Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 1162/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1162/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 85/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru condamnatul -recurent, lipsă, avocat din oficiu din cadrul Baroului T, nereprezentate părțile civile intimate "- " SRL, Direcțșia regională Vamală și Autoritatea Națională a Vămilor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depus la un înscris formulat de avocat prin care acesta arată că a denunțat unilateral contractul de asistență juridică cu inculpatul și, prin urmare, nu-l mai reprezintă în cauză.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate de inculpat.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 830/P/94 din 27.03.1996, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.6413/24.04.1996, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 raportat la art.229 alin.2 Cod penal; art.20 raportat la art.26 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 33 lit. a penal; și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 229 alin. 2. penal și art. 20 rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și art. 12 din L 87/1994, pentru inculpatul; scoaterea de sub urmărire penală a celor 4 inculpați pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută de art.70 lit.a din Legea nr.30/1978, în baza art.11 pct.1 lit.b Cod penal raportat la art.10 lit.d Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că în data de 21.11.1994, inculpatul a introdus în România, prin punctul de trecere al frontierei Nădalac cu -ul nr. -148XLP, cantitatea de 19.500 kg cafea boabe, în valoare de 23.400 dolari SUA, destinată firmei " 94 " LBm otiv pentru care nu a plătit taxele vamale, urmând ca marfa să fie vămuită la B, potrivit declarației inculpatului. În loc să transporte cafeaua la B, acesta a descărcat-o în două -uri românești care așteptau în apropiere de garajul C "Agricola". Inculpatul a fost așteptat în Vama Nădlac de un cetățean arab neidentificat, care l-a condus la locul descărcării transportului și care i-a dat actele transportului ștampilate, pentru a se putea reîntoarce în Ungaria. Fapta inculpatului de a se sustrage taxelor vamale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994. Cuantumul taxelor datorate statului și neachitate se ridică la suma de 66.623.509 lei cu penalizări aferente de 37.176.006 lei.
În data de 15.12.1994, același inculpat a introdus în România tot cu același și prin același punct de frontieră, cantitatea de 19.000 kg cafea boabe, în valoare de 20.923 dolari USA, care era destinată firmei C "Ermis 94" L B, fără a fi vămuită, declarând că vămuirea se va face la a fost descărcată în spatele terasei "". Cuantumul taxelor vamale neachitate se ridică la suma de 69.383.550 lei, cu penalități aferente de 37.257.259 lei. Fapta inculpatului de a se sustrage taxelor vamale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994.
În data de 22.12.1994 inculpatul și inculpatul au introdus în România, prin punctul de trecere al frontierei Nădlac, o cantitate de 35.258 kg cafea destinată firmei "- " B, cu eludarea taxelor vamale, declarând că vama se va face la B, folosindu-se de o autorizație de import expirată.
În loc ca transportul să ajungă la B cele două tiruri ( - 820/BNP - 148) condus de și 463/ - 112 condus de s-au oprit în apropiere de podul de peste râul T, fiind conduși și coordonați de inculpații și HG, care se aflau într-un autoturism marca BMW cu nr. TM-485. Pe malul râului T staționau două tiruri românești conduse de către numiții și, care au fost angajați de către și HG special pentru această operațiune. Între timp inculpații și HG au constatat că ceva nu este în ordine, iar inculpatul a traversat râul T pentru a anunța tirurile românești să plece de la locul unde staționau și apoi le-a anunțat și pe cele ungurești, astfel că transbordarea cafelei nu a mai avut loc.
Cele patru tiruri și autoturismele în care se aflau inculpații și au fost oprite ulterior în trafic de către lucrătorii de poliție, pe drumurile către C și a fost indisponibilizată și lăsată în custodie la "" din T (proces-verbal din data de 22.12.1994), iar ulterior a fost valorificată, contravaloarea acesteia fiind de 150.000.000 lei, respectiv 230.786.400 lei, sume virate în contul Trezoreriei
S-a reținut că faptele inculpaților și de a introduce în țară cafeaua, folosindu-se de o autorizație de import expirată, de care s-au folosit la vamă, constituie infracțiunea de înșelăciune în dauna avutului public, prev. de art. 229 alin. 2. penal, iar încercarea de a descărca cafeaua în tirurile românești în apropierea terasei "", în loc să o transporte și să o vămuiască în B, conform declarației făcute în Vama Nădlac constituie infracțiunea de tentativă de evaziune fiscală prev. de art. 20 rap. la art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 33 lit. a penal.
Prin sentința penală nr. 4262/10.11.1997 a Judecătoriei Timișoara (dosar nr.21395/1996) s-a dispus:
- condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
- în baza art.229 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.13 alin.1 și 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
- în baza art. 20 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/1994 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la evaziune fiscală.
- în baza art.33 lit.a și 34 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în regim privativ de libertate.
- inculpații și au fost condamnați la o pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani închisoare fiecare, potrivit încadrării juridice reținute în rechizitoriu.
În baza art. 88. penal s-a dedus din durata pedepsei reținerea din 23.12.1994 pentru inculpații și și reținerea și arestul preventiv pe perioada 23.12.1994-13.01.1995 pentru inculpații și.
În baza art. 160/5 alin.4 pct.e Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauțiunii în valoare de 100.000 lei achitată de inculpatul cu recipisa CEC seria A nr.-/13.01.1995 și a cauțiunii de 100.000 lei achitată de inculpatul cu recipisa CEC seria A nr. -/13.01.1995, iar în baza art. 160/5 alin. ultim Cod procedură penală s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune pentru ambii inculpați.
În baza art. 14, 17 alin. 1, 3, 346. proc. penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 69.383.550 lei taxe vamale neachitate și 37.257.259 lei penalizări aferente către Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Regională Vamală
În baza art. 14, 17 alin. 1 și 3, art. 346 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 133.030.150 lei taxe vamale neachitate și de 60.358.410 lei penalizări aferente către Statul Român, prin Ministerul Finanțelor - Direcția Regională Vamală
În baza art. 14, 346. proc. penală s-a dispus respingerea pretențiilor civile ale părții civile C "- "L
În baza art. 118. penal s-a dispus confiscarea în folosul Statului Român prin Ministerul Finanțelor, a sumelor de 230.786.400 lei și 150.000.000 lei reprezentând contravaloarea cafelei introduse ilegal în țară.
Prin decizia penală nr. 345/A/23.04.1999 a Tribunalului Timiș (dosar nr.2626/P/1998) s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de către inculpații, și HG, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și partea civilă "- " B împotriva sentinței penale nr. 4262/10.11.1997 a Judecătoriei Timișoara.
Prin decizia penală nr. 8/R/10.01.2000 a Curții de APEL TIMIȘOARA (dosar nr.7833/P/1999, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. penală, modificat prin Legea nr. 45/1993, s-au admis recursurile declarate de către inculpații și HG și prin extinderea efectelor și asupra inculpaților și, împotriva sentinței penale nr. 4262/10.11.1997 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dos. nr. 21.395/1996 și a deciziei penale nr. 345/23.04.1999 pronunțată de Tribunalul Timiș în dos. nr. 2626/P/1998, care au fost casate în latura penală și în rejudecare:
S-a decontopit pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 1 an și 10 luni închisoare prin înlăturarea sporului de 3 luni închisoare;
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 229 alin. 2. penal cu aplic. art. 13. penal în art. 215 alin. 2. penal cu aplic. art. 13. penal pentru care inculpatul va fi condamnat la 3 (trei) ani închisoare, menținându-se și celelalte pedepse aplicate;
În baza art. 33-34. penal s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 1 an și 10 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64-71. penal;
În baza art. 35 alin. 1. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c penal pe o durată de 2 ani;
S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 3 ani închisoare și 1 an și 10 luni închisoare;
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 229 alin. 2. penal cu aplic. art. 13. penal în art. 215 alin. 2. penal cu aplic. art. 13. penal pentru care inculpatul va fi condamnat la 3 (trei) ani închisoare, menținându-se și cealaltă pedeapsă aplicată;
În baza art. 33-34. penal s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an și 10 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 și 71. penal;
S-au descontopit pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților și HG în pedepsele componente de câte 3 ani închisoare și câte 1 an și 8 luni închisoare;
S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru cei doi inculpați din art. 26. penal rap. la art. 229 alin. 2. penal cu aplic. art. 13.penal în art. 26. penal rap. la art. 215 alin. 2 cu aplic. art. 13. penal și fiecare inculpat va fi condamnat la câte 1 an închisoare;
S-au redus pedepsele aplicate ambilor inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 26. penal rap. la art. 20. penal cu art. 12 din Legea nr. 87/1994 de la câte 1 an și 8 luni închisoare la câte 1 an închisoare;
În baza art. 33-34. penal s-au contopit cele două pedepse aplicate pentru fiecare inculpat în pedeapsa cea mai M de 1 an închisoare;
În baza art. 81-82. penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pentru fiecare inculpat - stabilindu-se termen de încercare pe o perioadă de 2 ani plus durata pedepsei aplicate, cu atragerea atenției la prev. art. 83. penal;
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate;
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc. penală, modificat prin Legea nr. 45/1993, s-a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași decizii.
Prin decizia penală nr.33/R/15.01.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA (dosar nr-) în baza art.391 Cpp s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 8/R/10.01.2000 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
În baza art.392 Cpp raportat la art.386 lit.a Cpp s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 8/R/10.01.2000 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
S-a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș formulat împotriva deciziei penale nr.345/23.04.1999 a Tribunalului Timiș cu privire la inculpatul.
A fost casată decizia penală nr. 345/23.04.1999 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr. 2626/P/1998 și sentința penală nr. 4262/10.11.1997 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr. 21395/1996 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara doar în ceea ce-l privește pe inculpatul.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 5698/97 din 17.01.2000 emis de Judecătoria Timișoara și punerea de îndată în liberate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 23.02.2007 sub nr-.
Prin sentința penală nr. 1714/07.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul, pentru tentativă la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.229 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în paguba avutului obștesc.
În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal și art.18 alin.1 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestul preventiv pe perioada 23.12.1994-13.01.1995; arestul pe intervalul 26.07.2006 - 11.12.2006 executat în Republica Slovenia în vederea îndeplinirii formalităților de extrădare în România; perioada executată din 11.12.2006 până la 15.01.2007 inclusiv.
În baza art.1605alin.4 pct.e Cpp s-a dispus restituirea cauțiunii în valoare de 100.000 lei (ROL) achitată de inculpatul cu recipisa CEC seria A nr.-/13.01.1995.
În baza art.14,346 Cpp raportat la art.998 și 1003 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească Statului Român - reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, suma de 13.303 RON (reprezentând drepturi vamale) și suma de 96.305 RON (reprezentând majorări și penalități de întârziere calculate de la data 19.12.2004 și până la data de 31.05.2007), sume ce urmează a fi actualizate la data plății efective, obligația de plată urmând a fi executată în solidar cu inculpații, (condamnați definitiv și obligați la despăgubiri în solidar, prin sentința penală nr.4262/10.11.1997 a Judecătoriei Timișoara ).
În baza art.14, 346 Cpp au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă SC - SRL.
În baza art.118 Cod penal s-a dispus confiscarea în folosul Statului Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor a sumelor de 230.786.400 lei (ROL) și 150.000.000 lei (ROL) reprezentând contravaloarea cafelei introdusă ilegal în țară.
În baza art.191 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei (RON) cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu ocazia rejudecării cauzei, în limitele dispuse de instanța de control judiciar, inculpatul a fost citat la adresa indicată de acesta (Ungaria, 9151, ut.2.), a fost audiat în prezența apărătorului ales (fila 21), fiindu-i asigurată totodată posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul dosarului și de a pune concluzii prin interpret (fila 20).
La termenul de judecată din 23.04.2007, după audierea inculpatului, instanța de fond a pus în discuție probatoriul ce urma a fi administrat. Inculpatul a declarat în mod expres că înțelege să renunțe la readministrarea probatoriului și că își însușește probele ce au fost administrate pe parcursul procesului penal atât în favoarea cât și în defavoarea sa.
Analizând actele și lucrările dosarului - proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 3-10 dosar UP) întocmit de Poliția municipiului T - Biroul pentru combaterea criminalității economico-financiare, adresa nr.3487/17.05.1995 emisă de Ministerul Finanțelor - Direcția Regională Vamală T - Vama T, copie autorizație de import nr.8028/24.11.1994 (filele 14,15 dosar UP), proces verbal de preluare-predare a cantității de 35.258 kg cafea (fila 16 dosar UP), proces verbal de inventariere (fila 20 dosar UP), declarațiile martorilor (filele 21-26 dosar UP), (filele 27-29 dosar UP), (filele 32-35 dosar UP), (filele 36-39 dosar UP), (filele 40-41 dosar UP), (filele 42, 43 dosar UP), (filele 44, 45 dosar UP), declarația inculpatului HG(filele 49 - 56 dosar UP), declarația inculpatului (filele 59, 60 dosar UP), declarația inculpatului (filele 68 - 74 dosar UP), declarația inculpatului (filele 81 - 86 dosar UP), proces verbal de identificare a sediului SC - SRL - fila 97 dosar UP), proces verbal de inventariere a bunurilor din autovehiculul cu nr. de înmatriculare - 463 - - 112 (fila 126 dosar UP), factură emisă pentru SC - SRL (fila 127 dosar UP), proces verbal de inventariere a bunurilor din autovehiculul cu nr. de înmatriculare - 148 - - 820 (fila 132 dosar UP), factură emisă pentru SC - SRL (filele 133, 136, 144 dosar UP), proces verbal de inventariere (filele 2. 153 dosar UP),proces verbal de predare a autotirurilor cu nr. de înmatriculare - 148 - - 820 și - 463 - - 112 numitului (fila 182 dosar UP), adresa nr.20297/04.01.1995 emisă de T (fila 290 dosar UP) - instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 22.12.1994 inculpatul și inculpatul au introdus în România, prin punctul de trecere al frontierei Nădlac, o cantitate de 35.258 kg cafea destinată firmei "- " B, cu eludarea taxelor vamale, declarând că vama se va face la B, folosindu-se de o autorizație de import expirată.
În loc ca transportul să ajungă la B cele două tiruri ( - 820/BNP - 148) condus de și 463/ - 112 condus de s-au oprit în apropiere de podul de peste râul T, fiind conduși și coordonați de inculpații și HG, care se aflau într-un autoturism marca BMW cu nr. TM-485. Pe malul râului T staționau două tiruri românești conduse de către numiții și, care au fost angajați de către și HG special pentru această operațiune. Între timp inculpații și HG au constatat că ceva nu este în ordine, iar inculpatul a traversat râul T pentru a anunța tirurile românești să plece de la locul unde staționau și apoi le-a anunțat și pe cele ungurești, astfel că transbordarea cafelei nu a mai avut loc.
Cele patru tiruri și autoturismele în care se aflau inculpații și au fost oprite ulterior în trafic de către lucrătorii de poliție, pe drumurile către C și a fost indisponibilizată și lăsată în custodie la "" din T (proces-verbal din data de 22.12.1994), iar ulterior a fost valorificată, contravaloarea acesteia fiind de 150.000.000 lei, respectiv 230.786.400 lei, sume virate în contul Trezoreriei
Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală (filele 68 - 74 dosar UP) și cu ocazia rejudecării (fila 21), afirmând în esență că a participat la efectuarea transportului de cafea ce a intrat în România pe la punctul de trecere al frontierei Nădlac în data de 22.12.2994. Recunoaște că era șoferul unuia dintre cele două autotrenuri ( cu nr. de înmatriculare - 463 - - 112, cu remorcă), în care se afla încărcată cantitatea de 18.750 kg cafea provenind de la firma din Viena (Austria). Autorizația de import nr.8028/24.11.1994 a primit-o de la celălalt șofer de care îl însoțea, și anume inculpatul, și nu a observat că termenul de valabilitate a expirat. Inculpatul susține că nu era implicat în nici o acțiune ilegală și că nu și-a dat seama de caracterul ilicit al operațiunii de transbordare a cafelei, deși sigiliile de la autotren urmau să fie rupte în locul operațiunii de transbordare, întrucât actele urmau să fie în B la SC - " (firmă care comandase transportul de cafea) pentru a fi ștampilate și făcută vama, timp în care persoanele implicate urmau "să aștepte" până la primirea documentației.
S-a reținut de către instanța de fond că susținerile inculpatului au fost infirmate de materialul probator administrat în cauză. Astfel, la data de 22.12.1994 organele de poliție au procedat la oprirea și verificarea mai multor autovehicule (autotrenuri, autoturisme, microbuz) care circulau în zona în care urma să se facă transbordarea mărfii ( la intersecția DE - 70 cu DJ; DE 70 în dreptul; malul râului T, pe partea dreaptă, înspre localitatea ), fiind identificate mai multe persoane, dintre care ulterior 4 au fost trimise în judecată (printre care și inculpatul ). Manevrele efectuate de persoanele depistate, anterior opririi de către organele de poliție, dovedesc faptul că aceste persoane comunicau între ele și urmau să procedeze la descărcarea mărfii din autotrenurile ungurești în două autotrenuri conduse de martorii și. Persoanele implicate au renunțat la intenția de a transborda cafeaua, astfel încât cele 4 tiruri au plecat din punctul în care urma să se efectueze operațiunea de descărcare și preluare a mărfii.
La controlul efectuat la stația situată în comuna M, sat, județul T, au fost identificate cele două autotrenuri înmatriculate în Ungaria ai căror conducători auto sunt și. În primul autotren, condus de inculpatul, se transporta în baza facturii nr.-/- din 19.12.1994 și a autorizației de import nr.8268/24.11.1994, valabilă până la data de 11.12.1994, cantitatea de 17.850 kg. cafea pentru SC - " din Cei doi conducători auto aveau aplicate în pașapoartele arătate vize de intrare în România prin punctul de frontieră Nădlac în data de 21.12.1994.
Din copia autorizației de import, depusă la dosarul de urmărire penală (fila 15), a rezultat că acest document, prezentat organelor vamale la introducerea cafelei în țară, avea valabilitate până la data de 11.12.1994.
Din declarațiile martorului (filele 21-26 dosar UP) a rezultat că operațiunea de preluare a mărfii din autotrenurile ungurești era coordonată de inculpatul.
S-a apreciat că modul premeditat și elaborat al acțiunilor de transbordare a rezultat și din declarația martorului, angajat de inculpatul să participe la operațiune în calitatea acestuia de cunoscător de limbă maghiară.
Martorul (declarație - fila 38 dosar UP), a confirmat faptul că la solicitarea inculpatului s-a ocupat de organizarea unor acțiuni de transbordare marfă (cafea) din autotrenuri provenind din Ungaria, inclusiv pentru data de 21.12.1994. Martorul susține că în data de 21.12.1994, în jurul orelor 21,00, a luat un din parcarea situată la 10 km de C, cu nr. de B, al cărui șofer a mai participat la transferarea de mărfuri și transportul acestora către B de circa 4 ori. Până la parcarea din Caf ost dus cu mașina de către fratele inculpatului, numitul, cu o mașină BMW, culoare gri metalizat. După ce a ajuns pe malul, la locul destinat, a mai venit un cu nr. de T, și a așteptat să vină două autotrenuri cu marfă pentru a le transborda. În noaptea de 21/22.12.1994, în jurul orelor 01,00, când martorul se găsea în autotrenul de B, a venit lângă inculpatul, care era desculț și ud pe picioare și i-a spus că autotrenurile trebuie să plece întrucât sunt probleme. Inculpatul l-a luat în spate pe martorul și au traversat râul T, însă în cursul traversării martorul a căzut în apă. După aceasta au urcat malul și s-au îndreptat către șoseaua ce leagă Cul de L, unde au urcat în mașina marca BMW cu nr. de înmatriculare TM 485. Pe malul se afla și martorul, care participa și el la aceste transbordări de marfă.
Toate aceste elemente au confirmat faptul că operațiunea din 21.12.1994 a fost organizată cu scopul de a introduce marfa în România, prin inducerea în eroare a organelor vamale, și eludarea plății taxelor vamale datorate statului. Fiecare dintre persoanele implicate a participat, în grade diferite, la această operațiune. Inculpatul a avut un rol important în reușita acțiunii, având în vedere faptul că de el și de inculpatul depindea introducerea cafelei în România și prezentarea ca adevărată a împrejurării că marfa urma să fie supusă formalităților de vămuire în
Potrivit art.12 din Legea nr.87/1994 "sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricăror alte operațiuni în acest scop se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi".
De asemenea, articolul 15 din Legea nr.87/1994 prevede "tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 12 și 14 se pedepsește".
Prin Legea nr.161/2003 (intrată în vigoare la 21.04.2003), art.11 pct.6, s-a modificat pedeapsa pentru această infracțiune, fiind prevăzută închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art.229 alin.2 Cod penal "înșelăciunea care a avut consecințe grave se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii".
Prin Legea nr.140/1996 (intrată în vigoare la 14.11.1996), art.1 pct.100, articolul 229 Cod penal a fost abrogat, însă faptele imputate inculpatului sunt incriminate de art.215 alin.2 Cod penal care are următorul cuprins "înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni".
Întrucât în cursul procesului penal, pedepsele prevăzute pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost majorate ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.161/2003 și a Legii nr.140/1996, s-a făcut de către prima instanță aplicarea art.13 Cod penal, referitor la incidența legii penale mai favorabile.
S-a apreciat că în drept, faptele săvârșite de inculpatul în modalitatea descrisă anterior întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în dauna avutului obștesc prevăzută de art.229 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și tentativă la evaziune fiscală prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 Cod penal.
În cursul procesului penal inculpatul a invocat excepția prescripției răspunderii penale, raportat la ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, apreciind că s-a împlinit termenul prescripției speciale prevăzut de art.124 Cod penal.
Analizând excepția invocată instanța de fond a apreciat-o întemeiată în parte, pentru următoarele argumente.
Potrivit art.124 Cod penal "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut înart. 122este depășit cu încă J".
Potrivit art.122 alin.1 lit.b, c și alin.2 Cod penal " termenele de prescripție a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt:
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai M de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai M de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;
Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii".
Raportând aceste prevederi legale la situația din speță, instanța de fond a apreciat că termenul special de prescripție pentru infracțiunea prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994 este de 12 ani, și a început să curgă la data de 22.12.1994 împlinindu-se la data de 21.12.2006 (art.154 Cod penal). În cazul infracțiunii prevăzute de art.229 alin.2 Cod penal, termenul special de prescripție este de 15 ani, și a început să curgă la data de 22.12.1994, urmând a se împlini la data de 21.12.2009.
Prin urmare, pentru infracțiunea prevăzută de art.12 din Legea nr.87/1994 s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penal, situație în care în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală instanța de fond a dispus încetarea procesului penal față de inculpat.
În privința infracțiunii prevăzute de art.229 alin.2 Cod penal, întrucât nu a operat termenul de prescripție inculpatul poate fi tras la răspundere penală.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile enunțate de art.72 Cod penal. Astfel, s-a constatat că inculpatul nu are antecedente penale (fișa de cazier judiciar - fila 17), iar în cu ocazia rejudecării s-a prezentat la chemarea organelor judiciare. În acest context instanța de fond a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, este de natură să conducă la realizarea scopului preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, apelul nefiind motivat în scris.
La termenul de judecată din data de 25.02.2008, s-a solicitat de către apărătorul inculpatului, amânarea pronunțării în prezenta cauză pentru a i se da posibilitatea să depună concluzii scrise. Prin serviciul registratură al Tribunalului Timiș, la data de 03.03.208, data pronunțării, au fost depuse de către inculpatul apelant concluzii scrise.
În concluziile scrise depuse la dosar, s-a solicitat admiterea apelului în sensul încetării procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. g C.P.P. motivat de faptul că, din anul 1995 și până în prezent, s-a schimbat calificarea faptei, în prezent, în speța dedusă judecății nu mai poate fi reținută infracțiunea prevăzută și pedepsită de disp. art. 229 alin. 2.Cod Penal, în prezent abrogate, ci prevederile vechiului art. 215.Cod Penal, ale cărei limite de pedeapsă, din momentul săvârșirii faptei, respectiv anul 1995, sunt prescrise. Cu privire la despăgubirile acordate Ministerului Economiei și Finanțelor, reprezentantă prin Autoritatea Națională a Vămilor, se solicită respingerea în totalitate a acestora, cu atât mai mult cu cât, în cauză sunt incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. g C.P.P. iar suma acordată nu corespunde cu cea solicitată de reprezentanții.
Prin decizia penală nr. 85/A din 03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din p Cod Penal, a fost admis apelul declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr. 1714 din 07.09.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr-.
A fost desființată sentința penală apelată și, rejudecând cauza:
În baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. g din C.P.P. s-a dispus încetarea procesului față de inculpatul apelant (fiul lui și, născut la data de 19.09.1966 în localitatea - Ungaria, domiciliat în Ungaria, 9151, ut.2. studii medii, conducător auto) pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1.Cod Penal, cu aplic. art. 13.
Cod PenalÎn baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 și 1003 Cod civil și art. 115 și urm. din OG nr. 92 /2003 privind Codul d e procedură fiscală, a fost obligat inculpatul să plătească Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale T, suma de 13303 lei - reprezentând drepturi vamale și suma de 96.305 lei - majorări și penalități de întârziere calculate din data de 19.12.1994, data săvârșirii faptei, până la data de 31.05.2007, și majorări de întârziere calculate sumei de 109.608 lei până la data plății integrale a sumei, obligația de plată urmând a fi executată în solidar cu inculpații, condamnați definitiv și obligați la despăgubiri în solidar prin sentința penală nr. 4262/10.11.1997 a Judecătoriei Timișoara.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelată ce nu contravin prezentei hotărâri.
Din analiza motivelor de apel susținute oral și prezentate în concluziile scrise, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin 2 C.P.P. Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Atât în fața primei instanțe, cât și în apel, a fost invocată de inculpat excepția prescrierii răspunderii penale.
S-a apreciat de către tribunal că în mod greșit prima instanță a reținut că în cauză nu s-a împlinit termenul pentru prescrierea răspunderii penale, deoarece nu a analizat corect succesiunea în timp a actelor normative care au reglementat sancționarea infracțiunii de înșelăciune în dauna avutului obștesc, apreciind că termenul este de 15 ani și se împlinește la 21.12.2009, deoarece a avut în vedere pedeapsa prevăzută de art. 215 Cod Penal în actuala reglementare.
Instanța de apel a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, la data de 25.04.1996 pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna avutului obștesc, prevăzută de art. 229 alin. 2.Cod Penal fapta comisă la data de 22.12.1994.
Până la data soluționării cauzei în fond, art. 229 alin. 2.C.P.P. a fost abrogat, dar fapta a fost încriminată prin dispozițiile art. 215.
Cod PenalConform dispozițiilor art.229 alin 2.C.P.P. în vigoare la data săvârșirii faptei și a trimiterii în judecată a inculpatului,înșelăciunea care a avut consecințe grave se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.
La aceeași dată, Codul penal, în art. 215 alin 1.Cod Penal, prevedea că "inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la doi ani sau amendă".
După sesizarea instanței, Codul penal a fost modificat prin legea 140/1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 289 din 14 noiembrie 1996, dispozițiile art. 229 alin 2.p Cod Penal au fost abrogate, dar a rămas încriminată infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1 C.P.P. definiția acesteia fiind identică în toate modificările succesive, dar s-au modificat limitele speciale ale pedepsei principale, care sunt de la 6 luni la 12 ani nu se mai prevăd pedepse complementare, aceste dispoziții fiind în vigoare și la data soluționării cauzei.
Constatând că la data judecării cauzei în fond, art. 229 alin 2.Cod Penal era abrogat, Tribunalul Timișa apreciat că instanța de fond trebuia să rețină incidența în cauză a dispozițiilor art. 215 alin. 1.Cod Penal și limitele de pedeapsă care erau în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv închisoarea de la 3 luni la 2 ani și să aplice dispozițiile legi mai favorabile, și nu cum greșit a procedat, reținând incidența dispozițiilor art. 215 alin 1.Cod Penal și limitele de pedeapsă în vigoare la data soluționării cauzei, aspecte care agravau situația inculpatului, creându-i o situație mai grea decât cea pe care o avea la data săvârșirii faptei și a sesizării instanței.
Dispozițiile art. 13.Cod Penal care prevăd că, "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi speciale, se aplică legea cea mai favorabilă", sunt aplicabile în cauză.
Văzând limitele de pedeapsă în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv închisoarea de la 3 luni la 2 ani, și dispozițiile art. 122 alin 1 lit. c și alin. 2.Cod Penal, conform cărora răspunderea penală se prescrie în termen de "8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai M de 5 ani dar care nu depășește 10 ani", instanța de apel a constatat întemeiată excepția invocată de inculpat.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că constatarea prescrierii răspunderii penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală este legală și temeinică.
Cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile, tribunalul a constatat că Direcția Regională Vamală T, împuternicită să reprezinte interesele Autorității Naționale a Vămilor, prin cererea de constituire ca parte civilă, aflată la fila 32 din dosarul - al Judecătoriei Timișoara, a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 109.608 lei, compusă din 13.303 lei reprezentând drepturi vamale și 96.305 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere, calculate din data de 19.12.1994, data săvârșirii faptei, până la data de 31.05.2007, dar și obligarea acestuia la plata majorărilor de întârziere până la plata integrală a debitului.
S-a considerat că prima instanță a dispus actualizarea la data plății efective a sumei de 1109.608 lei, fără a preciza care este modalitatea de actualizare a acestei sume și care este temeiul de drept al acesteia, astfel că nu se poate susține că instanța de fond a admis acțiunea civilă așa cum a fost formulată, iar din minuta sau dispozitivul hotărârii nu rezultă că au fost respinse anumite pretenții sau că s-ar fi precizat acțiunea civilă a acestei părți civile, motiv pentru care criticile aduse prin motivele de apel sunt în parte întemeiate.
Conform dispozițiilor art. 346 alin 4.C.P.P. cazurile în care instanța nu soluționează acțiunea civilă sunt expres prevăzute, iar încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. g din nu C.P.P. figurează între acestea, astfel s-a apreciat că instanța de fond a procedat corect soluționând acțiunea civilă.
Din probele administrate în cauză instanța de apel a reținut că pretențiile formulate de Direcția Regională Vamală T sunt dovedite și întemeiate, iar inculpatul nu a făcut dovada achitării parțiale sau totale a debitului de către acesta sau de către ceilalți coinculpați, astfel că aceasta a fost admisă astfel cum a fost formulată, temeiul de drept pentru majorările de întârziere fiind art. 115 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, prin aceasta nu se înrăutățește situația inculpatului.
Împotriva deciziei penale nr. 85/A/30.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 31.10.2007, inculpatul a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Instanța de apel a făcut o corectă apreciere a dispozițiilor legale care reglementează prescripția răspunderii penale raportat la succesiunea în timp a actelor normative privind sancționarea infracțiunii de înșelăciune.
În ceea ce privește latura civila a procesului penal, Tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 346.C.P.P. raportat la probatoriul administrat în cauyă,astfel încât susținerile inculpatului sunt nefondate.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P.Curtea a respins recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 85/A/30.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 31.10.2007
Potrivit art.192 al.2 cod procedură penală l-a obligat pe inculpatul-recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat de recurentul condamnat împotriva deciziei penale nr. 85/03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurentul-condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 100 lei, onorariu avocat din orficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. M - 23.12.2008
Dact.- 2.ex./ 05.01.2009
Prima instanță - - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel -, - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Florin
