Furtul (art.208 cod penal). Decizia 3113/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Dosar nr-
DECIZIA NR.93
Ședința publică de la 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16 martie 1990, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.304 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.1862 din 2 octombrie 2008 a Judecătoriei Ploiești.
În baza disp.art.383 al.11rap.la art.350 cod proc. penală a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul disp.art.381 alin 1 cod proc. penală rap. la disp. art.88 cod penal a fost computată din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 17.06.2008 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.1862 din 2.10.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 16.03.1990, la pedeapsa de 3 ( trei) ani închisoare (faptă din 15.06.2008), pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 al.1 -209 al.1 lit.a, g, i, cu aplic. art.75 lit.c, art.80 al.1,2 și art.74 al.1 lit.b,c cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de dispozițiile art.71 al.2 Cod penal
Conform disp.art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, de la 17.06.2008-la zi.
În baza disp.art.350 Cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza disp.art.118 lit.e Cod penal a fost confiscat în folosul statului suma de 50 lei.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă și în baza art.191 al. 2 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu urmând să fie avansat din fondurile Ministerului d e Justiție către Baroul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, cu acordul instanței a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act de decarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al recurentul inculpat, precizează că acesta înțelege să critice atât decizia pronunțată de tribunal cât și sentința de fond pentru motive de netemeinicie, în sensul că instanțele nu au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 cod penal, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, mult prea mare raportat la fapta comisă și circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia și cele personale ale acestuia.
Astfel, nu s-a avut în vedere nici de instanța de apel și nici de cea de fond atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces, de recunoaștere și regret a comiterii faptei, că acesta a colaborat cu organele de cercetare și a contribuit la aflarea adevărului în cauză, acoperind în totalitate prejudiciul creat părții civile.
Mai susține că nu s-a reținut nici că recurentul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta având un singur conflict cu legea penală în perioada minorității.
Față de cele arătate, având în vedere că perioada privării de libertate până în prezent a inculpatului este suficientă pentru îndreptarea acesteia, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, pe fond - aplicarea dispozițiilor art.72, art.74 și art.76 lit.c cod penal, redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea finală a prevederilor art.86 ind.7 cod penal, în sensul executării pedepsei la locul de muncă, societatea SRL Depune la dosar adresa emisă de această societate, în care se menționează că este de acord cu executarea pedepsei de către inculpat în cadrul acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că într-adevăr inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, însă trebuie avut în vedere modul de operare al acestuia în săvârșirea infracțiunea dedusă judecății, respectiv însoțit de un minor, care a asigurat paza, a pătruns în locuința părții civile de unde a sustras mai multe bunuri, însă nemulțumit de valoarea acestora a revenit și a mai luat un telefon mobil.
Având în vedere infracțiunea comisă - furt din locuință -, prin escaladare și însoțit fiind de un minor, rezultă că inculpatul prezintă un grad de pericol social ridicat pentru ordinea publică, pedeapsa aplicată fiind just individualizată.
Față de acestea, solicită respingerea recursului ca nefondat și deducerea din pedeapsă a duratei reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2008 la zi.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal solicită admiterea recursului declarat și aplicarea unei pedepse prin executarea la locul de muncă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1862 din 2 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 16.03.1990, la pedeapsă de 3 ani închisoare (faptă din 15 iunie 2008), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1 -209 al.1 lit.a, g și i cod penal, cu aplic. art.75 lit.c, art.80 al.1,2 rap. la art.74 al.1 lit.b,c cod penal.
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata prevăzută de dispozițiile art.71 al.2 cod penal.
Potrivit disp.art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, de la 17 iunie 2008-la zi.
În baza disp.art.350 cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza disp. art.118 lit.e Cod penal s-a confiscat, în folosul statului, suma de 50 lei.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 6.04.1992, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 cod penal rap la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,g,i, cod penal, cu aplic. art.99 și art.109 cod penal și cu aplic. art.74 alin.1 lit.a, c, art.76 alin.1 cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru fapta din data de 15.06.2008.
În baza art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani, calculat conform art.110 cod penal și s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege pe durata prev. de art.71 alin.2 cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani, măsură ce a fost suspendată conform art.71 alin.5 cod penal.
Conform art.359 cod proc. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în decursul termenului de încercare.
Potrivit art.118 lit.e cod penal s-a confiscat de la inculpatul suma de 50 lei în folosul statului.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și în baza art.191 al. 2 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, următoarea situație de fapt:
În noaptea de 14/15 iunie 2008, în jurul orei 300, inculpații și, împreună cu o persoană cunoscută sub numele de "" se deplasau pe strada - din P, întorcându-se de la discotecă.
Pe drum, cei trei au discutat despre faptul că numitul ""a rămas fără bani și nu se mai putea întoarce acasă, motiv pentru care au studiat mai multe case și autoturisme din jur cu intenția sustragerii de bani sau bunuri.
În acest context, numitul "" și inculpatul au escaladat fereastra balconului de la apartamentul părții vătămate, aflat la parterul blocului 12 A și au intrat în locuință, în acest timp inculpatul asigurând paza.
Deși au observat că partea vătămată dormea în sufragerie, inculpații și-au asumat riscul de a fi surprinși și astfel au pătruns pe holul de la intrarea în apartament, de unde au sustras o geantă de damă, după care au ieșit din apartament tot prin geamul balconului.
Nemulțumiți de faptul că în geantă au găsit doar suma de 50 lei, inculpatul împreună cu numitul "" au intrat din nou în apartament, de unde au sustras de data aceasta un telefon mobil marca Motorola și mai multe produse alimentare pe care le-au găsit în frigider. Din banii sustrași, inculpatul și-a cumpărat țigări, iar telefonul mobil a fost vândut martorului de bună credință, care la rândul său l-a vândut martorului.
Judecătoria a constatat că existența faptelor și vinovăția inculpaților sunt confirmate de mijloacele de probă administrate și de declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, respectiv cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu executare la locul de muncă, potrivit acordului scris pe care l-a depus la dosar, având în vedere circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr.304 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.1862 din 2 octombrie 2008 a Judecătoriei Ploiești, iar în baza disp.art.383 al.11rap. la art.350 cod proc. penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul disp. art.381 alin 1 cod proc. penală rap. la disp. art.88 cod penal a fost computată din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 17 iunie 2008 la zi, fiind obligat apelantul inculpat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, astfel cum a fost descrisă pe larg mai sus, realizându-se o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză în toate fazele procesului penal, din acestea rezultând clar atât existența faptei cât și comiterea acesteia de către inculpați, cu vinovăția cerută de lege.
În ceea ce privește criticile inculpatului, s-a apreciat că acestea sunt nefondate, deoarece circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită și împrejurarea că inculpatul s-a reîntors în apartament, comportându-se ca și cum nimeni nu s-ar fi aflat în locuință, denotă o periculozitate sporită a acestuia și o asumare perfect conștientă a riscurilor la care infractorii s-au expus precum și la urmările care s-ar fi putut produce dacă partea vătămată s-ar fi trezit din somn.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a menținut soluția instanței de fond cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, achiesând la faptul că în această situație numai o pedeapsă privativă de libertate poate contribui la reeducarea inculpatului dar și la creșterea siguranței părții vătămate și a publicului în general că astfel de fapte de o mare periculozitate sunt corespunzător sancționate.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând motive de netemeinicie, susținând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este excesivă, atât în ceea ce privește întinderea cât și sub aspectul modalității de executare.
A arătat recurentul că instanțele anterioare nu au conferit valențe corespunzătoare circumstanțelor sale personale, constând în conduita sinceră pe întregul parcursul procesului penal și atitudinea dovedită de colaborare cu organele de urmărire penală, cât și în inexistența unor condamnări anterioare, singurul conflict anterior cu legea penală înregistrându-l în perioada minorității, când inculpatului i-a fost aplicată o sancțiune administrativă
Ca atare, în raport de aceste circumstanțe personale, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reindividualizarea sancțiunii aplicate, în sensul reducerii acesteia sub limita minimă specială, prin aplicarea dispozițiilor art.74 cod penal cu efectele prevăzute la art.76 cod penal, precum și schimbarea modalității de executare în sensul aplicării disp. art.867cod penal, privitor la executarea pedepsei la locul de muncă. În legătură cu această ultimă solicitare, recurentul inculpat a depus la dosar un înscris emis de SRL P, prin care această societate comercială își exprimă acordul în legătură cu executarea pedepsei la locul de muncă de către inculpat.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele limitelor de casare prev. de art.3869alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Instanțele anterioare au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de depistare, de cercetare la fața locului și de prezentare pentru recunoaștere încheiate de lucrătorii de poliție, însoțite de planșele fotografice demonstrative, imaginile faptei comise, fixate pe suport metalic, depozițiile martorilor, declarațiile inculpaților, dovada privind recuperarea parțială a prejudiciului.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut și rezultă că în noaptea de 14/15 iunie 2008, în jurul orelor 300, inculpatul recurent, împreună cu coinculpatul minor, a pătruns prin escaladare în apartamentul părții vătămate, situat la parterul unui bloc, cei doi fiind însoțiți de un alt făptuitor, rămas până în prezent neidentificat, dar în raport de care cauza a fost disjunsă și trimisă la poliție pentru continuarea cercetărilor.
În timp ce minorul a asigurat paza pentru neutralizarea eventualelor acțiuni de depistare, recurentul inculpat, împreună cu celălalt făptuitor, după pătrunderea în apartament, și-au însușit fără drept o geantă de damă, conținând suma de 50 lei și mai multe alimente din frigiderul aflat în locuință, părăsind apoi locuința în același mod cum pătrunseseră, respectiv prin escaladarea ferestrei balconului.
Nemulțumiți de bunurile găsite, imediat cei doi au luat hotărârea de a se reîntoarce în apartamentul părții vătămate, astfel încât folosind aceeași modalitate de operare și având paza asigurată de același inculpat minor, recurentul inculpat împreună cu făptuitorul neidentificat a pătruns din nou în apartament însușindu-și fără drept un telefon mobil ce a fost înstrăinat de două ori unor martori cumpărători de bună credință, de unde a fost recuperat de organele de poliție și restituit părții vătămate, care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal pentru diferența de prejudiciu de 50 lei.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție cu care au acționat inculpații, astfel încât soluția de condamnare este legală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii aplicată, Curtea observă că prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante facultative judiciar prev. de art.74 alin.1 lit.b și c cod penal, însă văzând că în cauză există și o cauză de agravare a pedepsei și anume cea prevăzută de art.75 lit.c cod penal, a constatat că devin aplicabile disp. art.80 alin.1 și 2 cod penal, astfel încât coborârea pedepsei sub limita specială nu mai este obligatorie și prin urmare s-a aplicat inculpatului o pedeapsă situată la limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator.
În consecință, în ceea ce privește această operațiuni de individualizare judiciară a sancțiunii, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale ce reglementează această instituție.
Astfel, este adevărat că inculpatul a dat dovadă de sinceritate pe întreg parcursul procesului penal, contribuind la aflarea adevărului și că în cazierul său judiciar figurează o singură sancțiune administrativă aplicată pe perioada minorității, respectiv amendă administrativă în cuantum de 600 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.77 din nr.OUG195/2002, aplicată prin ordonanța 3555/P/21.02.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, fără deci să mai existe vreo altă condamnare sau vreo altă pedeapsă aplicată pentru încălcarea legii penale.
Aceste circumstanțe personale ale inculpatului au fost avute în vedere de prima instanță de judecată, care a făcut aplicarea în ceea ce-l privește a disp. art.74 cod penal.
Criticile formulate de recurent sunt apreciate ca nefondate, deoarece așa cum am arătat mai sus, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, coborârea sub limita minimă specială nu este obligatorie câtă vreme în cauză a fost reținută incidența disp. art.80 cod penal, care reglementează concursul între cauzele de atenuare și cele de agravare a pedepsei.
Referitor însă la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea constată că solicitarea inculpatului de schimbare a acestei modalități cu cea prevăzută de art.867cod penal, privind executarea la locul de muncă, nu poate fi primită, deoarece în concret în raport de circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, o atare modalitate de executare nu ar putea contribui în mod eficient la realizarea scopului preventiv-educativ și sancționator prevăzut de lege.
Modul și împrejurările în care fapta a fost comisă, respectiv pe timp de noapte, prin atragerea unui inculpat minor, prin escaladarea geamului aflat la parterul blocului și pătrunderea în apartament în timp ce partea vătămată și membrii familiei acesteia dormeau, dublată însă de revenirea în apartament la un interval foarte scurt de timp, în același mod de operare și în aceleași condiții, tocmai datorită faptului că infractorii erau nemulțumiți de bunurile pe care le sustrăseseră, conduc la concluzia existenței unei temerități deosebite, ceea ce reliefează în mod evident o periculozitate sporită a acestora.
Astfel, reluarea activității infracționale la un interval foarte scurt de timp, după epuizarea primul act infracțional, formează convingerea Curții în sensul asumării unui risc conștient al încălcării legii penale, așa cum a reținut de altfel și tribunalul, conduită infracțională care nu justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei și stabilirea unei modalități de executare nonprivativă de libertate.
Așa fiind, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost în mod judicios proporționalizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de art.52 și art.72 cod penal, astfel încât o reducere a cuantumului pedepsei sau o schimbare a modalității de executare nu ar face decât să lipsească sancțiunea penală de eficiență, ținând seama de circumstanțele reale în care fapta a fost comisă.
Ca atare, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, urmând a se deduce la zi durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2008.
Văzând și disp. art.192 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16 martie 1990, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.304 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1862 din 2 octombrie 2008 a Judecătoriei Ploiești, ca nefondat.
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2008, la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./12 februarie 2009
. fond --Jud.
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel,
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
