Furtul (art.208 cod penal). Decizia 199/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--12.-
DECIZIA PENALĂ NR.199/
Ședința publică din data de 26.02.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, împotriva deciziei penale nr.155 din 03.11.2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, partea civilă intimată - SRL reprezentată de avocat ales cu împuternicire avocațială al dosar, lipsind partea civilă intimată - SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris, criticând decizia tribunalului pentru netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea comisă în data de 14/15.03.2006 în dauna - SRL., și sub aspectul omisiunii instanței de judecată de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, întrucât există două infracțiuni de furt calificat comise cu caracter continuat. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 lit.g Cod procedură penală cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Avocatul ales al părții civile intimate, avocat solicită admiterea recursului formulat de parchet, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 lit.g Cod procedură penală și obligarea acestuia la plata sumei de 62.496, 25 lei reprezentând prejudiciul material suferit de partea civilă. Arată cu nu se impune aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. În ce privește al doilea motiv invocat de procuror al omisiunii instanței de judecată de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice lasă la aprecierea cauzei soluția ce urmează a se pronunța. Depune concluzii scrise.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului formulat de procuror ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca legale și temeinice, având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul este autorul furtului.
Inculpatul intimat, luând cuvântul se declară de acord cu susținerile apărătorului ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 444 din 20 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Reșița în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 02.08.1072, în localitatea, județul B N, cetățean român, studii 8 clase, zidar, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com., nr.85, județul C-S, CNP -), pentru comiterea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 al.1 cod penal.
În baza art.11 pct. 2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, a achitat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 al.1 Cod penal.
În baza art. 346 al. 3 Cod procedură penală, a respins acțiunile formulate de părțile civile - SRL, cu sediul în,-, județul T și - SRL, prin administrator, domiciliat în C, -,.2,. B,.4, jud. C-
În baza art.192 alin.1 lit. Cod procedură penală a obligat părțile civile - SRL și - SRL, la câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 23.03.2006, partea vătămată - SRL prin administrator, sesizat Poliția, reclamând faptul că în toamna anului 2005 i-au fost sustrase un număr de 40 de sape cultivator, fără a indica însă că inculpatul ar fi făptuitorul.
Cu privire la fapta de furt reținută prin rechizitoriu a fi săvârșită de inculpat în dauna părții vătămate - SRL, instanța a observat că plângerea părții vătămate nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză. Astfel, nici unul dintre martorii audiați în cauză nu au relatat au cunoștință despre faptul că partea vătămată - SRL ar fi deținut 40 de sape cultivator și că acestea ar fi fost sustrase de inculpat, sau că inculpatul ar fi fost angajat la această societate.
Nici cele referitoare la faptul că inculpatul ar fi avut cele 40 de sape cultivator de la o societate la care a fost angajat întrucât patronul nu ar fi avut bani să-l plătească, afirmate de partea vătămată - SRL în plângerea formulată, nu se coroborează cu alte probe din dosar, martorii audiați relatând că nu știu de unde proveneau sapele cultivator.
Din declarația inculpatului rezultat că acesta este crescător de capre și nu a fost angajat niciodată la - SRL, ci în toamna anului 2004, a avut o înțelegere cu administratorul, să-și adăpostească caprele pe un teren în suprafață de 200 mp, lângă un grajd ce aparținea societății, urmând să îngrijească terenul și grajdul. În urma înțelegerii, acesta a adăpostit caprele în acel loc până în toamna anului 2006, când a plecat de acolo întrucât s-a certat cu administratorul și a venit un alt cioban.
Instanța de fond a constatat că plângerea părții vătămate - SRL nu a putut fi coroborată cu alte probe, potrivit art. 75 cod procedură penală, pentru a se stabili că inculpatul a sustras din posesia acesteia 40 de sape cultivator.
Instanța de fond, a mai constatat, că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin. 11 din Constituția României și de art. 66 din codul d e procedură penală, a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a din codul d e procedură penală pentru fapta de furt prevăzută de art. 208 al.1 cod penal.
Cu privire la fapta reținută prin rechizitoriu a fi săvârșită de inculpat în dauna părții vătămate - SRL, din declarațiile martorilor, care sunt angajați la această societate, a rezultat că au văzut în magazia fermei niște sape cultivator, însă nu știu câte și nici nu știu de unde proveneau aceste sape. Martorul a mai relatat că înainte cu o zi de constatarea lipsei din magazie a acestor sape a fost de serviciu toată noaptea până a doua zi dimineața și nu a observat nimic, ci doar a doua zi când a venit martorul la lucru, a intrat în magazie și a văzut că lipsesc sapele.
Din declarațiile martorilor audiați cât și din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție, a reieșit că atât ușa de la magazia unde erau depozitate sapele cât și sistemul de închidere al acesteia nu prezenta nici un fel de urmă de violență, cheie de la magazie având doar martorul și numitul. De altfel, nici în zona magaziei, atât în interior cât și în exterior nu au fost observate urme de escaladare sau de violență.
Inculpatul a susținut în declarația sa că nu i-a vândut administratorului sape cultivator, nu a sustras aceste sape cultivator, și doar recunoaște că a luat de la ferma ce aparține - SRL cereale, însă le-a plătit. Cele susținute de inculpat sunt confirmate de martorii și, care au declarat că nu știu de unde proveneau sapele cultivator și nici cine le-a sustras, și de martorul, care a relatat în depoziția sa că efectuat pentru inculpat cu căruța două transporturi de cereale (, porumb și ) de la - SRL, însă crede că acesta le-a plătit.
În ceea ce privește depoziția martorului care a relatat că ar fi auzit o discuție telefonică purtată între inculpat și administratorul - SRL, cu privire la faptul că inculpatul l-ar fi amenințat pe acesta din urmă că dacă nu-i va da diferența de bani pentru sapele cultivator pe care i le-a vândut o să le sustragă, fără a fi coroborată cu celelalte probe administrate în cauză nu poate conduce la concluzia că inculpatul este autorul faptei.
Au fost avute în vedere declarațiile celorlalți martori care au relatat că nu știu de unde proveneau sapele cultivator, cine le-a sustras, precum și faptul că magazia în care erau depozitate sapele și sistemul de închidere nu prezentau urme de violență.
În această situație, instanța a constatat că fapta de furt există, dar nu a fost săvârșită de persoana împotriva căreia a fost îndreptată acțiunea penală.
În consecință, constatându-se că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin. 11 din Constituția României și de art. 66 din codul d e procedură penală, în baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. lit. c Cod de procedură penală, a dispus achitarea inculpatului u, pentru fapta prevăzută de art. 208 al.1 cod penal.
Cu privire la latura civilă, s-a constatat că părțile vătămate - SRL și - SRL s-au constituit părți civile față de inculpat cu suma de 62.496,25, respectiv suma de 600 lei, pentru prejudiciul material suferit.
Având în vedere dispozițiile art.346 al. 3 Cod procedură penală, care prevăd că nu se pot acorda despăgubiri în cazul când s-a pronunțat achitarea pentru că fapta imputată nu există sau nu a fost săvârșită de inculpat, instanța a respins acțiunile formulate de părțile civile - SRL, prin administrator și - SRL, prin administrator.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul achitării inculpatului în baza art.10 lit.c Cod procedură penală și sub aspectul omisiunii de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, faptă prev. de art. 208, 209 al.1 lit.g Cod penal.
S-a susținut că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului. Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului arată că lacătul aplicat magaziei nu se putea închide, că martorul, și au relatat despre faptul că inculpatul a vândut administratorului societății bunurile ce fac obiectul material al infracțiunii; s-a mai susținut că și poziția inculpatului este nesinceră, întrucât în faza de urmărire penală nu a făcut declarații privind cumpărarea de la partea civilă de cereale iar martorul s-a mărginit a preciza că l-a ajutat să transporte aceste cereale fără a da detalii despre tranzacția încheiată.
Al doilea motiv de apel vizează omisiunea instanței de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei în furt calificat, întrucât, se susține că sustragerea a avut loc pe timp de noapte.
Tribunalul CSp rin decizia penală nr. 155 din 3.11.2008, pronunțată în dosar nr-, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva sentinței penale nr. 444 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conforma art.371 al.2 Cod procedură penală s-a constatat că apelul este nefondat.
Hotărârea Judecătoriei Reșița este legală și temeinică, pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 15.01.2007 inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de furt, prev. de art. 208 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal - prima faptă - constă în sustragerea de către inculpat în toamna anului 2005 unor sape cultivator de la, iar a doua constă în sustragerea acelorași sape cultivator pe care între timp le vânduse către în data de 15.03.2006.
În faza de urmărire penală au fost administrate probe respectiv - declarația martorilor, și și s-a efectuat un proces verbal de cercetare la fața locului, la magazia aparținând, locul unde se presupune că s-ar fi aflat ultima dată acele sape de cultivator.
Tot în dosarul de urmărire penală se află declarația lui în calitate de parte vătămată, reprezentant legal al, și plângerea lui care, de asemenea pretinde a fi parte vătămată, reprezentând pe
Acesta din urmă, depune la data de 22.03.2006 o sesizare - plângere penală reclamând furtul a 40 de sape cultivator de la ferma "" din satul faptă petrecută în toamna anului 2005.
S-a putut observa, că plângerea formulată de are o dată ulterioară cu cea formulată de, iar distanța în timp între fapta de furt și reclamarea ei este de circa 6 luni.
Referitor la această primă faptă săvârșită în dauna părții vătămate în dosarul de urmărire penală nu s-a făcut nici o probă, nici un martor, nici o verificare la fața locului, nici nu s-a luat declarație părții vătămate, doar s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, solicitându-se condamnarea lui.
Tribunalul a apreciat că în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în baza art.10 lit.c Cod procedură penală întrucât nu există probe care să dovedească vinovăția inculpatului, faptul că el este autorul infracțiunii de furt în dauna acestei părții vătămate.
De fapt nici în motivele invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița nu se face deloc vorbire de această primă infracțiune și de probele care ar putea fi avute în vedere de instanță.
În ce privește a doua faptă, cea reclamată de administratorul, reprezentant al - în cauză, în plângerea adresată Poliției - fila 4 dosar urmărire penală, înregistrată la 17.03.2006, se susține, că în dimineața zilei de 15.03.2006 administratorul a fost anunțat că ar fi dispărut din magazie un număr de 40 de sape de cultivator; cel care l-a anunțat pe administrator a fost, omul care deținea cheia de la magaziei, și nu paznicul societății - martorul .
La data de 16 martie 2008 s-a procedat la o cercetare la fața locului încheindu-se un proces - verbal - nu se prelevă nici o urmă papilară.
S-a observat că practic Poliția a efectuat o cercetare locală înainte de înregistrarea plângerii formulate de.
Declarațiile martorilor, și, nu dovedesc în nici un fel faptul că inculpatul este autorul faptei de furt, de fapt nu se poate stabili cu precizie nici momentul în care s-a săvârșit fapta, deși se susține că ar fi avut loc în noaptea de 15.03.2007; din aceste probe rezultă doar că în dimineața zilei de 15.03.2006 a fost constatată dispariția acestor sape de cultivator, despre care unele persoane știau din auzite, că ar fi existat.
Paznicul a declarat că nu a auzit și nu a văzut nimic, lucru absolut imposibil pentru că, aceste sape așa cum se poate vedea din pozele aflate la fila 11 dosar urmărire penală - sunt voluminoase iar pentru transportarea lor ar fi avut nevoie orice persoană inclusiv presupusul autor - inculpatul de un mijloc de transport - căruță - pentru a le transporta; la fața locului nu s-au sesizat astfel de urme și nici urme de escaladare ori violență (se menționează în procesul verbal).
Ce s-a dovedit în acest dosar penal este că între inculpat și administratorul ar fi avut loc o discuție telefonică privind o datorie bănească rezultată în urmă achiziționării de inculpat a unor cereale, ocazie cu care acesta ar fi amenințat că va sustrage acele sape cultivator. Chiar dacă aceasta discuție ar fi avut loc - nu s-a verificat listingul telefonic al părții vătămate și al inculpatului. Faptul că a avut loc discuția nu înseamnă că amenințarea a fost pusă în practică și că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea, și chiar și în acest caz s-ar putea pune în discuție latura subiectivă a infracțiunii - intenția care ar trebui să fie aceea de a sustrage și nu de a-și acoperi o datorie.
Instanța de fond a apreciat corect că în cauză nu a fost răsturnată față de inculpat, prezumția de nevinovăție.
În ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei și aplicarea art. 209 lit.g Cod penal, întrucât nu s-a dovedit clar data și momentul săvârșirii faptei nu s-a impus a se mai discuta sub acest aspect; de asemenea, aplicarea art. 41 al.2 Cod penal în loc de 33 lit.a Cod penal este nelegală între cele două fapte neexistând dovedită similitudinea aceleași rezoluții infracționale, aceleași acțiunii care să reprezinte, în parte, conținutul aceleiași infracțiuni..
Pentru aceste considerente în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva sentinței penale nr. 444 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Împotriva deciziei penale nr.155 din 03.11.2008 a Tribunalului C S în dosarul nr - din 08.07.2008 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, în termenul prevăzut de lege, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 12.01.2009 sub nr-.
În motivarea recursului s-a arătat că atât decizia recurată cât și sentința penală nr.444 din 20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.- sunt nelegale și netemeinice sub aspectul greșitei achitări a inculpatului potrivit art. 10 lit. c C.P.P.dar și pentru omisiunea de a pune în discuție schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat reglementată de art. 208, 209, alin. 1 lit. g Cod Penal,cu aplicarea art.41 alin.2.Cod Penal
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu,potrivit art. 38510.C.P.P., Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul CSe ste fondat, pentru considerentele ce urmează.
Ambele instanțe nu au aplicat în cauză prevederile art. 334.C.P.P. în sensul că nu au pus în discuție noua încadrare juridică și nu au atras atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.
Procedând în această manieră, instanțele au încălcat inculpatului dreptul la apărare garantat de prevederile art. 24 din Constituția României și art.6 din
C.P.P.Având în vedere cele expuse în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul CSî mpotriva deciziei penale nr.155 din 03.11.2008 a Tribunalului C S în dosarul nr -din 08.07.2008.
Pe cale de consecință va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.444 din 20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.- și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Reșița.
Cu ocazia rejudecării instanța va pune în discuție schimbarea încadrării juridice solicitată în cauză de către parchet sau aceea care se impune ca urmare a probatoriului administrat, față de încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare - furt calificat prevăzut de art. 208.1 cu Cod Penal aplicarea art. 33 lit.a
Cod PenalPotrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit.c Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr.155 din 3.11.2008 a Tribunalului C-S în dosarul nr.- din 8.07.2008.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.444 din 20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.- și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Reșița
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 01.03.2009
Tehnored.
2ex/ 06.03.2009
Prima inst. -Jud. Reșița
Inst. apel.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--12.-
MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.199/
Ședința publică din data de 26.02.2009
În baza art.38515pct.1 lit.c Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S împotriva deciziei penale nr.155 din 3.11.2008 a Tribunalului C-S în dosarul nr.- din 8.07.2008.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.444 din 20.11.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr.- și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Reșița
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--12.-
CĂTRE,
JUDECĂTORIA REȘIȚA
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul, întrucât prin decizia penală nr. 199/r din 26.02.2009, pronunțată de această instanță, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Reșița.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar tribunalul C S nr--34 file, dosar Judecătoria Reșița nr--63 file, dosar urmărire penală nr. 675/P/2006-28 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
Tehnored. 06.03.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--12.-
CĂTRE,
JUDECĂTORIA REȘIȚA
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpatul, întrucât prin decizia penală nr. 199/r din 26.02.2009, pronunțată de această instanță, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Reșița.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexe: dosar tribunalul C S nr--34 file, dosar Judecătoria Reșița nr--63 file, dosar urmărire penală nr. 675/P/2006-28 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
Tehnored. 06.03.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Codrina Iosana
