Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 119/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 119/R/2009 ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de recurentul G fiul lui G și ns. la 09.03.1970 - în prezent în Penitenciarul Oradea -, împotriva deciziei penale nr. 15/A din 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 1059/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect rejudecare după extrădare (art. 522 ind. 1 Cod procedură penală).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul G, asistat de apărătorul din oficiu al acestuia avocat în baza delegației pentru asistență judiciară din oficiu nr.1138 din 20.02.2009 emisă de Baroul Bihor.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că la dosarul cauzei a fost depusă prin serviciul registratură la data de 04.03.2009 din Partea Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul Oradea o adresă prin care se comunică instanței faptul că recurentul a fost transferat în Penitenciarul Satu Mare.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent arată că acesta a solicitat admiterea cererii de rejudecare a cauzei având în vedere că, instanța de apel a respins cererea sa pe motiv că nu ar fi întrunită condiția ca acesta să fie extrădat și nici condiția că acesta nu a fost prezent. Dacă prima condiție nu este îndeplinită, în sensul că recurentul nu a fost extrădat ci s-a predat singur, cea de-a doua este îndeplinită, astfel că solicită admiterea cererii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reluării ciclului judiciar.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea cererii întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 522 indice 1 cod procedură penală. Într-adevăr recurentul nu a fost arestat ci s-a prezentat singur, de asemenea a fost prezent la judecată în instanța de fond.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care arată că procurorul are dreptate, dar pedeapsa este foarte mare și solicită reducerea acesteia. Susține că a plecat din țară pentru că avea un copil bolnav și a trebuit să lucreze pentru a trimite bani în țară. De când s-a predat și-a pierdut familia, nu-și mai vede copilul, concubina s-a împăcat cu fostul soț. De asemenea mai arată că mama lui a murit când avea 4 ani. Regretă fapta dar arată că a săvârșit-o pentru copilul său, nu s-a sustras de la executarea pedepsei, despre care a aflat de la sora sa. Arată că a avut trei domicilii. Solicită rejudecarea cauzei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sent.pen.nr.1059/2008 pronunțată de Judecătoria Oradeaî n baza art. 5221Cod procedură penală, s-a respins cererea formulată de condamnatul G, privind rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 3786/2004 al Judecătoriei Oradea.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 898/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin dp.nr.350/A/2006 a Tribunalului Bihor, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare cu executarea în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al.1 lit. a,e,i pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.
La data de 9.03.2007. Judecătoria Oradeaa emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1403/2005, mandat ce nu a putut fi executat întrucât condamnatul a plecat din țară, pe numele acestuia fiind emis mandatul european de arestare nr.34/AE/15.10.2007.
La data de 26.05.2008, condamnatul a formulat o cerere de rejudecare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 3786/2004 al Judecătoriei Oradea, arătând în motivare că nu a fost prezent la dezbaterea cauzei în fața Curții de APEL ORADEA. La termenul de judecată din 1.10.2008, prin apărător ales, condamnatul a precizat că a fost judecat în lipsă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru rejudecarea cauzei în temeiul art. 522/1 Cod procedură penală,.
Rejudecarea în caz de extrădare este reglementată în art. 5221Cod procedură penală, potrivit căruia în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Din examinarea textului de lege mai sus citat, rezultă că pentru rejudecarea unei persoane extrădate este necesară îndeplinirea condiției ca aceasta să fi fost judecată și condamnată în lipsă. Din modul în care legiuitorul a redactat textul folosind conjuncția "și" în propoziție, rezultă că rejudecarea poate avea loc numai atunci când atât judecata, cât și condamnarea persoanei extrădate au avut loc în lipsa acesteia.
Potrivit art. 5221Cod procedură penală, cauza "va putea" fi rejudecată, prin aceasta înțelegându-se că nu întotdeauna are loc rejudecarea persoanei extrădate, ci numai atunci când aceasta a fost judecată și condamnată în lipsă. Acest fapt este rațional având în vedere prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora noua procedură de judecată are scop salvgardarea drepturilor la apărare a persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și, prin urmare, nu a fost în măsură să-și facă apărările. Consecința acestei dispoziții este aceea că, la primirea solicitării de rejudecare din partea condamnatului, instanța competentă este datoare să examineze dacă condiția privind judecarea și condamnarea în lipsă este îndeplinită, aceasta fiind o condiție de admisibilitate după care se procedează la soluționare.
Pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac).
Din examinarea actelor dosarului nr. 3786/2004 al Judecătoriei Oradea și 3311/2005 al Tribunalului Bihor, instanța a reținut că inculpatul a fost prezent la primele trei termene de judecată a cauzei la instanța de fond (9.06.2004, 8.09.2004,20.10.2004), precum și la termenul din 13.04.2005, când a fost audiat, având pe toată durata procesului termen în cunoștință prezentându-se și la termenul de judecată din data de 18.05.2005, când s-a amânat pronunțarea sentinței pen.nr.989/2005 prin care a fost condamnat.
La data de 27.05.2005, prin apărător, inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale de condamnare, neprezentându-se însă la judecarea apelului.
Din analiza dosarelor mai sus menționate, instanța a reținut că în speță nu este îndeplinită nici una din condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru a se putea proceda la rejudecarea cauzei și anume că petentul a fost extrădat, acesta nefiind extrădat în baza mandatului european de arestare emise numele său, ci prezentându-se de bună voie la IPJ B în vederea executării mandatului de executare a pedepsei închisorii, nefiind îndeplinită nici ce de-a doua condiție și anume că persoana extrădată să fi fost judecată și condamnată în lipsă, sintagma " judecate și condamnate în lipsă" referindu-se exclusiv la persoanele care au lipsit atât la termenele de judecată, cât și la pronunțare, pe întreaga durată a procedurii penale în fața instanțelor judecătorești (judecata în primă instanță, în apel și recurs).
Inculpatul a luat cunoștință de condamnare, fiind prezent la unele dintre termenele acordate de către instanța de fond, a declarat apel, fiind asistat pe tot parcursul procesului de apărător din oficiu, plecarea sa din proprie inițiativă în străinătate, pe timpul procesului, ca de altfel și lipsa sa la unele termene de judecată, nu au nici o relevanță, condamnatul neputând să-și invoce propria culpă în favoarea sa, în cererea de rejudecare.
Potrivit prevederilor art. 5221alin. (1) Cod procedură penală, în cazul extrădării active a persoanei judecate și condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanța română care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, cererea de rejudecare a fost respinsă.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe penale în termen legal a declarat apel condamnatul G, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate iar în rejudecarea cauzei admiterea cererii de rejudecare a cauzei și reducerea pedepsei aplicate motivând că la data săvârșirii faptei a avut copilul în spital, acesta suferind 2 intervenții chirurgicale pe cord și mai mult s-a împăcat cu partea vătămată.
Examinând sentința penală apelată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că apelul declarat de condamnatul G este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală,
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul analizei condițiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri,reținându-se corect că potrivit art. 522/1 Cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului și că din examinarea textului de lege mai sus citat, rezultă că pentru rejudecarea unei persoane extrădate este necesară îndeplinirea condiției ca aceasta să fi fost judecată și condamnată în lipsă. S-a interpretat corect de către instanța de fond că din modul în care legiuitorul a redactat textul folosind conjuncția "și" în propoziție, rezultă că rejudecarea poate avea loc numai atunci când atât judecata, cât și condamnarea persoanei extrădate au avut loc în lipsa acesteia și că acest fapt are rațiuni obiective această procedură de judecată are scop salvgardarea drepturilor la apărare a persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și, prin urmare, nu a fost în măsură să-și facă apărarea în cauză.
În raport de aceste considerente instanța de fond a reținut just, făcând o analiză minuțioasă a modului de desfășurare a procedurii de judecată în fața instanței ce a dispus condamnarea, că inculpatul a fost prezent la primele trei termene de judecată a cauzei la instanța de fond (9.06.2004, 8.09.2004, 20.10.2004), precum și la termenul din 13.04.2005, când a fost audiat, având pe toată durata procesului termen în cunoștință prezentându-se și la termenul de judecată din data de 18.05.2005, când s-a amânat pronunțarea sentinței penale nr. 989/2005 prin care a fost condamnat, că la data de 27.05.2005, prin apărător, a formulat apel împotriva sentinței penale de condamnare, neprezentându-se însă la judecarea apelului. Mai mult instanța de fond a reținut în mod just că, condamnatul nu a fost extrădat în baza mandatului european de arestare emise numele său, ci s-a prezentat de bună voie la.J B în vederea executării mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Față de datele concrete și raportat la dispozițiile legale sus enunțate, este justă soluția instanței de fond de respingere a cererii de rejudecare întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri.
Din fondurile Ministerului justiției se va vira în favoarea Baroului de Avocați B suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 5300/2008.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs condamnatul G, solicitând, prin intermediul apărătorului său admiterea recursului și în consecință, a se dispune admiterea cererii de rejudecare a cauzei deoarece dacă una dintre condițiile necesare admiterii cererii de rejudecare după extrădare nu este îndeplinită, în sensul că recurentul nu a fost extrădat (acesta predându-se), cea de-a doua condiție este îndeplinită, respectiv, acesta nu a fost prezent la dezbaterea cauzei în fața Curții de APEL ORADEA.
Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală apreciază că recursul condamnatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Analizându-se actele și lucrările dosarului de fond precum și cele ale primei instanțe și ale instanței de apel referitor la cererea formulată de condamnat, în temeiul art. 522 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect și judicios aceste instanțe au respins cererea formulată de condamnatul G în temeiul art. 522 ind. 1 Cod procedură penală privind rejudecarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 3786/2004 al Judecătoriei Oradea.
În acest context instanțele de fond au interpretat în mod corect condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri și anume condiția privitoare la absența persoanei în cauză, la judecarea și condamnarea sa, precum și cea de-a doua condiție în sensul că această persoană să fi fost extrădată în vederea executării unei pedepse.
Astfel, referitor la prima condiție este de observat că, după cum în mod judicios au relevat și instanțele de fond, condamnatul a fost prezent la primele trei termene de judecată a cauzei la instanța de fond (9 iunie 2004, 8 septembrie 2004, 20 octombrie 2004), precum și la termenul din 13.04.2005 când a fost audiat, primind totodată și termen în cunoștință, prezentându-se de altfel și la termenul din data de 18 mai 2005 când s-a amânat pronunțarea sentinței penale 989/2005 a Judecătoriei Oradea prin care a fost condamnat. Mai mult la data de 27 mai 2005 prin apărătorul său, a formulat apel împotriva sentinței penale de condamnare, neprezentându-se însă la judecarea acestuia. De asemenea, condamnatul a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de către Tribunalul Bihor, prin care i s-a majorat pedeapsa aplicată de instanța de fond, însă nu s-a prezentat nici la soluționarea recursului, deși după cum am arătat anterior, condamnatul personal a declarat recurs în cauză, formulând și o cerere de amânare - fila 13 dosar - a Curții de APEL ORADEA - în vederea angajării unui apărător și pregătirii apărării. În aceste condiții nu se poate susține că, condamnatul nu a avut cunoștință de procesul penal (prinprocesul penalînțelegându-se întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv atât judecata și pronunțarea în primă instanță, câr și judecata în apel și recurs), și prin urmare că nu ar fi putut să-și exercite dreptul la apărare în acea cauză, art. 522 ind. 1 Cod procedură penală fiind instituit tocmai din aceste rațiuni, și anume salvgardarea drepturilor la apărare a persoanei care judecată și condamnată în lipsă nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa, neputând fi astfel în măsură să-și facă apărarea în cauză.
Pe de altă parte se constată că nici cealaltă condiție prevăzută de textul art. 522 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, nu este îndeplinită respectiv, deși împotriva condamnatului Gaf ost emis un mandat european de arestare, acesta nu a mai fost pus în executare deoarece condamnatul s-a prezentat de bunăvoie la. B în vederea executării mandatului de executare al pedepsei închisorii emis pe numele său.
Față de cele ce preced curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de condamnatul G, împotriva deciziei penale nr. 15/A din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei și părții civile suma de 500 lei, sumă ce reprezintă cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de condamnatul G ns. la 09.03.1970 - în prezent în Penitenciarul Satu Mare, împotriva deciziei penale nr. 15/A din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 martie 2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red. dec. pen. jud.
În concept 23.03.2009
Red. dec. B
Red. hot fond. C
Tehnored. Gref. M/
24.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
