr-o hotărâre judecătorească civilă mai mult decât i se cuvenea, folosindu-se de un act fals.
Falsul fiind grosolan este evident.
Este posibil ca inculpatul să fi crezut că frații săi, care au acceptat moștenirea după tatăl lor au pierdut certificatele de moștenitor care le-au fost înmânate în 1974 de către notarul de stat din cadrul fostului Notariat de stat GDd ar sora sa ISLAN a păstrat originalul actului respectiv, făcând astfel comparația și solicitând tragerea la răspundere penală a inculpatului ( fila 5 dosar urmărire penală)
Din moment ce actul fals a fost anexat în dovedirea acțiunii de partaj succesoral promovată de către inculpat și care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. 4522/9 iulie 2004 nu poate fi primită apărarea inculpatului potrivit căreia nu știe cum a ajuns actul respectiv la dosar.
Dacă inculpatul n-ar fi avut nici o vină în ceea ce privește depunerea actului fals la dosarul civil, atunci când i s-a luat interogatoriul ar fi susținut că în masa succesorală intra 1/3 din casa părintească, nicidecum casa întreagă.
Inculpatul nu a fost sincer nici atunci când a afirmat că a găsit certificatul de moștenitor în 2005, în casa părintească deoarece a promovat și alte cereri în justiție prin care a făcut referire la acel act ( rezoluția 301/P/1999) a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU ).
Este posibil ca certificatul de moștenitor să fi fost falsificat de către inculpat pentru că el a avut interes să-l folosească, însă nu există o certitudine în acest sens.
Așa fiind, achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale a fost corectă.
Certificatul de moștenitor fals fiind depus intr-un dosar civil în dovedirea unei acțiuni promovate în justiție, înseamnă că s-a uzat de el, întrucât sub aspect material, uzul de fals se realizează prin acțiunea de folosire. A folosi în înscris fals înseamnă, a face dovada conținutului său, cu alte cuvinte autorul dă la iveală înscrisul fals, îl opune unei persoane, prezentându-l ca un înscris real, adevărat.
În speță, acțiunea de folosire s-a realizat prin depunerea actului la dosar odată cu acțiunea civilă de partaj succesoral, în dovedirea acesteia, data de săvârșire a faptei fiind ziua când acțiunea respectivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești: 9iulie 200.
Având în vedere data săvârșirii faptei, nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Pentru existența de fals, sub aspectul elementului material, este necesar ca înscrisul fals folosit să aibă aptitudinea de a produce consecințe juridice, adică de a servi ca dovadă a conținutului său aparent.
Și această cerință a fost îndeplinită în speță întrucât inculpatul folosindu-se de acel certificat de moștenitor fals a urmărit să obțină, printr-o hotărâre judecătorească mai mult decât i se cuvenea.
Inculpatul nu s-a aflat în eroare cu privire la conținutul fals al certificatului de moștenitor depus la dosar în dovedirea acțiunii civile promovate în justiție.
Achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, fiind greșită, apelul procurorului este întemeiat sub acest aspect.
Astfel, sentința atacată a fost desființată doar în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului - pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.
Cauza a fost reținută spre rejudecare și în fond s-a procedat la condamnarea inculpatului pentru această infracțiune.
Inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei ar putea fi atins fără executarea acesteia în condițiile de detenție.
Astfel s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, stabilit potrivit art. 82 Cod penal, inculpatului atrăgându-i-se atenția cu privire la conținutul art. 83 Cod penal.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat în termen legal recurs inculpatul, care a criticat decizia penală pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând prin apărătorul ales achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
Analizând decizia penală recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul art.385/9 al.3 pr.penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel, a reținut corect în baza probatoriului administrat eficient administrat cât și pe parcursul procesului penal, situația de fapt, astfel că fapta inculpatului, de a depune la dosarul nr. 4522/2004 al Judecătoriei Moinești un certificat de moștenitor falsificat, în scopul de a induce în eroare instanța de judecată și a obține câștig de cauză într-un partaj succesoral, întrunește sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 penal.
Și sub aspect subiectiv, probele administrate în cauză au evidențiat intenția directă a inculpatului la comiterea faptei, drept urmare, instanța de apel a reținut corect a fi realizate cerințele de text impuse de art.19 pct.1 lit.a penal.
O altă trăsătură a infracțiunii este prevederea faptei în legea penală, astfel că dispozițiile art.291 penal, incriminează fapta comisă de inculpat.
A treia trăsătură esențială a infracțiunii este ca fapta să prezinte pericol social.
În speța de față, instanța de recurs apreciază că fapta comisă de inculpat, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere vătămarea produsă valorii sociale, condițiile în care s-a comis fapta, circumstanțele faptei, persoana inculpatului, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Așa fiind, fapta săvârșită nu are gradul concret de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care instanța de recurs apreciază că fapta nu este infracțiune, urmând a aplica inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.penală, Curtea de Apel, va admite recursul potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală, admite recursul declarat de inculpatul,împotriva deciziei penale nr. 169 din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată în totalitate și desființează sentința penală nr. 681 din 27.11.2007 pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosar nr-, cu privire la latura penală a cauzei.
Rejudecând cauza în recurs:
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b/1 pr.penală raportat la art.18/1 penal, dispune achitarea inculpatului (cu date de stare civilă cunoscute), pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art. 288 al.1 și art.291 penal.
În temeiul art. 91.penal aplică inculpatului (cu date de stare civilă cunoscute)sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 900 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 192 al.1 pct.1 lit.d pr.penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.192 al.3 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, în calea de atac a recursului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
-
Red.
Red. /
Red. / 12.11.2008
Tehnored. / 12.11.2008
4 ex.
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Bogdan Adrian, Ștefan
